ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA FINANŢE

CATEDRA FINANŢE ŞI ASIGURĂRI

Doina GRATII

CONŢINUTUL SOCIAL-ECONOMIC AL IMPOZITELOR

ŞI TAXELOR

PROIECT TEMATIC

Autor:

studenta gr. FB-161,

învăţămînt cu frecvenţa la zi,

Doina GRATII

Conducător:

Corina BULGAC, lect.univ.

CHIŞINĂU-2017
 Conţinutul impozitelor şi taxelor
Impozitele şi taxele sunt considerate ”existenţa statului exprimată în limbaj economic”.Ele reprezintă
principalul canal de formare a veniturilor curente ale statului.

Etimologic , noţiunea de impozit provine de la latinescul „impozitas”,care denotă semnificaţia de

prelevare obligatorie către stat. Iniţial în orînduirea feudală, impozitele erau contribuţiile liber consimţite,
treptat, devenind o necesitate de neevitat, în măsură în care statul nu dispune de alte posibilităţi de a-şi
procura fondurile necesare funcţionării instituţiilor de stat şi de îndeplinire a funcţiilor proprii.

În literatura de specialitate, se întîlnesc mai multe definiţii ale impozitului:

Astfel , Gaston Jeze consideră că impozitul este o prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu
titlu definitiv şi fără contraprestaţie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.¹

Lucien Mehl şi Pierre Beltrame definesc impozitul ca o prestaţie pecuniară, pretinsă de autoritatea publică
de la persoane fizice şi juridice, după capacităţile lor contributive şi fără contraprestaţie determinată, în

principal pentru acoperirea cheltuielilor publice şi, în mod accesoriu, cu scopuri intervenţioniste ale puterii
publice.¹1

Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language defineşte impozitul ca o sumă de
bani cerută de guvern pentru întreţinerea sa sau pentru anumite facilităţi sau servicii percepută asupra
venitului, proprietăţii, vînzării.¹

Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova (art.6(1))- Impozitul reprezintă o plată obligatorie cu titlu
gratuit , care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de
către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această
plată.

Impozitul- este o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, statului
de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau pentru averea pe care o posedă.
Plata impozitului se efectuează în cuantumul şi termenul precis stabilit prin lege.2

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic şi social , dar în mod diferit de la o etapă de
dezvoltare a economiei la alta.

Prin urmare : pe plan financiar finanţarea cheltuielilor publice

în plan economic instrument de politică economică în cadrul intervenţionismului fiscal
pe plan social instrument de redistribuire a veniturilor pe diferite categorii sociale

1
Angela Secrieru, Finanţe Publice, Instrumente şi mecanismefinanciare de intervenţie guvernamentală, Chişinău
:Epigraf-2004, pag.228,229
2
Angela Casian,Angela Baurciulu, Finaţe Publice; Chişinău 2017,pag93
1
 Din punct de Categorie Din punct de
vedere material economică vedere juridic
o sumă
concretă de o relaţie
bani, pe care bănească, o obligaţie
contribuabilii apărută în publicăa
o prelevează cadrul fiecărui
în favoarea mişcării într- contribuabil
statului în o singură de a transmite
anumite direcţie a statului o
perioade de valorii de la parte din
timp, conform contribuabili veniturile sau
unei proceduri spre stat, în averea sa
stabilite mărime şi
termene
prestabilite

Fig.1 „ Aspectele impozitelor din mai multe puncte de vedere ”

Din noţiunile menţionate anterior purced trăsăturile definitorii ale impozitelor:

 Legitatea impozitelor- instituirea se face în baza autorizării conferite prin lege. Niciun impozit al
statului nu se poate stabili şi percepe, decît dacăexistă legea respectivă cu privire la impozit;
 Obligativitatea impozitelor- plata nu este benevolă, ci comportă un caracterobligatoriu pentru toate
persoanele acre obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor supuse impozitării, conform legii
în vigoare3
 Nerestituirea impozitelor- prelevările la fondurile publice de resurse financiare se fac cu titlu
definitiv şi nerambursabil. Altfel spus, transferul de impozite făcute în aceste fonduri sunt utilizate
numai la finanţarea unor obiective necesare tuturor membrilor societăţii, şi nu unor interese
individuale sau de grup;
 Neechivalenţa impozitelor- pe de o parte se referă la o plată în schimbul căreia contribuabilii nu
beneficiază de contraprestaţii directe şi imediate din partea statului, pe de altă parte, reprezintă
diferenţa înre cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb în viitor.4

3 Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997 (în vigoare 01.01.1998) art(14)
4
Angela Casian,Angela Baurciulu, Finaţe Publice; Chişinău 2017,pag93-94

2
 În literatura de specialitate , sunt definite cinci funcţii 5de bază ale impozitelor :

• Se manifestă prin contribuţia permanentă şi sistematică a impozitelor la

formarea resurselor financiare ale statului. Contribuţia la formarea fondurilor
generale constituie obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice care obţin
venituri impozabile şi taxabile.Utilizarea eficientă a resurselor bugetare
Funcţia stiulează progresul social , dar acestea sunt resimţite peste o perioadă mai
îndelungată de timp.Ca urmare a apărut necesitatea utilizării impozitelor ca un
fiscală instrument de stimulare.

• Se manifestă atît prin favorizarea cît şi prin defavorizarea contribuabililor.

Utilizarea în fiscalitate a înlesnirilor şi sancţiunilor fiscale presupune, în ambele
cazuri efectul de stimulare, deoarece fiecare măsură se aplică ca o reacție la
Funcţia de starea unei anumite sfere a activității econimice . Prin intermediul acestei
stimulare funcții impozitul devine un instrument viabil al politicii sociale a statului.

• comportă un caracter obiectiv și pornește de la funcțiile de bază ale statului,

aceasta asigurînd procesul de redestribuire a unei părți a PIB-ului.
Redistribuirea unor venituri primare sau derivate reprezintă operațiunea de
prelucrare a unor resurse în vederea reparizării lor pentru satisfacerea unor
Funcţia de tendințe acceptate în folosul altora, decît posesoriiinitiali ai resurselor.Astfel
impozitele sunt redistribuite, cu prioritate, în sferele neproductive, care sunt
redestribuire finanțate din buget (sănătate, apărarea ordinii naționale, învățămînt):

• Reglarea unor fenomene economice sau sociale acționează, în mod diferit în

cazul unităților economice sau a persoanelor fizice. La unitățile economice, prin
impozite și taxe, se influențează prețurile mărfurilorși tarifelor. La persoanele
fizice , prin impozite și taxe , se stimulează utilizarea cit mai productivă a
Funcţia de terenurilor agricoleși a altor bunuri , se limitează consumul unor produse
reglare dăunătoare sănătății.

• reflectă corectitudinea derulării, din punct de vedere cantitativ și calitativ, a

procesului de distribuție, permit de a verifica dacă încasările fiscale sunt
colectate la timp, corect și complet și în consecință, poate fi determinate
Funcţia de necesitatea și direcțiile efectuării reformei fiscale
control

5
Botnari N.,Finanțe,Editura Asem, pag111-113
3
 După părerea lu Adam Smith, la baza politicii fiscale a statului trebuie să stea mai multe principii 6sau
maxime, după cum urmează :

1. Principiul justiție impunerii (echității fiscale)- constă în aceea că supușii fiecărui stat trebuie să
contribuie pe cît posibil, cu impozite și taxe în funcție de veniturile pe care obțin.
2. Principiul certitudinii impunerii- presupune că mărimea impozitului datorat de fiecare persoana să fie
certă și nu arbitrară, iar termenele, modalitatea și locul de plată să fie stabilite fără echivoc, pentru a fi
cunoscute și respectate de fiecare plătitor.
3. Principiul comodității perceperii impozitelor cere ca impozitele să fie percepute la termenele și în
modul cel mai convenabil pentru contribuabil.
4. Principiul randamentului impozitelor – urmărea ca sistemul fiscal să asigure încasarea impozitelor cu
un minim de cheltuieli și să fie cît mai puțin apăsător pentru contribuabil.

