Pilele electrochimice, numite şi pile galvanice, sunt sisteme în care energia chimică

este convertită în energie electrică.

O pilă electrochimică este formată din doi electrozi (două semicelule), care pot fi
de exemplu, un electrod de zinc şi unul de cupru (Pila cupru-zinc, sau pila Daniel).

Electrodul unui metal este ansamblul format dintr-o lamă metalică cufundată
într-o soluţie ce conţine ionii metalului respectiv (ex: placă de zinc + soluţie
de sulfat de zinc).

Atomii de zinc cedează mai uşor electroni (se oxidează) decât atomii de cupru şi trec
în soluţie ca ioni de Zn2+. Electronii cedaţi se acumulează pe placa de zinc, de unde
migrează, prin firul conductor, pe placa de cupru. Ionii Cu2+ au tendinţa de a acepta
electroni (de a se reduce) mai accentuată decât ionii Zn2+. De aceea, electronii de pe
placa metalică vor fi acceptaţi de ionii Cu2+, care trec în atomii de cupru şi se fixează
pe placa de cupru.

Prin urmare, electronii cedaţi în procesul de oxidare a atomilor de zinc de pe placa

de zinc trec, prin circuitul exterior, spre placa de cupru, de unde sunt preluaţi în
procesul de reducere a ionilor Cu2+. Astfel, în circuitul exterior se generează un
curent electric continuu. Funcţionarea pilei se bazează pe diferenţa de
caracter electropozitiv a celor două metale.
În semicelula cuprului (element mai electropozitiv) are loc procesul de oxidare.
Electrodul de zinc reprezintă anodul şi borna negativă a pilei.

În semicelula zincului (element mai slab electropozitiv) ale loc procesul

de reducere. Electrodul de cupru reprezintă catodul şi borna pozitivă a pilei.

Construită în felul acesta, pila va funcţiona o fracţiune de secundă.

În urma procesului de oxidare, soluţia din jurul zincului metalic nu mai este neutră.
În soluţie vor fi mai mulţi ioni Zn2+, decât ioni SO42-, situaţie care împiedică trecerea a
noi ioni Zn2+ în soluţie şi blochează funcţionarea pilei. În semicelula cuprului, în
soluţie vor exista mai puţini ioni Cu2+ decât ioni SO42-, situaţie care blochează
procesul de reducere a noi ioni Cu2+.

Pentru asigurarea continuă a neutralitaţii soluţiilor din cele 2 semicelule, se

introduce puntea de sare care face legătura între cele 2 soluţii, prin intermediul
ionilor. Anionii din puntea de sare migrează spre semicelula anodului, iar cationii din
puntea de sare migrează spre semicelula catodului. Diafragma nu permite
amestecarea soluţiilor(sulfat de zinc şi sulfat de cupru), dar permite trecerea
ionilor de SO42- în timpul funcţionării pilei.
Pilele electrochimice, numite şi pile galvanice, sunt sisteme în care energia chimică
este convertită în energie electrică.

O pilă electrochimică este formată din doi electrozi (două semicelule), care pot fi
de exemplu, un electrod de zinc şi unul de cupru (Pila cupru-zinc, sau pila Daniel).

Electrodul unui metal este ansamblul format dintr-o lamă metalică cufundată
într-o soluţie ce conţine ionii metalului respectiv (ex: placă de zinc + soluţie
de sulfat de zinc).

Atomii de zinc cedează mai uşor electroni (se oxidează) decât atomii de cupru şi trec
în soluţie ca ioni de Zn2+. Electronii cedaţi se acumulează pe placa de zinc, de unde
migrează, prin firul conductor, pe placa de cupru. Ionii Cu2+ au tendinţa de a acepta
electroni (de a se reduce) mai accentuată decât ionii Zn2+. De aceea, electronii de pe
placa metalică vor fi acceptaţi de ionii Cu2+, care trec în atomii de cupru şi se fixează
pe placa de cupru.

Prin urmare, electronii cedaţi în procesul de oxidare a atomilor de zinc de pe placa

de zinc trec, prin circuitul exterior, spre placa de cupru, de unde sunt preluaţi în
procesul de reducere a ionilor Cu2+. Astfel, în circuitul exterior se generează un
curent electric continuu. Funcţionarea pilei se bazează pe diferenţa de
caracter electropozitiv a celor două metale.
În semicelula cuprului (element mai electropozitiv) are loc procesul de oxidare.
Electrodul de zinc reprezintă anodul şi borna negativă a pilei.

În semicelula zincului (element mai slab electropozitiv) ale loc procesul

de reducere. Electrodul de cupru reprezintă catodul şi borna pozitivă a pilei.

Construită în felul acesta, pila va funcţiona o fracţiune de secundă.

În urma procesului de oxidare, soluţia din jurul zincului metalic nu mai este neutră.
În soluţie vor fi mai mulţi ioni Zn2+, decât ioni SO42-, situaţie care împiedică trecerea a
noi ioni Zn2+ în soluţie şi blochează funcţionarea pilei. În semicelula cuprului, în
soluţie vor exista mai puţini ioni Cu2+ decât ioni SO42-, situaţie care blochează
procesul de reducere a noi ioni Cu2+.

Pentru asigurarea continuă a neutralitaţii soluţiilor din cele 2 semicelule, se

introduce puntea de sare care face legătura între cele 2 soluţii, prin intermediul
ionilor. Anionii din puntea de sare migrează spre semicelula anodului, iar cationii din
puntea de sare migrează spre semicelula catodului. Diafragma nu permite
amestecarea soluţiilor(sulfat de zinc şi sulfat de cupru), dar permite trecerea
ionilor de SO42- în timpul funcţionării pilei.