Ta eCard Ee)Toetaten alnticipatia STUNTA & TEHNICA S.A. Se Revist lunar de literatur si arti SF Soviets 6 api (ar. 540Mnoiembrie/1996) Smotosie editat de S.C. ,STUNTA & TEHNICA“ S.A. ful Comertului 5/1991 — SS SWIJIMLAVIR editorial ee 1 —. Editorial de Emil Olteanu de Alexandru Mironov 26 — Orbul de Ladislaa Daradici 3 — Autori romani (IV) 25 hott a | de Voicu Bugariu i Soo 41-_ OZN-urile... 1] — Clopotul Muzical de Isaac (asimov de Dan D. Farcag 30) = Idealul Pictonar SF] de Stanley G. Weinbaum ari FF 7 43-_ Dictionar Sintetic... de Cristian & Mihaela forescu 5 —. Cand primul... de Mircea Rus Hyde Park 6 — Efect de sincronizare 48 — Scrisoare deschisa de Mihail Grimescu de Claudiu Murgan } a . —— tor onorific Redactor literar ‘Abonamentele se pot Di [ALEXANDRU MIRONOV MIHALDAN PAVELESCU oficiile poxtale. pr direct la reduc Cititorii din strains. pt abona prin RODIPET $5 Tehnoredactor Consiliul de administratic IOAN ALBESCU ee PAVEL D. CONSTANTIN NICOLAE NAUM eon LILIANA STOENESCU HUBERT Schinb cultural Club SF Director adjunct BANDYMON" Betln CONSTANTIN PETRESCU : Difwzarea Director economic CORNEL DANELIUC CARMEN TEODORESCU = MUGUREL NITULESCU ‘Tipanul: INTERGRAPH - tel, 220 49 35EDITORIAL Dragé Mihai, Ovidiu, George, Alexandru, Cristian, Bogdan, Razvan, Dan, Voicu si ceilalti _imt nevoia ca editorialul sa se adreseze direct voua, adica lui =. Gramescu, Butnila, Ceaugu, Ungu- u Popescu ,Cassaigoz", Ficeac, Harito- Merisca, Bugariu $i ceilalti prieteni din fangom. pentru ci: a) suntem camarazi de arme Ge vreme lunga; b) reacfiile umorale ale unora aintre noi pot pune in pericol ceea ce avem ‘extraordinara unitate a fandomului romanesc, 0 familie, o grupa asociativa solidara cum putine :sta in lume. inainte de orice: imi cer scuze pentru semieclipsa prelungita (1993 - 1996) din acti vitafile SF-ului romanesc, dar sper sa fiu infeles; sunt om de onoare — sau cel putin aga consider = si mi-am intrebuinfat cele 7 zile ale saptamanii din ultimii ani, in postul de raspundere in care am fost investit, pentru a incerca sa pun in prac- ticd ide? despre lumea de maine, idei emise de familia noastra. Eu chiar cred ca fandomul (mondial) SF nu este un ghetou, o familie de pleziristi, ci o echipa solida care concepe proiecteaza gi — de ce nu? ~ aplica strategille de viitor ale societatii lui Homo Sapiens. Tusand 0 calitate la care destul de pufini au ajuns ~ aceea de responsabil administrativ si ordonator de credite (manipulator de buget) — am cautat sa pun in migcare actiuni demne de trenul progre- sului ‘in mare parte — avefi, va rog, incredere in mine — am reusit: structuri ca Divizia de Tineret- Sport a UNESCO, Departamentul de Tineret al Uniunii Europene, Organizatia Mondiala a Cercetasilor m-au iuat in seama — adic v-au uat in seama pe voi, cu mintile voastre, flexihili- ratea voastra in gandire, capacitatea de meta- morfo2a, dragostea de oameni A fost, dragii mei, pentru prima data cand o ce-soana din lumea celor-care-comploteaza- pentru-o-mai-buna-zi-de-maine s-a aflat (chiar etal la timona, poate ca un semnal ca lumea une va cobori peste societatea lui Sapiens din creierele noastre Atal despre aventurile administrative ale unei celule a fandomului, va anun} acum ca sunt, deja. functional pentru ceea ce voi simfiti, Anticipatia ganditi, concepeti pentru mai departe, pentru generalille de adolescenti ~ la minte -, cei care ridica temperatura gi presiunea societatii pla- netare, obligand-o 4a esenta, adica: schimbarea continu. Dragi partizani ai schimbani, va adresez aceste randuri urmare a unor rabufniri ale unui om care imi este cumplit de drag — exceptionalul scrlitor Mihail Gramescu ~ al cru pamflet colegii de la CPSFA mi -au prezentat inainte de publicare. (Mihai, evident ca am aparat dreptul tau la cuvant, sunt adeptul neconditionat al lui Voltaire ~ iti amintesti: .Sunt contra opiniei tale, dar am sa ma bat pana la ultima suffare pentru dreptul tau la cuvant" -, de aceea mi-am riscat gi viata in decembrie 1989, de aceea mi-am inrobit zilele in birocratice actiuni, sufleteste total nepotrivite mie). Dar m-au ,injepat" gi cuvinte rostite de Voicu Bugariu gi .avertismente" date de Ovidiu Bufnila - de aceea ma vad silit sa reactionez. Pentru cei care nu ma cunosc, am fost spadasin — de oarece valoare, component al echipei nationale, clasat pe locurile 20-30 in lume, in cel mai bun an al meu, 1969. La scrima .batalia" se duce pe o plang ingusta, adver- sarul se afl numai in fata ta. N-ai cum sa evifi intalnirea, disputa, nu pot! sa intorci spatele, n-ai unde sa fugi; iar la sfargitul asaltului ~ atentie! — indiferent de rezultat, te apropii de adversar i ti strangi mana. Aveam 12 ani cand m-am apro- piat de lumea muschetarilor si am ramas de atunci (de mai bine de patru decenii, Doamne!) la fel de legat de lumea cavalereasca a mugchetaritor, ca gi de lumea nobila a Science Fiction-ului, lumea Ce vine. Las la 0 parte faptul ca, in zona crepuscu- lara a anilor '70 ~ ‘80 stindardul pe care lam purtat (.un gladiator in arena‘, m-a complimen- tat, candva, lon Doru Brana) ~ a strans in jur oameni de forta lui Mihai lonescu, Dan Merigca, Cr.T-Popescu, Comel Secu, $t.Ghidoveanu, lon tlie losif sau ~ mai nou ~ Vaientin Nicolau -, fap- tul ca cea mai mare parte a autorilor din generatia '80 (Alexandru si Danut Ungureanu, Gramescu, Butnila, Genescu, Caragel, Ceausu,Cr.T.Popescu, Dan si Lucian Merigca etc., etc.) s-au facut cunoscufi prin prestidigitatii social- administrative executate de subsemnatul (nici nag sti sa va spun cum, pentru ca, cu exceptia voluntariatului lui |.£.Albescu, Dan Ursuleanu gi... lon lliescu (Editura Tehnicd), in celelalte cazuri ~ Editurile ,Scrisul Romanesc’, ,Juni- mea’, ,Politica’, ,Tehnica, Albatros", revistele Luceatarul, Arges, Cronica, Contemporanul, Convorbiri Literare, Ramuri sau Televiziunea Roména a fost vorba de: cacialmale, milogeala, gantaj, promisiuni, presiuni ~ pentru ca antolo- giile, almanahurile, suplimentele literare, emisiu- nile Radio-TV sa tina in viaf’, alaturi de activi- tatea cenacliera, cea ce eu numesc migcarea nationala a visatorilor liberi, parte a migcarii mondiale a visditorilor lumii. i, concret, ce va propun: Romania se afl, gratie unor eforturi ince- pute de heruvimul (nu gasesc alt termen!) Rogoz si iluminatul Hobana, continuate $i acce- lerate de generafia mea si a lui Al. Ungureanu, pe un loc foarte bun in clasamentul societafii civile viitoare - probabil intre primele 5-10 natiuni ale lumii, Hai s& folosim palierul pe care ne aflam, hai sa-i dam la scoala mai repede pe cei care ne pot reprezenta in lumea-de-maine si Sa decolam spre cea ce meritam: antologiile, revistele, documentarele TV si programele SF de radio $i TV ale lumii de azi~ pentru a striga, cu voce tare, ca Harlan Elison, dragostel, catre inima lumii, $i sé se auda. 2. Putem avea dispute inteme, cate dori bilateral, in cenacluri, reviste, pe unde radio. Dar sa fie dispute de idei, fara venin, critic lte- rare, fara invidie $i rautate — de aceea Il rog pe vechiul meu prieten Voicu Bugariu sa se stearga pe picioare de fiecare data cand intra in CPSF Anticipatia — obiceiuri vechi, mostenite de la dictatoriala - pe vremuri '- Uniune a Scritoriior de antart inca il fac s& emita judecati definitive si ~nu o data ~ pripite i incorecte. La fel, Mihai Gramescu: nu ai voie s& te intorci gi sai izbesti in toate partie, pe toata lumea, numai pentru ca, intr-un moment sau altul, viata nu a fost damica cu tine, pe cat merifi. Nu este vina mea si a fandomuiui SF ca nu {i-a reusit nici viata de familie, nici situajia materiala; in schimb esti recunoscut, probabil, de sute de mil de citi- tori, ca un soriitor de prim rang. Nu-| putin ‘Ovidiu gi George: amandoi sunteti maestri ai schifei, respectiv ai nuvelei. ,Lansarea’, fiecare, cu cate un roman, m-a ingrozit, va marturisesc: aiureli, departe de cea ce poate da harul pe care il aveti din plin. Bine lansate, cartea de short-short stories a lui Bufnila (n-am gasit-o in librarii, Ovidiu, dar daca povestifile sunt cele pe care {i le-am citit, in manuscris, de-a lungul lor, cartea ar trebui sa fie un-best seller) sau viitoarea The best of..." a lui George Ceaugu (poate, numita: Elegie pentru o epava cibene- 2 tic" - ce povestire!) ar trebui s& fie demonstrafii, pentru tofi criticiiliterari (indiferent de gen), ca Science Fictionul nu este literatura unui ghetou, ci cea mai importanta tendinfa pe care 0 are acum cultura lumii ~ si cé sa nu fina seama de ea »Cassargoz" si Bogdan: v-afi lansat in bata pentru dreptate, 0 societate mai buni democratie, pentru o Romanie in trenul progre sului etc. De acord, felicitari — dar mai intoarcefi- v, din cand in cand, si acasa. V-afi facut dato- tia, desigur, numai ca dincolo de lumea Miticilor politici se afl serioasa lume de maine, cea a copiilor vostri. Talentul vostru publicistic, deprinderile administrative dobandite pot fi de folos zilelor ce vin. Stimabil, in acest sens, exemplul lui Razvan. plecat, cu succes, pe aceasta cale, dar care nu a uitat niciodata de unde a plecat. 8. Tinerii. Fluviu care curge fara odihna, societatea isi poarta membri ei, mutandu-i chiar gi pe adolescenti (fandomul) prin inevitabila varsta biologica. '80-sti, de acord, raman vesnic tineri — la minte, meniaiitate. chiar gifizic. Numai Cé ei nu pot sta sub luminiie rampei tot timpul, numai ei. Pentru ca din spate vin mereu alti - gi aceasta este, poate. cea mai importanta trasatura a fandomului nesiru: in timp ce in Franta, Ungaria, Italia generajii active s-au wstins", ‘nelasaind pe nimeni tn urma ‘or. .mar- fienii* porniti cu I.M.Stefan. Fa-casanu. Rogoz, Hobana, Colin, Barbulescu-Ava7ia au astazi urmasi putemici, scrittori, eciter. crganizatori ca Pitea, Ana-Maria Negrila. 88758 Sebastian Corn, Vali Nicolau, Sorin Repanc.:c. CPSFA gi celelalte publicafii, Nemira aite editun, emisiunile de radio si TV spec a\.zata, noi, fan: domul de toate varstele trebu. s8- Incurajam, Sa le facem loc in fafa, sa-1imeurem Noi, frajilor, suntem cea mar buna felie de societate civilé pe care o are aceasta tara S-a consttuit aici, la noi. un .ericol inefabil cu care putem zbura mai depat= ca mull} alti. Ne trebuie ins combustibil, v1r:a $1 asociativi- tate ~ cel putin marjea!, cum souneau strdmosii de pe vremea lui Hobana — p. ca ,mar- fienii", adic noi, s& ne puter sia in oglinda gi sa spunem, intr-o buna zi, c& zgazurile s-au Tupt toate, cA zidurile au cdzut toate. ca imagi- natia - superba doamna. urbia hbera prin cetatea satului planetar si ca doar noi suntem cei care-o putem domestici. pentru oinele oame- nillor. Alexandru MIRONOV vicepresedinte al Societatii Europene de Science-Fiction $i pregedinte — ales de voi - al ,Sindicatuiui’ ProConSF AnticioatiaVOICU BUGARIU AUTORi ROMANi ay ntologia science-fiction Nemira '96. Selectie de i Alexandru. Mironov $i Sebastian A. Corn. Versi- unea engleza ingrijita.de N. Lee Wood. Traduceri de Ruxandra Toma $i Cezar lonescu, Nemira, 1996) este o culegere bilingva, ce aduna producti! ale unor autori din grupul de la Jurnalul S. F. Povestirile sunt incadrate de scurte texte nesemnate, apar- {indnd probabil antologatoriior. Acestea din urma sunt intitulate Cyberia, sugerand ca este vorba despre teme legate de spatiile gi trairile virtuale. Capitolul Autori include mici note biografice, redactate in stil colocvial, sprintar. Nu se indica anii de nastere gi profesiile auto- rilor, Ni se ofera, in schimb, date amuzante, cum ar fi greutatea corporala, materiatele folo- site la sctis, preferintele muzicale, calitatile copiilor, situarea apartamentelor. Este astfei ilustrata maniera etern-adolescentina, ne- bunatica, intens cultivata de Jurnalul S. F. Ea nu exprima, cum s-ar putea crede, insuficienta culturala, reprezentand in realitate o prelungire a demersului antiliterar promovat de Jurnalu! S.F. In mod programatic, autorul prezentarilor (probabil unul dintre antologatori), las 3 se inteleaga ca nu are nimic de-a face cu plic- ticogii ingrijitori de editii profesionisti. Spre deosebire de acestia din urma, ni se su- gereaza, el este un spirit liber, frondeur si pen- tru totdeauna adolescent. Eternii adolescenti pot deci sé cumpere cartea fara nici-o ezitare. Volumu! mai confine cateva note bio-bibli- ografice, in limba engleza, prezente probabil dintr-o neglijen}a de redactare. Acestea sunt scrise in maniera profesionista. Din ele aflam date utile despre Romulus Barbulescu, George Anania, Danut Ungureanu, Sebastian A. Com gi Mihail Gramescu. Tonu! zburdalnic lipseste. Anticipatia Autorii antologati sunt Florin Pitea, Ana- Veronica Mircea, Catalin Sandu, Danut Iva- nescu, Liviu Radu, Ana-Maria Negril, Michael Haulica si Mihail Samoila. Textele sunt de va- loare inegala, antologia lasand impresia ca este mai putin un florilegiti gi mai mult o alaturare de texte fatig sau vag compatibile cu tema pro- pusa, Remarcabila mi s-a parut, In primul rnd, povestirea semnata de Danul Ivanescu, $/ Pinochio era viu. Personajul lui Collodi este Pinocchio, dar asta, desigur, nu are nici-o importanta. Poate ca autorul a modificat cu buna stiin{a numele, pentru a se delimita Oricum ar fi, povestirea impresioneaza printr-un echilibru gasit in mod instinctiv de autor. Cuvintele Se acumuleaza intr-un mod armo- nios, textul formeaza un intreg. Cu teama de a nu-| discredita cumva printre fani, voi afirma ca Danut ivanescu are talent literar. Un alt text ce ramane in memorie este cel semnat de Michael Haulica, Jucator pe viafa, indexat la Paladini, unde motivul luptei de tip Unul impotriva tuturot este tratat intr-un mod ingenios. Impresioneaza in special finalul. O povestire impecabila este Infernul fractal, de Florin Pitea. Autorul ei stapaneste deja o scriitura distincta, de o raceaia interesanta. intr-un registru comic este sctisa povestirea Stinte Dumnezeule!, de Ana- Veronica Mircea. in felul ei, trebuie considerata © reugita. Liviu Radu, in Singur pe Ormuza, reugeste 0 povestire onorabila, ce suferd insa, in secret, de platitudine stilistica gi lipsa de nev, Cateva povestiri acuza carenje de meg- tesug literar. Esie greu de presupus c& autorii au acumulat in mod congtient stangacii stilistice side conceptie, doar pentru a se distanta de postura unor scriitori. Este probabil ca ei nu sunt nici geniali gi nici constiinciosi, Un exem- plu este Intoarcerea fiilor risipitori, de Catalin Sandu, unde disonantele nu reusesc sa con- vinga. Atmosfera nu se acorda cu modul de a 3lasui al personajului narator. Degi traieste intr-o lume de vis, acesta vorbeste ca un golan oarecare: - Gaz imputit! Te scuip, mama ma-tii de basin puluroasa.” in principiu, con trapunerea disonanta ar putea sa dea rezultate interesante: Nu cred ca este cazui, sentimentul de lectura find cei de alaturare mecanica si inabila. De’ altfel, Catalin Sandu are probieme cu timpurile verbale: ,Urletui nefiresc izbucni de undeva de aproape. Adrenalina i s-a prelins prin trup ca un siroi de turfuri inghetati. Din cauza fricii incepu s& fuga haotic printre copaci gi tufe, sdrind peste pietre gi trunchiuri cazute Evita in ultimul moment o groapa. simtind ia urma animalul, crud gi nerabdator. Urletele dureroase au parut ca i se infig in piele.” Dupa cum se poate vedea, apare si umorul involun= tar. jn totul, textul nu este de antologie. in revista Anticipatia nv. 537, Catalin Sandu publica 0 Scrisoare deschisa adresata Eviturit Nemira, unde arata ca textul din antologia Nemira ‘96 nu-i apartine. Din exemplele oferite, reiese ca anonimele modificari aduse au fost nefericite. imi permit sa ghicesc ca ele Ti apartin lui Sebastian A. Com. Ma ghidez dupa inlo- cuirea verbelor la perfectul simplu cu unele la perfectul compus. Catalin Sandu le recomanda cititorilor s& parcurga versiunea engleza a povestirii sale, unde originalu! ar fi fost res. pectat. Acest incident este foarte semnificativ, El arata ca ocolirea obstinata a protesionistilor duce la aberatii. De asemenea, arunca o lumina asupra unei mentalitali tezastruoase. De ce nu a recurs Editura Nemita fa oamenii de meserie? Pentru ca socoteste SF-ul altceva decat literatura. Urmarea este ca persoanele cu pregatire filologica si cu experien|a in editarea nor texte literare sunt excluse din principi: din procesul editorial, ce are in vedere producti de tip SF. Selectarea unor texte nevelevante si interventiile dictatoriale ale antologatorilor indica amatorismul agresiv. Este adevarat ca in Occident textele autorilor sunt supuse unor ajustari_ menite sa le faca_mai vandabile: Modificarile relevate de Catalin Sandu nu dovedesc protesionalism. Poate ca in viitor Sebastian A. Corn va develii un specialist in rafistolari comerciale. Pana atunci, insa, el tre buie sa-si vanda propriile carti, Doar apoi va avea poate indreptatirea sa ,umble" In textele attora. Un text cu multe carente de mestesug este si Pesterile de fum ale Timpului, de Ana-Maria Negrild. Intra in discutie, in pemul rand, inco- erenta ansamblului. Autoarea igi introduce citi- toril intr-o stranie lume partial subaovatica, dar 0 face astfel incat acestia nu prea pricep despre ce este vorba. Ambiguitatile gi obscu- ritajile fac, desigur, parte dintr-o recuzita posi bila. In cazu! folosirii lor, ins@, vocea naratovulul 4 “incep atunci trebLie sa fie covarsitoare, s uneasca necla- ritaile prin legatura poeziei gi sa le dea astfel un sens global. In povestirea semnata de Ana- Maria Negrila naratorul este unul gi-acelasi cu petsonajul principal, o femeie aflata intr-o misi- une ce{casa. Va Estayer igi povesteste aven turile pe larg, intr-un stil tern, cle-a dreptul plicti- cos. ,Meritul tehnic’ al auioarei este ridicat, lumea imaginata de ea este realmente fasci- ianta. Ce folos, insa. daca solutille stilistice sunt nefericite?! Cu un plus de instinct literar, autoarea ar fi renuniat ia@ictuala consecufie a timpuritor veroale gi ar ti ales 0 formula mai antrenanta. Ar fi iniocuit, eventual, perfectul compus. aducator de stagnare gi plictiseala, prin prezental istoric. Probabil ca astfel lucrurile ar fi capatat viatd, iar textu! nu s-ar mai fi tarat atat de trudnic, Nar fi fost rau nici daca s-ar fi straduit sa objina mai muita coerenta. Cine nu are talent de povestitor trebuie sa-si com- penseze carenta prin constructie si prin crearea constienta a unor denivelan stilistice, menite sat tina treaz pe cititor © povestire siabuta este st Cea mai fru- 9asa dintre lumi, de Mihai! Samoila. Autorul dovedeste ca a citit multa hteratura de yen, ca define o inventivitate tehnologica remarcabila gi unele calitati de ebeist, Dar cam atat. Atunci cand este vorba sa construiasca un tex! literar, jucaria" nu mai functioneaza. Dificultatite sale \d trebuie SA regizeze aparifile si interventiie personajelor. Intentille sunt bune, dar se intampla ca gi cum un jongleur ar folosi mai multe bile decat poate sa manevreze. Textul nu se leaga, impresia de alaturare mecanica gi grabita se intareste. Povestirea pare o prima forma, ce asteapa sa fie perfec- fionata. tata cdteva exemple. improprietali, stangacii: ,Din loc in ioc, cate un cergetor se impingea cu spatele in zid si cu mana in trecatori. Cantor ii banuia ca facand parte din scenografia de coloratura pusa la cale de Administratie.” Nesiguranta in folosirea tim purilor verbale, umor involuntar, banalitate: .Se ridica ugurel din pat, tragand cu ochiul la Amelia care dormea linistita. Cantor igi controla parametrii conditie! fizice pe monitorul Unitafii in timp ce-gi recupera hainele aruncate negli- jent pe fotoliu. Nua remarcat decat mici modi- icAri in concentratia de adrenalina’. Calitatile de eseist, mai sus amintite, apar atunci cand naratorul interpreteaza anumite conjunctur. Antologia Editurii Nemira trebuia sa fie carte-etalon, 0 proba peremptorie a faptului ca »noul vat" de la Jurnalul S. F. este format din tineri autori straluciti, capabili sa-i complexeze pe cei ilustrati inaintea ler. Spre regret, lucturile nu Stau aga. Antologia las impresia unit lucru alcatuit la repezeala si girat de oameni incom- petenti. Sper ca fostul nostru ministry, mate- maticianul Alexandru Mironov gi chirurgul AnticipatiaSebastian A. Corn nu se vor supara, atunci cand le voi spune ca nu se pricep fa anumite lucruri. Aga e Viafa, nu poti sa le stii pe toate. De asemenea. cred ca nu-mi va purta pica nici geologul Vlad T. Popescu, al doilea lector al volumului, primul find Sebastian A. Corn O dilema interesanta se naste atunci cand ne gandim la conditia actuala de autor al unor texte ce folosesc modalitati si motive SF. Cum se stie, autoni din antologia mai sus comentata sunt cunoscatori ai limbii engleze. In diverse ocazii ei nu uité s& precizeze ca parcurg lucrarile de gen in original. Un luctu foarte bun, nici vorba. Lecturile lor se pot recunoaste in tru- curile tehnice pe care le inventeaza sau — oameni suntem! - le localizeaza. Ce se intampla, insa, atunci cand respectivul bun cunoscator al limbii engleze scrise In roma- neste? Tot citind carji scrise in engleza, el n-a avut. pur si simplu, timp s&-si faca o cultura lite rar romaneasca! El nu stie cum scriu maestrii limbii romane literare gi nici chiar cum traduc profesionistii adevarati! In zadar citeste textele prietenilor sai sefigti. Unii dintre acestia, evi- dent, pot sa aiba talent literar. Dar nu este sufi- cient. Pentru a deveni un autentic scriitor roman, trebuie s& stii in mod aprofundat cum au scris gi scriu scritorii romani Fara indoiala, in aceasta contradictie se aflé ceva tragic. Majoritatea zdrobitoare a auto- tilor SF de la noi sunt oameni cu servicii lipsite de vreo legatura cu literatura. Ei nu au ragaz pentru a se perfectiona ca autori de limba romana. In timpul liber, ei citesc literatura scrisa in limba engleza si intrejin complicata tesatura de relatii presupusa de migcarea SF, Practic, redactarea povestirilor in limba romana ramane un fel de a cincea roata la cdrufa. Nu este de mirare c& multe texte de gen lasa impresia unor elaborari expeditive, de serviciu. Din aceasta situajie se intrevad doua iesiri rezonabile. Prima, destul de ciudata, dar defel absurda, consta in abordarea hotarata a limbii engleze. Autorii n-au decat sa sortie in aceasta limba. Cu timpul, este probabil ca si-ar gasi public si editori, S-ar recunoagte astfel in mod falig c& modalitatile gi motivele SF sunt in reali- tate o forma de imperialism cultural, manifestat de limba gi cultura engleza (americana), Deve- nifi locuitori ai unui ,imperiu", probabil ca respectivii autori ar cApata cunoscutul senti- ment reconfortant, semnaiat la cetatenii unor imperi politice. A doua solutie este ca autorii sa puna limba engleza la locul care i se cuvine si sa devina niste scriitori romani. De-a dreptul disperata ambiguitate, vizibila astazi, nu poate duce la nimic bun Exista totusi gi oa treia iesire. La ea se refera autorul anonim al notelor despre autoril antologiei discutate. El scrie despre un slang SF romanesc. Acesta ar fi un jargon inteligibil numai pentru inifiafi, ce confine tot mai multe anglicisme. Cu timpul, deducem, acesta ar deveni de neinjeles pentru cititorii obignuifi Solutia mi se pare inoperanta, cunoscute fiind incercarile similare din-istoria literaturil, esuate in totalitate. ERATA: in articolul Autori romani (Il) din Anticipatia nr. 538, pagina 6, coloana 1, randul 19, cuvantul accident se va citi subiect, MIRCEA RUS Camel prooul extraterestru Cand primul extraterestru cobori pe Pamant, batu ugor la prima uga intalnita in cale si intreba politicos daca. poate mane pentru o noapte. Nu-i raspunse insa nimeni, iar omul intra inauntru zdrobind furnica sub bocane. Cand primul extraterestru cobori pe Pamant, cei trei magi i se inchinara, iar apoi i se puse 0 cruce in spate, pentru a o duce -pen- tru greseala celorlalti care venisera, fara ca el sa stie, inaintea sa Cand primul extraterestru cobori pe PamAnt, omul devenise prea inteligent pentru a-i accepta existenfa, iar atunci isi puse intre- barea daca exista cu adevarat. Ist raspunse privindu-se Intr-o oglinda, insa pleca fara nici o certitudine, punandu-si mereu aceeasi intre- bare: ,Si daca ogiinda nu exista? Anticipatia Cand primul extraterestru cobori pe Pamant, asistenta ramase inmarmurita, iar luminile palpaira gi se stinsera. Intunericul napadi lumea, iar tacerea triumfa deasupra tuturor. Doar o voce sinistra rasuna spargand linigtea in cioburi ascutite gi reci, trezindu-| la realitate: ,Game over, God Cand primul extraterestru cobori pe Pamant, nu mai era nimeni cate sa-| intampine gi, suparat, hotari sa nu se mai intoarcé acolo niciodata Cand primul extraterestru cobori pe Pamant, luinea i se paru prea mica si o lua cu sine, pentru cA arata atat de albastra gi de tru moasase parea cald in apartament, dar, «= de fapt, caloriferele nu dadeau caldura mai mult de trei-patru ore pe zi nici macar acum, in preajma sarbatorilor de iarna. — lar ti-ai cumparat un radio — ALT radio? Asa nu se mai poate! se rastise la el Angela cand jl gasise jucdndu-se incantat cu micul Electa. — Nu inteleg ce te supara. ochii opaci spre ea. Femeia se dezbraca, aruncnd, turioasa, lucrurile in cuierul din hol. Edi, care o priveste de pe canapeaua din sufragerie in mana cu micul aparat remarca imedial faptul ca Angela tuns gi s-a coafat, cu toate ca el o rugase sé-si lase parul natural, fiindcé lui li placea mai mult aga. ,Orice 0 rog eu, face exact pe dos", igi spuse. ,Parc special ca sA ma destid& = Cum sa nu ma supar! izbucneste ea din nou, intrand in camera. Ma supara! Ai aruncat 0 droaie de bani pe aparatele astea ~ uite! arata cu sila spre cele cinci aparate noi ‘ingramadite pe biroul sau de lucru ~ ce nevoie aveai de toate? Cand eu nu am cizme ca lumea in iara asta, cand copilul are nevoie de haine si inca de atatea altele pentru scoala, cand chiar gi tu, ,Copilul" lor, Viadi. Femeia avea voce ursuza si contrariata ~ aga cum i se adresa de fiecare data in ulima vreme. Glasul, candva bland gi dragastos, lua note reci gi batjocoritoare ori de cate ori fi spu- nea lui ceva, sau chiar daca se referea numai la el in discutille cu alte persoane. Edi citea in tonul ei numai ura gi indiferen{a in cea ce-! privea. Nimic ,angelic" nu mai ramasese in Angela lui. Pana gi trasaturile ei, candva suave gi atat de dragi, fi erau schimonosite de o gri- masa urata. 1 La inceput, cand intrai de afara, ti ridicase Edi 6 ‘Desen de M, Deacon N laren ce gg), O auzi pregatind masa in bucatarie. Trantea farturiile gi tacamurile, scarjaia metalul crati- telor. Edi presupuse ca facea toate astea in dugménie, ca sa-i disturbe lui audijia. Apoi, ca In flecare Zi, avea sa vina si Viadi de la scoala, © s-| minta o nu La asoultat la nimic gi c& nu le-a trecut nici o nota in carete (ca sa nu-gi strice el sarbatorile, daca Ea! !-ar fi pedepsit) si, dupa ce 0 sa se fataie o vreme pe la el prin camera prefacandu-se ca-si face lecfille sau cA Se pregateste pentru meditatii (Doamne, cAfi bani mai aruncasera degeaba si pe meditatille aleal) or s& navaleasca amandoi aici. in sufra- gerie, se vor tolani pe canapea si fotolii, arun- cAndu-si intre ei priviri cu subinjeles si-si vor ZAmpi, strambandu-se ,pe gest’ la orice-ar fi zis, el. igi vor spune in goapta idiojeniite lor de staine" de la care-I excludeau ca pe un strain. 2gaindu-se la televizor toaté seara amandoi ca doi tampiti... Devenise imposibil sa mai joci cu ei vreun joc sau s& mai schimbi vreo vorba, sa mai iesi sa te mai plimbi sau sA mergi undeva. Familia lu'" nu mai erau decat acesti doi strai obtuzi care-| refuzau din cercul lor ingust. Inainte de Revolutie, in aga-zisu! ,Comu- nism* tiranic, familia lor fusese, sau lasase impresia c& ar fi fost 0 familie unita. Se iubeau sili se parea ca nu puteau trai unut fara altul. Dar din decembrie ‘89 incoace totul se naruise gi se pomenise invrajbit cu ei pe considerente economice ~ ca ,el nu se aranjase, ca ailalfi", politice — c& el nu adera la nici un partid, senti- mentale ~ cd el. Anticipatia$i, tot de la Revolutie il apucase si pasi unea pentru aparatele de receptie. Pana atunci nu simfise niciodata nevoia a mai mult de un radio-receptor in casa - oricum, nu prea statea el sa asculte emisiuni de posturi straine, iar alea aie Bucurestiului... ce s& asculte la ele? coruri patriotice $i din operete? Initial cumparase un radio-casetofon stereo, portativ, cu ocazia zilei lui Viadi, dar cu ideea cA a luat un aparat pentru toata lumea — ins Viadi i! acaparase autoritar ~ cica: acesta era radioul fui, casetele (ui, casetofonul uf pai nu-l zisese aga cand i-| adusese, de aniversarea varstei? Da, aga zisese, cu gandul, ca de obicei cand se cumpara cadou un bun de interes comun, ca n-or s& aiba nevoie fiecare de cAte-un aparat... Dar gusturile gi interesele lor se vadeau tot mai divergente ~ nu agreau aceeagi muzica, nu ii interesau aceleasi emisi- uni, Cand Edi il vedea pe mucos cum il urma. teste circumspect ori de cate ori punea mana si el pe ,radioul lui’, simjea cum i se urca sangele la cap de nervi. lar nevasta-sa, Angela, lua ostentativ, de fiecare data, partea ,copitului" — care avea'acum gaptesprezece ani (,avea gi el dreptul la un lucru al lui" concluziona ea; ,da, ca si merita el un radio’, raspundea Edi, cu gAndul la notele de mizerié cu cate-i procopsea mereu, in pofida banilor aruncati pe meditati...) — avea saptesprezece ani, era ,un adevarat barbat* ~ se ,emancipase*, vezi mare doamne = un om in ultimul an de'liceu — Edi nu mai avea voie sa-i zicd nimic, nici despre note, nici despre ,prietenii cu care se inhaita (tot felul de »poame* de prin vecini, din cartierul lor... munci- toresc), nici despre imbracamintea excentrica pe care-o purta juniorul, ba nici macar despre cercelul pe care si-| varase-n ureche (,mai bine i Far fi Infipt in rat, ca porcu’) daca dorea sa pastreze fie si urma de liniste care mai rama- ‘sese in casnicia lor nenorocita Din noaptea de cogmar a Revolutiei, iar dupa aceea, in urma minetiadelor si mai dihai, in Edi survenise un soi de goc ~ nu mai suporta sii se uite la televizor. Abia dacé-si mai arunca ochii la filmele pe care le dadeau .aia siunile lor" informative sau la caraghioslacurile de prin Parlament. Dupa parerea lui, exceptand primele zile de DREPTATE, Revolutia Romana uase In oarece lamentabil si dezgustator ~ ‘ement de propaganda a diferitelor partide 2 tice infiintate. Familia lui, fara intreaga, ~| rsaritean* din care facusera parte ~ destrama intr-un haos spiritual si social parca ar fi fost CINEVA, foarte pu- y nevazut, care ar fi avut interesul sa-i ezbine intre ei. Se cufundau intr-o asm. ura si solipsism asfixiante, Nu sc&pasera de obsesia permanenta ca sunt mereu spionati, in primejdie de a fi acuzati de ,factorii poltici* ai mecanismului de constran- gere" (pe diferite argumente arbitrare din mintea opresorilor) decat pentru a c&dea intr-o instrainare mercantita de interese contrare care sé-i invrdjpeasca. Ceva-ceva avusesera gi ,ai dreptate, cu lozincile lor ~ in ,capitalismul" in care ajunsesera re-descoperisera cu stupoare actualitatea dictonului latin ,Homo homini lupus". Revolutia asta ~ sau ce fusese ~ se ard- tase a fi ,proba de foc" a tuturor prietenillor, a coeziunii grupurilor, a unitalii famililor. Toti igi dezvaluisera ,adevarata fata" — si, lasand gar- garele stoganurilor umaniste, alergau care mai de care, fara scrupule, numai dupa bani, pozi sociale, interese, jeqmanit, imbogatire gi ,par- tide avantajoase’. Astfel, el, Edi, ramasese singur. Primul sau radio si-l cumparase in urma nei certe violente cu Angela si Viadi ~ dup ce ei incercasera sa-i impuna cu tot dinadinsul gusturile lor — emisiunile lor preferate, casetele cu muzica Jor—de parca el ar fi fost o persoana complet lipsita de discernamant. Atunci, cu banii primului salariu pe care-| primise igi achizitionase 0 combina muzicala (profitand de faptul ca pe vremea aceea pretul acestora scazuse comparativ cu puterea de cumpatare a leului, in timp ce sortimentele de pe piata se imbogatisera prin aparitia ,sculelor* dichisite occidentale gi japoneze). Apoi, treptat, dome- niu acela NOU se deschisese pentru el din ce in ce mai vast ~ simtise nevoia unor aparate tot mai precise si complexe, cu scale cat mai com- plete, capabile s& recepteze lungimi de unda de pe o plaja cat mai ampla. Devenise un. ‘olectionar de... lungimi de unda ~ mai ales de cand posturile particulare obtinuserd, prin licitajie, spatii de emisie pe ultrascurte (FM), Era ca 0 LUME NOUA, interesanta. Il captiva tot mai mult spatiul evanescent de spirit pur de JJuminé neagra" ~ dovada ca Universul era mult mai amplu decat qedeau gi fusesera ei instru c ar fi, Fara a ajunge chiar un radioamator (nici nu avea, de altfel, resursele materiale necesare pentru a putea sd aspire la aga ceva), Edi manifesta totusi un interes iesit din comun, din ce in ce mai mare, pentru domeniu, remar- cand gi fiind ispitit s4 aprofundeze prin studiu unele fenomene inedite gi insolite — de care nu gasise pomenit nimic pe nicdieri prin cdrtile pe care avusese el posibilitatea sa le citeasoa »Pipaia” Universul audibil cu antenele apara- telor cu care-si completase ,trusa" cu piese din ce in ce mai sensibile si mai scumpe, din zona ,semi-profesional’, initiind un fel de... joc inte- lectual, extrem de captivant pentru el, pe care-| uenumise in forul su interior, finand cont de unele similitudini echivalente din goniometrie — .vanatoare de vulpi’ In fiecare zi, de cum ajungea acasa. se punea pe ,vanat vuipi" ~ operatiunea cu care incerca sa substituie marele gol sentimental din suflet. Nu mai avea sofie, Nu mai avea copil Nu mai avea prieteni cu care sa impaitaseasca si el convingeri gi toate cate ale lums, Ny nai avea nici macar acces la propria lui suftagerie de unde Angela si Viadt i! alungau pe motivul ca nu pot urmari ei emisiunile stupide de la televizor. Dar descoperise un spatiu vast pe care+| tatona intuitiv, incercand sa-t patrunda si inteleaga. igi cauta un loc in apartamentul tor de trei camere, un loc unde sa fie lasat in pace = de obicei se aciua in dormitor sau in bu- catarie — (in peregrinarile iui prin camere descoperise ca exista o adevarata .geogralie" si ,topomettie® electiomag:etica a receptiei in Casa ~ cantonandu-se in interiors! structurii de ofel-beton a retelei de rezistenta a bloculut adevarate ,harti" de ecranare si cer deschis" foarte interesante. Problematica orientarii antenelor i se dezvaluia ca o adevarata stinta, extrem de complexa si, apeland la cunostinjele care-i mai ramasesera din liceu cu privite la fi- ica ondulatorie, incercase chiar. la un moment dat, s matematizeze interferentele si ratlexiile presupuse sau evidentiate prin receptie cun form ecuatiei lui Galilei, dar nu ajunsese fa nici un rezultat) ~ straduindu-se din rasputeri sai deranjeze cat mai putin posibi pe ceilalti dot ~ dadea drumul aparatelor jur impreiurul sau gi cu castile pe-o ureche sau cu capui cat mai apropiat de cate unu! sau altui din aparate, incerca sa depisteze .vuipile” radiofonice. Edi numea .vulpe’ atunc’ end reu- D, sent depisteze scion emste « paralela pe doua posturi distincte Pentru a putea percepe ce insemna pentru el 0 wulpe" trebuie sa ne amintim de .jocul" din copilarie cand, daca doua mersoane rosteau, fara 0 inelegere pre:..abila, in acelag: timp acelasi cuvant, se spunea ca .a mun un drac De exemplu, aproape o .vulye” [sau cea mai anodina ,vulpe"’ era buletinul de stir, transinis la ore exacte pe mai multe posturi diferite Numai ca astfei de emisiuni simultane pe mai multe lungimi de unda nu reprezentau inca propriuzis, ceea ce era o ,vulpe" in accepfiunea lui Edi. ,Vulpea® era altceva. Ea reprezenta sur prinderea suprapunerii cvasi-steteofonice, pol fonice, a aceleiagi melodii. de exemplu, in coua executii orchestrale sau in doua interpretari diferite, transmise simultan pe doua postuti dis- tincte si fara legatura intre ele. Sincronizeica 8 lor stereo putea da o pozitionare spatial, nu intotdeauna foarte corespunzatoare, a dis- tantelor de pe harta fizica intre cele doua localitati de emisie gi locul unde le recepta el Edi. O ,vulpe” adevarata reprezenta, in accep- jiunea sa, 0 suprapunere perfecta de emisil dis- tincte ~ un fenomen complet aleatoriu si, se putea presupune, destul de rar cat sa repre- zinte un eveniment paradoxal gi, totodata totusi, suficient de frecvent incat ,vanarea" lui 8 reprezinte o aventura cat de cat plauzibila Poate ca daca Edi s-ar fi priceput la ciber- nelicd sau daca ar fi dispus de o aparatura capabila sa vizualizeze in vreun fel emisiunile fonice .vanatoarea” ar fi decurs mult mai ugor, dar Edi nu dispunea de nici o inlesnire ciberne- tica si, pentru un singur ,vanator’ cu mijloace manuale’, ,vanatoarea unei vulpi" radiofonice reprezenta 0 munca grea — 0 aventura. Un test de atentie distributiva ~ fiindca daca este relativ usor sa urmaresti, si depistezi, si identifici o vulpe’ vizuala pe mai multe ecrane cu diferite imagini in paralel, a depista o .vulpe" audio facand o selectie intr-o polifonie urmarita simul- tan pe cincl receptoare este o proba mult mai dificila. , Vizualizarea in imagini mintale (,vir- tuale”) a perceptiilor auditive reprezinta un efort care solicita la maximum atentia distributiva, 1 Edi se simtea incurajat in cercetarile sale numai de ideea originalitatii iegite din co- mun a incercarii sale — fiindea putea fi aproape sigur ca nu existau prea multi curiogi in lume care sa intreprinda investigats in cautarea .vanatului’ vizat de el. C-ne s2-§! piarda vremea urmarind-asife! de ,troice’ pe scalele radio- urilor? Pe de alta parte, sta orbind, i se parea ca fenomenui acesta ar f trebuit sa fie, conform teoriei probabilitagilor, mult mai rar. Dar el il Gasea felativ cu destul de mare usurinfa (prima data Il remarcase intamplator) — ceea ce Ti amintise de experienta de care auzise ca se facuse pentru a evidentia infiuenta pe care o ale avea Un observatcr uman gi voinja aces- tuta asupra obiectului sau fenomenului fuat in studiu. Se dadea drept exemplu un generator aleatoriu de numere. Sansa ca un astfel de aparat sa nimereasca un anumit numar dat era, teofelic, de o data ia cateva zeci de ani. Dar daca era inchis un om care sa-| observe (far a putea interveni, tactic, asupra lui) - un om amenintat, eventual, cé nu va fi eliberat decat ja aparitia unui anumit nurnar pe generator, se obser: ca freoventa aparitiet numarului res- pec nea Sensibil mai mare, mult mai maie decat in mod natural’, omul inchis deiet- minana elaborarea numaiuiu proous de catre generatozul pe care ni. avea pesibilitatea sa Anticipatiaactioneze in nici un fel, totusi, Nimeni nu stia cum, dar numarul .salvator’ fusese, experimen- tai elaborat in timp util de fiecare data cand existase un observator, intru ,salvarea® aces- . tuia. Care $i .vulpile” lui radiofonice se indesi- sera fot ca urmare a faptului ca le urmarea el? legeau finde le asteptase el sa apara? Sau emisia lor avea alt sens? Care era talcul .vulpilor" astora? . Conflictul major cu Angela si Viadi a 3 sutvenit chiar de Craciun, Schimbul «= de cuvinte uzual a devenit mai dur ca niciodata. Femeia si juniorul voiau cu tot dinadinsul si urgent s& vaca 0 porcarie de film la televizor, in vreme ce Edi era foarte prins si interesat de preocuparea sa cu ,vulpile”. Frec- vena cu care depista 0 ,vulpe” crescusé incre- dibil in ziua aceea — una la cateva minute (asta ‘nu mai putea fi pus numai pe dexteritatea lui) ~ cu toate ca gi in ultimele zile remarcase apat ia lor din ce in ce mai des. Cautase si-gi facuse rost de o harta a lumii pe care-o intinsese in mijlocul sufrageriei cu gandul sa consenmneze pe ea locurile georietrice formate prin interte. renfele ,vulpilor" carora le nota dtagele pos turilor de emisie, lungimea de unda pe care le receptase $i ora la care se produceau. Eta curios daca nu cumva reugea sa identifice vreo fogica, eventual de natura geogratica sau geo metrica, in aceste emisi simultane. flindea nu reused sa stabileasca niciuna aigebrica sau .cabalistica", Lucrul care-i daduse insa de. gan- dit gi pe care-| remarcase intamplator fusese preponderenta rezultatului 1,618 din diferitele calcule de raporturi intre o1ele de emisie sau lungimite de unda ale postunlor emitand ,vulpi 1,618. Si tot batandu-si capul cu ce-a putea reprezenta numarul acesta. isi aduse aminte ~ gi cut prin casa pentru a controla daca nu s-a ‘ingelat curva ~ ca 0,618: 1,618: 2,618 si asa mai departe, teprezentau rapartul sectiunii de aur (intudit din punct de vedere algebric $i geo- metric cu temele lui V5). Igi amintise, intr-un tarziu, c& gasise mai multe reterinte cu privire la specrficul antropologic (sau antropomortic) al acestui numar in Estetica $i teoria artei de Mattila C, Gayka. Scoase caitea din biblioteca si o rasfoi fara a patrunde prea multe ama- nunte. Se opri doar la moto-yl capitolulut al treilea — 0 inscriptie de pe un fragment al tem plului tui Ramses al ji-lea de Ja muzeul din Cairo: ,Ce temple est comme ie Ciel, en toutes ses dispositions". inca de cAnd Viadi venise de afara, de la joac& si Angela de la serviciu, il gasisera cu aparatele imprastiate in sufragerie, pe haria desfagurata in mijlocu! camerei, dar cand el Anticipatia 8a ia vreo decizie. ,Lasa ca se intorc & continuase sa asculte gi s&-gi faci insemnarile si dupa ce ei dadusera drumu! la televizor si se instalasera sa-gi vada filmul, izbucnise cearta, Asa nu se mai poate!” strigase femeia la el, facand ochii mici. ,Adica, a, cam ce nu se mai poate?” intrebase Edi. .Noi nu te mai suportim, aga nu se mai poate!” se ratoise Angela cu nadut, .Dar eu, eu va mai suport?" rabufnise Edi, agasat. Am aproape patruzeci de ani i nu am gi eu un'loc al meu in casa asta A MEA!" ‘Aga? Foarte bine! Atunciramdi cu casa asta sa ta», c noi plecdm!" se ridicase Angela Hai, Viadil" Unde va duceti la ora asta?" intre- base Edi, nedumerit, ridicdndu-se tn picioare pe harta. Acasa, la Al MEI!" suierase ea, inve- ninata. Edi ramasese acolo, surprins de evolutia neprevazuta a evenimentelor, urmarindu-i, cu mainite in golduni, cum igi umpleau, trantind si bufnind, cateva sacose si geamantanul cu lycturile ei din dormitor si cu lucrurile juniorutui din camera acestuia. ,Tocmai acum {i-ai gasit sa-mi faci balciul asta?" o intrebase Edi pe Angela, dar'femeia nu daduse nici tin semn ca ar fi ascultat macar ce spune. Juniorul isi luase, grijuliu, $i aparatul lui stereo portativ si Cutiile cu-casete gi o agtepta acum, docil, in dreptul ust. Nici ea, nici el nu-i mai acordau nici © atentie lui.Edi. ,Probabil ca erau montati inca de dimineata sa-mi faca toate astea’, isi spuse, privindu incruntat Ii dadusera lacrimile. Muncise toata viata pentru ei. igi petrecuse toate sarbatorile alaturi de oameni! acegtia — familia lui, pentru care renunjase fara sa govaie la orice altceva pe lume ~ si iata ca e' il paraseau acum ca pe o zdreanta ca sa se duca, tocmai de sarbatori, cine stie unde, in loc sa se veseleasca si sa Incerce s-si fac viala frumoasa unut altuia, Haide, dragal{ i se adresa temeia adolescen- tului, deschizand usa. $i plecara aga, fara sa-i mai spund nici un cuvant, fara sa-i mai arunce nici o privite Totu! se petrecuse atat de precipitat gi de fara nici o noima incat Edi nu. apucase sa schileze vreun gest sa-i opreasca — incapabil igi spunea. Desi nu era decat ora patru dupa-amiaza, atara se intunecase deja. Privi pe geam la nin- soalea care cadea neintrerupt din norii cenugii §! grogi. .Nu pot sa ma lase aga. Se vor intoarce’, igi tepeta Ed Casa era pustie si parca si mai infri- 4 gurata decat de oblcei. Edi se = ageza in mijlocut incaperii, pe harta pe care igi nota orele de emisie si lungimile de 9unda ale posturilor ,vulpilor’. in ziua aceea fu- sesera mai multe ca oricand. Tesatura de puncte gi linii trasa pe mapamond © retea com- plicaté. Lua rigla si incepu sa uneasca intre ele punctele localitatilor de emisie prin tinii fine. in jurul lui, radiourile — cele cinci receptoare ~ emiteau simultan, distribuite imprejur in cerc ca sa le poata urmari si localiza pe toate odaté in acelasi timp. Din cand in cand tatona emi- sille, parcurgand scalele, post dupa post, de la un capat la celalalt. lata inca o .vulpe”. un cantec la moda, despre iubire — interpretat aici de 0 voce de barbat, iar dincolo, pe scurte, de o voce feminina. Dar, ceea ce era cel mai intere: sant, cele doua versiuni se suprapuneau per fect, creand un veritabil efect stereo uluitor ~ femeia in stanga ~ asta se infelegea perfect, chiar daca Intre ei @ jumatate de planeta ~ barbatul in dreapta, inaltele — joasele, pozi- fionare Inn—Yang, conform versetelor din Dao De Djing. Marca pe harta si aceasta .vulpe’ si constelatia deveni acum mai clara. li parea cunoscuta, extrem de cunoscuta ~ 0 forma geometrica indicand, dincolo de factorii de cur- bura ai proiectiei hari, o perspectiva pe care o mai vazuse — 0 cunostea. Masura raporturile de ‘ltime si fi iegird peste tot aceleasi obsesive proportii in multipli si submultipli raportului SECTIUNII DE AUR. Singur. In noaptea aceasta de sarbatoare straluminata. Un om singur intr-o casa pustie si rece, parasit de sotie, parasit de copil, fara fa- mmilie, fara prieteni. Se duse la toaleta gi se clati pe fata cu apa. Din ogiinda i! privea un chip prelung, incercanat, trist. Se intoarse in bucatarie, Pe masa, sticla de vin si grepurile pe care le cumparase pentru a sarbatori, cu Angela, Noul An al Nagterii Mantuitoruiui. Era aproape miezul noptii .VULPILE au vizuina st pasarile cerului culburi, Fiul Omului insa nu are unde sa-si plece caput Se imbraca sa iasa. igi trase cizmele gi se duse pana la statia metroului sa dea telefon la socri. Haide, treaca de fa el, si de data asta sa faca tot el ,primul pas" pentru impacare! E o noapte sfanta — nu puteau ramane aga, des: pari. Supairaji. Pentru un fleac. ‘Telefonul suna lung inainte de a raspunde vocea tatalui ei. Edi isi drege glasul si incearca s& adopte un ton normal: ,Buna seara. La multi ani. Vreau s vorbesc cu nevasta-mea." Socru- sau tace o vreme, apoi fi zice: ,SA vedem daca gi ea vrea s&-ti vorbeasca. De ce ai suparat-o focmai azi?" Urma o pauza. De la celalalt capat al firului ajungeau pana la Edi zgomotele unei petreceri: voci, rasete, muzica. ,0a?" intreba vocea Angelei. Angela?" ,Da.” ,Sunt eu, Edi Hai sa Asam prostiile! Este una dintre pufinele noastre sArbatori anuale pe care putem sa le petrecem impreuna. Hai sa ne impacam si sa igi dadu seama ca ea inchisese aparatul. Dadu din nou telefon. li rspunse vocea acra a soacrei care-i spuse, ofuscata, 8 nu-i mai de- ranjeze. .Tu nu injelegi ca nu mai pot sta cu tine? Angela va da divort de tine! Gata!® si tranti telefonul Edi mergea spre casa prin zapada. 5 Grupuri vesele treceau pe langa el. » Perechi. Oameni fericiti. Sau numai veseli. Doar el, singur, tocmai in noaptea asta, clea rar, afundandu-se in zpada proaspata. ‘Ajuns acasa se intoarse la harta lui. Liniile conturau pe ea, din ce in ce mai evident, o hep- tagrama. lar intersectiile lor sugerau un contur uman, cu bratele desfacute gi picioarele apro- piate. Sa fi fost numai o impresie? intari cateva lini, Conturul era acum mult mai limpede: 0 femeie din lini. Acestia erau snii, Acestea coapsele Dadu drumul la radiouri gi mai prinse o ,vul- pe’. Incredibil cate ,vulpi’ fusesera in seara asta! Pana gi la Radio Vatican daduse peste una. Lacrimile i se prelingeau pe obraji din ochii care-I usturau. Era singur, doar cu vocile indepairtate gi BINEVOITOARE. Care macar mimau interes si afectiune si pentru el. Pentru cei ca el, Pentru cei singur, fara nimeni pe lume. Singur. Cu conturul femeii aceleia desfa- surat pe mapamond: un trup preapur, de Ab- Senta, semnalat prin interseotii de lini $i locuri geometrice. Singur. Azi. De Ziua Nagterii Sale. De Ziua Pierderii (de Sine). © ,vulpe* rastignita pe o hart a lumii Venit’ nu se stie de unde. s4-i tina lui de urat in seara asta in care toata \umea se distra, si numai el statea aici, sa o caute, parasit Adevarata Angela, cand cealalta era mai ireala decat p ,vulpe”. Candva fusese intre ei lubire. Acum ~ numai noapte $i frig. Craiasa Zapezilor. O ,vulpe” rastignita Dupa cate se arta, de data asta chiar ,legise* ceva din incercarile si cautarile lui. Insa et nu mai simtea nici o bucurie pentru asta. Tocmai acum GASISE. Cand o pierduse pe Angela. Si LINISTEA SUFLETEASCA. Tocmai acum pri- mise cadou de Craciun ,vuipea” asta ~ ,radio- grafia® unei ,vulpi* — corolarul suferinjetor tui de 8 viata, putea spune. De o intreaga viafa. Ce sd faca, insa, cu Ea? AnticipatiaAnticipatia ISAAC ASIMOV CLOPOTUL Desen de Hubert Schwoiserouis Peyton fu discuta niciodata in public despre metodele prin care invin- gea politia Pamantului, in Zecile de dueluri ale mintii si ale iscusinfei, reugind intotdeauna sa scape de psihotest. Ar fi fost 0 prostie sa faca asta, desigur, dar in momentele sale de multumire cocheta cu ideea de a lasa un testament care 88 fie deschis dupa moartea sa gi din care s& reiasa clar cé succesul lui inegalat se datora abilitafii si nu norocului. intr-un astfel de testament ar fi spus — Nu se poate elabora nici o modalitate de acoperire a unei crime, fara ca aceasta sa poarte amprenta creatorului sau. Este mai bine, atunci, s& caufi in fapte modalitati care exista deja si la care sa iti adaptezi propriile actiuni. Cu acest principiu in minte, Peyton planuia uciderea lui Albert Comwell., Cornwell, micul vanzator ocazional de lu- cruri furate, il abordase prima oara la masa pentru o persoana, la care Peyton obignuia sa ia loc la Grinnell’s. Costumut albastru al lui Comwell parea de o stralucire deosebita, fafa-i zbarcita etala yn ranjet’special, iar mustata decolorata ii era zbarlta intr-un mod cu totul neobignut. = Domnule Peyton, spuse el, salutandu-si viitorul ucigag fara nici o presimtire, imi pare bine ca va vad. Aproape renuntasem, ‘sir, aproape renuntasem Peyton, cruia ji displacea sa fie deranjat cand isi citea ziarul gi igi servea desertul la Grinnell’s, raspunse: ~ Daca ai treaba cu mine, Cornwell, stii unde ma pofi gsi Peyton.trecuse de patruzeci de ani si parul ii inc&runfise, dar spatele {i era drept, tinuta tinereasca, ochii vii, iar vocea mai puternica decat a multora. — Nu pentru asta, domnule Peyton, zise , Cornwell, nu pentru asta. Stiu 0 ascunzatoare, sir, un depozit de... stiti dumneavoastrd, sir. Aratatorul mainii-drepte i se migca ugor, ca pentiu a se infige intr-o substanfa invizibila, iar. mana stanga i se facu, pentru moment, painie la ureche. Peyton dadu pagina ziarului, incd deza- magit intrucatva de teledifuzor, il impaturi si spuse: = Clopote Muzicale? = Oh, sst,*domnule Peyton, gopti Cornwell in agonie. = Vino cu mine, il indemna Peyton. Se plimbara prin parc. O alta axioma a lui 12 Peyton consta in aceea ca, pentru a constitui un secret veritabil, o discutie trebuie purtata cu Voce sc&zuta, in afara unei incaperi Cornwell spuse in soapta: = Un depozit de Clopote Muzicale; 0 ascun- zatoare plina cu Clopote Muzicale. Neslefuite, dar atat de frumoase. domnule Peyton =Le-ai vazut? — Nu, dar am vorbit cu cineva care le-a va- Zul. Avea destule dovezi pentru a ma convinge Sunt destule acolo. pentru a ne putea retrage in belgug. in bogatie absoluta, sir — Cine era celaialt? O sclipire de vicienie jumina fata lui Cornwell, ca o fiacara ‘umeganda, ascunzand mai multe decat iasa sa se vada si imprumu- tandu-i o onctuozitate respingatoare. — Omul era un furnizor de pe Luna, care avea 0 metoda de loca'zare a Clopotelor in cratere. Eu nu-i cuncsc metoda; nu mi-a dez- Valuit-o niciodata. Dar ¢’ a strans cu zecile, le-a ascuns pe Lund sia 27 9 Pamant pentru a aranja distribuirea lor ~A murit, presupun? = Da. Un accident ton, O cadere dé la ines gur, activitatite Tui pe © nionul are reguli stric: mineritul de Clopote domnule Pey- Foarte trist. Desi ‘au ilegale. Domi ceea ce priveste zat_ Aga ca poate a fost, la urma urmei. > ceceapsa... In’orice caz, eu am harta lui +” Peyton spuse, atigana .