Echipamentul de supravieţuire

Lista:
• surse de foc: chibrituri, brichetă, amnar/băţ magneziu, chibrituri rezistente la apă,
lupă, substanţe chimice, etc
• prezervativ – garou, transport apă, aprindere foc
• pătură de supravieţuire
• aţă pescărească sau aţă cojocar
• ace de siguranţă şi ac de cusut gros
• busolă
• cuţit multifuncţional/ briceag/ cuţit de vânătoare
• fierătrău-lanţ/şufă
• lumânare
• pastilă deparazitare apă/picături
• filtru apă/pai suc
• oglindă
• carneţel+creion
• pungă ermetică

Sursa de foc:
Cu cât avem o varietate mai mare de surse de foc putem să anticipăm diversele
probleme pe care le putem întâmpina într-un mediu umed, în care combustibilul este greu
de obţinut, nu avem timp îndelungat pentru a aprinde focul sau nu putem obţine iasca şi
surcelele pentru a-l putea începe.
Trebuie să avem în vedere că focul pe care îl pornim nu are anvergura focului de
tabără decât in cazul în care îl folosim ca mijloc de apărare împotriva animalelor
sălbatice; în orice mod am construi vatra de foc, aceasta trebuie să fie într-o poiană sau
într-un loc deschis pentru a nu contribui în vreun mod la un incendiu; vatra are scopul de
a încălzi individul sau mâncarea sau, după cum am mai spus, de a apăra de prădători.
Vatra de foc se realizează din pietre, pământ, sau în cazul în care vegetaţia este umedă
sau plouă focul se va realiza între buşteni sau lemne groase – acestea se vor usca treptat şi
vor putea fi folosite la continuarea focului; Un mic ajutor focului îl poate da focul
ţigănesc; lemnele se aşează astfel încât ploaia să nu cadă pe jar (un fel de acoperiş), ci pe
un strat de lemne intermediar care în acest mod păstrează temperatura jarului şi este uscat
– cel puţin pe o parte – treptat; sau focul hoţesc – în care utilizăm focul pentru a tăia în
două lemnele prea mari, fără a utiliza calorii într-un mod stupid prin tăierea lemnelor.
Acesgta este un alt lucru pe care drumeţul îl greşeşte prin a cheltui prea multă
energie în scopul tăierii lemnelor prea scurte şi prea subtiri – după ce temperatura vetrei a
crescut considerabil lemnele pot fi groase pentru a menţine jarul, dar pentru a încălzi
acestea trebuie să ardă cu flacără deschisă, deci trebuie să fie subţiri sau foarte uscate.
Lemnele lungi se pot pune pe foc astfel încât jumătatea acestora să fie pe centrul vetrei,
lucru care înjumătăţeşte munca fizică.
Sursele de foc pot fi:
 • chibriturile – fie că sunt rezistente la apă, fie că nu, acestea trebuie pătrate
în aşa fel încât cutia şi scăpăriciul să nu fie afectate foarte mult – şi, pe cât
posibil, să fie ferite de umezeală prin depozitarea în pungi autosigilante –
unele chibrituri pot fi folosite cu un scăpărici improvizat dintr-o piatră de
râu sau granit cu granulaţie mică – însă nu calcaroase.
• amnarul/băţul de magneziu – ideal ar fi ca amnarul să deţină şi un băţ de
magneziu; acesta se foloseşte răzuind o parte din băţul de magneziu pe
iască şi folosind tableta ataşată amnarului sau spatele lamei unui cuţit se
realizează prin frecare o scânteie de aproximativ 2000° C – de cele mai
multe ori suficientă pentru a aprinde singură iasca uscată
• bricheta – este cea mai simplă de utilizat, mulţi cunoscând-o alături de
ţigară. Problemele legate de brichetă sunt multe, de la umezeala care
pătrunde la piatra ce iniţiază scânteia până la finalizarea gazului sau a
bateriilor brichetelor piezo. Avantajul este că poate fi folosită în
colaborare cu un spray pentru a speria diverse animale sau singură prin
penetrarea învelişului exterior, lucru ce poate cauza o mică explozie – cu
zgomotul aferent.
• lupa se foloseşte în zilele cu soare puternic de vară, iar aceasta trebuie să
aibe un punct focal foarte mic şi fierbinte – nu intru în detalii, sunt convins
că majoritatea s-au jucat cu aşa jucării în copilărie.
• substanţele chimice sunt cele mai uşor de folosit şi, în special cele care nu
dau reactivitate singure ci doar în amestec, sunt recomandarea mea pentru
a fi folosite în aprinderea focului în orice condiţii.
NaNO3 + ½ glucoză (zahăr de masă) + scânteie (sau o picătură H2SO4) =
flacără (nu folosiţi cantităţi mari pentru că e posibil să vă căutaţi lemnele
şi alte elemente din preajma focului la metri depărtare ☺)
Fiecare substanţă fiind uşor sintetizată din substanţe uşor de găsit în
chimicalele de curăţat casa, dar aproape imposibil de cumpărat de pe piaţă
în variantă pură.
Iasca şi surcelele se realizează uşor folosind cuţitul din dotare şi, dacă e cazul,
fierăstrăul inelar. Iasca se poate realiza fie din ciuperca omonimă, fie din ierburile şi
tufişurile înconjurătoare; ca un sfat, iasca trebuie să fie şi puţin lemnoasă pentru că
altfel nu facem decât să creem mult fum fără să aprindem nimic. Plante utilizabile:
paie de cereale, mohor, costei, vâsc, lumânărică, etc, toate acestea uscate într-o
proporţie de minim 90%. Iasca se poate fabrica din lemn de esenţă moale prin frecare
şi creare de praf şi mici reziduuri usor incandescente – prin frecare se generează si o
temperatură care ajută la aprinderea ulterioară – însă această metodă este ineficientă
în cazul umezelii excesive.

