SCHEMA ARGUMENTĂRII

APARTENENŢEI UNUI TEXT LITERAR LA GENUL LIRIC

PLANUL COMPUNERII COMPUNEREA

Textul liric este un text literar în care autorul exprimă

1.INTRODUCERE gânduri, sentimente și trairi în mod direct, cu ajutorul
- definiţia textului liric eului liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de
subiectivitate.

2. CUPRINS „Mezul iernei” este un text liric pentru că are

toate caracteristicile acestui tip de text. In primul rând, este
Argumentarea un text liric pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului
apartenenţei textului " în mod direct. Contemplând un peisaj de iarnă, acesta este
Mezul iernei", la mai întâi îngrozit de virulenţa gerului. E atât de frig, încât se
categoria textelor lirice aud trosnind stejarii în pădure, încât şi stele par încremenite
a) exprimă gânduri, pe bolta cerească. Peisajul este totuşi încântător şi eul liric
idei, sentimente ale este fermecat de strălucirea zăpezii. Măreţia naturii îl
autorului în MOD copleşeşte şi are sentimentul că trebuie să existe un creator
DIRECT (iei poezia care a zămislit-o. Îşi închipuie natura ca pe un templu, ale
strofă cu strofă şi cărui coloane sunt fumurile ce ies pe hornurile caselor.
arăţi ce spune Acoperişul templului este bolta cerească, luna este farul
autorul, ce gânduri, principal, iar stelele sunt făcliile. Munţii sunt altarele şi vântul
idei şi sentimente scoate sunete îngrozitoare la orga reprezentată de codri.
comunică) Omul se simte mărunt în faţa grandorii naturii.
b) prezenta eului liric În al doilea rând, textul este liric, datorită
(cauţi mărcile prezentei marcilor lexico-gramaticale ale eului liric .
prezenţei eului liric Acesta îşi face simţită prezenţa în ultima strofă prin verbul la
în text) persoana I „văd”. De asemenea, de asemenea,exclamatiile
c) limbajul este artistic, sunt rodul exprimarii directe a impresiilor : „E un ger amar,
încărcat de cumplit”/„O! Tablou măreţ, fantastic!”
subiectivitate: În al treilea rând, caracterul liric al textului este
- imagini artistice şi figuri dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează
de stil (prezentarea celor imagini artistice, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă
mai importante imagini şi emoţiile. Modul predominant de expunere folosit este
figuri de stil, cu descrierea/ monologul liric . Astfel, prima strofă începe cu
semnificaţia lor) imaginea vizual-auditivă a naturii copleşite de ger. Epitetele
- modul predominant de „amar”, „cumplit”, „îngheţate” şi „oţelit” transmit un sentiment
expunere este descrierea de nelinişte şi chiar teamă în faţa grozăviei frigului. Strofa
- muzicalitate ( ritm, rimă, continuă cu imaginea (tot vizual-auditivă) a câmpiilor acoperite
măsură) de zăpadă. Comparaţia „zăpada... pare-un lan de diamanturi”
şi epitetele „cristalină” şi „strălucitoare” sugerează frumuseţea
şi strălucirea zăpezii, care îl încântă pe eul liric. În următoarele
strofe, autorul creează imaginea naturii ca un templu. El
foloseşte comparaţia „fumuri...se ridică ca înaltele coloane”,
metaforele „altare”, „organe sonoare” şi epitetele „albe”,
„scânteios”, „maiestuos”, „tainic”, „măreţ”, „fantastic”, „argintii”,
„nemărginitul”, „îngrozitoare” pentru a sugerea măreţia şi
misterul naturii şi pentru a transmite un sentiment de admiraţie
amestecată cu teamă. Eul liric presimte existenţa unui creator
 divin îndărătul acestei grandori cosmice.
Limbajul artistic este de asemenea completat de
forma muzicală a textului, organizat în versuri cu măsură
egală (de 15 – 16 silabe), rimă împerecheată şi ritm
trohaic.
3. ÎNCHEIERE În concluzie, textul „Mezul iernei” este unul de
Concluzii - rezumatul factura lirica, deoarece, prin vocea eului liric, autorul comunică
cuprinsului în mod direct emoţii şi gânduri legate de iarnă, folosind un
limbaj expresiv prin care reuşeşte să ne impresioneze
puternic.

Mezul iernei – de V.Alecsandri

In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe câmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârtâie sub picioare.

Fumuri albe se ridica în vazduhul scanteios

Ca inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

O! tablou maret fantastic!... Mii de stele argintii

In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sânt a lui altare, codrii organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viata, fără glas;

Nici un sbor în atmosfera, pe zapada - nici un pas;
Dar ce vad?... In raza lunii o fantasma se arata...
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimântata!