Deoarece atunci c�nd tu, omule, iubesti si ai evlavie mai multa la un sf�nt,

atunci sf�ntul acela totdeauna �si aminteste de tine si te cerceteaza nevazut,

fara sa �ntelegi cercetarea tu, cel care ai beneficiat de ea. Dar te cerceteaza
mai mult si mai vadit c�nd este ziua lui de pomenire, iar tu arati r�vna
fierbinte pentru pomenirea lui. La fel si c�nd ai multa credinta si evlavie
fierbinte la Maica Domnului, totdeauna �ti va purta de grija Maica Domnului.
Iar daca �n ziua �ntristarii tale te va cerceta vadit, mai vadit te va cerceta �n
ziua �n care se face pomenirea ei. La fel si atunci c�nd ai �n inima ta frica de
Dumnezeu, Dumnezeu te pazeste totdeauna prin trimiterea �ngerilor Sai
ceresti, dupa cum spune: �Trimite Domnul pe �ngerul Sau catre cei ce-l
�nfricoseaza pe el si-l va izbavi de ei�. �n ziua necazului tau te cerceteaza vadit
cu Harul Lui, dar mai ales te cerceteaza mai mult si mai vadit �n zilele de
praznic, at�t din pricina bunatatii Sale nemarginite, c�t si pentru ca atunci �i
aduci slava ne�ncetat. Atunci, prin cercetarea Lui, �ti cheama sufletul la cina
tainica, la odihna tainica, la bucuria duhovniceasca.
�n ziua aceea sf�nta si Dumnezeiasca �n care ti se �nt�mpla cercetarea,
sufletul tau se bucura tresalt�nd tainic si bucur�ndu-se �mpreuna cu duhurile
tainice, gust�nd �n chip tainic, prin mijlocirea acelei cercetari, parte din
bunatatile pe care le gusta duhurile ceresti �n locasurile tainice nefacute de
m�na si Dumnezeiesti ale Ierusalimului de sus, iar trupul tau se bucura
�mpreuna duhovniceste �n Ierusalimul de jos, cu fratii tai ortodocsi, dupa
cum spune: �Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa
ne veselim �ntr-�nsa�. Iar Dumnezeului nostru slava, putere, lauda si maretie
�n vecii vecilor. Amin.
Cuv�ntul al optulea
Despre cum cel care se roaga tainic din ad�ncul sinelui sau si se
�nfr�neaza de la toate m�ncarurile care aduc placere, c�nd este postitor,
gura lui se �ndulceste uneori de la rugaciune, ca si c�nd ar avea �n gura ceva
de zahar sau ca si c�nd ar m�nca miere din cea mai dulce, dupa cum spune
si profetul: �Ca dulceata sunt cuvintele Tale g�tului meu, mai dulce dec�t
mierea gurii mele�.
Binecuv�nteaza, parinte!
De trei lucruri sa te �ngrijesti, o, smeritule monah, pentru a le dob�ndi:
post, �nfr�nare si rugaciunea inimii, daca vrei sa gusti vreodata aceasta
minunata dulceata, care �ti va �ndulci �n chip de negrait v�rful limbii. Daca
�nsa nu te nevoiesti cu toata dorinta si staruinta �n post, �nfr�nare si
rugaciunea inimii, niciodata sa nu nadajduiesti a simti aceasta minunata
dulceata pe limba ta. Iar aceasta minunata dulceata pe care o simte limba ta,
este o mare m�ng�iere a lui Dumnezeu pentru tine, pentru a te face mai
fierbinte si mai r�vnitor �n lucrarea ta duhovniceasca.
Putini sunt cei care se bucura de aceasta minunata si Dumnezeiasca
dulceata a limbii. Mai mult chiar, nici acestia nu o simt �ntotdeauna, ci numai
uneori, c�nd binevoieste Domnul sa-i m�ng�ie cu ea. C�nd �nsa o simt cu
44
adevarat cu limba lor, atunci cunosc ei �nsisi ce bun lucru este sa posteasca
cineva mereu, sa se �nfr�neze totdeauna si sa se roage ne�ncetat lui Hristos
din toata inima lui, pentru ca fara acestea nu poate simti �n gura lui aceasta
dulceata.
Asadar, aceasta Dumnezeiasca dulceata este de negrait, deoarece este
duhovniceasca, pentru ca orice lucru duhovnicesc este de negrait si tainic.
Dar pentru a �ntelege c�t de putin cineva cum lucreaza aceasta asupra limbii,
spunem cele de mai jos:
Aceasta minunata si Dumnezeiasca dulceata de care se �ndulceste �n chip
negrait limba seamana la dulceata cu dulceata zaharului, dar este mult
diferita de aceasta, deoarece ori de c�te ori iei �n gura ta zahar, gura ta se
�ndulceste pentru putin, pentru ca dupa ce se topeste zaharul si este �nghitit,
dulceata lui nu mai este simtita, �n afara de cazul �n care din nou iei �n gura
alt zahar. Cu zaharul acesta tainic si duhovnicesc pe care �l pune �n chip
nevazut Harul Domnului �n gura ta si cu care atinge �n chip minunat limba ta
nu se �nt�mpla astfel, deoarece nu mai este necesar ca tu, dupa ce se
termina dulceata din gura ta, sa iei �n gura altceva dulce pentru a-ti �ndulci
gura, pentru ca dulceata lui Dumnezeu este nesf�rsita.
Este de ajuns numai sa te �nvrednicesti de ea prin mijlocirea rugaciunii
inimii si a postului curat.
C�nd, deci, se �ndulceste limba ta, simti dulceata �n partea din fata a
limbii, ca si c�nd ai fi pus acolo o bucatica mica de zahar, care a �nceput sa se
topeasca �n gura ta. Iar atunci c�nd simti ca se �ndulceste astfel limba ta,
pentru a simti si mai bine aceasta dulceata duhovniceasca Dumnezeiasca,
tine bine �nchisa gura ta, deoarece �n felul acesta vei simti ca aceasta
dulceata Dumnezeiasca si negraita izvoraste fara sa se sf�rseasca din partea
din fata a limbii, ca si cum ar izvor� apa dintr-un izvor. �n timp ce o simti
astfel
izvor�nd, de �ndata va disparea de pe limba ta daca cumva se �nt�mpla sa
vorbesti cu cineva vreun cuv�nt. Dar daca �nchizi gura si din nou esti cu luare
aminte la gura ta, iata, din nou simti ca se �ndulceste limba ta.
Exista o planta a carei floare are un fel de miere naturala. Aceasta floare,
c�nd o iei de pe tulpina ei, este ca un fel de tevisoara. Daca pui �n gura
aceasta tevisoara si tragi aer, simti dulcele ei pe limba ca de miere. La fel ca
aceasta este dulceata pe care o simti pe limba ta si care este de la Harul lui
Dumnezeu. �n cazul dulcetii plantei de care vorbeam, daca o inspiri o data, se
termina si dulceata acesteia, numai daca nu iei alta floare si o mirosi, atunci
simtind din nou dulceata. �n cazul dulcetii lui Dumnezeu, �nsa, aceasta nu se
sf�rseste at�ta timp c�t �ti pastrezi gura curata de orice m�ncare sau bautura
materiala. Daca vei gusta ceva material, atunci nu vei mai simti acea
prezenta vie a dulcetii lui Dumnezeu �n gura ta �n ziua aceea.
Uneori, mai ales dupa gustarea a ceva material, dulceata aceasta dispare
de tot �n ziua aceea. Aceasta dulceata a limbii, uneori, c�nd tii mult timp gura
�nchisa, izvoraste �n chip minunat si ne�ncetat �n gura ta, si o simti astfel
izvor�nd si astfel lucr�nd lucrarea sa dulce vadita si de nedescris la fiecare
respiratie. Uneori o simti si �nlauntrul buzelor tale, deoarece se �ndulcesc si
acestea pe partea dinauntru a lor, ca si c�nd le-ai fi uns cu pudra de zahar
sau cu miere preadulce.
Asadar, fereste-te, smeritule monah, atunci c�nd simti aceasta dulceata, sa
45
gusti ceva pam�ntesc, �n afara de cazul c�nd e mare nevoie, pentru ca sa nu
te �ntristezi dupa aceea fara folos. Chiar daca sufera de