În literatura de specialitate sunt expuse si alte pricipii7 :

 Principiul justificării generale a impozitului- justificarea generală a impozitului se bazează pe faptul

că funcționarea unei societăți libere, democratice, implică costuri sociale, economice și de altă
natură, care trebuie să fie acoperite din resursele aflate la dispoziția statului.
 Principiul individualității- are la bază premisa că, în cadrul unei societăți democratice, omul și nu
statul constituie obiectul final al politicii economice, financiare și sociale ale statului și, drept
urmare, fiscalitatea trebuie să se subordoneze, să permită și să asigure o puternică dezvoltare a
fiecărui individ, conform propriilor sale aspirații;
 Principiul de nedescriminare- conform căruia impozitul nu trebuie să fie discriminatoriu, aplicîndu-
se aceleași reguli pentru toți contribuabilii;
 Principiul de impersonalitate- conform căruia impozitul nu trebuie să fie impersonal, în sens că
trebuie să fie așezat asupra venitului sau averii, și nu asupra persoanei;
 Principiul de neutralitate- conform căruia impozitul nu trebuie să se opună unei bune gestiuni a
economiei, ci trebuie să fie favorabil unei economii eficiente;
 Principiul de legitimitate- conform căruia veniturile care provin din servicii efectiv redate
colectivității și care sunt considerate venituri legitime trebuie impozitate puțin, în timp ce veniturile
care nu corespund unui serviciu efectiv redat direct sau indirect colectivității și sunt considerate și
sunt considerate venituri nelegitime , cum ar fi cele rezultate din plusuri de valoare , ar trebui
impozitate suplimentar;
 Principiul de non-arbitru- conform căruia impozitele trebuie prelevate după principii simple și care
nu lasă loc la interpretări (arbitraj).

6
I.Văcărel; Finațe Publice ediția a IV-a; Editura Didactică și Pedagigică, R.A București,2004; pag 361
7
L.Chirică,A.Bănuț; Finațe publice, Contabilitatebugetară și de Trezorerie; Editira Economică, pag 61-62
4
 Perceperea impozitelor8
Odată stabilită mărimea impozitului, organele fiscale trebuie să aducă la cunosștință contribuabililor
cunatumul impozitului datorat statului și termenele de plată ale acestuia. După aceasta se trece la perceperea
(încasarea) impozitelor. De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe metode de percepere a impozitelor:
strîngerea impozitelor datorate statului de către unul din contribuabilii fiecărei localități; încasarea
impozitelor prin intermediul unor concesionari (areddași); perceperea impozitelor de către aparatul
specializat (fiscal) al statului.
Încasarea impozitelor printr-un aparat fiscal propriu s-a generalizat în perioada epocii moderne și se
utilizează și în prezent. În condițiile existenței unui asemenea aparat, perceperea impozitelor se realizează
astfel :
a) direct de către oragnele fiscale ale plătitorului;
b) prin stopaj la sursă;
c) prin aplicarea de timbre fiscale.

Încasarea impozitelor de către organele fiscale direct de la plătitor cunoaște două variante de realizare:

1) cînd plătitorul este obligat să se deplaseze la sediul organelor fiscale pentru a achita impozitul
datorat statului (în acest caz avem de-a face cu asa-numitul impozit portabil);
2) cîn oraganul fiscal are obligația de a se deplasa la domiciliu plătitorului pentru a solicita să achite
impozitul (aici este vorba de impozitul cherabil).