- 2am indiferent: ~ Nu vreau nici un det2 — asupra micit tale afaceri. Ceea ce vreau ~ este de ce ai venit la mine? — Ei bine, sunt destu doi, domnule Peyton. spus doi ne putem face parte veste, stiu unde este loca'z si,pot face rost de o naa voastra. — Da? ~— Dumneavoastra sti s& pectatio nava spajiala gi aveti legaturi ente pentru dis- tnibuirea Clopotelor, Este 0 a.iz.ure foarte co- recta a muncii,,domnule Peyton. Nu afi spune aga, acum? Peyton igi-revizui stilu' propriy de a actiona = stil care exista deja ~ iar conaitivle pareau sa Se potriveasca. Raspunse ~ Vom pleca spre Luna pe 10 august Comweli se opri din mers = Domnule Peyton! Acum este abia aprile Peyton menfinuse un pas constant si Corn- well trebui.s& se grabeasca pentru a-l ajunge din urma. ~Ma auziti, domnule Peyton? Peyton repeta: ~ Pe 10 august. Voi lua legatura ou tine la unzatoarea aa Dumnea- Anticipafiamomentul potrivit, ca sa iti spun unde sa aduci nava. Nu incerca sa ma vezi personal pana atunci. La revedere, Comnweli Cornwell intreba: = impartim pe jumatate? — Exact, ispunse Peyton La revecere Peyton continua sa se tiimbe singur. reme morandu-gi cuisui weti' sale Le douezeci gi sapte de ani cum is teran in Muniil Stancogi, unde fest. nstruise 0 casa destinata ca fata amenintari razboaielor ato um doua seccie, care de fapt, “yg 2v2au sa mai izbucneasca ana. totusi, un monument | disperate de autonomie. ata din ofel $i beton, intr-un joo r putea gasi destule pe Pamant S.esiuiul maiii gi aparata din aproape carie de piscuri muntoase care se raija. pana la cer, Avea centrala proprin, ali apa de ta curentii din munte, con re in care puteau fi agalate iejer zece jumataji de vaci taiate, pivaita dotata, ca o fortareala, cu un arsenal de arme destinate si fina la distant hoarde flamande, inspai mantate, care nu au mai venit niciodaia, Avea 3i propriul dispezitiv de conditionare a aerui nocly, care putea cuvta atmostera pana cand nu ar mai fi rAmas nimic in ea, cu exceptia radioactivitatii (din pacate, pentru oamer In acea casa de supravietuive, Peyton petrecea luna august in fiecare an at ete sale viefi de buriac. hnc comunicatic, televizorut tole-cituzernl ae imprejmuise proptietatea oi un camp de fora §i Montase un mecanism de semnaticare lo le mica distanta in punctu in care imprejmuwee intersecta singura poteca ce strabaten muntir Timp de 9 tuna pe an pulca fi compiet sir gur. Nu-! vedea nimeni, nimeny cu puiea ajunge ia el, In singuratate absolut, isi putea tua unica vacanta pe care o gusta dupa unsp:ezece luni de contact cu: un public pentru care nu putea simfi decat un profund disprey Chiar gi politia ~ Peyton zambi ~ stia de retragerea lui in luna august, pe care ¢ re: pecta cu sfintenie. Mai degraba ar f platit cautiunea gi ar fi riscat psihotestul, decat sa treaca peste luna lui august Peyton analiza un alt aic:ism, pentru o posi bila includere in testament: Nimic nu ofera intr-o masura mai mare un aer de inocenta decat evidenta lips a unui alibi Pe 30 iulie. ca in fiecare an pe 30 iuliv Louis Peyton lua la ora 9:15 a.m. stratojetul anti-gravitational din New York si ajunse in Denver la 12:30 p.m. Servi pranzul acole si apoi, la ora 1:45 p.m. lua autobuzul semi-gravi- tajional, spre Punctul lui Hump, unde Sam Anticipatia Leidman il astepta cu vechiul sau automobil de leren, total gravitational ~ de unde pornira impreuna pe poteca, spre marginile propriet’til lui Peyton. Sam Leibman accepta solemn bacyigul de zece dolari, pe care il: primea intot- deauna, ducdnd 0 mana ta palarie, aga cum facea de cincisprezece ani pe 30 iulie Pe 31 julie, ca in fiecare an pe 31 iulie Louis Peyton se intoarse la Punctul lui Hump cu aeronava sa anti-gravitajionala si comanda fa magazinul general provizile de care ar fi avut nevoié luna urmatoare. Nu era nimic neobignuit cu aceasta comanda. Era, de fapt. copia comenzilor precedente. MacIntyre, directorul magazinului, verifica solemn lista, 0 transmise la depozitul central al Oistiiciuiui Montan din Denver si, dupa o ora, intreaga comanda sosi prin intermediul undei teleportoare. Peyton, ajutat de Macintyre incatca provizille in aeronava sa, as& obignu- itul bacgig de zece doiari si se intoarse acasa Pe 1 august, la ota 12:01 a.m., campul de forta care inconjura proprietatea era fixat la pu- tere maxima gi Peyton deveni compiet izolat, Si acum, stilul se schimba. In mod deliberat, isi acordase opt zile. In acest timp, distrusese ncet 3i meticulos, suficiente provizii cat ar fi aiuns pentru toata luna august. Folosise cemerele are perveatl drept unitati de dis~ © a gunoiulul menajer. Erau un model ionat, care putea prelucra toate materi © cele car® confineau metate gi Hlicat, por ia un graf molecular impalpabil $| nedatectabi ul de energie degajata in timps: procesulti a fost indepartat cu ajutorul curenttihi de aer care cobora cin munte si stra- baten proprietctea, Timp de o saptamana a fost Sul oinei qracie mai eald decat de obicei Pe 9 august, aeronava sa il purta pana intr- un loc din Wyoming, unde Tl astepta Albert Cornwell, cu Nava sa spatiala. Nava, in sine, reprezenia un punct slab, desigur, Intrucat exis- iatt oameni care i-c vandusera, oameni care o adusesera $l ajutasera sa 0 pregateasca per: tiu zbor. Toli acesti oameni aflasera, totusi dour cat Cornwell, iar Comwell, gandi Peyton — cu urma unui zambe: 7e buzele reci ~- va fi un capitol incheiat. Cu: adevéirat incheiat. Pe 10 august nava spatiala, cu Peyton la panoul de comanda, iar Cormwell cu harta {ui in calitate de pasager ~ pardsi supratata Pamantului. Campul antigravitational propriu ern excelent. La putere maxima, greutatea navei se redusese la mai putin de 30 g. Micro- pilele produceau energie in mod eficient si silentios, iar nava tagni in atmostera fara flacdira Sait zgomot, se micgora cat un punct gi dispar Era foarte putin probabil s4 fi existat martori 13ai zborului sau ca in aceste rastimpuri scurte de pace sa fi existat supraveghere prin radar, ca in zilele de demult. De fapt, acolo nu era nici un radar. Doua zile in spatiu; acum, doua saptamani pe Luna. Peyton luase in calcul de la inceput aproape instinctiv aceste doua saptimani. Nu igi facuse iluzit in privinta harilor alcatuite de cameni care nu se pricep la cartografie. Ele puteau fi utile numai realizatorului lor, care se slujea si de memorie. Pentru un strain, ele nu reprezentau altceva decat o criptograma. Comwell Ti arata harta lui Peyton pentru prima oar, numai dupa decolare. Zambi servil — La urma urmel, sir, acesta era singurul meu atu. Ai comparat-o cu harfile lunare? — Nu m-as fi priceput, domnule Peyton. Depind de dumneavoastra. in timp ce ii inapoia harta, Peyton ii aruncé © privite rece, Singurul lucru care se putea dis- tinge pe ea era Craterul Tycho, locul unde fu- sese constuit Luna City Dintr-un punct de vedere, cel putin. astrono- mia era de partea lor. Tycho se alla pe partea luminata a Lunii, in acel moment. Aceasta insemna ca era putin probabil ca navele de patrulare sa fie active, iar ei aveau mai putine ganse s fie observati Printi-o aterizare rapida, Peyton aduse nava la sol, in intunericul dens gi rece, in umbra din interiorul unui crater. Soatete trecuse de zenit si umbra nu se va mai fi micgorat Cornwell fact o fata lunga. ~ Mai, mai, domnule Peyton, Cu ziua asta lunara, abia putem prospecta ~ Ziua funard nu dureaza o vesnicie, ras punse scurt Peyton. Sunt aproape c suta de ore fra soare. Putem folosi aces: timp pentru a ne acomoda cu clima si pentru a descitra harta. Raspunsul a fost dat repede, dar includea mai multe variante. Peyton studiase in mod repetat hartile lunare, masurand meticutos si incercdnd sa gaseasca craterele in mazgaleala facuta cu mana gi care constituiau cheia, pen- truce? in cele din urma, Peyton spuse: = Craterul pe care fl cautam ar putea fi unul din acestea trei: GC-3, GC-5 sau MT-10 = Ce avem de facut, domnuie Peyton? intreba Cornwell nelinistit = Le luam pe rand, raspunse Peyton ‘Incepand cu cel mai apropiat Soarele apusese gi ei ramasesera acum in umbra noptii. Petreceau perioade tot mai lungi pe suprafafa Lunii, obignuindu-se cu intunericul gi cu linistea eterna, cu sclipirile marunte ale Stelelor gi cu fagia de lumina pe care Pamantul 0 trimitea peste marginea craterului. Lasau 14 urme adanci, vag conturate, in praful uscat care nu se involburea si nici nu se schimba. Peyton observase aceste urme la prima iegire din crater, in lumina plind a uriagului Pamant Aceasta s-a intampiat in cea de a opta zi de la sosirea lor pe Luna Frigul iunar le limita de tlecare data iegirile in afara navei. Totusi. in fiecare zi reugeau s& stea tot mai mult. in cea de a unsprezecea zi de la sosire eliminasera GC-5 ca posibila ascunzatoare a Ciopotelor Muzicale. in cea de a cincisprezecea Zi, spiritul calm al lui Peyton se infiacara cu disperare. Dupa parerea lui, craterul-ascunzatoare trebuia sa fie GC-3. MT-10 era prea departe. Nu aveau timp 88 ajungai pana ia el si sa-! exploreze, apoi sa toarca pe Pamant pana 1a 31 august In cea de-a cincisprezecea Zi. disperarea i se stinse cu totul cdna perira. in starsit, Clopoteie. Nu erau frumoase. Aratau mai degraba ca niste bolovani de piatra cenusie. de marimea a doi pumni, goi in interior s+ sori ca pana, sub actiunea gravitatiei lunare Era vreo doua duzini gi, dupa 0 slefuire 2o72spunzatoare fiecare putea fi vancut cu ce! cur de dolari. Iau Wansportat pe 9av3 i etape, tarandu-i cu atentie, cu am si rau depozitat pe puntea superca'é care pe Paméant i-ar fi dat gata imeoiat aatorita gravitaliet reduse @ Luni fu constituia niet o probiem: Gach: attim # Sse2t 6. Fayton, cate il aseza cu grija in mag: ~ Aveti giilé 8 nu se mur nute Peyton, zise ef. iat voc prin unda radio, zgane var Vin gi eu sus. Se ghemui pentry saitu’ i2at gravitaliei tunare, privi in s. spaima. Fafa lui, vizibila clar pr «oziera casti increment inti-o ultima grimasa ge groazé ~ Nu, domnule Peyton, Nu Mana lui Peyton se incoaa pe cecian- gatorul armei, Trase. Urma o tlacara cu o stra- lucire de nesuportat si din Cornwell nu mai ramase decat o masa fara viaja inconjurata de resturile imprastiate ale costumulu: de cosmo- naut, si patate cu sange care incepea sa inghete. Peyton stitu sa priveasca 0 clipa, cu solem- nitate, mortul. Apoi transfera ultimul Clopot in containerul pregatit, igi scoase costumul, activa mai intai campul anti-gravitafional, apoi micro- pilele si, potenfial mai bogat cu un milion sau doua decat fusese cu doua saptémani in urma, porni inapoi spre Pamant. Pe 29 august nava {ui Peyton ateriza Anticipatias-entos in punctul din Wyoming, de unde Gecolase pe 10 august. Grija cu care Peyton 'esese locul nu fusese zadamica. Aeronava lui ‘2 ined acolo, protejata de relieful contorsionat a acaiei parfi stancoase de tara. Transfera din nou Clopotele Muzicale, cu tot cu containere, in cef mai adanc cotlon al acelei zone. le acoperi, aparent neglijent, cu pamant. Se mai intoarse o data pe nava, pentru a face ultimele controale si reglaje. lesi cafarandu-se si dupa doua minute decola, cu nava trecuta pe pilot automat. Rapid gi in linigte, nava se ridica tot mai mutt, virand spre vest, ca si Pamantul de sub ea. Peyton privea, cu ochii mijti sub sprancene, spre marginea indepartata a zonei, unde se mai zdrea doar o licarire firava de lumina si 0 scama de nor pe cerul albastru. Buzele lui Peyton se stransera bet. Judecase bine. Imobilizate prin indoirea cablurilor de siguranta, din cadmiu, micro-pileie depasisera pragul admisibil, iar nava se topi datorita cAldurii exploziei nucleare care urma, Dupa douazeci de minute ajunse acasa. Era obosit gi il dureau tofi muschii din cauza actiunii gravitatiei Pamantului. Dormi bine. eee oe Doutisprezece ore mai tarzity, dis-de-dimi- neat’, sosi pol Barbatul care deschise usa igi incruciga brafele peste abdomen gi-gi inclina de doua sau trei ori capul, 24mbind, in semn de salut. Barbatul care intra — H. Seton Davenport, de la Biroul Terestru de Investigatii - parea a nu fi in apele sale. ‘Camera in care patrunse era mare si cufun- data in semi-intuneric, exceptand lampa care arunca vapai scanteietoare, concentrate asupra unui fel de fotoliu-banca. Siruri de filme-carfi acopereau peretii. O harta galactica sus- pendata ocupa un colt al camerei, iar un tele- scop lucea stins pe un suport, intr-un alt colt = Dumneavoastra sunteti Dr. Wendell Urth? intreba Davenport, cu un ton care sugera ca fi venea greu sa creada aceasta. Davenport era un om indesat, cu parul negru, cu un nas subfire si proeminent gi cu o cicatrice in forma de stea pe unul dintre obraji, care marca pentru totdeauna locul unde fusese lovit de un bici neuronic, de care se apropiase odata prea mult, fara a se mai putea fer. ~ Eu sunt, raspunse Dr. Urth cu 0 voce subfire, de tenor. lar dumneavoastra suntefi inspectorul Davenport. Inspectorul igi prezenta legitimatia si continua: Anticipatia = Universitatea v-a recomandat ca extra- terolog. ~ Asa ati spus cand m-afi sunat acum o or’, confirma Urth. Trasaturile lui erau grosolane, nasul parea un buton stramb, iar ochii, iesiti putin din orbite, fi erau protejafi de ochelari cu lentile groase. = Voi trece direct la subiect, Dr. Urth. Presu- pun cA afi vizitat Luna Dr. Urth, care scoase din spatele unui maldar de filme-carti ravasite o sticla cu un lichid rogu gi doua pahare, raspunse cu bruschete’ — Nu am vizitat niciodata Luna, domnule inspector. $i nici n-am s-o vizitez! Calatoriile in spafiu sunt’o prostie. Nu cred in ele. Apoi, cu 0 voce scazuta, adauga: Luafi loc, sir, luati loc. Serviti o bautura. Inspectorul Davenport se conforma gi urma: ~ Dar suntefi un. ~ Extraterolog. Da. Ma intereseaza alte lumi, dar asta nu inseamna cA trebuie s2 ma gi duc acolo, Sfinte Dumnezeule, nu e nevoie sa cdlatoresti prin timp, ca sa fii considerat istoric, nu-i aga’? Se agez gi un zambet larg i se intipari pe fata rotunda cand spuse: — Acum, spunefi-mi ce avefi in gand. — Am venit, zise inspectorul incruntandu-se, sa vi cer parerea in cazul unei crime. —Crima? Ce am eu de-a face cu crimele? ~ Aceasta crima, Dr. Urth, s-a petrecut pe Luna. = Vimitor ~ Este mai mult decat uimitor. Este fra precedent, Dr. Urth! in cincizeci de ani de cand s-a infiinfat Dominionul Lunar, au sarit in aer nave si au fost distruse costume de cosmonaut. Au fost omorati oameni de cAldura Zonei solare gi au inghefat in zona intunecata, alti au fost sufocati in ambele zone. Au murit gi datorité cAderilor, ceea ce, lund in considerare gravitajia lunar, chiar c este ciudat. Dar nicio- data, nici un om nu a fost ucis pe Luna, n-a murit ca urmare a unui act violent comis delib- erat, de un al om... pana acum. Dr. Urth intrebi = Cum s-a savargit crima? = Cu un aruncator de flacari. Autoritatile au sosit la locul faptei, printr-un concurs norocos de imprejurari, dupa numai o or&. O nava de patrulare a observat o izbucnire luminoasa pe suprafata Lunii. Stifi de la ce distanfa se poate vedea un fulger’in zona intunecata. Pilotul a anunfat Luna City gi a aterizat. La reconstituire a jurat ca a reusit doar sa vada in lumina Pamantului ceva ce parea a fio nava care decoleaza. Dupa aterizare, el a descoperit un corp ars de flacairi si urme de pasi. 15~ Sclipirea luminoasd, spuse Dr. Urth, pre- supunefi c& a provenit de la aruncatorul de flaca, - in mod sigur aga este. Corpul fusese recent distrus. Porfiunile interioare nu inghetasera inca. Urmele de pagi apartineau unui numar de doua per- soane. Masuratorile amnuntite au rel- evat ca adancimea _urmetor corespunde la doua giupe diferite de diametre, ceea ce indica | cizme spafiale de marimi diferite. Ele au condus la__caretele * GC-3 si GC-5, 0 pereche de. = Sunt la curent’ cu codificarea oficiala a craterelor Junare, spuse Dr. Urth cu ama- biltate. — Aaa, in orice \S caz, GC-3 continea urme de pagi care duceau spre o spartura in peretele craterulu, unde s-au gasit resturi de piatra ponce durifi- cata, Analizele prin difractia rozelor X au indicat = Clopote Muzicale, interveni insufletit extraterologul, Nu-mi spunefi cd aceasta crim implica gi Clopote Muzicale. ~ Si daca da? intreba Davenport intrucdtva indiferent. Am unul. L-a descoperit 0 expeditie a Universitatit si mi|-a oferit in schimbul a Venifi, domnule inspector, trebuie sa vi-l arat. A joare ¢i traversa in Viteza camera, facandu-i semn celuilalt s-I urmeze Davenport se iua dupa el, lipsit de entuziasm. Intrara intr-o a doua camera, mai mare decat prima, mai intunecata si, in mod evident, mai ravasita. Davenport privi indelung gi cu uimire masa eterogena de materiale aflate lao- lalta, fra nici o noima, Remarca o buicata de .Smal{ albastru de pe Matte, genul de lucruri pe care uni, roman- ticii, il considera un vestigiu al de mult disparutilor Martieni, un mic meteorit, un model 16 =aeree al unei nave spatiale antice, o sticla sigilata care parea goala, pe care era lipita o eticheta mazgalité pe care scria: ,Atmosfera Venusiana’. , Dr. Urth spuse fericit = Am facut un muzeu din toat casa mea. Este unul dintre avantajele burlaciei, Desigur, inca nu am Bus lucrurile in ordine: Intr-o buna zi, cand voi avea o saptamana liber: sau aga ceva Pentru o clipa, privi in jur, incurcat; apoi, amintindu: si, dadu la 0 parte o harta pe care era reprezentata schema evolutiei neverte- bratelor marine, cele mai avansate forme de viala de pe Planeta tui Barnard, si zise: ~ Aici este. Dar ma tem ca este cam deteri- rat Clopotul atéma suspendat deo sarma sublire, lipita deli- ‘ cat de el. Ca era 7 aeteriorat, era _evi- dent. Avea 0 aganci- tura pe partea mediana, ceea ce il facea sa semene cu doua globuri mici, lipite unu! de celalalt, clar dar imperfect, In ciuca acestui iapt, tusese insis tent slefuit pana le un luciu stins, batand spre gti: era parca din catitea. iar supratata ii era acoperita de pori, -ntr-un fel pe care laboranti; in incercarie lor de a obtine Clopote sintetice, 1 gaseau iniposibil de imitat Or. Urth continua’ = Am incercat mai multe variante, pana cand am gasit un object adecvat cu care sa il lovesc. Un Clopot deteriorat este mai pretentios. insa, pana la urma, am folosit un os. ‘Am unul aici ~ si ridica ceva ce parea a fio lin- gura scurta gi groasa, facuta dintr-un material gri-alb — pe care am confectionat din femurul Unui bou. Ascultafi. Cu 0 delicatefe surprinzatoare, degetele lui sourte si groase migcara Clopotul, cautandu-i o pozitie cat mai potrivita. il aranja, deplasandu-) cu grija. Apoi, lAsandu-| sa penduleze liber, il atinse ugor cu un capat all, jingurit’ de os. Era ca gi cum milioane de harpe ar fi rasunat la un kilometru departare. Sunetul Anticipatiasporea in intensitate, se stingea si revenea Parea a nu izvori de niciunde. Era patrunzator, incredibil de dulce, patetic $i infiorator totodata. Se stinse treptat si cei doi oameni ramasera ‘toufi un minut intreg. Dr. Urth spuse: ’ = Nu:i prea rau, nu? si cu 0 migcare ugoara opri balansul Clopotului atamat de sarma lui Davenport se rasuci, nelinistit = Ai grijal Sa nu if spargi Fragilitatea unui Clopot Muzical era bine cunoscuta. Dr. Urth firma: — Geologii spun ca Clopotele sunt doar piatra ponce durificata sub presiune, incluzand astfel un vid in care se migca liber bilute de piatré. Aga spun ei. Dar daca numai asta este totul, de ce noi nu putem reproduce unul? Un Clopot perfect are sunetu! unei muzicute in mana unui copil — Exact, spuse Davenport $1 nu exista nici o duzina de oament pe Pamant care sa aba un Clopot periect $1 sunt sute de oameni si insitut care at cumpara unul. ingiferent de pret Cateva Ciopote ar merita 0 crima. Extraterologul se intoarse spre Davenport impingandu-si cu aratatorul sourt si indesat ochelavit pe nasul cain. — Nu am uitat de cazul dumneavoastra. Va fog s continuat = Pot incheia intr-o fraza. Cunosc identi- tatea ucigagului Se intoarsera in biblioteca gi Dr. Urth igi Incrucisa iar brafele pste abdomenul volumi nos. ~ Chiar aga? Atunci, cu siguranta, nu aveti nici o problema domnule inspector. — A sti si dovedi nu sunt acelasi lucru, Dr Urth. Din pacate, ucigagul nu are nici un alibi ~ Vreli sa spuneti ca, din pacate, are un alibi, nu-i aga? ~ Vreau sa spun exact ceea ce afi auzit Daca ar avea un alibi, I-ag putea prinde in vreun fet, pentru c ar fi un alibi fals. Daca ar exista martori care ar pretinde ca |-au vazut pe P&mant in momentul crimei, spusele lor ar putea fi dovedite a fi false. Daca ar avea un document ca proba, acesta ar putea fi dovedit ca plastogratie sau ca truc. Din nefericire, el nu are nimic din toate acestea = Atunci, ce are? Meticulos, inspectorul Davenport descrise retragerea lui Peyton in Colorado. Concluzionai ~'Isi petrece acolo fiecare august, in com- pleta izolare. Chiar si BT! ar putea confirma acest lucru. Orice curte de justitie ar presupune c el era in Colorado in acest august, ca de obicei, doar daca el nu ar prezenta o dovada certa ca se afla pe Luna. Anticipafia ~ Ce va face sa credeti ca a fost pe Luna? Poate ca este nevinovat. ~ Nu! Davenport devenise aproape violent. De cincisprezece ani incerc sa strng suficiente dovezi impotriva lui gi niciodata nu am reusit. Dar acum pot mirosi cand este vorba de o crima a lui Peyton. Va spun ca nimeni de pe Pamant, in afara de Peyton, nu ar fi avut obraznicia sau, daca asta conteazA, interesul practic de a incerca sa plaseze Clopote Muzicale de contrabanda. Este cunoscut ca pilot spatial expert. Se stie cd a avut legaturi cu barbatul asasinat, desi nu mai mult de cateva luni. Din pacate, nici unul dintre aceste lucruri ‘nu constituie o marturie. Dr. Urth intreba: - Nu ar fi fost mai simplu sa folositi psi- hotestul, acum, ca utilizarea acestuia a fost iegalizata? Davenport il privi piezig, iar cicatricea de p obrazul lui se invineti ~ Ati citit legea Konski-Hiakawa, Dr. Urth? = Nu. ~ Cred ca nimeni nu 0 cunoaste. Dreptul la intimitatea mentala, afirma guvernul, ste funda- mental. in regula, dar aceasta ce implica? Omul care a fost supus psihotestului si igi dovedeste nevinovatia in cazul pentru care a fost psihotestat, are dreptul la 0 compensatie atat de mare, cat poate determina el tribunalul sa | se acorde. Intr-un caz recent, un casier de la o banca a primit douazeci gi cinci de mii de dolari pentru ca a fost supus psihotestului, pe baza unei acuzafii nefondate de furt. Se pare ca dovada care indica, aparent, furtul, a dezvaluit, de fapt, un adulter. Omul igi pierduse slujba, fusese ameninfat si inspaimantat de catre sotul in cauza gi ajunsese ridiculizat si dispretuit pentru ca un vanzaitor de ziare facuse publice rezultatele testului, pastrate cu grija de satre jurati ~ Infeleg punctul de vedere al acelui om, ~ Asa facem tofl. Acesta este necazul. inca un lucru de amintit: orice om care a fost supus psihotestului o data, indiferent de motiv, nu mai poate fi supus din’nou acestui test. Nimeni spune legea, nu va fi pus in pericol din punct de vedere mental, de doua ori in viata. = Neconvenabil = Exaci. in cei doi ani de cand a fost tegal- izat psihotestul, nu am putut afla cafi excroci si sarlatani au fost supusi psihotestului pentru fur- turi de posete, aga ca acestia puteau fura si mai departe in’'siguranta. Va dali deci, seama, c& Departamentul nu va permite nici ca Peyton sa fie testat, pana cand nu vor exista dovezi certe ale vinovatiei lui. Nu o dovada legal: probabil, dar o proba suficient de puternica pentru al convinge pe seful meu. Cel mai rau, 7este Dr. Urth ¢, daca ajungem in fata juratilor fara o inregistrare de psihotest, nu putem castiga. Intr-un caz atat de serios cum este o crima, a nu folosi psihotestul este o dovada suficient in fafa oric&rui jurat c& acuzarea nu este bine fundamentata. ~ Atunci, ce doriti de ta mine? ~ Dovada cf el a fost pe Luna in august. Trebuie s& 0 obtinem repede. Nu il pot tine sub supraveghere mult timp. Si daca se aude ceva despre crima, toata presa va izbucni ca un asteroid care strbate atmosfera lui Jupiter. O crima fermecatoare, stiti - primul asasinat pe Luna. ~ Cand a fost comisa crima, mai exact? intreba Urth, trecand deodata la o cercetare rapida. — Pe 27 august. ~ Si arestarea cand a avut loc? ~leri. Pe 30 august ~ Atunci, daca Peyton a fost ucigagul, ar fi avut timp sa revina pe Pamant. = Cu greu. Da, cu greu. Buzele iui Davenport se subfiara. Daca ag fi sosit cu 0 zi mai devreme — daca i-as fi gasit locul gol. ~ Si cat timp presupuneti ca au stat pe Luna cei doi, asasinul si cel ucis? — Judecand dupa urmele imprimate in solul lunar, cateva zile. O saptamana, cel putin, ~'A fost localizata nava pe care au folosit 0? = Nu, si probabil nici nu va fi vreodata descoperita, Acum vreo zece ore, Universitatea din Denver a raportat o crestere a nivelului radioactivitatii, care s-a produs incepand de alaltdieri, de la ora 6 p.m. si a persistat cateva ore. Este 0 chestiune simpia, Dr. Urth, sa pro- gramezi comenzile navei astfel incat aceasta 8 se aulodistruga, fra echipaj la bord, a 80 de kilometri inaitime, printr-un scurtcircuit al micro-piletor. ~~ Daca ag fi fost in locul iui Peyton, incepu Dr. Urth gandindu-se, ag fi omorat omul la bor- dul navei si as fi aruncat in aer cadavrul si nava ‘impreund = Nu il cunoasteti pe Peyton, il repezi Davenport. Ii plac victoriile obfinute impotriva legii. Le apreciaza. Faptul ca a lasat cadavrul pe Luna este 0 provocare la adresa noastra. = Injeleg. Dr. Usth igi mangaie ugor abdomenul cu o migcare circulara gi spuse: Ei bine, avem sanse. = Ca dumneavoastra sé puteti dovedi ca el a fost pe Luna? —Ca eu sa va pot oferi parerea mea. —Acum? Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Daca, desigur, am norocul sa stau de vorba cu domnul Peyton 18 ~ Asta se poate aranja. Am o nava care va agteapta. ‘Putem fi la Washington in douazeci de minute. Dar 0 unda de spaima profunda trecu peste fata dolofana a extraterologului. Se ridica in picioare si se indepa7ta de agentul BTI, spre cel mai intunecos col; a’ camerei dezordonate. =Nu! = Ce s-aintamp'at D+ uth? = Nu voi folos' c -gravitationala. Nu cred in ele. Davenport pri. +s onfuz la Dr. Urth Se balbai = Ali prefera o mo7 Dr. Urth raspu~. = Nu am inc transport. Nu cred *~ deveni dintr-o data ~ il aduceti pe dom~. undeva, intr-un loc mergand pe jos? => deseori pana fa P= Davenport priv: - uit Ta numarul ime ani-lumina. Prin uga > camera din spate. cv > 2 un mijloc de 4 merg pe jos. ~ Nu ali putea sa acest oras, sapere. Se nya despre uiea vedea 2 lumilor de dincolo de cer. $icr. Urth, patid la gandul navel ant $i tidica din umeri. = Il voi aduce 5 Chiar in aceasta camera. Aga. Dr. Urth rasutla a2. = De acord. ~ Sper ca ji vet p: To utth = Voi face tot domnule Davenport @#e# aed Louis Peyton se jurul su gi arunca o pr barbatului gras care is > de salut. Privi spre !c mana inainte de a se as: lng el, cu tocul pistolu 2 « Barbatul cel gras zart igi mangaie ugor rotunjir cum tocmai ar fi terminat o> s aducé tuturor la cunost":3 spuse: — Buna seara, domnu Wendell Urth, extrateroiog Peyton il privi din now —Sice doriti de la mine? ~ Vreau sa stiu daca af; pe Luna in august. —Nu am fost = $i totugi, nimeni nu va vazut pe Pamant sort lua loc 2 se ageza gi lui, ca Si buna gi vroia st lucru, apoi yon. Eu sunt Dr. Anticipafiaintre 1 si 30 august. ~ Mi-am dus viata in mod obignuit, in august. Nu sunt niciodata de vazut in cursul acestei luni. SA va spuna dansul. $i isi inclin& capul in direcjia lui Davenport. Dr. Urth chicoti: ~ Ar fi bine dacd am putea verifica aceasta afirmatie. Dacdi ar fi existat doar niste modalitéji fizice prin care am putea deosebi Luna de Pamant. Daca, de exemplu, am putea analiza praful din parul dumneavoastra gi am spune: “Aha, nisip de pe Luna. Din pacate, nu putem. Nisipul de pe Luna este la fel ca si cel de pe Pamant. Chiar daca nu ar fi, nu ar exista nici o urma in parul dumneavoastra, doar daca nu ati fi pagit pe suprafata Lunii fara costum de cos- monaut, ceea ce anu este adevarat. Peyton ramase impasibil Dr. Urth continua, zAmbind binevoitor si ridicand o mana pentru a-si fixa ochelarii cocofati instabil pe varful nasului ~ Un om care calatoreste in spafiu sau se afla pe Luna respira aer de pe Pamant, mananca alimente de pe Pamant. El poarta in apropierea pielii sale mediul de pe Pamant, fie cd se afla pe o nava, fie intr-un costum de cos- monaut. Gautam un om care a petrecut douad zile in spatiu, calatorind spre Luna, unde a fmas cel putin o saptamana si de unde s-a intors inapoi pe Pamant calatorind tot doua zile. In tot acest timp a avut mediul Pamantului in imediata apropiere a pielii sale, ceea ce Teprezinta o problema dificila pentru noi — Ag sugera, spuse Peyton, sa faceti prob- lema mai putin dificil, dandu-mi drumul si cautand adevaratul criminal, ~ S-ar putea ajunge si la asta, zise Dr. Urth. Afi mai vazut vreodata asa ceva? Mana lui scurta si indesata se intinse spre spatele scaunului sau si ridica o sfera cenusie, care raspandea luciti palide Peyton zambi. ~ Mi se pare ca este un Clopot Muzical. Este un Clopot Muzical si crima a fost comisa de dragul Clopotelor Muzicale. Ce parere aveti despre acesta? ~ Cred c& este destul de deteriorat — Ah, dar privifi-l cu atentie, spuse Dr. Urth si, cu o migcare rapida a mainii, i! arunca vreo douazeci de centimetri prin aer in directia lui Peyton, Davenport {ipa si se ridic pe jumatate din scaun. Peyton ridica rapid bratele si reusi sa prinda Clopotul. Apoi ii reproga nervos lui Urth: — Tampitule! Nu-| arunca aga. —Pretuiesti Clopotele Muzicale, nu-i aga? — Prea mult pentru a sparge vreunul. lar asta, la urma urmei, nu-i o crima. Peyton lovi ugor Clopotul, apoi ii duse la Anticipatia ureche si il cfatina incet, ascultand pocnetele slabe ale Lunolitelor, acele particule marunte de piatra ponce, care se rostogoleau In vid. ‘Apoi, finand Clopotul suspendat de sarma care inca mai ramasese legata de el, igi trecu unghia aratatorului peste suprafata lui, intr-o migcare circulara, de expert. Ding-dang! Tonul era cald, foarte asemanator cu cel al unui flant, trecdnd intr-un tremolo suav ce amintea apusurile serilor de vara. Pentru o clipa, cei trei barbati s-au lsat turati de sunet Dr. Urth interveni = Arunca-| inapoi, domnule Peyton, Da-1 incoace! si isi intinse mana cu un gest hotarat. Automat, Louis Peyton arunca Clopotul Acesta parcurse in arc o treime din distanja pana la mana in asteptare a Dr. Urth, cobori pe 0 traiectorie curba si se sfarama cu un zgomot disonant, sfagietor, ca un oftat, Davnport si Peyton privira lung in tacere cioburile cenusii, iar vocea calma a Dr. Urth aproape c nu fu auzita. = Cand se va gasi locul in care criminalul a ascuns Clopotele, voi cere sa mi se dea unul far detecte, slefuit frumos, ca despagubire gi plata. ~ Plata? Pentru ce? intreba Davenport iritat ~ Desigur, chestiunea este acum evident. in ciuda discursului meu de acum un minut, exista o parte din mediul Pamantului pe care nici un calator in spatiu nu o ia cu sine, si aceasta este gravitatia de la suprafata Pamantului. Faptul ca domnul Peyton a ratat atat de lamentabil aruncarea unui obiect pe care, evident, il pretuieste foarte mult, ar putea insemna doar ca mugchii lui nu s-au readaptat inca la forta gravitationala a Pamantului Parerea mea, ca profesionist, domnule Davenport, este ca prizonieru! dumneavoastra a fost in ultimele cateva zile, undeva departe de Pamant. A fost fie in spafiu, fie pe un corp ceresc, considerabil mai mic ca dimensiune decat Pamantul - ca, de exemplu, Luna. Davenport se ridica triumfator. ~ Ag dori sa am parerea dumneavoastra in soris, spuse el, cu mana pe pistol, si aceasta va fi destul de buna pentru ca eu sa’ obtin permisi- unea de a proceda la un psihotest, Louis Peyton, ametit gi surprins, realiza coplesit c& orice testament pe care |-ar lisa de acum incolo va trebui sa includa esecul final. Traducerea: Monica Dumitriu 19=| = Johann Karlsson von Hofen fusese numit baron acum un an gi jumatate. Avea 19 ani si nu prea stia sa vorbeasca fluent. Sasdia si, in plus, il apuca de multe ori balbaitul. In ciuda tratamentului special, nu reugise sa scape pe de-a-ntregul de prostul obicei __ Johann Karlsson von Hofen se ura pe sine, igi ura metabolismul care il facuse incredibil d= gras pentru varsta lui. Nu, nu obez, ci numai gras. Si ura lentilele de contact mostenite de ta EMIL OLTEANU bunicul sau gi care erau aproape negre fiindca nu suporta nici un fel de lumina a carei intensi tate sa depageasca pe cea a unui bec de 25 de Wat. Isi ura limba care se balbaia si care forma s-uri de 0 lungime incredibila, Pe scurt, Johann Karlsson von Hofen, ba- ron si comandant suprem al blocului Hofen, se considera un ratat. = Johann! Joooooohann! Schnell, schnell Vocea il trezi pe tanarul baron din visu! dezagreabil in care se cufundase deja pentru a patra oard in cursul saptamanii. Clipi de cateva ori gi intoarse capul de la priveligtea arida pe care o privise prin geamul blindat = Johann!!! Doamna Karlsson, 0 femeie de vieo 40 de ani, subjire, uscajiva si inalta, se napusti in camera gesticuland frerstic, Striga inca o data cu vocea ei ascuti = Johaaaann'!! Mama? zise baronul agezandu-se incet in confortabilul fotoliu din spatele biroului Femeia se opri respirand precipitat. Spuse repede: — Preotul ~ Da? facu Johann, inclinand capul un pic spre stanga si arcuind sprancenele intrebator, ~ Preotul, nu-ntelegi? Preotul! Doamna Karlsson incepu din riou sé gesticuleze necon- trolata, dar nu mai facu nici un pas inainte. ~Ce:i cu el? 20 = Mein Gott, nu intelegi, Johann, a venit! Doamne, a venit! Baronul zambi — dar numai in gand ~ si intreba naiv: = Cine a venit? Femeia scoase un strigat disperat si-g! cuprinse capul cu amandoua mainite. ~ AVENIT PREOTUL! Johann, Johann, ce ne facem, a venit preotul, preotul, a venit Vocea i se preschimba in hohot gi mainile osoase ii acopereau acum complet fata Doamna Karlsson cazu in genunchi si Johann zambi de-adevaratelea. Dar numai pentru 0 clipa, caci situatia era cat se putea de serioasa. Daca preotul venise insemna ca rectutarea va incepe saptamana viitoare. Ceea ce insemna ca razboiul inca nu se terminase. Ceea ce insemna, ta randul sau, c& mai cdzuse cel putin un bloc. Cartierul va pierde legatura cu centrul La gandul acesta, Johann simti un frison strabatindu-i corpul. Maica-sa plangea in con- tinuare, umerii ososi zgaltaindu-se necontenit. Pentru ea, preotul insemna moartea. Sau nu se corecté Johann repede, insemna mai degra- ba viata de dincolo, cum 0 fi ea. Oricum, fiinta aceea care igi varsa lacrimile pe covorul verde inchis din biroul baronuiui va parasi curand lumea asta Johann Karlsson nu-si iubea mama, cum nu-si iubise nici frafii gi surorile. Cei din'urma fusesera luati la prima recrutare. Atunci Sca- pase, fiind prea mic. Curios, din cauza lui scapase gi maicd-sa atunci, pentru ca avea un copil in grija. Acuma nu-l vor lua fiindca deve- nise baron. Si fiindea intr-un an si jumatate construise patru biserici gi o capela pentru bloc. Daca nu le-ar fi construit oare I-ar fi luat? Johann scutura holarat din cap. Nu. Nu [-ar fi putut lua in nici un caz. In bloc nu mai erau prea multi barbati care sa preia conducerea. Era deja supus la a treia recrutare. Vor lua tot ce mai ramasese si Johann va stapani o suta de mii de fete gi mame si vrev douazeci de mil Anticipatiaa; Tnsta situafie, Ce idiotenie, razboiul Trimisul Stantului Scaun putea $4 vina. ins nu avea sa mai plece. = Preotul era un barbat inalt, masiv, cu barba stufoasd gi lunga si cu nigte sprancene imense. Buzele nu i se vedeau nici macar cand vorbea: totul era acoperit de o invalmaseala de par Dar, in loc sa-i de-a un iz de suprematie, barba transforma mai degraba intr-un personaj ugor idicol. li ajungea pana la piept gi Johann se intreba, dezgustat si amuzat in acelasi timp, cate feluri de mancare se vor ascunde oare In straturile nevazute ale barbii aproape albe. Preotul vorbi = Domnule baron von Hofen, sper ca si tuatia este clara Johann isi trecu mana peste peruca de vata alba gi o apasa mai bine pe cap. intotdeauna avea impresia c la cea mai mica migcare ti va zbura de pe feast. Si apoi erau S-urile care, inevitabil, se vor lungi cu cat devenea mai ner vos. Tusi de doua ori si raspunse: ~ Sfintia voastra, dacé-mi dati voie, am sa relau pe scurt mesajul Sfantului Scaun. Johann se apleca ugor in fafa, sprijinindu-se cu coatele pe masivul sau birou. ~ Razboiul sfant inca nu s-a terminat. Blocul von Gor a c&zut acum patru tuni gi blocul Cars- ten se pregateste sa urmeze aceeasi soarta Armateie sfinte sunt decimate $i paganii sunt de trei ori mai numerogi decat noi. Terenul curat, sfantul Teren, a inceput sa fie sabotat si distrus incetul cu incetul. Ali venit deci la mine, la blocul von Hofen, cu ordinul unei noi recru! tari Johann facu 0 pauza. Preotul se uita fix fa el, Una din sprancenele sale stufoase incepu sd tremure. Johann urma cu un zambet larg, ~ Refuz ordinul. Recrutarea nu va avea loc in blocul von Hofen. in birou se lsd linistea cea mai adanca. - Pardon? spuse preotul intr-un tarziu cu voce apasata ~ De astazi, blocul von Hofen nu se mai considera supus ordinelor Sfantului Scaun. Johann lua in mana scrumiera mare care statea nefolosita pe birou. Trebuia cumva sa-si acopere tremurul care ji cuprinsese corpul. Doamne, numai de n-ag incepe cu balbaitu! acum! se gandi baronu! speriat. Ura deja cuvin- tele ,Sfantul Scaun", numai pentru faptul c& Anticipatia === == incepeau amandoua cu S. Preotul se scula. Tuna cu 0 voce impresi- onanta: = Cred ca cunoasteti faptul ca tot ce afi spus aici a fost deja auzit, analizat si inregistrat jn blocul Central! Raspunsul nu-| veti primi de la mine! Cred ca va dafi seama ca va asteapta linia intai! ~ Stiu. in schimb, dumneavoastra nu stifi c& va asteapta lumea de dincolo. inainte ca preotul sa poata reactiona, in camera rasuna o bubuitura si un glonte simplu de plumb ii strabatu craniul, Preotul se prabusi intr-o poziie groteasca, cu picioarele desfacute larg, cu sutana gri inchis ~ culoarea Misiunii — mototolité, formand cute imposibile. Johann puse ugor revolverul fumegand pe birou. Sunetul metalului greu lovind suprafata dura a mesei rasuna clar in camera. Baronul continua sa priveasca cadavrul preotului. Ag- tepta telefonul Era una din acele clipe in care timpul parea sa stea pe loc. Pactul cu diavolul, semnat in urma cu doud saptamani, fusese acum parafat definitiv. Baronul igi mangaie ganditor barbia. Mingea era acum in terenul diavolului, Oare actionase corect? Oare va. Telefonul suna Johann se uita cu privirea fixa la aparatul dreptunghiular. Il asa sa sune de cinci ori. Apoi actiona tasta de raspuns. Ecranul se ridica incet si prinse viata. Jesus von Burghardt il privi pe Johann drept in fata. Baronul tresari fara sa vrea sub privirea autoritara a lui Jesus, comandantul general al Armatei Stinte. Cu un gest reflex prinse intre degete crucifixul de bronz ce-i atarna intotdeauna de gat, il saruta, igi facu semnul crucii cu el si il intinse spre interlocutorul sau. Apoi igi dadu seama de stu- piditatea gestului sau. Tocmai ucisese un Preot, iar acum igi facea cruce. Johann simfi sangele invadandtr fara sa vrea fala. Jesus von Burghardt vorbi cu voce joasa, de bariton, pronunfand fiecare cuvant cu ince- tineala voita’ = Johan Karlsson von Hofen. Din aceasta clipa {i-2i pierdut titlul si orice prerogative spe- ciale, Esti excomunicat din ceata celor credin- ciosi, iar blocul tau va fi supus unui atac nu clear, Ai doudsprezece minute pentru a te cai prin intrarea, cu intreaga populatie a blocului, in linia intai a razboiului sfant. Atacul atomic va jincepe peste exact treisprezece minute. Poc: ieste-te, Johann Karlsson. Dumnezeu sa te ajute. Johann inghiti in sec. Bineinfeles, sliuse c& acest lucru se va intémpla, dar nu putut sa nu se infioare la auzirea sentintei. Isi dadu brusc seama ca mainile sale gasisera din nou scru- miera, framantand-o frenetic, incercand sa sta- = 2]vileasca tremurul nervos ce strabéitea corpul fostului baron. Cu un gest furios, 0 aruncai un- deva in camera. Scrumiera se lovi de podea, un ciob mare se desprinse cu un sunet sec gi restul scrumierei se rostogoli pana in dreptul frunfii gaurite a preotului, unde se opri cu un clipocit sinistru in baltoaca de sange ce se for- mase. ~ Unsprezece minute, anunta o voce de robot prin difuzorul telefonului Johann se dezmetici, dandu-gi seama ca Jesus von Burghardt disparuse de pe ecran Trebuia sa acjioneze rapid. Dintr-un sertar scoase un aparat mic, acoperit cu o mullime de butoane si taste. Cu degetele inca tremurande, forma un cod si astepta. Din aparat se auzi un suierat discret si cateva pocnituri. Apoi o voce. ~ Aici Krishna pe receptie. Confirm semnal de emisie de la Hofen. Terminat = Aici Hofen. Actul intai terminat. Astept rspuns. Terminat Johann inchise ochii, pret de o secunda Gata. Jocul fusese pornit. Nu mai exista in- toarcere. = Zece minute, anun{a robotul blocului Central prin telefonul ramas deschis. Johann isi trecu mana peste frunte. Su- doarea rece i'se lipi de podul paimei. Apoi, cu o migcare hotarata, intrerupse legatura telefo- nica, ~3- Femeia in uniforma se intoarse spre Johann. ZAmbi discret si fi arata un fotoliu. — Domnule Karlsson, va rog! ~ Ce? Po-po-poftiti? facu Johann nesigur. Se desparti cu greu de privelistea ce i se ara- tase prin hubloul navei. Fusese incredibil de coplesitoare imaginea planetei sale vazuta din spaliv. Abia daca o inconjurau cafiva nori Solul, galben-portocaliu si arid, se putea dis- tinge cu o claritate extraordinara. igi recunos- cuse continentul, insa cautase degeaba ampla- samentul blocului sau. Fostului sau bioc, se corecta repede. Se ageza in scaun. — Mu-mu-mul-muitumesc. Balbaitul incepuse o dala ce ajunsese pe nav. Nu reugea nicicum sa se comporte nor- mal. Prea multe lucruri straine, De fapt, totul era mult prea straniu pentru ei. incepand de la teleportare gi terminand cu femeia din faja sa, care se prezentase drept general si purta un nume de neinteles: Ramandratah Miko. Acum ea se plimba incet prin incdperea mica, oprindu-se din cand in cand pentru a-l privi pe Johann. Avea o fata oval, plina, culoarea pielii find nefiresc de intunecata si vorbea germana cu un accent pe care nu-! mai auzise pana atunci, Pe Johann, insa, il fascina parul ei. Nu era prea lung si fusese legat la spate, formand © codifa cocheta. Fostul baron von Hofen mai vazuse acest gen de moda. Dar nu mai vazuse niciodata par negru. Era infricogator, Si daca se gandea bine, balbaitul incepuse in momentul in care isi daduse seama ca era chiar parul ei care avea aceasta culoare si ca nu era vorba de nici o peruca, ~ Va supara daca nu va folosese titlul? In- treba femeia-general si se opri chiar in faja sa. ~ N-n-nu, facu Johann. Oricum nu mai con- con-conteaza. Ridica mainile intr-un gest de neputin{a. Se uita in sus, intalnind privirea femeii, isi intoarse repede capul in alta parte. Diavolul. Era diavolul, Trebuia sa fie. Negru. De la fum. De la fumul din lad. Johann simfi din nou cum sudoatea ii umezea fruntea. Se foi nervos in fotoliul in care se asezase. ~ Stiu foarte bine ce simfiti acum Her Karlsson. Ne pare rau ca schimbarea trebuie sa fie atat de dura, dar nu prea avem timp. Jesus von Burghardt devine din ce in ce mai paranoic, A distrus deja patru blocuri rebele, inainte s le putem salva Femeia igi incepu din nou plimbarea. Lua de pe o masuta joasa un dispozitiv din plastic, Johann igi dadu seama ca era o telecomanda. Femeia-general continua — Mai avem trei blocuri de recuperat si totul se termina. Jesus Burghardt va ramane singur. ‘Apoi il vorn lua gi pe el Johann nu era sigur daca infelegea = Cum adica... trei blocur: de recuperat? Sunt vreo 50 in total! Si ce se-ntampla cu recrutii? Razboiul sfant. ~ Her Karlsson, nu exista nici un razboi pe planeta dumitale. Johann se holba la ea. — Cu-cu-cum? Ce vreti s8 spuneti? Recru- tarile, imaginile, documentarele. paganii — Nu exista nici un razboi, domnule Johann. Totul este o farsa. O farsa care a costat mili- oane de viefi. Priviti Cu o migcare discreta, femeia acjiona tele- comanda. Lumina se stinse. Peste hublou se inchise un oblon metalic. Johann clipi derutat Lentilele sale de contact se adaptara imediat la intunericul din jur. Din trei proiectoare laterale pomira fascicole de lumina care formara in fata lui Johann o imagine tridimensionala. O recu- noscu imediat: reprezenta o recrutare. Mii de barbafi si femei formau coloane ordonate pen- tru a patrunde prin ecluza de protectie in cala unui uriag transportor. Toti aveau privirea alin- {ita inainte, ochit larg deschisi, parul blond tuns scurt. Primisera deja drogul victoriei, Transpor- torul se va indrepta spre Centru si, de acolo, Qe Anticipafiasore front. Un drum lung de o saptamana. Urma 0 alta fotografie. De data asta repre- zenta cladirea maiestuoasa a Centrului. Sediul comandamentului central. Sediu! Sfantulut Scaun. Transportorul era oprit in fafa intrarit principale. Johann recunoscu $i aceasta ima- gine. Trebuia s& urmeze botezul razboiului Jesus von Burghardt stropea transportorul imens cu apa sfinfita — Asteptati acum, fara indoiala, botezul, domnule Karisson, zise femeia, care statea undeva, de partea cealalta a hologramei Johann dadu din cap aprobativ = D-da, Botezul. Jesus. = Nu e nici un botez, fu intrerupt. Apoi vocea femeii deveni mai grava. Din acest moment va rog sa uitati tot ce stiti din propa- ganda crestina a lui Jesus Burghardt. Oamenii din acest transportor nu pleaca la razboiul sfant, Pleacé la 0 moarte inutila Imaginea se schimbé din nou Johann scoase un strigat inabusit si duse 0 mana crispata la gura. inainte sa inteleaga ce vedea, slia ca era adevarul. Acesta era ade- varul, Lacrimi grele ti umezira fata. Inchise ochii $i isi infipse amandoua mainile in parul sau des, ‘In raza celor trei fascicole luminoase isi continuau dansul dezordonat fire pierdute de praf. —-4- = Johann? : ‘O mana il scuturd bland de umar = Johann Karlsson von Hofen? Deschise incet ochii. Vazu neclar o mana care se migca in fata ochilor sai ~Ma vedefi, Johann? Hei! Ma vezi? Johann scutura incet capul gi se tidica, spri- jinindu-se intr-un cot. Barbatul din faja sa ii era cunoscut. Doar cA nu stia cu cine anume si cu ce imprejurare si-| identifice. Duse mana stan- ga la tmpla gi incepu s-o maseze ugor. Cela- lalt il batu ugor pe umar. — Nu te speria, Nu ai nimic. Doar ai dormit vreo douasprezece ore. Somnifer. = Cine esti? intreba Johann asezandu-se pe marginea patului. Nu se simtea rau. Dimpo- triva, Oboseala trecuse gi tensiunea acumulata disparuse si ea, Fost baron Heinrich Schiichter von Gor. = Von Gor... blocul tau... ai fost la... razboi? = Oh, da! Sigur c& da Von Gor, un barbat inalt, lat in umeri si afi- nd pe sub tricoul subjire pe care il purta nigte Bicepsi imengi, se scula vadit enervat. = Bineinfeles c-am fost. La razboil Anticipatia Cum a... incepu Johann nesigur, insa Von Gor il intrerupse brutal. Se intoarse spre el cu fata distorsionata. Cu ochii larg deschisi, cu venele gatului umflate, cu rogeata disperarii inundandu-i trasaturile colturoase ale fefei, Von Gor urla: ~ Am fost pe dracu’! intelegi, pustiule? PE DRACU'! RAHAT! Cacatul dla de Jesus a ras de intreg poporul sdu ales si iubit. Se apleca spre Johann. Cand continua ~ fra sa reduca deloc volumul vocii sale ragusite — Johann simfi cum particule de saliva ji loveau fafa intr-o ploaie marunta. — Razboiul Sfant? RAHAT! Biblia? Poti sé {i-o vari in fund, pustiule! MA AUZ1? Drept in fund si s&-1 pui pe Burghardt sa fi-o scoata cu nasull Von Gor il zgaltai de umeri gi continua — de data asta cu voce stinsa. Cand a venit pri- mul mesaj al lui Krishna am vrut sa raportez imediat. Dar Krishna ~ oricine ar fi si nenoroci- tul dla — s-a prins si mi-a trimis imagini, Nu una, nu doua, nu o suta, ci in continuu! intelegi? Orice monitor aprindeam, orice telefon folo- seam, aceleagi fotografi: nenorocitii din linia intai a sfantului nostru razboi impotriva paga- nilor, scofand morcovi din zona iradiata, zis terenul sfant. Pe ma-sa de sfant! Ardeau, pus- tiule, ardeau, ai vazut cum ardeau nenorocifii aia? Ardeau in randuti civilizate de cate o suta, ardeau fara flacari, |i se cojea pielea de pe corp, le cadea parul, aratau ca... aratau. Von Gor se prabusi in genunchi hohotind, capul cazandu-i in poala lui Johann. Vocea razbatea Inabusita pana la el, umplandu-l de spaima si tristefe. Acum, ca vazuse gi el acele imagini ale extermindrii, lumea sa conceptuala in care crescuse si se formase se prabugise cu totul. Insa el, Johann, era oricum un ratat. Dar acest om care ii plangea in poala, candva un exponent fascinant al perfectiunii umane, nu-gi meritase soarta. = Au ars scojand morcovi. Ai vazut? Noi construiam in blocuri capele gi biserici pentru ei, si ei au ars la recoltat de morcovi. Von Gor plangea, Umerii i se migcau in ritmul sughi- jurilor sale. Noi... noi ne rugam pentru viata lor, si ei... giel... EL... ne trimitea preoti... ne chema fa razboiul sfant... Doamne... i-a pus s8-i aduca mancarea... intelegi? Morcovi Imputiti, tratati genetic pentru a-1 hrani pe EL... au murit... au ars, pustiule, au ars... ai vazut morcovii? Pe Johann il napadira lacrimile. Vazuse fotografiile. Von Gor continua s& planga. Acum bol- borcsea ceva neinteligibil. Johann simti cum materialul pantalonilor se umezea in locul unde Von Gor Igi apasa fafa pe genunchiul sau Puse neajutorat o mana pe crestetul celuilalt. Vazuse fotografille. Le privise, le intelesese si lesinase 23Oameni desfigurati, cu pielea deformata de arsurile diavolului ~ de arsurile radiafillor, rect fica repede Johann, eliminand conotatia mistic& atribuita dintotdeauna fenomenului ~ cu cor- purile sleite, dezbracate, dezhidratate. Oamenii Poporului su mantuit muncind la strangerea fecoltelor din terenurile iradiate. Nici macar nu existau supraveghetori, isi dédu pentru moment seama Johann. Si totul se facea manual, fir cu fir, cartof dupa cartof, mar dupa mar, morcov dupa morcov. Normal. Pe planeta sa, dupa iradiere, nu mai existase progres tehnic. Johann inchise ochii Existau ~ existasera — blocurile. Construite ca refugii de civilizatia anterioara. Existau ge- neratoarele solare de energie. Existau iifturile in blocuri gi instalatille de climatizare si de comunicatie. $i mai supravietuisera distrugerit unele focoase nucleare. Si, evident, un set de transportoare. Ins de cinci generafii incoace nimeni nu mai construise sau inventase nimic nou. Doar bisericile in interiorul blocurilor; bi serici din plastic, alcdtuite ca un puzzle tridi- mensional din bucati ramase nefolosite, gasite in interiorul blocurilor. $i mai supravietuise o carte. Cartea cartilor. Cartea pe care Jesus Burghardt 0 purta intotdeauna la piept. Textul dupa care se facusera crucifixele. Cuvintele cate il desemnau pe Jesus ca fiind comandan- tul ostirii, mantuitorul, regele iubirii, salvatorul omeniti Von Gor igi trase nasul, se ridicd brusc aco- perindu-gi cu antebralul fata si iegi cu pasi mari din incapere. Pe pantalonii lui Johann se vedea 0 pata intunecata, acolo unde se adunase lacrima dupa lacrima durerea gi disperarea lui Von Gor. Johann tinea ochii inchi Duse mana la piept si apucd strans cruci- fixul, Era legat de un fir Impletit din nylon. Ar fi putut s4-I rup cu un efort minim, ins& n-o facu. Statea acolo, agezat incomod pe marginea pa- tului, strangand crucifixul in mana. Nici nu remarca stropul de sange care i se prelinse incet din pumnul strans in jurul obiec- tului sacru, care cazu langa pata intunecata de pe pantaloni Johann Karlsson se gandea la vitor. Se gandea la moarte Se gandea la viafa de dincolo. La Rai. La lad. La oamenii care ajunsesera acolo SA nu fi existat oare nimic, absolut nimic decat Jesus Burghardt? Johann se gandi indelung Si un alt strop de sdnge isi gasi drumul printre degetele stranse. 24 -5- Igor ridica mana. =Hert Johann? Johann zambi. Toata lumea din gcoala ti spunea ,Herr Johann". Nu mai era nici un baron” gi nici un ,von*. lar ,Karlsson" mai aparea doar in actele oficiale.’De ani de zile i se spunea, simplu, ,Herr Johann’ — Da, Igor? - De ce n-ai rupt atunci crucifixul? Jesus Burghardt nu mai insemna nimic pentru tine. Johann duse involuntar mana la gat. Atinse gor ou degetele crucea pe care o finuse acolo tot timpul. Niciodata nu si-o daduse jos ~ Nu. Intr-adevar, Jesus Burghardt nu mai insemna nimic pentru mine. Era un criminal care distrusese cea de-a doua civilizatie de pe Europa. Ins ceea ce purtam eu la gat nu avea nici cea mai mica legatura cu Jesus Burghardt Dar era intruchiparea lui, nu? técu baiatul lasand capul intr-o parte. — Nu, nu era intruchiparea lui pe cruce, cia celui care trebuie s aduca mantuirea ~ Exact ce pretindea §: Surgnarat! triumfa Igor. = Nu. Burghardt s-a fo/osit de acea carte ramasa dupa iradiere pentru a ne induce in eroare, pentru a ne orb: mintile, pentru a ne manipula rectamand pentru e' o calitate pe care nimeni nu indraznise s-o puna sub semnul intrebarii. Era o carte pe care 0 cunosteam tofi de la stramosii nostri. Fusese cartea lor sfanta i Burghardt a profitat ~ Dar nu se poate aga ceva! Cum pot fi ingelaji milioane de oameni cu ¢ singura carte, de care o singura persoana? Johann offa. Se scula de la catedra, intre- rupand totodata terminalut din fata sa. incepu 8a se plimbe printre mesele din saia de clasa. ~ In timpul celei de-a treia generafii dupa iradiere, povestirile batranilor s-au pierdut trep- lat, treptat. Tot ce ramasese era credinta. Reli- gia. Increderea fara margini in biserica ce se Construise in jurul bibliei. Apoi, in generatia a patra, chiar i aceasta credinta incepea sa se surpe incetul cu incetul, Atunci, cineva si-a numit fiul Jesus. Era prima oard ca aga ceva se intampla. Era exact ceea ce lipsea in soci etatea noastra. Un mantuitor. O scanteie. O stea in jurul careia sa se coaguleze toata soci- etatea. Oricine il intainea, i! urma orbeste. Johann facu 0 pauza. Apoi zise simplu: ~ lar de la Jesus a pornit si povestea cu rAzboiul stant impottiva paganilor. Cineva din clasa chicoti Johann se intoarse cu o migcare brusca in direcjia de unde venise sunetul =O data cu numirea lui Jesus in fruntea sfantului scaun, situafia devenise din ce in ce Anticipafiamai buna. Comunicarea cu celelalte blocuri se intensificase, aparusera transportoarele care aduceau preoti, construiam biserici noi, apa- tuse razboiul care ne dadea un sens, aveam chiar un program de stiri si divertisment trans- mis de la blocul Central. Apoi alimentatia, — Mancarea...? - Da, intr-adevar. V-am povestit cum se rationaliza hrana in blocurile noastre, Daca un sistem de sere mostenit de la prima civilizatie se strica, acel bloc era sortit pieirii. Era o lege nescrisa si necomentata de nimeni, Nu aveam, sau nu mai aveam piese de schimb gi nici materiale de reparatie. Asadar — nici o sansa. lar sistemu! blocului Central s-a stricat intr-o buna zi. Dar, vedefi voi, Burghardt facuse rost de nigte seminte tratate genetic, care puteau fi crescute afara. Johann ezita o clipa, apoi con- tinua, Afara, in zona iradiata. In ce mod se recoltau produsele... stti. Totul era iradiat? Chiar n-afi iesit nicio- data? — Niciodata. Johann scutura capul. Gata, plecati acum. Copili devenira pe data mai zgomotosi, impachetandu-si ordinatoarele. legiré repede afara. Johann se indrepta cu pagi marunfi ~ era trecut de gaizeci de ani - spre cancelarie. = Johann? Se opri. Se intoarse incet spre clasa pe care tocmai o parasise. In uga statea Igor. = Da? — Nu mi-ai rspuns la intrebare. De ce mai fii figurina aceea? Ti-a distrus planeta gi poporul. Te-a Ingelat si gi-a batut joc de tine, Johann privi spre podeaua din plastic verde-mat. =N...n...nU gtiu, Cre...cre...cred c& noi |-am in...in... ingelat, ‘sopti Johann, ultimele cuvinte spunandu-le mai mult pentru sine. Apoi se intoarse pe cailcdie si pleca fara sa se mai uite inurma. legi din cladire. Soarele ardea Johann privi direct spre globul de foc Lentilele de contact se adaptara automat. Johann iubea Terra. Chiar daca era un amalgam de popoare si rase diferite. Invajase 8 iubeasca pe fiecare. Il iubea pe rogcatul Igor la fel de mult ca si pe chinezul Chan. _ Johann iubea Terra. Chiar daca undeva, acolo, in spatiu, se invartea planeta sa natala, in jurul unui alt soare. Ciudat, remarca Johann, peste tot unde omul se instalase, astrul princi- pal cApatase numele general de ,Soare", pier- zand denumirea astronomica, oficiala. La fel ti spuneau gi cei de pe America, si cei de pe Africa sau cei de pe India. La fel ii spusese si el. igi continua drumul. lisuse, ce zapuseala! Trebuia s& se grabeasca; la trei avea intrunire. Multiplicase vreo 50 de biblii si urma s le imparta. Si vor uma altele - de asta era sigur. Credinfa va triumfa pe Pémént. Poate nu va triumfa rasa, ins credinja in orice caz. Johann zambi sters. O durere ascutita Ti strabatu pieptul -6-— win aceasta dupa-amiaza, In urma unui atac de cord survenit in pli sttada, a incetat din viafa profesorul de istorie colonialé comparata de la scoala normala 789 din Delphi, domnut Johann Karlsson, cunoscut mai ales sub numele de «Herr Johann». Refugiat oficial, domnia sa s-a facut cunoscut mai ales prin lucrarile Rasa si Credinja* si Europa, planeta martir", accesibile prin UniNet. In varsta de doar 67 de ani, domnul Kartsson a fost unul din pufinii supravietuitori care s-av reintors, acum patru decenii, de pe planeta iradiaté Europa Reamintim ca Europa, dupa ce a fost dominata 0 lunga perioada de timp de Jesus Burghardt, un dictator fanatic, care, bazandu-se pe vechi legende ale religiei ,crestine”, a instituit un regim de teroare gi minciuna, in timpul caruia a pierit mai mult de jumatate din populatia ramasa pe Europa, Refeaua de stiri Delphi-Live Subliniazétaptul 8 politica rasiala propagata mc - Johann? : Batrdna cu parul alb se sprijini cu o mana de masa de langa ea. Scaunul purta migca ugor. — Johann? ~ Doamna Hofen, va rog... = Johann?! Batrana incerca sa se tidice. Patura ce-i acoperise genunchii osogi cazu pe podea, ~ Doamna Hofen. . — Sunt baroana, auzi? BAROANA! AUZI? DA? AUZI? ° Vocea pitigaiata umplu camera de recreere. Ceilalti batrani ridicara curiogi privirile. Era pen- tru prima data de cAnd fusese adusa in azil, c& doamna Hofen vorbea. ‘Acum, ea fixa din nou eergnul televizorulu. = Johann! Johaaaann!! Mein Gott, n-ai infeles, Johann, a venit! Doamine, a venit!! A VENIT PREOTUL! Johann, Johann, ce ne facem, a venit preotul, preotul, a verit. At 25LADISLAU DARADICI CYHTRa]I Bs USD Nu e adevairat ca orbii nu vad. Scorobete s-a nascut orb $i orb avea sa moara, dar a vazut lucruri pe care noi, vazatori, nu le vor intrezari nicicand. S-ar crede ca pentru un orb cea mai accesibila lume este cea dinléuntrul sau, ca ar fi tot atat de accesibila pe cat de inaccesibila este, pentru noi, iumea visuriior gi cogmarurilor noastre. Scorobete a vazut insa $i 0 alta lume, nebanuita, magica, de dincolo de noi. Si atunci mai poate fi adevarata afirmatia ca orbilor nu le @ dat sa vada? De fiecare data cand ma trezesc, ma trezesc in propria-mi lumina. & puternica, & verde, aproape ma orbeste. imi impresoara trupul cao manuga pufoasa, uneori, cand ma alint, imi place s& spun c& ma scald In lumina. in propria-mi lumina. Imi dau seama ca acest lucru nu are nimic de-a face cu lumina propriu- isd a soarelui, a zilei, pe care o banuiese doar. Dimpotriva, in intuneric o vad mai bine, Ponind de la contiguratia ei, imi pot imagina cu usurinj@ forma unei main: sau chiar a unui corp intreg. Imi pot imagina cu ugurinja un barbat sau o femeie. Dar eu niciodata nu vad corpuri, eu intrezresc doar nimburile care le invaluie ca o ninsoare magica si vie, ca o ceata. Cea a copiilor este mai firava, selenara, ag spune. O aureola candida gi vioaie, dar care se poate stinge ugor. Lumina copiilor ¢ vulnerabila si necesita ocrotire. Toate luminile necesita ocrotire. Cea mai palida este cea a batranilor, in timp ce a tinerilor baiefi 1 fete e ca smaraldul ii sfagie ochii minfii, te orbeste. Aga a fost, candva, si lumina mea. Lumina oarba a lui Scorobete, orbul. Jocul meu preferat era, pe-atunci, citirea varstei unui om dupa nuanfa si intensitatea luminii care-i insojea. Oricand puteam ghici varsta unuia care trecea inainte-mi. Cu timpul am izbutit s4 descifrez bolile trupesti ale fieca- Tuia, arta mea culminand cu relevarea morfii iminente care se ouibarea in oameni. il recu- nosteam din o suta pe cel atins de boala, dino mie il puteam gasi pe cel care trebuia sa moara in curand, Mi-a fost teama sa ascund de ‘ameni propriile lor boli si propria lor moarte: am fost invatat sa iubesc adevarul. La inceput, oamenii au crezut ca sunt vraci si au venit de pretutindeni sa le citesc bolile ori moartea Apoi, naivi, pretindeau tamaduire. Le spuneam ca nu am nici o putere asupra bolilor si cu atat mai putin asupra mosfii — cine ar putea pretinde, oare, pentru sine, asa ceva? -, dar ei ma impiorau, neinjelegandu-mi si neaccep- tandu-mi neputinta. Aga am ajuns sa fiu ural, eram urat pentru ceea ce vedeam. Ma implorau sa-i privesc, urandu-ma apoi pentru ceea ce vedeam in ei. Seara de seara treceau cu sutele prin fata portii mele - ziua refuzam sa-i privesc ~ era un spectacol fascinant de aureole gi 1u- mini ce se migcau in aceasta imensa noapte a Viet. $i le alegeam pe cele afectate, pe cele in care se cuibarise deja viermele pieirii, Si-atunci eram blestemat; asa am inceput s& ma tem de ei, aga cum si ei Se temeau tot mai mult de mine. De fapt se temeau de bolile pe care le-ar fi putut avea, de moartea care oricum avea sa vind. Ma intreb: oare cum e mai bine sa traiesti, in ignoranfa ori in cunoastere, devorat insa de spaima? Cand am devenit constient de efectul malefic al previziunilor mele, am refuzat sd mai privese luminile lor. $i atunci m-au urat gi mai mult 20 Anticipatiarat de mirajul mori: ma intrebam ce £18 cu lumina celor care trec in nefi- Tare se stingea aga cum se stinge o e sau abandona, pur si simplu, trupul > ehberandu-se si incepandu-si 0 noua stenja? Si ce era stralucirea pe care o eam vedea doar eu, orbul, un efect al vietii 3a. viaja insagi? Sau poate era chiar sufletul? Sar atunci, eu eram un cititor de suflete gi asta ‘semna ca boala gi chiar moartea trupului ni se cuibareste mai intai in suflet gi atunci ar tre- sui sd ne famaduim sutletele pentru toate ma- iadille trupesti... Ag fi vrut s4 rman mai mult alaturi de muribunzi, macar pana in clipa in care igi d&ideau duhul, poate ca aga ag fi putut afla cdte ceva, Ma gandeam ca daca lumina se desparte intr-adevar de cel pogorat in moarte, n-ag mai deosebi lumina unui om viu de luminile celor care nu mai sunt, daca ele con- tinua s& traiascd printre noi, ratacind orfane, neimpaicate? Dar n-am reusit s& ma apropii de nici un muribund, c&ci oamenii ma goneau de fiecare data, numindu-ma orbul-aducdtor-de- moarte, iar copiii imi strigau cobe, cobe si zvarleau cu pietre in urma mea. Iv intr-una din zile a venit ea. Cine esti?" am intrebat-o. ,Nimeni..." ,De unde vil?" ,De departe..." Era sear, o seara inmiresmata gi calda de ciresar. Vazduhul mirosea a flori de tei, péru-i mirosea a mugcata. |-am zarit lumina pe cdrare si m-am cutremurat: era pe moarte. ,Am venit s2 ne iubim*, mi-a spus, ,vreau s& fac dragoste cu tine..." Mi-era teama ca ma va intreba daca vad ceva in lumina ei, mi-era teama ca pentru asta venise; nu stiu daca ag fi putut-o minti. Insa ea n-a pomenit de asta: s-a apropiat cuminte si m-a atins, aga am condus-o in casa. Lumina ei atingand-o pe a mea; odata n-ag fi sperat atat de mult. Aveam sen: Zatia c& orbesc, mi-am strans pleoapele, insa dumnezeiasca stralucire imi inunda intreaga fina, colpegindu-ma. M-a despuiat de haine, eliberandu-si si ea trupul din stransoarea matasii, apoi si-a apasat sanii pe pieptul meu si m-a sdrutat: buzele-i aveau gustul sangelui inifierbantat si gustul luminii, trupurile noastre contopindu-se intr-o scanteiere unica, pulsand ca inima unei uriase stele in nemarginirea aibastruie a nopfii. Niciodata n-am fost atat de fericit, niciodata nu m-am bucurat atat de mult de viafa mea chinuita gi amara. Pana in zori ne-am dezmierdat si ne-am iubit, iar eu stiam deja ca sunt pe cale de-a infaptui minunea- mea-cea-mare: in jocul dragostel si al luminilor noastre, fard ca ea sa banuiasca macar, am luat asupra-mi moartea ce-i adumbrea lumina vietii. M-am rugat ca s-o pot face, m-am rugat, pentru prima oard, pentru lumina ei, déruindu: astfel viata in schimbul fericirii mele de o noapte, fericire capabild insa sa-mi desavar- geasca gi s4-mi implineasca existenta. A plecat {n zori, plangaind, si cand am strigat in urma ei, tugand-o sé-mi spuna numele ei, mi-a réspuns, soptind: ,Maria...". v A mai trecut o zi i Inca una. $i parc-am inceput sa ma simt ciudat, de parc-ag fi fost aftul. Acum stiu ca voi muri curand. Dar ideea morfii nu ma-nspaimanta. Ma gandesc ca ar fi cea mai buna ocazie sa pot afla ce se petrece cu lumina mea dupa ce inima va inceta sa-mi mai bata. Uneori ins ma indoiesc ca orbilor le e dat sd vada si dincolo de moarte... Ei pot depista doar bolile si eventuala moarte, citind-o din cartea nescrisa a luminii ce-nsoteste viata fiecaruia, iar uneori, in mod exceptional, atunci cand simt 0 nemarginita dragoste, pot lua moartea cuiva asupra lor, intr-o contopire si un schimb patimag de lumini, Dar acest lucru e posibil o singura data vi Lumina m-a parasit astazi. Sunt singur de-acum. S-ar zice ca am murit: pentru mine trupul nu mai inseamna nimic. Ma simt ugor, dar nu-mi pot zari propria lumina. Nu ma pot ZAri: oare e posibil sa fi devenit eu insami lumina? Si oare ce-i aceasta plutire lind, acest zbor miri in cea lume saturata de culori? Totul e viu, suav, totu-i stralucitor. Uite un flu- ture: mi se ageaza pe brat. Pe bratu-mi ca o aripa de lumina. Si un singur gand ma urma- reste inca: dorul de Maria. Caci mi-e dor de Maria, un dor arzator, cumplit. De lumina ei — mi-ar plicea s-o revad ~, de lumina noastra. Oare cine a spus ca orbilor nu le e dat sa vada? Ant —————— ae SSS DZCATALIN SANDU fim dle 2B tO lume stabila t riva, fin’ i i, 1__ Cand mi-au dat cartea, mi-au spus: ,Citeste-o. Noi o sa te asteptam." Am privit-o. Coperte albe, fara titlu, Pagini subfiri, scrise marunt. Ei au plecat, iar eu am fost o clipa nedumerit. Cand m-a gasit, Ciungul a scuipat intr-o parte si m-a privit curios. .Ce-ai acolo?" Nimic*, am zis. Am ascuns cartea in buzunar. Reclamele obscene m-au adus la realitate. Respir aerul incarcat de praful radioactiv. Totul se duce de rapa. 2. Parintii mi-au spus cA sunt un parazit. Ei privesc ecranul mimatizorului gi cred tot ce se debiteazd acolo, Candva am incercat sa Je spun ce gandesc. M-au privit ca gi cum le-as fi propus $4 spargem o banca imi iau son-ul si pun la ureche. Muzica ma face sa ma simt mai bine gi imi scot din buzunar carfea. Nu am curaj s-o citesc. Nu stiu cum 8-0 citesc. Tata ma vede si incepe sa gesticuleze. Nu il aud, dar stiu ce vrea. imi spune ca sunt un idiot, Ca iar ascult porcaril gi nu ma duc la munca, imi striga ca pe vremea lui era mai prost. As vrea sa-i spun ca legea progresului inlocuieste intotdeauna vechile dificutafi cu altele mai subtle. Tac. Ar putea sa ma dea afara din casa, iar acolo, in strada, ar fi mai rau decat imi este acum: 3. ,Ce citesti acolo?" ma intreaba Ciungul. Are un ranjet murdar in care se casca gaurile a doi dinfi c&zuti lent a reusit sa fure de la un magazin catevt pastile proteinice, iar acum ma priveste cu ochii bolnavi ai drogatului sNimic. O carte’, zc. Ceva ma nelinisteste. Ciungul se uita la mine gi rade. Vor s bage reiorma gi la noi, imi spune. ,Aia cu taxele pentru...” “Raia Scuip in directia lui gi ma intorc sa citesc mai departe. Totul se duce dracului. Lumea s-a umplut de tot felul de taxe, ne fura de tot ce avem, iar singurul nostru drept este sa le multumim ntru viala foricita ce ne-au adus-o. $i pentru Garzile stradale. inilor vanatori. Avem o viaja curata, Garzile gi cainii pot sa lichideze pe orice potential neincadrabil in societate. Ca mine. Si ca Ciungul «Sti, nu e Voie sa ai aga ceva", arata el spre carte. Asta mai face curios. De cdnd fi pasa lui de lege? Ricic ochi. vAi vreo problema?” Ma evil. Ridic din umeri. Mi se pare ca pot infelege ceva din paginile astea. Ma prind. Desi poate fi 0 iluzie, imi place. 4. zi i-am wcis. Ma inchisesem la mine si Incepusem s& caut semnil de carte, Mama a intrat gi a inceput s@ urle la mine. Vechile texte, Parazit. Ca nu vreau sa-mi caut de lucru. Ca ma fin pe bani lor. Ca, Atunci n-am mai rezistat. Am dat-o afara st am trantit uga. De din- colo, inca au mai persistat un timp tipetele mamei, estompate de plastonul usii care, in ciuda reclamelor, incepuse sa se degradeze pe ici-colo. Seara, cdnd a venit tata, stiam c& 0 s ma bata, Mi-era fricd. Tata intotdeauna are mana grea. Am deschis rapid uga gi am strigat la ei Le-am spus ca sunt nisle prosti. Ca n-au decat sa-gi bage in cur soci- elatea asta mizera in care supraviefuim, gi care fi excita. Ca nu sunt in stare sa vada ca mimetizorui nu face decat sa raspandeasca pros- tia lor in lume. Tata mea privit lung. Zéu ci mi-era fried. Dar n-a facut nimio. Nu Anticipatiama bitut, Pana cand a vazut cartea. Ce dracu’ ai acolo? ‘Am stiut cd nu mai aveam nici o sansa, Tata avea o man grea. Cand mi-am revenit, zaceau amandoi intr-o bait de sénge. Covorul, in ciuda reblamelor, absorbise lichidul rosu si avea acum 0 culoare ciudata. M-am dus la mine gi am citit, Incercénd sé uit. Un timp, am reusit sa prind idea carfii, pana dimineata aproape ca o terminasem. Apoi am plans. 