Prostia omenească

Personaje:
Povestitorul
Soacra
Nevasta
Ion
Omul cu banița
Omul cu țăpoiu
Vecina
Vecinul
Actul I
Povestitorul A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.
Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa.
Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era
tocmai hâtră. Aşadar, nici una mai isteaţă decât alta şi, în schimb, amândouă
leneşe… care mai de care. Acu, într-una din zile, omul nostru iese pe afară
după treburi. (scârţâie uşa). Scârţâitul uşii, se vede treaba că a treZiţ-o pe
soacră-sa, care dormea pe cuptor ziua în amiaza mare.
Soacra Aa, care eşti?
Nevasta Cin să fie maică? Noi. Ţâcă şi cu mine
Soacra (căscând) Ţâcă?! El o deschis uşa?
Nevasta Ei, el, şi matale…
Soacra Hai nu te mai hlizi, că am auZiţ.
Nevasta O deschis-o Ion. Şi tot el o închis-o.
Soacra Da, ce treabă avea cu dânsa?
Nevasta (râzând) Cu cine?
Soacra Cu uşa?, fată, hăi, de ce-o deschis-o?
Nevasta Ca să iasă afară, de ce alta?
Soacra Şi-apoi de ce a închis-o?
Nevasta S-o mai deschidă o dată când s-o întoarce, altfel de ce?
Soacra Văleu, da ce om sucit şi barbatul ăsta al tău! Vini ca să să ducă, să duce ca să
aiba de unde veni. Nici că te poţi hodini aice la voi.
Nevasta Asta cam aşa-i. Cată să aţipeşti măcar o lecuţă, cât ii el lipsă.
Soacra Am să mă strădui că tare mai sunt ostenită.
Nevasta Ai şi de ce, maică. Destul te-ai trudit pe ziua de astăzi. Eu zic pruncului un
cânticel şi să vedem care adoarme mai rapede, mata ori Ţâcă?
Nani, nani, Puiu’ mamii,
Să creşti mare şi voinic. (soacra sforaie)
Ai adorMiţ? Frumosule! Eşti leit maică-ta. să nu-ţi fie di diochi! Ptiu, ptiu.
Am să-ţi pun o cordică roşe. (intra pisica. Către pisică). Ia, hop şi cu tine. De
unde-ai mai apărut? Zât, zât. Nu pi cuptior că o trezeşti pe mămuca. Pe plită?
Lângă oala de lapte? Vai de mine! Nici atâta, nici atâta. Zât. Aşa, covrigeşte-
te sub sobă. Aici e tocma bine. I bini, da dacă... hii... (începe să se
văicărească)
Aoleu, copilaşul meu, aoleu!...
Soacra Da ce-i? ce-ai fată?
Nevasta Mamă, mamă, copilul...
Soacra Ei, ce-i cu el?
Nevasta Copilul are să moară.
Soacra De ce? Cum?
Nevasta Drobul
Soacra Care drob?
Nevasta Cel de sare de pe horn.
Soacra Îl văd. Ei şi?
Nevasta De s-ar sui mâţa o să-l trântească drept în capul copilului. Şi-are să mi-l
omoare.
Soacra Vai de mine şi de mine, fata mea, că bine zici.
Nevasta Aoleu (plânge)
Soacra Se vede că i s-au sfârşit Miţitelului zilele
Nevasta Arză-o-ar focul de mâţa netrebnică.
Soacra Dragul mamii, dragul (plânge)
Nepoţelu maichii, frumuşelu’. (plag amandoua şi se vaicaresc.)
Scena 2
Ion (întrand) Da ce v-a găsit? V-am lasat durmind şi vă găsesc plângând şi bocind ca de
mort.
Nevasta Ca de mort
Soacra Ca de mort
Ion Păi de ce?
Nevasta Atâta i-o fost dat, atâtica...
Soacra De-abia o venit şi-amu să duciii...
Ion Potoliţi-vă, că nu-nţeleg o vorbă. Cine-o murit?
Nevasta Copchilu’ (incepe să plaga şi copilul)
Ion Care copchil, nevastă?
Nevasta Al nostru
Ion Pai, cum să moară? Cum să moară, femeie, dacă ţipă de-mi ţiuie urechile?
Nevasta Pai, aşa bine. Dacă s-a sui mâţa pe horn, are să trântească drobul cel de sare...
Ion Nu eşti sănătoasă!
Nevasta Are să-l trântească...
Soacra Drept în capul copilului...
Nevasta Şi are să moară...
Ion Of, of, pacatele mele cele multe şi cele grele... mulţi proşti am mai văzut eu în
viaţa mea, dar ca voi nici că... (pleaca lasand femeile bocind în surdina) Mă
duc în toată lumea, şi dacă oi mai afla altii şi mai dihai, apăi... m-oi mai
întoarce acasa, iar de nu, ba! aşa să stiţi.
Scena 3
Soacra Copchilu, saracu, cum să duce, cum să duce...
Nevasta Vai de mine şi de mine... Ion s-o şi dus...
Soacra Şi noi rămânem de izbelişte... eu sus pe cuptior...
Nevasta Şi eu lângă vatră.
Soacra Ei, da, da’ cuptiorul ceri lemne sparte.
Nevasta Plita asemenea.
Soacra Da’, pe sară cini mulge vaca?
Nevasta Cine-o da boabe la orătănii?
Soacra Ei, fată, hăi, îmi pare mie că rău cu rău, da’ mai rău fără rău.
Nevasta Mi-e c-o să trebuiască s-alungăm mâţa asta mămucă.
Soacra Şi să tăiem nişte vreascuri...
Nevasta Să mergem în ocolul vitelor...
Soacra Şi la toate astea numa noi, câtă vreme bărbatu-tu se preumblă teleleu, cine ştie
pe unde.
(Ies amandoua, din cadru)
Actul II
 Întra un om cu o banita în brate, care alearga de colo colo să care soarele în casa. Întra
şi Ion şi cere permisiunea să se aseze.
Ion Bună ziua, bade.
Omu cu baniţa Multamesc dumitale.
Ion Auzi, pot să ma hodinesc şi eu o leaca pe prispa aiasta?
Omu cu baniţa Pai poti, cum de nu? Numai pe mine să ma ierti ca nu te primesc cum s-ar
cuveni, dar, nu-mi vad capul de treaba.
Ion Ei lasa. Nu te sinchisi, nu-ti face griji.
Omu cu baniţa Ei, usor de zis: nu-ti face griji, dar de-ai sti dumneata ca de dimineata ma
chinui tot asa.
Ion Cu banita asta?
Omu cu baniţa Cu banita, cu banita în colo si-n coace.
Ion De fapt, cu ce gand tot alergi cu dansa tot în brate?
Omu cu baniţa Pai, nu să vede?
Ion Nu. Marturisesc ca nu prea.
Omu cu baniţa Pai de dimineata, cum iti spun, ma tot chinuiesc să car pocitul asta de soare în
bordei, ca să am lumina. şi nici ca pot.
Ion Oooo, asta era, va să zica? Da, topor, topor n-ai la-ndemana?
Omu cu baniţa Ba da. Da, de ce?
Ion Ia-l omule de coada,
Omu cu baniţa Asa, si?...
Ion Sparge o bucata uite-atata de parete şi soarele o întra inauntru singur.
Omu cu baniţa Mai să fie! Da, cred ca ai dreptate. şi eu care m-am ostenit ziulica întreaga...
Ion (Razand) Ei cu bine şi cu sanatate.(iese)
Omu cu baniţa (uimit) Cu bine
(pentru sine, iesind) Deci, iau toporul de coada... si...
Actul III