Aparatul fiscal trebuie să actționeze astfel încît să dea dovadă de transparență în toate măsurile întreprinse
pentru identificarea și evaluarea materiei impozabile, determinarea și perceperea impozitului. Eficiența
acestor măsuri poate fi atestată de o arie restrînsă de manifestare a evaziunii fiscale și de un grad cit mai
mare de colectare (încasare) a impozitelor. Acolo unde este vorba de o evaziune fiscală pe scară mai extinsă,
înseamnă că activitatea aparatului fiscal nu se desfășoară la parametrii corespunzători.

Gradul de colecre (încasare) a impozitelor (Gci) poate fi determinat cu ajutorul relației:

𝑆𝑖î
Gci = ∗ 100 în care:
𝑆𝑖𝑝𝑏

Siî = suma impozitelor încasate;

Sipb = suma impozitului prevăzut în bugetul aprobat (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele locale).

Acest impozit poate fi calculat separat pentru fiecare impozit, pe grupe de impozite (directeși indirecte)
ori pe total impozite înscrise în buget. Cu cît gradul de colectare se apropie mai mult de 100% cu atît poate fi
vorba de o activitate de mai bună calitate a aparatului fiscal.
8
I.Văcărel; Finațe Publice ediția a IV-a; Editura Didactică și Pedagigică, R.A București,2004, pag. 376-377
5
 Stopajul la sursă9 constă în aceea că impozitul se reține și se varsă la stat de către o terță persoană. Spre
exemplu, întreprinderile și instituțiile sunt obligate să rețină impozitul pe salariu datorat statului de
personalul acestora și să-l verse la bugetul statului; editurile și diferitele publicații adesea sunt obligate să
rețină din drepturile de autor impozitul pe venit , pentru a-l vărsa statului; la fel procedează băncile și alte
instituții financiare la plata dobînzilor cuvenite deținătorilor de hirtii de valoare sau titularilor depozitelor de
bani în cont.

Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale10 mobile se practică în cazul taxelor datorate statului pentru
acțiunile în justiție și de asemenea, pentru taxele privind actele, certificatele și diferite documente eliberate
de noatrii publiciși de organe ale administrației de stat.

O altă plată obligatorie prevăzută în legislație fiscale se referă la taxe. Astfel sunt indentificate diferite
definiții ale taxelor cum ar fi:

Taxa11- plata efectuată de persoanele fizice și juridice pentru serviciile prestate acestora de instituțiile
publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servivii și rezolvă alte interese
legitime.

Taxa12- este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu constituie impozit .

Taxa de stat13 - este suma percepută de către organele de stat, imputernicite special pentru acest fapt, de la
persoanele fizice și juridice, în al căror interese sunt exercitate acțiuni sau eliberate documente de importanță
juridică.

Taxa14- reprezintă o formă a impozitelor îndirecte, luînd forma plăților pe care le fac persoanele fizice și
juridice pentru serviciile efectuate in favoarea lor de anumite instituții de drept public.

Principala caracteristică a taxelor rezidă în obligativitatea plății doar pentru cei care solicită un serviciu
public. Taxele întrunesc o serie de atribute specifice impozitelor, și anume obligativitatea,
nerambursabilitatea și dreptul de urmărire în caz de neplată.

Între impozite și taxe există unele deosebiri cum ar fi:

 În cazul impozitului, statul nu este obligat să pesteze un echivalent direct și imediat, în timp ce, pentru
taxe, se prestează de către stat un serviciu direct, și pe cît de posibil, imediat;
 Cuantumul impozitului se determină în funcție de natura și volumul venitului impozabil, în timp ce
mărimea taxei depinde de costulși serviciul prestat etc.