5. Cand am vazut Gardienii ta capatul strazii, am stiut c Ciungul mi-o facuse. Am inceput s& alerg. In spate aproape ca auzeamn talpile grele ale cizmelor gi, mai ascufit, sunetul zgariat pe asfalt al ghearelor cdinilor. Rasuflarea lor inceata. Nu se grabeau Daca am noroe, ag putea sa ii incure in labirin- tul strazilor. Nu pentru c ag cunoaste oragul mai bine, Ci pentru ca vreau cu disperare aceasta. Am auzit cateva povesti despre Gardieni. Mugcatura cainilor. Poate sunt doar povesti. Poate or sa ma duca la sediu. Nu cred. Alerg. Ma opresc. Zidul ma blocheaza crud, ma intorc. li vid, barbai fara zAmbet, ochelari negri. Da, totul se duce de rapa. Scot cartea de la piept. Simt ca am curajul sa-i infrunt. Cartea e sin- guru lucru viu Sunt sfagiat de colfi cainilor furiosi, in timp ce Gardienii admira spectacolul. Continui sa strang cartea in maini, iar ei stiu ca au pierdut. Ei sunt doar niste pagini rupte, in bataia vantului Mor. Simt cd mor, dar stiu ca sunt asteptat. Ma gandesc la toate caifile de dincolo, cautandu-si fiecare un om, si-mi intorc privirile zambind caitre Gardieni, care nu pot decat sa igi dezlantuie furia acolo, jos, de unde nu ma pot atinge. Va veni un timp cand fi voi invata s& sere. Autorul.avestei benvi desenate, kk Ruokola, de formatie arhitect, sa ndseut in anul 1961, in orayul Espoo din Finlanda. El igi semmeasi Iverdrile cu pseudonimul Igor yi este unul dintre. putin aetigh profesionisti din spatiul benvii desenate nordice. A, colaborat la fanzinele “Tahtivaettajs” (Hoinarul ste- lar) yi "Kannus” (,Pinten"), caracterizate, in general, deo noti parodied’ la adresa aventusilor spatiale. A conceput i desenat Castelu! de fa marginea lumii, 0 ca temi de universul imaginat de In anul 199, nui revisti, “A Ruokola a inceput colaborarea ta 0 condusti de Kari T. Leppiinen, lun nume relativ cunescut li noi prin citeva traduceri Din anul_urmvitor likka Ruokols devine nul dintre desenatorii unei celebre serii pentru copii, Moon Stripulalfturat a apirut im primul num al revs. tei “Anvok” Florin Leodor Dinilé Material oferit de ART BD, asociayle cu activitate fn sfera benzii desenate. Adres de contact: Str. Lidia nr. 71, sc. B, ap. 6, cod 1900, Timisoara, Rominia. AnticipatiaSTANLEY G. WEINBAUM EALUL ~ Acesta este, spuse calugarul franciscan, Auto- maton-ul meu care, la timpul potrivit, va vorbi, va raspunde la orice Intrebare am sa-i pun i imi va destainul lucruri incd necunoscute Zambea in timp ce man- gaia afectuos craniul de fier, care se odihnea pe piedestal. Tandrul se uita cu gura cascata, cand la cap, cand la calugar. = Dar este... fier! sopti el. Capul este facut din fier, bunule parinte, — Fier pe dinafara, inte- ligenta pe dinduntru, fiul meu, raspunse Roger Bacon. Va vorbi la timpul potrivit, in felul sau, pentru ca aga /-am facut. Un om inteligent poate trans- forma mestesugul diavolului in lucrare dumnezeiasca, pacalindu-1 astfe! pe Cel Rau = Sssst! Ne cheamé la ve- cernie! Plena gratia, ave Virgo. ‘Dar n-a vorbit. Multe cea- suri $i sptamani in gir gi-a privit doctor mlrabllis creajia, insa buzele ei de fier taceau, iar ochil, tot de fier, erau me- seu intunecati, in celula mon- ahala se auzea numai vocea marelui barbat, fara sd pri- . measca vreun raspuns la intrebarile pe care le punea, pana Intr-o buna zi, cand ‘supraveghindu-$i opera, com- punea o scrisoare catre Duns 7 Scotus din indepartata Co- logne. : , ~ A sosit timpull spuse “ creatura, zambind blajin. Calugarul igi ridica pri- virea. Dosen de Dragos Popa 8 Anticipafiatr-adevar, timpul! relua el, ca un impui ca tu sa vorbesti $i sé spui Tponant. altceva decat aceasta con- neinteles ca este timpul, inafara lui 18 nimic. Fara timp. A fest timpul! mormai chipul, intrucatva inca zambind la statuia Diavolului = Sigur ca timpul a fost, spuse Célugérul ipu! & fost, este si va fi, pentru ca timpul este ace] mediu in care se petrec evenimentele. Materia exista in spatiu, dar intamplariie. Chipul nu mai zambea. = Timpul a trecut! striga cu 0 voce adancé, precum sunetul catedtalei, care exploda apoi in mil de frame. ne ex! — lata, aceasta este autoritatea mea cla: in acest experiment, spuse batranul Haskel van Manderpootz, inchizand cartea. Povestea, istorisita aga cum a fost, cu aureola de mit medieval si legenda, dovedeste ca Roger Bacon insugi a incercat acest experiment si... a dat gres, Aratand cu un deget lung catre mine, zise: = Totusi, $4 nu ai impresia, Dixon, ca Fratele Bacon nu era un om mare. El era un om foarte mare, de fapt el a aprins torta pe care, in numele su, a preluat-o Francis Bacon patru secole mai tarziu si pe care o reaprinde acum van Manderpootz, il priveam in tacere. ~ Intr-adevar, relua Pyofesorul, Roger Bacon ar fi putut fi numit un van Manderpootz al secolului al treisprezecelea, sau van Man- derpootz ar putea fi un Roger Bacon al secolu- lui douazeci gi unu. Ale sale Opus Major, Opus Minor, Opus Tertium. ~ Ce are a face toata povestea cu... acela? |-am intrerupt nerabdator, aratind spre capul greoi din metal, care statea intr-un colt al labo- ratorului ~ Nu ma intrerupe! se rasti van Mander- ‘pootz. Eu voi. in acea clipa aproape ca am cazut de pe scaun. Bucata de metal mormai ceva in genul ,A-a-gh-rasp!" $i facu un pas, unul singur, cu bratele ridicate, catre fereastra. ~ Ce naibal am articulat, in timp ce obiectul se intoarse linigtit la locul sau, lasandu-si brafele in jos. ~ Cred ca a trecut vreo magina pe alee, spuse van Manderpootz caim. Deci, cum ii spuneam, Roger Bacon. Nu-| mai ascultam. Cand van Manderpootz este hotarit s& termine o propozitie, intreruper- ile sunt mai mult decat inutile. Ca fost student al sau, stiam asta. Aga ca le-am permis gan- durilor mele s& se ocupe de alte probleme per- sonale, in special de Tips Alva, care era pentru mine problema cea mai presanta a momentului Da, este vorba despre Tips Alva, micuta dan- Anticipatia satoare blonda care sustine programul ,Yerba Mate" pentru compania aceea braziliana Fetele din cor, dansatoarele, vedetele de tele- viziune sunt sidbiciunea mea; asta dovedeste, poate, ca in mine zace un suflet de artist Poate Eu sunt Dixon Wells, descendent al Corpo- rafjei N.J. Wells de Inginerie Extraordinara. Se presupune ca si eu sunt inginer. Spun ,se pre- supune’, pentru ca in cei sapte ani de cand mi- am terminat studille, tatal meu nu prea mi-a dat ocazia sa 0 demonstrez. El are un foarte dez: voltat simf al timpului, iar eu am un talent, deloc de invidiat, de a fi mereu in intarziere, oricand si oriunde. 'Ba chiar insinueaza ca proiectele pe care i le prezint sunt caracteristice perioadei iacobine tarzii, dar nu este adevarat, de fapt sunt post-romanesciene Batranul N.J. are obiectii si in ceea ce priveste preferintele mele pentru doamnele scene! si de la televiziune, si ma ameninta peri- odic ca 0 sa-mi taie banil de buzunar, degi se presupune ca acestia reprezinta salariul meu. Nu-mi convine deloc sa fiu dependent si uneori regret nefericitul crah al piefei din anul 2009, care ma curalase de ultimul banut, desi ma ferise de insuratoarea cu Whimsy White, iar van Manderpootz a reugit sa-mi demonstreze, cu subjonctivizorul lui, c& aceasta ar fi fost o catastrofa. Pand la urma, ins, s-a dovedit a fi un dezastru si faptul ca nu m-am insurat, cel pulin in ceea ce priveste sentimentele mele. Mi-au trebuit luni intregi ca sa o pot uita pe Joanna Caldwell gi ochii ei ca argintul. Inca 0 data ajunsesem prea tarziu Van Manderpootz este fostul meu profesor de fizica, geful departamentului de fizica noua de la N.Y.U. (Universitatea din New York) si, de asemenea, un geniu, desi putin excentric Judecati $i dumneavoastra: ~ Aceasta este teza, zise el pe neasteptate, intrerupandu-mi gandurile. ~ Aaa! Oh, bineinfeles. Dar ce legatura are cu robotul asta zambare|? Se facu stacojiu la fata. = Tocmai {iam spus! urla el. Idiotule! Imbecilule! Visezi in timp ce vorbeste van Manderpootz! lesi afarai! lesi! ‘Am iesit. Era, oricum, tarziu, atat de tarziu incat dimineaja am dormit foarte mult si apoi, cand am ajuns fa birou, a trebuit sa suport din partea tatei o morala mult mai severa decat de obicei, in legaturd cu punctualitatea. ee & Data urmatoare cand |-am vazut, van Manderpootz uitase de supdirare. Robotul inca statea in coltul de langa fereastra, iar eu n-am pierdut ocazia sa intreb la ce folosea. 31~ E doar 9 jucarie pe care am construit-o impround gu nigte student, explica el. Are 0 retea de celule fotoelectrice in spatele ochiului drept, construita.in aga fel, incat, atunci cand un anume modal trece prin dreptul lor, ele activeaza mecanismul. Obiectul este cuplat ta un circuit electric, dar in mod normal ar trebul sa functieze cu henzina —De ce? — Ei bine, prototipul este programat sa functioneze ca un automobil. Priveste. Lua un carton de pe birou si decupa silueta unei magini care semana bine cu cele din vre- mea respectiva. ~ Pentru ca se foloseste numai un singur ochi, continua el, ,obiectul’ nu poate sesiza de la distanfa diferenta dintre un vehicul in marime naturala si aceasta imitaie. Nu are simtul per- spectivei in spatiu. El tinu bucata de carton in dreptul ochiului mecanismului gi, ca urmare, acesta emise ime- diat strig&tul ,A-a-gh-rasp!", facand un pas inainte, cu brafele ridicate deasupra capului. Cand van Manderpootz retrase cartonul, ,dis- pozitivul’ se Intoarse calm fa locul sau. ~ Ce naiba! am exclamat. Ce inseamna asta? ~ Face vreodata van Manderpootz ceva fra s& aiba un motiv? Il folosesc pentru de- monstratille de la seminar. — Ca sa demonstrezi ce? = Puterea rajiunii, spuse van Manderpootz solemn — Cum? $i de ce functioneaza cu benzina si nu cu curent electric? = Prea multe intrebari, Dixon. Nu ai inteles grandoarea conceptului lui van Manderpootz. Uite, aceasta creatura, aga imperfecta cum € ea, reprezinta un mecanism de prada. Este modelul unui tigru stand la panda in asteptarea prazii. Pentru acest monstru, oragul este jungla, jar prada ~ magina care nu banuieste nimic, in timp ce el o urmaregte pe strazi, care inde- plinesc rolul urmetor. Intelegi? —Nu ~ Ei bine, imagineaz-{i acest automaton, ‘aga cum ar fi putut van Manderpootz sa-l faca daca ar fi vrut. Un uriag se ascunde in umbra cldirilor; se furigeaza de-a lungul aleilor intunecate gi a strazilor pustii, propulsat de motorul sau cu benzina care toarce linistit ‘Api, un automobl igi trece imaginea prin drep- tul ecranului din spatele ochilor lui. Automa- tonul se arunea, prinde prada cu brafele lui de ofel si o introduce intre faicile sale. Gatul de metal al victimei este strivit de dinfii de ofel. Sangele victimei ~ adic benzina — se scurge incet in stomacul sau, adica in rezervorul de benzina. Cu puteri reinnoite se avanta in semiintuneric si pleaca sa caute alta prada. Este 0 magina devoratoare, un ,tigru mecanic’. MA uitam la el prostit. imi trecea prin cap c& mintea marelui van Manderpootz o luase razna. ~ Ce na..., am ingaimat, — Acesta, spuse el absent, este numai un concept. Pot intrebuinfa jucaria in mai multe feluri. Pot sé demonstrez orice cu ea, orice doresc ~ Pofi?! Atunci, demonstreaza ceva. — Spune ce doresti, Dixon. Luat prin surprindere, am ezitat = Haide! spuse el nerabdator, Uite-te aici, am sa-ji demonstrez ca anarhia este cel mai bun guvern, sau ca Raiul si ladul sunt acelasi lucru, sau ca. ~ Demonstreaza-mi asta! am zis repede, ca Rai = lad. = Nimic mai ugor! Mai intai trebuie s&-mi dotez robotul cu inteligenta. |i adaug memorie mecanica, prin intermediul valvei Cushmag, cu efect intarziat; dupa aceea ii adaug infelegere matematica pentru oricare din masinile de cal- cul, apoi il dotez cu voce gi cu un vocabylar exprimat prin impulsuri magnetice receplionate de un fonograf. Ceea ce vreau sa-ti spun, de fapt, este urmatorul lucru: 0 data ce ai reusit sa construiesti o maginarie inteligenta, nu In- seamna oare c oricare alta, alcauita in acelasi fel, va avea calilatridentice? Ca orice robot care are interiorul construit in acelagi mod va avea exact aceleasi caracteristici? Nu! am sarit'eu. Oamenii nu pot construi dou mecanisme identice. Intre ele vor exista sigur mici diferente; unul va reactiona mai repede decat altul, sau va prefera drept prada maginile Fox, in timp ce altul ar reactiona mai rapid la apropierea automobilelor Carne. Cu alte cuvinte, ar avea... individualitate! am zis zAmbind triumfator. = Exact ce voiam gi eu s spun, observa van Manderpootz. Esti de acord, deci, ca aceasta individualitate este rezultatul imper- fecjiunii muncii omului. Daca metodele noastre de tabricatie ar fi perfecte, tofi robofii ar iegi identici si nu ar mai exista aceasta individuali- tate. Este adevarat? — Presupun ca... da. = Atunci, eu ii voi raspunde ca individuali- tatea noastra se datoreaza esecului de a atinge perfectiunea. Noi tofi - chiar si van Man- derpootz - suntem individualitati pentru c& nu suntem perfecti. Daca am fi fost perfecti, atunci fiecare dintre noi ar fi aidoma celorlalti Adevarat? Oh, da! = Dar Raiul este, prin definifie, un loc unde totul este perfect. Ceea ce inseamna ca In Rai toti sunt Ia fel, iar atunci inseamna ca toatal lumea este plictisita de moarte! Nu exista tor- tura mai mare decat plictiseala, Dixon, gi... Ei, mi-am demonstrat teoria? Eram la pamant. 32 pene Anticipafia- Dar... despre anarhie? am ingaimat. ~ Simplu. Foarte simplu pentru van Man- serpootz. Vite, pentru o natiune pérfecta ~ adica una ale c&rei individualita{i sunt toate la fel, lucru pe care lam demonstrat ca repre- zentand perfectiunea, repet, pentru o natiune perfectéi, legile si guvernul sunt absolut inutile Daca toata luméa reactioneaza la stimuli in acelasi mod, legile sunt de prisos, e clar. Daca, s zicem, are loc un eveniment‘oarecare, care ar duce, inevitabil, la 0 declaratie de razboi, in acest caz, fiecare membru al acestei najiuni ar vota ,pentru’, in aceeagi clipa. Asta inseamna cA guvernul nu e necesar, in consecinta guver- nul ideal este anarhia, deoarece este cel mai potrivit pentru o natiune perfecta. Facu o pauza. Acum iti voi demonstra ca anarhia nu este forma ideala de guvernare. ~ Nu te-mai obosi! kam rugat. Nu doresc s& ma contrazic cu van Manderpootz! Dar acesta si fie oare scopul crearii acestui robot aiurit? Doar ca baza pentru logica? Mecanismul rspunse cu scragnetul lui obignuit, in timp ce se indrepta spre 0 masina care trecea pe sub fereastra — Nu este suficient? se rasti van Ma pootz, api, cu vocea mai linistita, continua: Am in minte un proiect naret, baiatul meu: van Manderpootz a rezolvat marea enigma a Universului! Facu 0 pauza, plin de sine. Ei, de ce nu spui nimic? ~ Ohi am articulat, fara suflu. Este, oh minunat! — Nu pentru van Manderpootz, spuse el cu madestie ~ Dar... ce este? ~ Eil Se incrunta el. Uite, Dixon, am sati spun. Nu vet intelege, totusi i spun, Tug). Pe ia inceputul secolutui a! XX-lea, reltia el, Einstein a demonstrat ca energia este ceva specific, tinct Materia este, de asemenea, specifica, ‘a1 acum vine van Manderpootz si adaviga faptul Ca spatiut gi timpul sunt ceva eterogen. Ma priv scrutator. — Energia si materia sunt ceva distinct. am murmurat eu, iar timpul si spatiul sunt ceva eterogen! Ce moral din partea for — Imbecilule! se rasti ei. Pui fa indoiala cuvintele lui van Manderpootz? Sti foarte bine c& spun particular’ si ,eterogen’ in sens fizic Materia este compusd din particule, deci este sparticulara'. Particulele materiei se numesc electroni, protoni si neutront: cele ale energie, cuante. Eu acum adaug altele - particulele spatiului, carora le spun ,spationi’, gi pe cele ale timpuivi, ,chronont ~ Si ce naiba sunt particulele spatiului gi timpului? — Exact ce ti-am spus! se rasti van Man- derpootz. Aga cum particulele materiei sunt cele mai mici componente materiale pentru ca Anticipatia nu sunt divizibile, tot aga gi chrononul este cea mai mica partioula temporala, iar spationul cea mai mica particula de spafiu. Nici spafiul. nici timpul nu sunt continue; fiecare dintre ele se compune dintr-o infinitate de asemenea mici fragmente. — Cat dureaza un chronon? Cat de mare este un spation? — Van Manderpootz a stabilit si asta Chrononut reprezinta perioada de timp nece- sara pentru ca o cuanta de energie s8 stramute un electron de pe o orbita electronica pe urmatoarea, Cu siguranta c& nu poate exista un intervai de timp mai scurt, deoarece electronul este cea mai mica unitate de materie gi cuanta cea mai mica unitate de energie. lat un spation are exact volumul unui proton. Si, cum nu exista 0 particula mai mica, aceasta este cea mai mica unitate de masura pentru spatiu. ~ Bine, dar fii atent aici, !-am contrazis. Spune-mi, atunci, ce exist intre aceste parti- cule de spafiu gi timp? Daca timpul se depla- eaza, dupa cum spi, in salluri de cate un chtonon, cé se atla intre aceste salturi? Ah! fcu marele van Manderpootz. Am ajuns la miezul problemei. Intre particulele spatiului gi timpului trebuie sa fie neaparat ceva care nu este nici spatiu, nici timp, nici materie, nici energie. Acum 0 suta de ani, Shapley |-a nticipat oarecum pe van Manderpootz, cand a anun|at ca ar fi descoperit cosmo-plasma, matricea fundamentala in care sunt incrustate timpul, spatiul si universul, Acum, van Mander: pootz anunfa ultimul element, particula unive Sala, punctul in care materia, energia, timpul si spafiu! se intalneso, elementul din care sunt onstruii tof electronii, protonii, neutronii, cuan- tele, spationil gi chrononii, Marea enigma a uni- versului a fost rezolvata prin ceea ce eu am rumit cosmon chit lui albastri ma stredeleau ~ Magnific! am spus abia perceptibil, stiind ca el astepta asemenea cuvinte. Dar la ce foloseste? ~ La ce foloseste? striga el. Oferd, sau va cferi, dupa ce voi pune la punct cateva detali mylocut de a transforma enesgia in timp, sau spafiul in materi, sau timpul in spafiu, sau Tacu brusc. Si abia dupa cateva secunde relua Prostule! $i cand te gandesti cA ai studiat sub indrumarea lui van Manderpootz. Rogesc. rogesc efectiv Nimeni nu ar fi putut spune daca rogise Fala lui era intotdeauna stacojie. ~ Colosal! am spus grabit. Ce minte sclipi- toare! Remarca a mai imbunat ~ $i asta nu e fot, continua el. Van Mander- pootz nu se opreste pana cnd nu atinge per- fectiunea. Acum Voi anunta descoperirea pa ticulei elementare a gandului ~ psychonuh 33Asta era deja prea mult. M-am uitat fix la el ~ Eu injeleg ca esti nedumerit, zise van Manderpootz. Presupun ca sti, macar din auzite, de existenta gandului. Psychonul, par- ticula elementara a gandului, consta dintr-un electron plus un proton, care, Impreuna, for- meaza un neutron, incrustat intr-un cosmon, avand volumul unui spation, deplasandu-se Propuisat de o cuanta intr-un interval de un chronon. Foarte clar, foarte simplu ~ Da, foarte! am’inganat eu. Pand si eu pot vedea ca aceasta este egala cu un psychon. El radia. = Excelent! Excelent! ~ Sice vei face cu psychonii? |-am intrebat. ~ Ah, gopti el. Acum trecem peste miezul problemei si ne intoarcem ia Isaak, adauga aratand cu degetul spre robot. ~ Aici voi crea capul mecanic al lui Roger Bacon. In craniul acestei creaturi greoaie se va afla atata inteligenta, cat nici chiar van Manderpootz ~ de fapt, ar trebui sA spun cata numai van Manderpootz poate concepe. Nu-mi ramane decat sa contruiesc idealizatorul = Idealizatorul? ~ Desigur, Nu {i-am demonstrat ca i gan- durile sunt fa fel de reale ca gi materia, energia timpul sau spatiul? Nu am demonstrat ca una se poate transforma in alta cu ajutorul cos- monului? Idealizatorul meu este un mijioc de a transforma psychonil in cuante, ia fel cum, de pilda, un tub Cookes sau un tub cu raze X trans- forma materia in electroni. Voi face gandurile tale vizibile! dar nu gandurile aga cum sunt ele in creierul tau buimac, ci in forma lor ideala! intelegi? Psychonii mintii tale sunt fa fel cu ai onicarei alte minti, aga cum gi electronil sunt toi identici, fie ei din aur sau din fier. Dat Psychonii tai - vocea lui tremura — sunt identici cu cei ai lui van Maderpootz! Se opti, cutremurat. ~ Adevarat? am spus emotionat. — Adevarat. Mai pujini ca numar, desigur, dar identici. Agadar, idealizatoru! meu it) va arata gandurile eliberate de amprenta perso- nalitafi tale. Le va arata la... modu! ideal! El, gi uite aga am intarziat Inca o dat la birou. eo e © saptamana mai tarziu inca ma mai gandeam la van Manderpootz. Tips era piecata ‘in turneu pe undeva, iar eu nu indrazneam sa ies in orag cu altcineva, pentru ca o mai facusem o data gi ea aflase. Asa ca, neavand nimic de facut, m-am indreptat, in cele din urma, spre locuinta profesorului. Nu lam gasit acasa, dar |-am descoperit in laborator, in Casa Fizicii. Se agita in jurul mesei pe care statuse cAndva obiectul numit de el subjonctivizor, dar pe care acum se afla 0 adevarata harababura de evi si srme incurcate, iar peste toate aces- tea — 0 oglinda rotunda, plana, pe suprafata careia fusese trasata o retea de linii subfir. — Buna seara, am salutat eu. — Buna seara, Dixon, mormai el. ~ Ce e aia? am intrebat pe un ton obraznic. ~ Ideatizatorul meu. Un model rudimentar, cam din topor, pentru a se potrivi cu craniul Iu Isaak. Totugi, il termin, ca sa-| pot incerca Igi intoarse ochii albastri, stralucitori, c&tre mine. ~ Ce noroc ca esti aici! Sosirea ta a salvat lumea de un rise teribil = Un fisc?! ~ Da. Este evident ca expunerea prea indelungata la actiunea dispozitivului favori- zeaza pierderea de psychoni si, ca urmare, subiectu! devine. mai mult sau mai putin, un idiot, Eu eram gata sa-mi asum acest risc, dar imi dau seama ca ar fi nedrept fata de omenire ‘88 pun in pericol mintea lui van Manderpootz! insa acum, ca esti tu la indemand, totul va fi foarte bine Banu! ~ Hai, hail facu el, incruntandu-se, Pericolul este negiijabil. De fapt, ma Indoiesc c& dispo: livul va putea s extraga fie gi numai_un psy- chon din mintea ta. in orice caz, vei fi In totala siguran{a, cel putin o jumatate de ora. Eu, care am o minte mult mai productiva, cu siguranta ca ag putea suporta incordarea aceasta la nesfarsit, dar responsabilitatea mea in fata lumii esté mult prea mare si, deci, nu pot s& Fisc, cal putin nu pana cand n-am testat masina pe altcineva. Ar trebui sa fii mandru de onoarea pe cate t-o fac. - Ei bine, nu sunt! Dar protestul meu era slab si, de fapt, in ciuda manierismului sau nesuferit, stiam'ca van Manderpootz finea la mine, fiind sigur cé nu m-ar fi expus daca primejdia ar fi fost reala. In final m-am trezit asezat la masa, cu fata spre oglinda inclinata. ~ Lipeste-ti fata de cilindru, zise van Man- derpootz, indicandu-mi un tub care semana cu un burlan. Rostul acestuia este sd te izoleze de privelistea din jur, astfel incat tu s nu pofi vedea oglinda. Da-i drumul, haide! Nu se deosebeste de tubul unui telescop sau al unui microscop! M-am supus. = Si acum? am intrebat, ~ Ce vezi? ~ Imi vad fata in oglinda. ~ Bineinfeles. Acum incep sa rotesc reflec- tor. Se auzi un zgomot slab gi oglinda porni s& se invarta silentios, infajigand tulbure pro- pria-mi imagine. - Asculta, continua van Manderpootz. lata ce vei face. Gandeste-te la un substantiv BG Anticipafiasd zicem, Daca te gandesti ia cas, vei vedea 0 casa, oar ru casa ta, ci casa ideaia, casa visuritor tale. Cacd fe vei gandi ,cal, vei vedea un cal cum numai in Vis poi avea. Infelegi? Ai ales subiectul? ~Da ‘Aveam numai douazeci si opt de ani; sub- stantivul aies era — fata’ Bun, spuse profesorul. Dau drumul la curent in spatele oglinzii aparu o radiatie albas- truie. Propria-mi fizionomie inca ma privea fix din mijlocul suprafefei rotative, dar ceva se con- tura, crescand treptat, dincolo de ea. Am clipit de cateva ori gi cand mi-am concentrat din nou privirea, am vazut-o pe EA, era acolo Dumnezeule, nu stiu cum s-o descriu. Nici nu mai stiu daca am vazut-o clar de prima data Prea Ca privesc intt-o alta ‘ume, unde imi vedeam intrupate toate dorintele, visurile, aspi- ratiile si idealurile mele. Era o senzalie atat de acuta, incat devenea dureroasa. Era o tortura Anticipatia i safineta 28: EO 28H, nesunortat, dar, in acelagi timp, si re lar eu priveam. Trebuia si prvesc. Era 2 familiaritate tantomatica in azele tasaturi absurd de fiumoase. Mai vazusem 26 tindeva, candva. In vis?! Nu Mi-am d eama de unde venea ampresin de faniiiaiitate. Aceasta nu era o femeve reala, ci o sintez3 Nasui ei era minuscvl, obraznic, oa al tui Whimsy White, in cele mai tunivase momenta; buzele ei erau identice cv cele ale lui Tips Alva, iar ochit argintit gi paru! matasos oa al Joannel Gatdwell Dar intregul, fizionomia din uglinda, de © frumusete imposibila, incredibila, reragi © feprezenta in totalilate pe nici una cin fi vedeam numai fata $i a} erau reci, linigtite gi lipsite d ale unei sculpturi, Ma intrehain zambi $i, 0 data ce gand ea a zambit. Daca mmoaga, acum frumusejea ei inca gi mai fra- pant devenea... nm, insolenta, daca nu chiar insultatoare, Am simfit cum ma cuprinde un val de mani salbatica fa gaadul ca imaginea din fata mea putea sa deboreze de frumusete gi tolusi, s.. pu existe! Asta insemna crearea de iluzil Inge" verie, frauda, 0 promisiune care nu avea sa tie indeptinita niciodata Mania mi se stinse insa datorité profunzimit fascinatiei. Incercam sa-mi imaginez cum arata foata gi, medial, ea se dadu inapoi, cu grajie, pana cdnd am putut-o vedea in intregime. Pro- babil ca in adancul inimii sunt un puritan, pen- tru ca ea nu era imbracata cu un costum la moda ~ stil tuniea cu pantaloni scuri, ci cu unul in patru culori, care i! acoperea genunchii deli cafi, Silueta ei era supla gi dreapta precum o coloana de: fun de tigara care se ridicd in aer; eram sigu’ ca ar fi putul pluti asemenea unui val de vecta la suprafaa apei. La acest gand, ea se misca, facdnd o plecaciuine adanca gi, in timp ce privea in sus, 0 rogeafa ugoara ii acoperi curbura gatului. Da, trebuie ca in adancul sufletului sunt un puritan, in ciuda prie~ teniei cu Tips Alva, cu Whimsy White gi cu Gelelalte, de fapt, idealui meu era modest Nu puteam crede ca oglinda imi reflecta, pur si simplu, gandurile. Ea parea la fel de reafa ca gi mine si de ce n-ag presupune ca gi era la fel de adevarata ca mine ~ nici mai mul, nici mai putin, pentru ca EA intruchipa gan- durile mete, in aceasta clipa mi-am dat seama C& van Manderpootz ma zgaltaia $i striga: = Timpul 1u a trecut. Trezegte-tel Juma tatea de ova a trecut! O.o-0-0-h! arn gemut. — Cum le simi? se rasti et Gum sa ma simt? Bine ~ fizic. M-am uitat in sus. Ingvjorarea strdiucea in ochii lui albagtri Care este radkicina cubica din 4913? se repezi ei Fusesem intotdeauna rapid fa calcul. ~ Este, uf, 17, fam repticat trist. Ce dracu’...? ~ Esti in regula gi mental, anunta el. De ce ai stat acolo, ca un maimuoi, vreme de o juma- tate de ceas? Idealizatorul meu a functionat, aga cum este normal, pentru orice creafie a lui van Manderpootz, dar la ce te gandeai? ~ Mam gandit.., m-am gandit la o fata, am smormait eu, El hohot ironic. ~ Ha! Bineinjeles, ca un idiot ce esti! Casa’ sau ,cal’ nu erau destul de bune, tu trebuia s8 alegi ceva cu conotatii emotionale. Ei bine, tre- buie s& incepi de acum sa o uili, pentru ca ea nu existal Nu puteam sa renunta la speranta atat de ugor. ~ Dar n-ai putea... n-ai putea...? Nici macar nu stiam ce vroiam sa intreb, 3% — Van Manderpootz, zise raspicat, este matematician, nu vrajitor’ Iti Inchipui ca pot s& materializez un ideal?! Cum singurul meu raspuns a fost un geamat, a continuat: = Cred c& acum. pot sa incerc si eu dispozi tivul, Am s aleg.