Prezervativul/balonul:
• se poate utiliza pentru aplicarea unui garou – trebuie ţinut totuşi cont ca
acest garou să nu fie aşezat cu nodul în aşa fel încât să jeneze rana şi să se
ataşeze un bilet pe care se va scrie ora şi minutul aplicării garoului – zona
izolată astfel nu trebuie să fie neirigată cu sânge pentru o perioadă mai
mare de o oră pentru că apoi pot apărea leziuni definitive, însă acest lucru
contează mai puţin dacă prin zona afectată trece o arteră.
 • se poate utiliza pentru transportul apei, însă, fără puţin ajutor acesta se va
rupe şi nu va mai servi la nimic. Prezervativul se va desface, se va insera
într-o şosetă, sau împletitură din ierburi, se va umple cu apă şi se va
înnoda la capat.
• poate fi folosit ca o lupă când este plin cu apă curată, însă această metodă
necesită timp îndelungat, soare puternic şi rabdare

Pătura de supravieţuire se foloseşte atât pentru a încălzi corpul într-o situaţie

neplăcută cât şi pentru răcorirea lui. Prima utilizare, aceea de încălzire se realizează cu
partea galbenă spre exterior, pe corpul cât mai golit, astfel încât persoana încălzită va
arăta ca un cartof copt în folie de aluminiu. Trebuie avut în vedere că pătura de
supravieţuire nu izolează termic ci doar păstrează cea mai mare parte din căldura produsă
de cel din interiorul ei, înăuntru. Pătura se mai poate folosi pentru a improviza un
adăpost, ea aşezându-se în spatele adăpostului astfel încât individul să se afle între foc şi
pătură, lucru care face să reflecte o parte din căldură înapoi spre individ.
O altă utilizare a foliei de supravieţuire este aceea de adăpost împotriva ploii – se
poate folosi ca improvizaţie a unei huse pentru sacul de dormit, pentru protecţia
împotriva intemperiilor. Atenţie, totuşi, că în acest scop folia nu ţine de cald, ea ţine de
ploaie. Se va folosi cu partea galbenă spre interior dacă este cald, sau cu partea galbenă
spre exterior dacă este frig.
Pătura de supravieţuire – este cunoscută şi sub numele de folie de supravieţuire –
se foloseşte pentru a proteja de temperaturile exterioare. Trebuie să se ţină cont că aceasta
nu izolează termic, ci doar păstrează căldura în interior – ca la un cartof copt. Dacă este
folosită ca izopren, deci pentru a izola termic de pământ, aceasta nu are niciun efect.
Folia are două părţi, una argintie şi una aurie. Se va folosi cu partea argintie spre exterior
când se doreşte izolarea de temperaturi mari, spre exemplu când soarele arde prea tare
sau în cazul unui incendiu. Se va folosi cu partea argintie în interior când se doreşte
izolarea unei victime spre a nu intra în hipotermie. Se recomandă folosirea foliei pentru
protecţia împotriva hipotermiei, cu cât mai puţine haine îmbăcate – victima poate
transpira şi apoi poate intra în şoc hipotermic. Dacă victima este în şoc hipotermic se
recomandă aşezarea acesteia într-un sac de dormit şi apoi învelirea sacului în folia de
supravieţuire.