9
I.Văcărel; Finațe Publice ediția a IV-a; Editura Didactică și Pedagigică, R.A București,2004, pag. 376-377
10
I.Văcărel; Finațe Publice ediția a IV-a; Editura Didactică și Pedagigică, R.A București,2004, pag. 376-377
11
Angela Casian,Angela Baurciulu, Finaţe Publice; Chişinău 2017, pag. 94
12
Codul Fiscal al Republicii Moldova (art.6(2))
13
Legea taxei de stat a Republicii Moldova, nr.1216 din 03.12.1992 (art1)
14
L.Chirică,A.Bănuț; Finațe publice, Contabilitatebugetară și de Trezorerie; Editira Economică, pag 63
6
 plata subiectul
Justificare o contribuţie de
neechivalentă taxa poate fi plătitor
mai mare sau este precis acoperire a
mai mică determinat în cheltuielilor
comparativ cu momentul cînd necesare
valoarea acesta solicită serviciilor
prestaţiilor efectuarea unei solicitate de
efectuate de activităţi din diferite
organele sau partea unei persoane în
instituţiile de instituţii de stat mod direct şi
stat imediat

Fig.2 „Trăsăturile specifice ale taxelor”15

După natura lor taxele pot fi 16:

încasate de la instanțele jurisdicționale pentru acțiunile introduse spre

Taxe judecătorești judecată

Taxele pentru servicii pentru eliberarea, certificarea legalizarea sau autentificarea de acte, copii
notariale etc.

pentru eliberarea de certificate de origine, acordarea de vize ș.a.

Taxe consulare

Taxe administrative pentru eliberări de pașapoarte, permise, autorizații, legitimații de către

oraganele administrației de stat;
taxe de piață; taxa balneară; pentru amenajarea teritoriului; pentru cazare;
parcare și altele, conform legislației în vigoare.

După obiectul operațiunii care se efectuează și urmează a fi taxată, taxele pot fi de două feluri și
anume17:

a) Taxe de timbru- se percepe la efctuarea de către instituțiile de drept public a unor operațiuni, cum
sunt: autentificarea de acte, eliberarea unor documente, legalizării de acte.
Taxele de timbtu poartă această denumire pentru că încasarea lor se face prin aplicarea de timbre
fiscale.
b) Taxe de înregistrare- se percep la vînzări de imobile, la constiturea, fuzionarea sau dizolvarea
societății de capital; de asemenea, ele se percep asupra fiecărei operații de vînzare și respectiv de
cumpărare la bursă.
15
Angela Casian,Angela Baurciulu, Finaţe Publice; Chişinău 2017, pag.95
16
Angela Casian,Angela Baurciulu, Finaţe Publice; Chişinău 2017, pag.95
17
T.Manole, Finanțe Publice ,Teorie și aplicații, Chișinău 1998
7
 Conform Legii taxei de stat a Republicii Moldova, nr.1216 din 03.12.1992 (art.2) taxa de stat se
încasează:

a) Pentru cererile de chemare în judecată ;

b) Pentru înregistrarea actelor de stare civilă;
c) Pentru eliberarea pașapoartelor sau a documentelor;
d) Pentru înregistrarea domiciliului;
e) Pentru cererile de fondare a mijloacelor de informare în masă;
f) Pentru răscumpărarea bunurilor de stat de către persoanele fizice ;
g) Pentru eliberarea certificatului vizînd dreptul la moștenire;
h) Pentru alte tranzacții și acțiuni de importanță juridică.

Clasificarea impozitelor 18:

 După principalele trăsături de fond și de formă, impozitele se împart în:

a) directe;
1. în funcție de criteriile care stau la baza așezării lor, distingem:
 impozite reale (obiective);
 impozite personale (subiective).
2. Privite prin prisma tipurilor de impozite stabile, acestea sunt clasificate în:
 impozite pe avere;
 impozite pe venit.
b) indirecte.
 După obiectul impunerii, deosebim:
a) impozite pe venit, care afectează veniturile persoanelor fizice și juridice;
b) impozite pe avere, care afectează bunurile mobiliare sau imobiliare ale contribuabilului;
c) impozite pe consum, care afectează cheltuielile de consum (TVA, accize)
 După scopul urmărit la instituire, impozitele se grupează în :
a) impozite cu caracter fiscal;
b) impozite cu caracter de ordine.
 După frecvența cu care se încasează la buget pot fi :
a) permanente, cînd se încasează periodic (de regulă, anual);
b) incidentale, cînd se instituie și se încasează o singură dată (de regulă, în situații
excepționale).
 După instituția care le administrează:
1. în state de tip federal, dosebim:
a) impozite federale;

18
Botnari N.,Finanțe,Editura Asem, pag114-115
8
 b) impozite ale statelor membre ale federației;
c) impozite locale.
2. în state de tip unitar, deosebim:
a) impozite gestionate de administrația centrală de stat;
b) impozite gestionate de administrațiile locale.