Ion Bună ziua, bade. Da ce faci aicea, bre?

Omu cu ţăpoiu Ia-n ma ostenesc de vreo două zili să urc nucili astea in pod.
Ion Măi omule, da cu ci vrei să le urci?
Omu cu ţăpoiu Ia, cu ţăpoiul ăsta, colea.
Ion Da, sac nai?
Omu cu ţăpoiu Ba, am cum să n-am. Ca tot gospodarul la casa lui.
Ion Dute degrabă de-l adu.
Omu cu ţăpoiu Iaca acusica. (omul fuge si revine cu un sac pe care i-l da lui Ion). Iaca, mai
om bun. Da, la ce-ţi trebui sacu?
Ion Ia uite colea, sa punem nucile astea în el şi acu’ hai cu ele-n pod. Ţăpoiul îi
doar pentru paie şi fân. Nu pentru aburcat nucili în pod.
Omu cu ţăpoiu Tii, că bini m-ai mai învăţat, măi omule. Să-ţi dea Dumnezău sănătate şi noroc
în viaţă. (omul pleacă cu sacul la spinare, iar Ion gânditor işi aminteşte de
casă)
Ion După câte-mi dau seama, prostia nu-i de-un fel. Auzi, să zvârle nucile în pod
cu ţăpoiul. Acuma înclin sa le dau dreptate şi alor mei de-acasă, după cele
văzute ieri şi astăzi. Da’, când îmi aduc aminte de unele şi de altele... de
 drobul cel de sare... oh, îmi vini să-mi iau lumea-n cap. Da’ parcă mai bine
acasa la ai mei, asa cum or fi ei.
Actul IV
Întră in scenă nevasta măturând, trece şi soacra fuga cu doniţele să ia apă... Vecinii din
curtea lor, sprijiniţi pe gard se uită în ograda vecină cum cele doua femei trebăluiesc.
Vecinul Măi femeie, măi. Ia vino-ncoace, măi!
Vecina Ei, ce ţi s-o mai năzărit?
Vecinul E lucru mare
Vecina Ei, ce-i?
Vecinul Tu vezi ce văd eu?
Vecina Unde?
Vecinul Colea peste gard.
Vecina Adicăte la...
Vecinul La dânşii, la dânşii. Ei ce zici?
Vecina Ei minunăţia lumii. Smărăndiţa mătură ograda. Tii! şi cumătra Mărioara...
Vecinul ... cu doniţa la vale. Şi-adineauri, o hrănit păsările. Ce crezi dumneata?
Vecina Ce-o fi păţit, de s-o scoborât de pe cuptior?
Vecinul Păi ce să păţească?! Mai nimica, hăi. Atâta doar ca Ion le-a lăsat şi s-o dus de
răul lor prin lume.
Vecina Chiar aşa? Săracile femei
Vecinul Da... pe dânsul nu-l căinezi, c-a făcut ce-o făcut de prostia şi de lenea lor?,
măi.
Vecina E, amu, ce să mai zâc şi eu? S-ar putea ca întâmplarea aiasta să le fi fost de
folos şi lor şi lui.