— s& vedem ~ cuvantul ,om" Voi vedea cum arata un supraom, pentru ca idealut lui van Manderpootz nu poate fi mai putin decat atat Se aseza la masa. Rasuceste butonul la, imi porunci. Acum! Ain facut intocmai. Tuburile straluceau in lumina albastra. Eu, insa, priveam suparat, lip- sit de interes; nimic nu ma mai atragea dupa imaginea aceea ideala = Uf! zise van Manderpootz pe neasteptate. Porneste-! odata! Nu vad decat propria mea imagine. ‘Am privit si eu indelung, apoi am izbucnit intr-un hohot de ras. Oglinda se invartea, cape- tele tuburilor straiuceav. dispozitivul functiona Van Manderpootz isi ridica fafa, putin mai rosie ca de obice’, Eu radeam, era un ras steric. — Cu toate acestea. nu exclud posibilitatea sa existe gi un {deal uman, inferior celui imagi- nat de van Manderpootz. Eu nu vad o situafie mai caraghioasa decat a ta. Rasul mi-a murit. M-am intors acasa sim- indu-ma mizerabil, am petrecut jumatate din noapte intr-o contemplatie morccanoasa, am fumat aproape doua pachete de igri, iar ziua urmatoare nu m-am dus deioc la birou. eee Tips Alva a revenit in orag dupa un turneu de doua saptamari, dar eu nu m-am deranjat $4 ma duc $-o vad. i-am dat doar un telefon si i-am spus cA sunt boinav. Cred ca imaginea mea inspira credibilitate, deoarece pe fala ei, vazuta pe ecranul telefonului, am remarcat nu numai compatimire, ci si o mare ingrijorare. Dar chiar gi aga, nu puteam sa-mi iau ochii de la buzele ei, pentru ca, cu exceptia rujului, erau exact ca cele ale idealului meu. Dar ele nu erau de ajuns; pur si simplu, nu erau de ajuns. Batranul N.J. incepu sa-si faca grij, Nu mai puteam s dorm dimineata pana tarziu. Dupa ce am lipsit toata ziua aceea. in continuare am inceput s& ma dau jos din pat din ce in ce mai devreme, astfel incat, intr-o dimineata, n-am ‘intarziat decat vreo zece minute. El ma chema imediat. = Uite ce e, Dixon, zise el, Ai fost la doctor in ultima vreme? Nu sunt bolnay, i-am spus fara sé-I ascult. = Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, insoaré-te cu fata! Nu-mi pasa in ce cor cénta, ia-o de nevasta gi revino-fiin fire! AnticipatiaNu pot. ~ Oh, ea e maritata, nu? Nu aveam cum sa-i spun ca ea nu exista. Nu puteam sa-i spun cA ma indragostisem de 0 fantoma, de un vis, de un ideal. Ei ma credea si aga putin nebun, astfel ca am raspuns vag ,0a" ginu [-am conttazis cand a spus: = Ei, atunci o sa-fi treaca. la-ti o vacanta fa-fi doud vacante. Poli s4 0 faci, la cat de folo- sitor esti aici Nu'am parasit New York-ul, nu aveam ener- gia necesara, M-am plimbat 0 vreme prin oras. Ocolindu-mi prietenii si visand la frumusetea imposibila a fetei din oglinda. insa dorinta de a vedea inca o data acea trumusete pertecta devenea din ce in ce mai greu de suportat Cred ca nimeni, in afara de mine, nu poate intelege ce atractie are 0 asemenea amintire vedeti dumneavoastra, fata aceea fusese ide- alul meu, concepia mea despre perfectiune Sunt multe femei frumoase in lume, té poti indragosti, dar oricat de perfecta ar fi frumu, sejea lor si oricat de mare ar fi dragostea ta nici una nu se. aseamana cu idealul tau secret Fata din oglinda era idealul meu $i, indiferent cate imperfectiuni i-ar fi descoperit altcineva pentru mine nu avéa nici una. Nici una. cu 0 singura exceptie, teribila, dnumé aceea ca nu era deéat un ideal'si, deci, nu se putea obtine ~ das acesta este defectul oricarei perfectiun Dupa cateva zile am cedat. Bunul sim} imi spunea ca nu-are rost, ca ar fio prostie sa privesc: din nou ¢ fantoma, o creatie perfecta a dorinfei mele. Ma luptam cu aceasta dorinta. dar m-am luptat in zadar, pentru ca intr-o seara m-am surprins batand ia uga iui van Mander- pootz de la Clubul Universitatit Et nu era acolo, speragem a nu fie, asta imi oferea o scuza pentru a-I cauta in laborator. unde ™-as fi dus oricum, L-am gasit scriind nigte notite la masa pe care statea idealizatorul “Buna, Dixon, zise el. Ti-a trecut prin cap cA universitatea ideala mu exista? Normal ca nu, pentru ca ar trebui sa fie frecventala de stu denti perfecti, educati de cadre didactice per- ject, caz in care primii nu ar avea ce invata de la cei din urma gi acegtia nu ar avea nimic de predat: Ce ma interesa pe mine universitatea per- fecta gi imposibilitatea existentei ei? ~ Profesore, am spus incordat, ag putea sa folosesc obiectul... obiectul acela ai dumitale inc& o data? Vreau sa..., vreau sa vad ceva Probabil ca vocea mi-a tradat starea in care ma aflam, pentru-ca van Manderpootz ma privi manios. ~ Aga! se rafoi el. Nu mi-ai respectat sfatul! Uito, iti spun! Uit-o, pentru ca nu existal ~' Dar... nu pot! Numai o data, profesore, 0 singura data! El ridic& din umeri gi ochii tui metatici ma privird ceva mai bland decat la inceput. Totusi, pentru un motiv de neinfeles, tinea la mine. = Bine, Dixon, zise el, esti major si se pre- supune c& stii ce vrei. Eu, insa, iti repet ca aceasta rugaminte este prosteasca $i van Manderpootz stie totdeauna ce spune. Daca doregti sa te ametesti cu opiumul unui vis imposibil, n-ai decat! Aceasta este ultima ta sansa, pentru ca maine, idealizatorul lui van Manderpootz merge in capatana lui Isaak. Voi schimba oscilafiile, astfel incat psychonii, in loc 5a devina cuante de lumina, vor deveni curent electric ~ curent care va pune in functiune apa ratul vocal al {ui Isaak, iar acesta va vorbi. Se ‘opri, zambind pe sub mustaja, Van Mander- pootz va auzi vocea idealului. Bineinjeles ca isaak va utiliza numai psychonii pe care rimeste de la operator, dar, ca in cazul din oglinda, gandurile igi vor pierde amprenta lor umana si cuvintele vor fi cele ale unui ideal igi dadu seama ca eu nu-| mai ascultam =Da-i drumul, imbecilule! mormai el. lam dat drumul. Splendoarea pe care do- ream atat de mult s-o revad aparu incet, era incredibila si, cumva, pe undeva, chiar mai fru- moasa decat data trecuta. Acuma stiu de ce; mult dupa aceea, van Manderpootz mi-a exp cat ca simplul fapt ca vazusem un idea! imi modificase aspiratille, le ridicase la un nivel superior. Datorita fizionomiei ce se numara printre Cunostintele mele, conceptia mea despre perfectiune se schimbase. Astfel ca priveam si ramaneam uluit. Silueta din oglinda raspundea gadurilor mele cu zambete si migcari. Cand m-am gndit la iubire, ochii i m-au privit cu atata tandrete, ca si cum eu ~ eu Dixon Wells — ag fi fost unul din acei barbati care figureaza in legendele de dragoste ale lumii - Aloise gi Abelard, Tristan $i Isolda ‘Ancassin si Nicolette. A fost ca infepatura varfului unui pumnal cand |-am simtit pe van Manderpootz zgalfaindu-ma, cand i-am auzit vocea morocanoasa zicand = lesil legi de-acolo! Timpul a trecut! ‘Am oftat gi mi-am cuprins fata in maini Profesorul avusese dreptate, desigur, aceasta repetare nebuneasca nu facuse decat sa inten- silice o dorinta care nu putea fi satisfacuta si marise incurcatura mea de zece ori. Apoi tam auzit mormaind in spatele meu: ~- Ciudat! De fapt, @ fantastic. Oedip - Oedip, acela de pe copertele revistelor Eu priveam amarit imprejur. E1 statea in picioare langa mine si se uita la oglinda care se invartea in spatele tubului negru ~ Un?! am rasuflat greoi = Fata aceea, zise. Foarte ciudat. Probabil ca i-ai vazut trasatutile pe copertele a sute de reviste, sau in nenumarate transmisii video. Compiexut edipian intr-o forma extrem de ciudata BR_=gio ooo VY~ Dumneata o pofi vedea? = Bineinjeles! Nu ji-am spus de zeci de ori c& psychonii sunt transmutati in cuante obignuite de lumina, perfect vizibile. Daca tu 0 poti vedea, eu de ce n-ag putea? — Dar ce vrei sa spui cu pozele din reviste gi toate celelalte? — Figura aceea, spuse rar profesorul, Este ceva idealizat, desigur, si unele detalii sunt gresite, Ochii ei nu sunt de un albastru deschis Sau argintiu, aga cum ifi imaginezi tu, sunt verzi-verzi ca marea, de culoarea smaraidulul ~ Ce naiba tot spui acolo? |-am intrebat ragusit ~ Vorbesc despre fata din oglinda, Dixon. Se intampla sa fie 0 aproximare destul de buna a trasaiturilor [ui Lisle d'Agrion, ,Libelula"! = Vrei s spui ca este reala? Exista? Tra- iegte? Ea. ~ Stai pujin, Dixon. Este reala, dar potrivit obiceiului tau, ai intarziat un pic. Cam cu doua- zeci gi cinci de ani, ag zice. Cred ca acum are vreo Cincizeci de ani, cam cincizeci si trei, cred. |-ai vazut probabil chipul in copilarie, Lisle d'Agrion, Libelula era peste tot tot! ‘Am inghitit in sec. Lovitura ma doborise. = Vezi tu, continua van Manderpootz, omul igi elaboreaza anumite idealuri foarte devreme. Acesta este motivul pentru care tu te indra- gostesti mereu de fete care au una sau alta din caracteristicile ei: parul, gura, nasul, ochii Foarte simplu dar in acelasi timp destul de ciu- dat. ~ Ciudat! m-am repezit eu infuriat, Ciudat, zici dumneata! De fiecare data cand foloses¢ vreuna dintre maginariile dumitale, ma indra- gostesc de cate un mit! O fata care a murit sau Cate s-a maritat, care nu-exista ori care acum 0 femeie in varsta! Ciudat, nu?! Al dracului de ciudat, nu-i aga? ~ Stai aga, Dixon, spuse profesorul calm. Se intampla ca ea sa aiba $10 fiica. Ba mai mult, Dixon, Denise seamana cu mama ei. Si inca ceva: éa vine saptamana viitoare la New York s& studieze Literele la Universitatea de aici. Vezi tu, ea scrie. Asta era prea mult pentru mine ca s& pot infelege dintr-o data. — De... de unde sti? am zis, 2apacit. A fost una din rarele ocazii cand am vazut manierismul colosal al tui van Manderpootz cam sifonat, Se Ios putin ¢! spuse ince: ‘Se mai intampla, Dixon; cu multi ani in urma, la Amsterdam, Haskel van Manderpootz si Lisle d’Agrion erau... buni prieteni, chiar mai mult decat atat ag spune, dar fiindca erau doua personalitati atat de puternice, Libelula si van Manderpootz nu s-au putut infelege. Se incrunta. = Am fost aproape al doilea so} al ei. A avut vieo sapte, cred; Denise este fica celui de-al treilea. 38 —De ce, de ce vine aici? ~ Pentru ca, spuse el cu demnitate, aici este van Manderpootz. Eu inca mai sunt’ prie- tenul lui Lisle. Se intoarse si se apleca peste dispozitivul complicat de pe masa. ~ Da-mi cheia aia, ordoné el. in seara asta il demontez iar maine incep s&-1 reconstruiesc in capul lui Isaak eee Dar, saptamana urmatoare, cand am dat buzna in laboratorul ui van Manderpootz, idea- lizatorul era inca la !ocul lui. Profesorul mi tampina cu ceea ce voia sé semene a zambet in barba lui stufoasa. = Da, mai este inca aici, spuse el, aratand catre dispozitiv. Am hotarit sa construiesc unul nou-nout pentru Isaak gi, apoi, acesta mi-a oferit un prile| grozav de a ma amuza. Ba mai mult, pentru a-! parafraza pe Oscar Wilde, cine sunt eu a dis- trug munca unui geniu? Totugi, acest meca- nism este produs de marele van Manderpootz. Ma tachina deliberat. Stia cd nu venisem s& imi vorbeasca despre Isaak, si nici macar despre incomparabilul van Manderpootz. Apoi zambind imbufnat se intoarse ctre un mic ofi- ciu alaturat camerei in care se afla Isaak, cu a sa austeritate metalica ~ Denise! sttiga el. Vino incoace! Nu stiu prea bine la ce ma asteptam, dar cea ce stil este ca respirafia mi s-a oprit cand fata a intrat in incapere. Nu era exact imaginea idealului meu, desigur, era, poate, 0 idee mai subjirica, iar ochii ei trebuie cA semanau mai muit cu cei ai lui Lisle d’Agrion, pentru cé erau cel mai curat smarald pe care-| vazusem vreo: data. Erau niste ochi incomod de directi, si imi puteam imagina de ce van Manderpootz gi Libelula se certau intruna; era usor sa-fi inc! pui asta privind ochii fiicei Aparent Denise nu intruchipa modestia fe- minina si perfectiunea imaginate de mine, Era imbracata cu un costum modern, care aco- perea corpul ei cam tot atat cat un costum de baie dintr-o bucata pe la jumatatea secolului XX. Ea lasa nu atat impresia de gratie $i tragili- tale, cat mai ales de suplefe gi putere, avea un aer de independenfa, cinste dar si ~ o spun ‘inca o data — de lipsa de pudoare. ~ Ei bine! zise ea, cu raceala, dupa ce van Manderpootz facu prezentarile. Deci tu esti vlastarul Corporatiei N.J. Wells. Escapadele tale Invioreaza, din cAnd In cand, suplimentul de duminica al ziarelor pariziene, Nu esti tu acela care a riscat un milion de dolari pe piata ca 88 0 impresioneze pe Whimsy White. M-am inrosit Anticipatiafost o exagerare, am spus grabit, si, cre. erau pierduti inainte ca noi... hm... ina- 2a eu —Nu inainte de a te face de ras, presupun, rengi¢ ea ironic. Cam aga era ea. Daca nu ar fi fost atat de ‘ermal de frumoasa si daca n-ar fi semanat de mult cu imaginea din oglinda, as fi sarit picioare, as fi spus ,Incantat de cunostinta" si --ag mai fi dat ochil cu ea niciodata. Dar nu cuteam sé ma supar, acum, cand ji vedeam Darul negru, buzele perfecte, nasul obraznic la fel ca al fiintei care, pentru mine, reprezenta ideaiul. ‘Aga c& am revazut-o, gi inca de cateva ori. De fapt, cred ca i-am ocupat aproape tot timpul care ii ramanea intre cursurile de literatura pe care le frecventa gi, incetul cu incetul, am inceput s4 constat ca, pe langa aspectul fizic, si din alte puncte de vedere se asemana destul de mult cu idealul meu. Sub ,obraznicia" ei se ascundea onestitate, franchele si, in ciuda apa- renjelor, gingasie, aga oa, trecand peste in- tentia initiala, m-am indragostit fulgerator. Ba mai mult simteam ca incepuse gi ea sa ras- punda sentimentelor mele. ‘Cam aga stteau lucrurile cand, intr-o dupa- amiaza am trecut pe la ea, s-o iau pentru a merge impreuna la laboratorul lui van Man- derpootz. Trebuia sa pranzim impreuna, toti trei, la clubul universitatii, dar pe e! -am gasit ‘ocupat cu supravegherea unui experiment in laboratorul cel mare, unde incerca sa repare o greseall facuta de personalul sau, Aga ca eu si jenise ne-am intors in laboratorul mic, mulju- mii sa fim singuri, In prezenta ei nu-mi era nici foame; simplul fapt ca vorbeam cu ea tinea loc de mancare __ ~ Voi fio scriitoare buna, spunea ea. ironic Intr-o buna zi voi fi renumita, Dick. Acum toata lumea stie ca acea prezicere s-a adeverit, eu, eu am fost inca atunci de acord cu ea. = Esti dragut, Dick, a mai spus. Foarte dragut, —Foarte? = Foarte! Apoi privirea ochilor ei verzi s-a indreplat spre masuja pe care se afia idealiza- torul. — Ce mai e gi asta? a intrebat. Vieo nasco- cire tr&znita a minfii unchiului Haskeli?! Iam explicat, putin cam incoerent, cred, ins c& nici un inginer obignuit nu poate urmari divagatiile conceptiilor lui van Manderpootz Denise a infeles totusi esentialul, dovada ~ stralucirea ochilor ei = Este fascinant! exclama ea. Se tidicé ci se Indrept& spre masa. Am de gand sa-| incerc. — Nu in absenta profesorului, poate fi peri- culos. Imediat mi-am dat seama ca spusesem exact ce nu trebuia. Ochii ei verzi straluceau Anticipatia inca gi mai tare in timp c@ imi arunca o privire capricioasa. ~ Ba am sa incerc, hotari ea. Dick, vreau sa vad barbatul visurilor mele! Fase usurel Eu am intrat in panica. Presupuneam c& idealul ei era inalt, brunete gi puternic, gi nicide- cum scund, cu par de culoarea nisipului gi bu- lat, aga cum sunt eu. Nu! am spus hotarit. Nu te las! Ea rase din nou. Cred ca imi ghicise spai- ma, pentru ca spuse bland: = Dick, nu fi prostut Se ageza pe scaun, igi fi z&tura gi ordona ~ Dai drumul! Nu puteam s-o refuz. Am facut ce trebuia pentru ca oglinda 84 se roteasca. apoi am pus in migcare sistemul de tuburi si m-am agezat in spatele ei, cercetand cu privirea figura din oglinda care incepuse a se forma vag ‘Am tresarit, Parul era, bineinteles, de culoa- rea nisipului, iar chipul avea oarecere asema- nare cu trasaturile mele. Poate ca gi Denise remarca asta, pentru ca privi in sus, la mine, cu 0 usoara stanjeneala si, inrosindu-se, lucru neobignuit pentru ea ~ dealurile sunt monotone! spuse ea Vreau 0 emotic adevarata. Sti ce am de gand sa aflu? Vreau sa vad oroarea pertecta, groaza. Asta am sa fac. Am si vizualizez Groaza ideala’ ~ Ba nu, n-ai s-0 faci! am stiigat speriat. E 0 idee teribil de periculoasa. Din camera ceatalta puteam sii aud vocea lui va Marderpootz, strigandu-ma. ~ aiurea, periculoasa! replica Denise. Eu sunt scriitoare, Dick. Pentru mine, aceasta teprezinta doar un material documentar. Este numai o experienta pe care mi-o dores Din nou van Manderpootz. ~ Dixon! Dixon! Vino incoace! ‘Am spus grabit ~ Asculta, Denise. Ma intore imediat, Nu incesca nimic pana nu voi fi eu aici. Te rog! M-am repezit in laborator. Van Mander- pootz se afla in faja unui grup de asistenti, vi 2ibil fascinati de marele barbal. = Hai, Dixon! se rasti el. Spune-le prostitor Astora ce este o valva Emmerich gi dé ce nu poate opera liber in flux electionic, Arata-le ct pana gi un inginer gtie asta Un inginer oarecare nu stie, dar eu gtiam. Nu cd ag fi un inginer exceptional, dar stiam pentru ca, in urma cu un an sau doi, lucrasem la turbinele de reflux, in statul Maine, unde a trebuit s8 folosim valve Emmerich ra protectie impotriva scurgenilor de elactricilate din nensele condensatuare ce avo'o ‘Aga ci am inceput sa explic, iar van Man- derpootz nu Inceta sé ma intrerupa cu obser- vatille sale sarcastice obignuite facute | adresa a tata in deschi- 39subalternilor. Pana cénd am terminat, in cele din urma, trecuse cred o jumatate de ora, daca nu mai mult. Apoi mi-am amintit de Denise! L-am lsat pe van Manderpootz_holban- du-se, In timp ce eu m-am repezit inapoi si am sit-o pe fata cu fata inca lipita de dispozitiv, ile ctispate strangand marginile mesei atat de tare, incat incheieturite i se albisera. Trasaturile {i erau ascunse, dar era ceva nefi- resc in pozitia ei. ~ Denise! am tipat. Te simti bine? Denise!!! Nu s-a migcat. Mi-am strecurat capul in spafiul care ramasese liber intre al ei si oglinda, iar ceea ce am vazut m-a Impietrit! Ati vazut vreodata groaza teribila, dementa, intiparita pe 0 fala omeneasca? Asta am vazut eu pe fata Denisei — oroarea de nesuportat, inexprimabila, mai ru ca spaima de moarte. Ochii ei verzi erau atat de mari, incat se vedea albul dim- prejur, buzele ei perfecte erau contorsionate, fata ei — 0 masca a oroarei M-am gabit sa rasucesc butonul, si-n timp ce faceam asta, cu coada ochiului am vazut ceva din ceea ce vedea ea in ogiinda. Erau lucruri oribile, inspaimantatoare, obscenitati — n-am cuvinte pentru a descrie aga ceva.-Nu existd asttel de cuvinte. Denise ramasese nemigcata. |-am ridicat fafa si, cand m-a vazut, a tresarit! S-a smucit de pe scaun, privindu-ma cu o asemene spaima, incat m-am oprit. : ~ Denise! am strigat. Sunt eu, Dick. Uité-té, Denise! Dar cand am vrut sa ma apropii de ea, a scos un strigat rgusit, ochii i s-au intunecat, genunchii i-au cedat si a leginat. Indiferent ce vazuse, trebuie sa 1! intrecut limita, pentru c& Denise nu era genul de om care sa legine din orice. eee O saptmana mai tarziu, stateam fata in fata cu van Manderpootz, in’ micul sau birow Silueta cenusie de metal a lui Isaak lipsea, iar masa pe care se aflase idealizatorul era goala — Da, spuse van Manderpootz. L-am de- montat. Una din cele cateva greseli ale lui van Manderpootz a fost sa-i lase la indemana unei perechi de incompetenfi ca tine si Denise. Se pare c& totodeauna supraestimez inteligenja celorlalti. Cred ca am tendinta sé-i judec dupa masura creierului lui van Manderpootz. N-am spus nimic. Eram intr-o stare de de- presie adancé gi orice ar fi spus profesorul despre lipsa mea de inteligenta, era pe deplin justificat. = De acum incolo, concluziona_van Manderpootz, nu voi mai acorda nimanui credi- tul de inteligenta, decat mie insumi gi, fara 40 indoiala, va fi mult mai corect aga. Flutura mana spre colful got al lui isaak = Nici macar capului lui Bacon. Am abando- nat proiectul acela, pentru ca, daca stai sa te gAndesti, ce nevoie are lumea de un creier mecanic, cand il are pe al lui van Mander- pootz?, ~ Profesore, m-am repezit eu dintr-o data, de ce nu ma las s-o vad pe Denise? Am fost la spital in fiecare zi gi m-au lasat doar o data, © singura data, in camera ei, gi atunci ea a facut pe loc o criza de isterie. De ce? Este ea...? am inghifit in sec. ~ Se reface foarte bine, Dixon. —Atunci, nu pot s-o vad? ~ Vezi tu, spuse van Manderpootz calm, lucrurile stau ‘in felul urmator: atunci cand tu ai dat fuga in laborator, ai facut greseala sa iti lipesti fata de deschizatura dispozitivului. Ea a vazut chipul tu in mijlocul ororilor acelea, pe care si le imaginase. infelegi? De atunci, fafa ta armas asociata in mintea ei, cu toate crea- turile de groaza din oglinda. Nu'se poate vita la tine fra sa-gi aminteascd de ele. ~ Bunule Dumnezeu! am strigat. Dar ji va trece,-nusi aga? Va uita? —Tandrill psihiatru care are grija de ea ~ un tip inteligent, de aitfel. care are idei asema- natoare.cu ale mele ~ crede ca va depagi aceasta stare in cateva luni. Dar, Dixon, eu, personal, nu cred ca te va mai privi cu buna- VointS, desi eu am vazut chipuri mult mai urate decat al tau ‘Am ignorat tiltima fraza. = Doamne! am gemut. Ce incurcatura! M-am ridicat sa plec $i atunci —.atunci am aflat ce inseamna inspiratia. ~ Asculta! am zis, intorcandu-ma. Asculta, profesore! Nu ai putea so aduci inapoi aici $i s& 0 ajuli s4 vada frumosut ideal? $i atunci eu ag... mi-ag substitui fata acele| imagini! Entuziasmul meu crestea . = Nu se poate s4 nu reusim! am strigat. In cel mai rau caz, va anula cealalta amintire. Ar fi minunat! : — Da, dar, ca de obicei, putin cam prea tarziu, zise van Manderpootz.* — Tarziu? De ce? Poti s& montezi idealiza- torul din nou. Ai face macar atat, nu-i aga? ~ Van Manderpootz, observa el, este ge- nerozitatea insagi. Ag face-O cu mare placere, dar este totugi cam tarziu, Dixon. Vezi tu, ea s-a maritat, azi la amiazéi, cu tanarul psihiatru inteligent Ei bine, eu am intalnire cu Tips Alva diseara si am de gand sa intarzii, atat cat os am eu chet. $i apoi, n-am sa fac nithié altceva, decat s& ma uit la buzele ei toata seara Traducerea: Mihaela Crigan AnticipatiaDAN D. FARCAS$ 02 QZN-urile care ripesc oament na dintre cele mai fascinante fatete ale nonfiction-ului este cea legata de fenomenul ra- pirilor de oameni de catre OZN-uri. Cu 0 co- loraturé culturala puternica, acest fenomen a patruns adanc, in ultimii ani. in viata de toate zilele a americanului mijlociu. Chiar daca pu- blicul romanesc nu esie inca pregatit sa-1 digere, el constituie 0 manuga pe care amatorii autohtoni de fiction/nontiction, de anticipatie, nu trebuie sa ezite s& o ridice In octombrie 1988 in SUA, Canada, Aus- tralia si Noua Zeelanda s-a difuzat, prin inter- mediul televiziunii, 0 emisiune despre OZN-uri, In timpul acesteia, ca si dupa aceea, s-a efec- tuat o ancheta prin telefon, Raspunsurile pri- mite au intrecut otice asteptare. 30.835 de per- soane au afirmat ca au vazut OZN-uri lao dis- tan{a mai mica de 10 metri (Intalnire apropi- até, de gradul |), iar 2482 au spus ca dupa o asemenea ,vizita’ au ramas urme care, exami- nate-ulterior, au constituit dovada fizica a ob- servatiei (intalnire de graduf I). Marturiile nu se opreau insa aici, 1477 de persoane afirmau ca au vazut nu numai OZN-uri, ci $i pe ocupanti acestora, fiinfe stranii, nepamantene (intalnire de gradul ill in sfarsit, alti 2969 au deciarat ca dupa ce au vazut astfel de ,entitati*, acestea i-au forfat sa intre in interiorul OZN-ului, unde au fost supusi unui soi de examinare medicala sau la manipulari de acelagi tip (intalnire de gradul IV) Rapoartele privind astfel de ,rapiri* au fost privite, in anii '50 gi '60, cu extrema nein- credere, atat de popularizatori, de autorii de SF, de investigatorii fenomenuiui OZN, cat si Anticipafia de reprezentantii stiinfei oficiale. Dar cateva cazurti binecunoscute de rapiri de oameni efec: tuate de OZN-uri, intre care: Antonio Villas- Boas (1957), Betty si Barney Hill (1961), Herbert Schirmer (1967), dubla rapire de [a Pascagoula (1973), Travis Walton (1975) etc au fost supuse investigatiei celei mai sofisti- cate, fara a se fi putut descoperi vreo fisura S-au folosit detectoare de minciuni aplicate de repetate ori tuturor martorilor, regresia, hipno- tic, examene medicale, expertize psihiatrice, politia a anchetat diferite drupuri de specialisti OZN sau pe unii sceptici, convingi ca este vorba doar de farse ori iluzii. Mediatizarea intensa a acestor rapiri gi a investigatiilor care le-au urmat a avut darul, in cursul anilor '70, de a starni curiozitatea opiniei publice. In con- secin{a, au fost tot mai mulfi cei care au avut curajul s& raporteze astfel de cazuri, ajun: gandu-se, catre 1980, la cateva zeci pe an. Incepand cu anii '80, fenomenul cunoaste ins o crestere exploziva. De data aceasta, protagonistii sunt analistii fenomenului. Budd Hopkins, examinand peste o suta de cazuri de rpire, pune in jumina importanta lacunelor in timp (in cartea sa, Missing Time, 1981) si scoate in eviden|a existenta unor indivizi marcaji, urmarii toata viata lor de OZN-uri, de pildd, cu scop reproductiv (Intruders, 1987) Raymond Fowler, prin patru cdrji aparute in 1979, 1982, 1990 si 1995, consacrate cazului Betty Andreasson-Luca, largeste in aceiagi sens aceasta perspectiva, subliniind importania componentelor religioase si paranormale. Un impact deosebit asupra publicului lau avut, de -asemenea, experientele personale ale lui Whitley Strieber, istorisite in carfile Comi- union, 1987 si Transformation, 1988, ca gi cele ale sojilor Ed si Frances Waiters, descrise in 4]The Gulf Breeze Sightings. 