În conformitate cu Codul Fiscal al Republicii Moldova (art.6(5,6)) impozitele instituite se clasifică astfel:

 după trăsăturile de fond și de formă: directe și indirecte;

 după instituțiile ce le administrează: generale de stat și locale.

Sistemul impozitelor și taxelor generale de stat clasifică impozitele în :

1. impozite pe venit ;
2. TVA;
3. Accize;
4. Impozitul privat;
5. Taxa vamală;
6. Taxele rutiere.

Sistemul impozitelor și taxelor locale :

1. Impozitul pe bunuri imobiliare;

2. Impozitul privat;
3. Taxele pentru resursele naturale;
4. Taxa pentru amenajarea teritoriului;
5. Taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor pe teritoriul unității administrativ-teritoriale;
6. Taxa de plasare (amplasare) apublicității (reclamei);
7. Taxa pentru aplicarea simbolicii locale;
8. Taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii;
9. Taxa de piață;
10. Taxa pentru cazare;
11. Taxa balneară;
12. Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutierele municipale, orășenești și
sătești (comunale);
13. Taxa pentru parcare;
14. Taxa de la posesorii de cîini;
15. Taxa de parcaj;
16. Taxa pentru salubrizare;
17. Taxa pentru dispozitivelepublicitare.

9
 Rolul impozitelor este deosebit de important, din punct de vedere financiar, ecomonic și social. Rolul
principal al impozitelor datorate bugetelor este acela de a mobiliza resursele financiare necesare efectuării
cheltuielilor publice. De aici impozitul apare ca o datorie a tuturor cetăţenilor pentru asigurarea existenţei şi
a condiţiilor de dezvoltare a întregului social căruia îi aparţine. În acest sens, datoria de contribuţie a
cetăţenilor este analogică cu datoria de cetăţean.

Dreptul de a introduce impozite îl are statul și îl exercită de cele mai multe ori prin intermediul
organelor puterii centrale (Parlamentul iar uneori și prin organele administrative de stat locale.

Astfel cu ajutorul impozitelor statul influențează economia națională.Astfel statul folosește pîrghia
impozitelor pentru a stimula creșterea producție în anumite ramuri a economiei și defavorizarea anumitor
sfere a economei datorită nocivității produselor pe care le implimentează pe piață.

10
Bibliografie :
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997, Monitorul Oficial al R.
Moldova, ediţie specială din 08.02.2007;
2. Legea taxei de stat a Republicii Moldova, nr.1216 din 03.12.1992, Monitor nr.12/359 din
30.12.1992;
3. BOTNARI N.,Finanțe , ASEM,2010, ISBN 978-9975-75-S37-S;
4. CASIAN A., BAURCIULU A.,Finanțe Publice, Chișinău,2017, ISBN 978-9975-4305-8-6;
5. CHIRICĂ L.,BĂNUȚ A., Finațe publice,Contabilitatea bugetarăși de trezorerie Vol I, Economică,
2002, ISBN 973-590-641-4;
6. MANOLE T., Finanțe Publice, Teorie și aplicații, Chișinău 1998;
7. SECRIERU A., Finanțele Publice, Instrumente și mecanisme financiare de intervenție
guvernamentală, Epigraf 2004, ISBN 9975-903-99-1;
8. VĂCĂREL I.,Finanțe publice, Ediția a IV-a, Didactică și Pedagogică, 2004 București,
ISBN 973-30-2635-2.

11