Aţa pescărească are 1001 una utilizări în funcţie de nevoia imediată – ceva este
valabil pentru orice fel de fir, de sfoară, anume – nu secţionaţi, pe cât posibil, orice fir.
Cu cât este mai lungă cu atât poate fi folosită cu mai mult folos la mai multe întrebuinţări.
Aţa pescărească se poate folosi pentru prinderea peştelui, realizarea de capcane, legarea
echipamentului, coaserea unei răni, etc.

Acele de siguranţă se folosesc pentru a crea artizanal un ac de pescuit sau pentru

a lega diverse părţi ale echipamentului. Acele de cusut, dacă există aţă se pot folosi
pentru coaserea răbilor, a echipamentului – iar dacă nu există aţă, se pot folosi fibre
naturale ca de exemplu: costei, coaja de tei, fibra de la frunzele unor plante, eventual
fibre de origine animala (chiar si păr uman). Nu incercaţi să îndoiţi acele de cusut prea
mult, sunt realizate din oţel dur şi se rup uşor.

Cuţitul multifuncţional – are o multitudine de funcţii, după cum îi spune şi

numele – deţine:
• o lamă de cuţit – pentru a tăia diverse lucruri, pentru a ascuţi ţăruşi, pentru
a tăia aţa, etc ;
• o lamă fierăstrău – care a fost concepută pentru a tăia oasele de animale –
în caz de supravieţuire se consumă prea multă energie pentru a vână şi este
mai practic să folosim animalele prădate de alte vietăţi, astfel ajungând
uşor la măduva foarte nutritivă. Poate fi folosită pentru a tăia crengi cu
diametrul mai mic de 10-15 cm ;
• cap de şurubelniţă în cruce – poate fi utilizat pentru a repara echipamentul,
sau pentru a dezmembra echipamentul defect – pentru folosirea lui
ulterioară ;
• pensetă – pentru extragerea căpuşelor sau a larvelor de muscă ;
• desfăcător de conserve – având forma specifică poate fi folosit mult mai
bine decât lama cuţitului la efiscerat diverse vietăţi ;
• defăcător de dopuri de plută ;
• scobitoare ;
• cap pentru pescuit – o lamelă cu o gaură care se foloseşte pentru a trece
aţa pescărească ;
• un cârlig pentru a căra mai uşor greutăţi ;
• o husă ;

Fierăstrăul lanţ/şufa – se foloseşte pentru a tăia diverse ramuri ale copacilor

pentru a construi adăpost, pentru foc sau pentru apărare. Se foloseşte introducând cate un
deget, sau după model, câte o mână prin fiecare mâner, trecerea lanţului pe după creanga
ce urmează a fi tăiată şi realizarea de mişcări alternative de retragere a mâinilor spre corp.

Lumânarea poate fi folosită pentru a lumina tabăra, pentru a porni un foc, sau,
împreună cu oglinda, pentru a semnaliza unui potenţial ajutor.

Carneţelul şi creionul sunt foarte utile pentru desenearea unei hărţi spre apă,
pentru notiţe de reţinut, pentru a marca un traseu, pentru a ţine evidenţa orelor, zilelor şi
pentru a lăsa mesaje.