1990 $i UFO Abductions 16 Guit Breeze, 1994, lar lista ar putea continua, cu lucrari cat se poate de seri- oase aparlinand unor medici sau cercetatori cu titluri acadernice gi unor profesori universitari, fiecare avand la activ examinarea a zeci de cazuri de rapiri bine documentate. Mentionez, la intamplare, inte acestia, pe psihiatra Edith Fiore, Pn.D. (Evicounters, 1989). pe David Jacobs, Ph.D., profesor la Universitatea Temple din Philadelphia (Secret Life, 1992) gi nu in uitimul rand, pe Leo Sprinkle Ph... fost profesor de psitiologie (actualmente consultant) fa Universitatea statulul Wyoming din Laramie. care are la activ peste 300 de cazuri de rapiri studiate. Mai recent, in 1994, John D. Mack, M.0., protesor de psihiatrie la faimoasa Harvard Medical School din Cambridge, avand © experionja de aproape patruzeci de ani in practica psihiatrica, a publicat cartea Abduction * Human Encouters with Aliens. In acest volum el analizeaza fenomenui rapirilor pe baza exa- minarii a 76 de pacienti care, aparent, au fost victime ale nor rapiri, nici unul bolnav psihic ajungand 'a conctuzia ca fenomenul. oricare ar fi cauza iui, trebuie acceptat ca real. in 1992, la faimosul Massachusetts Istitute of Technology s-2 {inut un simpozion de cinci zie asupra feno- menului rapirilor de oameni efectuate de OZN- urigamd ‘Asadar, la ora actuala, ce} pulin pe anumite meridiane, rapirile au incetat $4 mai constituie un evenimente exotice gi jenante, instalandu-se ferm in primplanul intregului fenomen OZN. In acelasi timp, of2 au deschis por} catre reinter- pretarea unor domenii care, initial, pareau foarte departate, cum ar fi anumite ramuri ale paranormaluli, precum decoiporarea, sau tra- ditia folclorica oi religioasa. Dar cet mai strantu e dintre '@ ca mii de rapoarte rele mai intricusatoare, scrise de oameni cunoscut niciodala gi care nu au citit nimic din literatura consacrata subiectului, se aseamina intre ele pana la detalii tulbu- ratoare. Ca si cum rapirile s-ar desfagura dupa un veritabil Scenariu care se repeta de la o Tapire la alta. cu nei Variatii ce nu par semni- ficative. Astfe, uneon persoana care urmeaza si fie oita se trezeste noaptea in patul sau, alleori, subiecty! cunckice Noaptea ¢ magina pe 6 goséa putin cireulata; cateodata simte chiar nevoia sa plece de acasd, indreptandu-se catre un loc pustiu, In toate aceste cazuri vede. la un moment dat, o lurnina extrem de stralucitoare, din care se Gesprind nigte omulef’ De cele mai multe ori au capul mare $i chel, ochi negri, enormi, Dar rapoartele menjioneaza gi alte vari- etafi de extraterestii, avand 9 inalfime de la 30 de centimeti la tei metei Cel rapit este apoi transportat, de regula Impottiva veinjei saie, nu o data prin fereastra 42 inchisa sau chiar prin zid, intr-o incinté aflata intr-un ,vehicul’, asimilat mai totdeauna cu un OZN agezat la Soi, dar care are, de cele mai multe oi, proprietati atat de stranii, Incat mulfi specialisti cred ci nu ar fi vorba de’o_,nava' sensul clasic al termenului, construita din placi imbinate cu suruburi i piulife, ci, mai degraba, de trecerea pe ,un ait taram" Modul de intrare este, de obicei, dificil de rememorat. Victima este intinsa pe o masa, examinata fizic, inclusiv cu ajutorul unor apa- rate cu destinalie necunoscuta. Printre bizare- riile raportate de martorii acestor rapiri apar, din ce in ce mai des, eiemente ou caracter sexual, sugerand c& ocupantii OZN-utilor ar fi interesati de experimente genetice asupra oamenilor (cazurilor Betty Andreasson-Luca sau Kathe Davis, din aceasta categorie, le-au fost con- sacrate volume intregi). Apar, de asemenea, tot mai multe mentiuni privind implanturi, de pilda bilute sau vergele subliri introduse prin nas, ochi sau ureche. in vecinatatea creierului, pla- cufe strecurate sub pielea piciorului ¢.a.m.d. amintind de cperalille pe care le fac biologil asupra animalelor dinti-o rezervatie. In sfargit. inainte de despartire (dupa 0 jumatate de ora. cateva ore sau, foarte rar, chiar cateva zile), in aproape toate cazurile semnalate, celor in cauza li se impune sa uite fotul, cea ce. de regula, se gi intampla, dupa cate se pare. Dupa aceea, victima este trans- portata inapoi in locul de unde a fost rapita. Pe corp sau pe haine raman urme tipice; memoria este alterata; subiectul va face anumite lucruri frd sd infeleaga de ce le face, va suferi de tul- burari ale somnulus. de o teama sau 0 groaza inexplicabila in anumite situatii ¢.a.m.d. Desi martorul igi reaminteste spontan multe ele- mente ale rapirii treptat gi celos, in cogmaruri sau rememorari confuze. cele mai multe detalii ies la iveala doar prin controversata metoda a regresiei hipnotice Nu cumva, insa, majoritatea celor examinati uit de-a binelea? Nu cumva cei ce-si amintesc ceva sunt doar exceptiile. mica parte vizibila a unui imens aisberg? Exista unii analigti ai feno- menului care afirma, in cary aparute ‘in tiraje de masa, cA, probabil, un american din 25 a fost subiectul unei asttel de rapiri gi ca, la fel de probabil, un american din 40 este purtatorul nui impiant. Extrapoland aceste afirmati gi la alte (ari, s-a estimat ca 80 de milioane de oameni de pe intreg giobul au fost ,pacientil* unor operafii efectuate de OZN-uri. Desigur, este dreptul oricaruia dintre noi s& accepte sau s& respinga aceste cifre. ins, oricat am fi de neincrezatori, trebuie s4 recunoagtem cel putin faptu! ca se IntAmpla ceva... si acest ceva merita din plin atentia noastra. AnticipatiaDICTIONAR SFO CRISTIAN IONESCU & MIHAELA IONESCU O scurta prezentare Numele Mihaela gi Cristian lonescu sunt deja familiare cititorilor revistei si_almanahului Anticipafia, din serialele »Tunelul timpului* (CPSFA nr. 501-505, ‘oe ' ' 507-508) si ,Literaturile periferice* (CPSFA nr, 512-514), ca gi din antrenantele tradu- WCtlonar SIntetic seieiks seesestereies re ‘ins ca cei doi sunt autorii celui mai impre- |sionant efort de documentare din science |fiction-ul romanese, concretizat prin redac- ‘ u tarea unui masiv Dictionar SF, pe care lincercam sa-l_serializam incepand cu | Ur numarul de fafa. Speranja noastra (si.nu + "| doar a noastra) este ca acest dictionar sa-si gaseasca editura care s-| publice in volum: | | Mihai-Dan Pavelescu “Moetsukita shizu" (1967); "Hako-Otoko" (1973); “Hakobune Sakura Maru’ (1988); ("Totaloscopul’ (Inventia R-62"); (“Crima domnului Karuma’) A AANDHAL, Vance (S.U.A,; 0. 1944): "Born from the Beast" (1986). ABASELI, Aleksandra (Gruzia): pocta: autoarea primul text SF in limba gruzina: "Jengcina v zerkale’ (1932) ABALUTA, Constantin (Romania; n.8.10.1938 Bucuresti): athitect; poet si prozatar. Teatru (SF): “Ultimele stiri din planeta simetrica sau Pisica ce a salvat omenirea” (1981) ABBOT, Edwin A. (Marea Britanie; 1.1899 - m.1926): “Flatland - A Romance of Many Dimen- sions" (1884; text inifial publicat sub pseudonimul A SQUARE). ABDULLAH, Achmed (S.U.A.): Culegerea: "Stee! and Sade" (1927). ABE, Kobo (Japonia; n.1924 Tokyo - m,22.01.1998): licenfiat in medicina al Universitatii din Tokyo: romancier, poet gi dramaturg. Scrier (SF): ‘Dai-Yon Kampyoki” (1959); “Suna-no-Onna’ (1962) ("Femeia nisipurilor’); “Tanin-no-kao" (1964) (‘Fantomele traiesc aici") ABERNATHY, Robert (S.U.A.; n.1924): licenfiat in limbi slave al Universitatii Harvard (1951); funcjionar guvernamental. Debut in anul 1942 Serier: “Axolot!” (1953); "Single Combat’ (1954); "The Fishers" (1954); ‘Heirs Appartent ABLEMAN, Paul (Marea Sritanie; n.1927): Hear Voices" (1958), ABOUT, Edmond (Franta; n.14,02.1828 Dieuze m 10.01.1885 Paris): dramaturg, romancier $i publi cist. Scrieri (proto-SF): “Le roi des montagnes” (1857); “UHomme a loreille casée" (1862) (‘Omul cu Uurechea rupta’); “Le nez du notaire” (1862); “Le cas de Monsieur Guérin’ (1863), ABRAMOV, Aleksandr ivanovici (Rusia; n.1900 Moscova - m.1985): absolvent al institutului de lite- ratura si limbi strane; publicist, critic literar si scena- fist, Serleri (SF). “Ghibel gahmat" (1926). In colabo- rare cu ful sau S.A. ABRAMOV: ‘Happy End” (1967). “Vsadniki niotkuda" (1974); “Hojdenie za tri mira”, “The Tale of the Abominable Snow-Man" ABRAMOV, Aleksandr Nikolaevici (Rusia): “Pute- Antic ppeifica eeestvie na ghelikomobile” (1935). Culegere: “10 modele'’. ABRAMOV, Serghei Aleksandrovici (Rusia 1.1944): "Stena” (1990): "Neformaski" (1990); "Stop Kran” (1990): "Novoe platie Korolya” (1990) Culegere: “Novoe platie Korolya” (1990). in colabo- rare cu tala! sau A.|, ABRAMOV: “Happy End” (1967): "\Vsadniki niotkuda” (1974); “Hojdenie za tr mira’; ‘The Tale of the Abominable Snow-Man’ ABRASHKIM, Raymond & WILLIAMS, Jay (S.U.A): Seria "Dagny Duan”, din care merita menjionat episodul "Danny Dunn and the Homework Machine" (1958). ABRET, Helga (Germania) & BOIA, Lucian (Romania); Studiul: "Das Jahrhundert der Marsianer’ (1984) ACASANDAl, Eugen (Romania): “Misterul mon: strului bionic’ (1987) ACERVA, J. (Spania): Antologia: “Antologia de novelas de anticipation’ (17 volume; primul volum a fost tiparit in 1963) ACKERMAN, Forrest James (S.U.A.; n.1916) editor, agent iterar gi consilier al unor studioun cine matogratice, Este una dintre personalitatile proemi nente ale fandomului nord-american, numarandu-se printre fondatoni primel organizatiireunind amatorit Ge st - "Los Angeles Science Fantasy Society infintata in 1934, in 1932 a participat la redactarea unuia dintre primele fanzine din lume - "The Time. Traveller’ si, mai apoi. a luctat la revista "Science Fiction Digest’. La sfargitul anilor 'S0 a editat perio dicul “Famous Monsters of Filmland’, dedicat exclusiv fiimelor SF gi horror, Din 1970 a éditat versiunea americana a revistet germane "Perry Rhodan", con- Sacrata publicari serialului omonim. A fondat un muzeu unic in lume, cuprinzand cart, article, colectt de periodice, lucrani de gratica si pictura, machete, jucani gi aite obiecte cu tomatica tegata de SF. In ‘1989 i s-a decernat un premiu "Hugo" pentru activi tatea sa in cadrul fandomului ("Numer One Fan Personality’), Scrieri: "A Trip to Mars” (1929, cand avea deci numai 13 anit!!); “The Mute Question (1948), “Cosmic Report Card: Earth” (1973) Colaborari. cu Catherine | MOORE: "Nymph of Darkness" (1935), cu Francis FLAGG: “Earth's Lucky Day" (1936), Studiu: “The Franken-Sclence Monsters’ (1970). Pseudonime utilizate: Nick BEAL $i matte, foarte multe, altele “Ad infinitum periodic editat in Spania in cursul anului 1969. ADAM, Paul (Franta; n.7.12.1862 Paris m_2.01.1920 Paris): romancier. Sorleri (SF): “Lettres de Malaisie” (1897); “Cité prochaine’ (1900), ADAMENKO, Viktor & KIRILLOY, iuri (Rusia): “Pogonya’ (1984). ADAMOV, Grigori Borisovici (Rusia): “Avariya’ (1985); “Oazis Sointa” (1936); "Pobediteli nedr” (1937) (‘Biruitori stra{undurllor"), “Taina dvuh okeanov" (1938-1939) ("Taina celor doua oceane") "Y stratostere” (1938); “V Arktike budugcego” (1941), lagnanie v ladiki” (1946) ADAMOVICI, Ales (Rusia): “Poslednyaya patoral (1987) ADAMS, Douglas (Marea Britanie: n.1952): Ciclul “Dick Gently’s Holistic Agency’. Alte scrieri: “Hitch- Hicker's Guide to the Galaxy" (1979); “The Restaurant at the End of the Universe” (1980); ‘Life the Universe and Everything” (1982): ‘So Long, and Thanks for All the Fish” (1964); “The Long Dark” (1989). "Tea-Time of the Soul” (1989); "Mostly Harmless” (1992), ADAMS, Richard (Marea Britanie) Down’ (1974); "Shardik’ (1975). ADAMS, Robert ($.U.A.; 1.1932 - m.1990) Ciclutile: “Horseclans" (1975-1989); "Castaways in Time" (1980-1989) ADAMS, Samuel Hopkins (S,U.A.; n.4871 1m. 1958): in eolaborare cu Stewart Edward WHITW: "The Mystery’ (1907), "The Sign of Six’ (1912) ADAMSKI, George (S.U.A.): nascut in Polonia, in 1893 a emigrat, impreuna cu familia, in Statele Unite Pasionat de fotografie, astronomie gi filosofie, si-a creat o mare popularitate in anii'50 afirmand og a fost contactat de extraterogtri de origine venusiand gi ca a calatorit fa bordul unui O.2.N. Relatarile acestor peripetii au facut obiectul catorva carfi, considerate Ge unii cercetatori (Brian ASH, de exemplu) drept povestiri SF: "Flying Suacers Have Landed” (1953); Nnside the Space Ships” (1956; in colaborare cu D LESLIE); “Flying Saucers Farewell” (1961; idem), Behind the Flying Saucers” (1967, idem) ‘Watership ADDAMS, Peter (Germania; ex-RDG): “Das geborgte Gesicht” (1969) ADERCA, Felix (Romania, n.26.03.1891 Pulesti/Vasiui = m.12.12.1962 Bucuresti): pot, proza- tor, dramaturg, publicist, critic literar gi estet. Scrier| (SF): "Aventurile d-lui lonel \acusta-Termidor” (1928); "Pastorala” (1928); "X-O. romanul viltorului” (1982) = ‘Oragele inecate” = “Oragele scutundate” (1965), ‘In valea marelui tluviu’ (1955, roman preistoric). Pseu- donim uiilizat: Leone PALMANTINI ADLARD, Mark (Marea Britanie; n, 1932): studi la Trinity College din Cambridge; economist; a ocupat funcfii de conducere in industria ofetutul, Scrieri (1971); “Volteface” (1972), 'Multiface” ADLER, Allen (S.U.A: 9, 1916 ~'m. 1984): "Mach 4 - A Story of the Planet lonus” (1957) = “Terror on the Planet lonus” (1966) ADMIRALSKI, Ateksandr (Rusia): "Ghenii” (1968) ADOLPH, José B. (Peruy "El retomo de Aladino” (1968), “Invisibite para las tieras” (1972); “Mafiana fuimos felices” (1975). “Maiana de las ratas’ (1978) Gulegere: “Cuentos dal ralojero abominabile” (1974) Domeniul fantastic: “Hasta que la muerte" (1971). ADORNO, Nepomuceno (Mexic): Proto-SF ‘Utopia”; "La armonia del universo” (1882), ADRIAN, Ruxandra (Romania): “incursiune LS Anticipatiastingfioa” (1991). "AELITA”: premiu literar acordat in Rusia, incepand din 1982; prin acordarea acestui trofeu este premiat ansamblul operei scriitorului_ selectionat Palmares: 1982 - Aleksandr KAZANTEV gi frafii Arkadi & Boris STRUKATKI: 1983 - Zinovi 1URIEV; 1984 - Viadislay KRAPIVIN; 1985 - Viktor KOLU: PAEV: 1986 - Serghei PAVLOV: 1987 - Serghei SNEGOV: 1988 - Olga LARIONOVA; 1989 - Oleg KORABELNIKOV: 1990 - Sever GANSOVKi; 1991 Vladimir MIHAILOV; 1992 - Serghel DRUGAL *Aergistal’: fanzin editat la Cluj-Napoca (incepand din ianuarle 1993) de cenaclul literar SF "Victor Papilian’ = AFANASIEY, Vasili (Rusia): “Strana valikanov" (1927) AGACHI, Faur (Romania; n. 1957): subinginer informatician. Debut in 1984 cu povestirea "Stare de zbor", publicata in “Almanahul Anticipatia”. Alte scrieri: “Arbore genealogic’ (1986); "Pianeta test (1990), AGALOPOL, Vaierian (Romania): “Aventura lui Gess’ (1967) AGAPT, Maro (Franta): ‘Monsieur Personne’ Domeniut fantastic: “Puzzle macabre” (1960); “Le vis: age du spectre" (1960); 'Nuits rouges" (1961); “Ope de la mort’ (1961); “Complexes” (1962); "Ténebres (1962); “Phantasmes” (1962); "Le poids du monde" (1970); “Le miroir truqué” (1974); “Le doigt de lombra"; "Parade des morts vivants", "Les yeux bragés”; “Le fluide magique’; ‘La poursuite infernale’ ‘Operation lunettes magiques": "L’Antichambre de Tau-dela”: "Une sorciere m'a dit’; "Le mur des aveu- gles"; “UAppel de labime’, “Ecole des monstres”; "La dame aos", "Guignol tragique’, "LO hallucinante”; “Les santos du diabie”, “L'lle magique”, "Agence Tous Crimes”, "Grefte mortelle”; “La guivre™ “La goule”: ‘La nuit du minotaure"; “Le temps des miracles’; “Le voyage en rond’, “La croix de Judas”: “La bouche de lombr AGHILL, Gordon: pseudonim utilizat de Robert” SILVERBERG (S.U.A.) AGNIHOTRI, Shatish (India): ("Monstrul din spatiul cosmic’) AGOSTINI, Ludovico (Italia; n. 1536 - m. 1609): Proto-SF. "La Repubblica Imaginaria” (1583-1590) AGOSTON, Hugé: pseudonim utilizat_de MEDGYESI Akos (Romania): Antologia (in limba maghiara) ‘Morel talalmanya’' (1986). AGRAIVES, Jean d' (Franta; n. 1892 - m. 1951): “Le rayon swastika’ (1925); “L’Aviatour de Bonaparte” (1926); "Le sorcier de la mer’ (1928-1927): "Sur la piste des dieux" (1943). Domeniut fantastic: "Le demier fauve (1927) AGUILERA, Juan Miguel (Spania; n. 1960): in colaborare cu J. REDAI: "Mundos en el abismo” (1988), AHERN, Jerry (S.U.A.,; 1 1946): Serille: “Survivalist” (incepand din 1981) si "The Defender” (incepand din 1988) AHMETOV, Spartak (Rusia): “Lift do lupitera” (1983); “Sok’ (1984); A coordonat unele volume ale seriei de antologii anuale "Fantastika’ (spre exempiu, cele pe anii 1983, 1984 ete.) AHONEN, Erkki (Finlanda): “Paikka nimelta Plaston” (1968); "Tietokonelapsi” (1972), "Syva matka” (1976). AIKEN, John (S.U:A Marea Britanie; n, 1913 - m, 1990): "World Well Lost” (1970), AIKIN, Jim (S.U.A.: n, 1948); "My Life in the Jungle” (1985); “Walk the Moon's Road” (1985) ‘Ailleurs”: fanzin editat in Franja {In perioada 1956-1963) de cate Pierre VERSINS. “Air Wonder Stories”. periodic editat in Statele Unite de catre Hugo GERNSBACK, intre anit 1929. 1930, Redactor set: David LASSER, !'ustratii de Frank PAUL. Ulterior, prin fuzionarea cu “Science Wonder Stories” igi schimba titul in “Wonder Stones AITMATOV, Cinghiz (Kirghizstan; n. 1928) romancier Scriet (SF). “urannl polustanck (1 alge veka dlitsia den)" (1980) ("O zi mai lunga decat veo cur) AKERS, Alan Burt: pseudonim utiizat de Kenneth BULMER (Marea Brtanie): Ciclul "Scorpio (vezi gi titlurite publicate sul» pseudonimul Dray PRESCOT) “Transit to Scorpio (1972); "The Suns ot Scorpio" (1973); “Warrior of scorpio” (1973), “Swordships of Scorpio" (1973): "Prince of Scorpio" 1974)" "Wized of Scorpio" (1976), "Secret Scorpio” (1977), “Captive Scorpio" (1978); "Golden Scorpio’ (1978) Cichul “Antares” (vezi 5! ttlurile publicate sub pseudonimul Dray PRESCOT): “Manhounds of Antares’ (1974); “Arena of Antares’ (1975), ‘Fliers of Antares" (1975), “Bladesman of Antares" (1975); “Avengers of Antares” (1975). Cielul "Kregen’ (vezi ¢i ttlurle publi- cate sub pseudonimul Dray PRESCOT). “The Tides of Kregen” (1976); "Renegade of Krogen” (1976) “Krozair of Kregen” (1977); "A Life for Kregen” (1979) AKSIONOV, Vasili (Rusia/S.U.A. n. 1932) romancier si dramaturg. Scrieri (SF): "Ostrov Krim" (1989). ALAIN, Jean-Charles (Franta} jour’ (1952). ALANDSKI, F sora Oldena’ (1925). “ALBACOR’: abreviere a denumirii Conventiei Nationale Britanice S.F.; se intrunegte anual, ineepand din 1984 ALBANI. Tiron (Romania; n. 1892 Aiud - m. 2) Publicist socialist autodidact, Serieri (SF) "Atlantica" (3945). ALBEE, George Sumner ($,U.A.) (1953), ALBERES, René Marill (Franta: n. 10.05.1921 ‘Demain i! tera (Rusia): "Krovavii korall profes- The Top ANCL Daf. eSie \iteratura; romancier si Fiction Association Award’) ("Helliconia - larna’). Alte e planete™, Dameniul fan~ — scrieri, *Criminai Report” (1954); “Not for an Age” (958); “The New Father Christmas, (1985). ees *Outside’ (1955) ("Dincolo"); “Non Stop” (1955) = al roviato’ Stiinta si coordanator al antole- “Peyclops” (1956); "A Kind of Artistry" (1957); “Old gilor antala Alnran Arsicipaiia” gt, din mai 1990, al Hlundeedth” (1957); “Space, Time and Nathaniel” revistei "Antiospatt (1957): “All the World's Teats* (1957); "Poor Little Ionani Friedrich Emst (Germania; Warlor” (1958); “Equator’ (1958) = "Wanguard of Heese ay Wiskungen, Alpha” (1258): ‘Galaxies Like Grains of Sand (1959): t-GF Dreyeriey Weiuoae), "Star Ship" (1958) = "Non Stop” (1955); “Bow Down eee serwelataneten {© Mul” (1960) = “The Interpreter (1961): ‘The Peimal Urge" (1961) = "Minor Operation”: "The Impossible Star’ (1963). "Grey Beard’ (1964) (Trad. idem); “The ian 1926 San Cipriano’ Dark Light Years’ {1964), "Starswarm” (1964), “The cial de matematicl si flosofie, Smalt Betraying Detail” (1965): "The Saliva Tree” Sista ‘oltre cielo”. in (1968; premiu! ‘Nebula"); “Earthworks” (1965); "Man ); Heresies of the Huge God” Peripignan’: profeso ziarist, Serterl (SF) "WAU fast: Studiul ‘Nerval’ (19% “Uranit Keaigin von Sa Si (17201 DARL, Ling autadidact pas ov. Daou ir paginile tus periodicul "Futuro a scris, 1» His Time” (19% profe 1968 a fonda Ge aserrn' vit dontra radio si televiziune, (1966); “Paternel Care. (1966), “The Girl and the Serie ‘tones contigradi" (1884) ("377"), Robot with Flowers’ (1966) "Lonely Habit” (1966) cjuonuc i racer (1967) (Racdcinite”); “Eclissi “The Night That A Time Broke Out” (1967) Bonin 4979} °F 000"): "| cutiosi’ ('Curosit" in care a avut ioc marea scurgere de “Buona nat, Satta. (1980) (Noapte buna, Sofie”) andy's Syndrome” (1967); "Jungle caeeee ke francisee?” (1987); "Parabola per — Silbstitute” (1967); “An Age {1967) = “Cryptozolc’ domans’ (19147), “L'Ultina verita” CUltimul adevar), (1968) (“Cryptozoic"): “Total Environment (1968). Technoxcrazia i CTennoctatie integrala’); “The Worm That Flies” (1968), “Report on Probability 'Secreziate ch \pestrilat cu rogu’); "Un treno A (1968); “Supertoys Last All Summer, Long” (1969); Chante easone” (Un ten num evaziune"); “The Firmament Theorem’ (1969); “The Moment of cao enut' ( Orerinica romans’). (/Mai sus de Eelipse” (1970); “The Hand-Reared Boy’ (1970); "A Sy Mani colotete) ¢'Sah dublu’); (Dugmanu! Soldier Erect” (1971); "Serpent Burning on the {tar” Ste tee eNegpea), cin vizitd la tata’); (1973); "Frankenstein Unbounded’ (1973); "The “Garis iene Sapte’) Cin agtaptarea Eight-Minute Hour - A Space Opera’ (1974) "As Our sageulue}, (oublora psinosomatica'y, (Gesturi Fatal Continuity.” (1974): "The Hunter at His Casey Pte aPSorpens’): (Moartea unui (1976); “The Malacia Tapestry’ (1978); “Creatures of pened’ foasta Ever’; Apogee” (1977) ("Faptun ale apogeulut); “Brothers of (1978); indepartate” agent sect): (Pxcursie (ina cu douazeci de braje’y ("Casa femeie"). In the Head” (1877). °A Rude Awekenin oe ea ceta SIEGAL “Ne! segro della Luna “Enemies of the System’ (1978); "Dr, Moreau's Other Se ee Gulegere, “Quarta ounensione’ {sland (1980) = "An isiand Called Moreau’ (198); ore tae Antologe (in “ANtarida’ (1984); “Visiting Amoeba" (1958); “But Heese eh SONTANAS, Who Can Replace the Man? (1958) ("Cine poate se igten tatiene®— infocul un om?"), “No Time Like Tomorrow” (1959); “The Brightpound Diaires”; “Day of the Doomed King’; "The Source’. Culeger: "The Canopy of Time” ALLIS, Gren Weson (Macea Britanie: 0, 18.08, (1959) = "Galaxies Like Grains of Sand” (1960); “The 1926 Norio) raps cel deal dsilea Razboi mondial Airs of Earth” (1963). “Starswarm” (1964); "Best {in tinptl earcid a ‘uptat pe Trontul din Extremul Sclane Fiction Stories of Brian W. Adios’ (1965) = (Mann's incr: in slera comerului de carte, ca libra; “Who Can Replace a Man?” (1963); “The Saliva Tree uiltenos, a fort fterar la ziarul“Oxtord Mail” and Other Strange Growths” (1968); “Barefoot in the seeee il taGi-164 4 condus seria SF a edituri Head: An European Fantasia’ (1969); “Intangible, Ponguin Poche’, iv 1964-1985 a facut parte din “Inc.” (1969) = "Neanderthal Planet’ (1970); ‘The ia ers \etion Horizons” Debut in Moment of Eclipsa” 11970); “Cosmic Inferno” (1973) $ ta "Last Orders and Other Stories” (197), " (1964). Stati’ “Fa lima franeezd, in ¢ ‘Opera Ge Fab any 1956 = Priming Repost’, publ jew in periods! * tasy In {955 iS: decer — Arrivals, Old Enzeunters’ (1979); "Seasons in Flight” net Sax nena) Tibiea in eoneursil d@ (1984), Studi "Farewell, Fantastic Venus! - A History i "The Observer. of the Planet Venus in Fact and Fiction” (1968); “The povestin SF organizat de Pia Pehmares der promil “Hugo” gi eate un premiu Shape of Further Things" (1970); “Billion Year Spree ~ Nubulte ‘Locus’ «Kui Lasswitz", Serient Ciclul The History of Science Fiction" (1973); "Science sNot House. “ine Long Afternoon of Earth’ ("Sera Fiction Art” (1975), “This World and Nearer Ones" Jazia Pamantulu?) include cme: (1979); “The Pale Shadow of Science” (1985); sau Lunga dui ogi’ 2 achunii, 1u “Trillion Year Spree - The History of Science Fiction” povestisi (anuineta Gupa ani de pul ‘ot reuse (1961); (1986, in colaborare cu David WINGROWE: ‘Locus Nemans and (3 rowh” 1962}, Award") acest studiu este 0 noua varianta, revazuta Tirabattine (362) SV" Pontu acest 3 mult imbogalité, a tucrarii "Billion Year Spre crcl ' Hugo”, Gielul aparuta anterior, in'1973; °.. and the Lurid Glar of the “Helicon” “rlevieoala 22} t Hellisona- Comet’ (7986). Documentar: "Hell's Cartographers - Pamavars’), “totiooni CHeticonia Some Personal Histories of SF Writers’ (1975; in Vata’), aaiicona Winter Sntish Science colaborare cu Harry HARRISON). Antologit "Penguin ® eS Aticipatia