Sub lumina blândei lune � Lacul codrilor albastru Vântu-n trestii lin fosneasca, Nuferi galbeni îl încarca; Unduioasa apa sune! Tresarind în cercuri albe El cutremura o barca.
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin si sufar Si au trec de-a lung de maluri, Lânga lacul cel albastru Parc-ascult si parc-astept Încarcat cu flori de nufar. Eadin trestii sa rasara Si sa-mi cada lin pe piept;
(1876, 1 septembrie)
Sa sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape, Si sa scap din mâna cârma, Si lopetile sa-mi scape;