Riscuri pedologice

Temă proiect: Restricţii funcţionale şi riscuri pedologice asociate

profilului de sol nr.....
Funcţie de datele analitice de profil pe care le primeşte fiecare, se vor analiza
restricţiile funcţionale şi riscurile pedologice asociate fiecăruia. În acest scop se va utiliza
„Metodologia elaborării studiilor pedologice”, în special volumul III, unde găsiţi
indicatorii respectivi (sunt menţionaţi în paranteză). În tabelele din pdf-ul cu datele de
profil veţi găsi toate informaţiile necesare, însă uneori va trebui să calculaţi unii
indicatori. Încadrările în diverse clase se vor efectua pentru fiecare orizont al profilului de
sol.
În plus, descrierea restricţiilor / problemelor puse de proprietăţile fizice sau
chimice ale solurilor vor trebui reţinute, deoarece va exista şi un examen scris.
Realizarea unor grafice care să arate repartiţia diferitelor proprietăţi pe orizonturi
ajută. Aveţi ataşat în folder şi un model (aproximativ) de proiect.

Cap. 1. Restricţii funcţionale şi riscuri pedologice asociate proprietăţilor fizice

1. Condiţionate de alcătuirea granulometrică (ind 23, pag 71)1

Cunoaşterea texturii solului şi a variaţiei ei pe profil prezintă o importanţă

deosebită atât pentru evidenţierea şi aprecierea intensităţii de manifestare a unor procese
pedogenetice cât şi pentru caracterizarea calităţii solului. Textura este principala însuşire
fizică a solului care influenţează majoritatea proprietăţilor hidrofizice, fizico-mecanice şi
chimice. Solurile cu textura grosieră valorifică bine apa din precipitaţii mici, în sezonul
ploios pierd uşor apă, au rezistenţă mecanică scăzută. Pe aceste soluri plantele suferă
foarte frecvent de carenţe în elemente nutritive, deoarece conţinutul de humus şi
capacitatea de schimb cationic sunt foarte mici. Solurile cu textură mijlocie sunt cele mai
favorabile pentru majoritatea plantelor cultivate. Irigaţia în perioadele secetoase se aplică
în bune condiţii.
După Canarache (1991) caracteristicile pozitive cele mai bine exprimate se
întâlnesc la luturi nisipoase ce conţin mai puţin de 24-25 % argilă. Luturile prăfoase sunt
sensibile la formarea crustei şi la eroziune. Luturile nisipoase grosiere şi luturile argilo-
nisipoase grosiere sunt foarte susceptibile la compactare. În zone umede şi răcoroase,
datorită procesului de migrare a particulelor fine şi de argilizare, în partea mijlocie a
profilului de sol se formează un orizont argilo-iluvial (Bt) cu permeabilitate redusă, fapt
ce favorizează umezirea excesivă a părţii superioare a profilului. Ploile mici nu sunt
valorificate din cauza valorilor mari şi foarte mari ale coeficientului de ofilire. În
perioade ploioase se manifestă excesul de umiditate deoarece permeabilitatea solurilor
este foarte mică. Solurile argiloase se lucrează greu, fiind deficitare sub aspectul
executării mecanizate a lucrărilor agricole şi ameliorative.

1
Se vor analiza pe baza alcătuirii granulometrice (conţinutul de argilă – praf - nisip). Suplimentar se pot
calcula indicele de diferenţiere texturală şi volumul edafic util.

1
Tabel 1. Clasele texturale detaliate utilizate în România (după ICPA, 2003)
Simbol Denumire Argilă Praf Nisip 2- Raport
<0,002m 0,002- 0,02 mm Nf/Ng
m 0,02 mm
G Texturi grosiere 12 32 56 oricare
N nisip 5 32 63 oricare
NG nisip grosier 5 32 63 <1
NM nisip mijlociu 5 32 63 1-20
NF nisip fin 5 32 63 >20
U nisip lutos 6-12 32 56-94 oricare
UG nisip lutos grosier 6-12 32 56-94 <1
UM nisip lutos mijlociu 6-12 32 56-94 1-20
UF nisip lutos fin 6-12 32 56-94 >20
M Texturi mijlocii 13-32 32 35-87 oricare
S lut nisipos 13-20 32 48-87 oricare
SG lut nisipos grosier 13-20 32 48-37 <1
SM lut nisipos mijlociu 13-20 32 48-87 1-20
SF lut nisipos fin 13-20 32 48-87 >20
SS lut nisipos prăfos 20 33-50 30-67 oricare
SP praf 20 >51 40 oricare
L lut 21-32 79 79 oricare
LN lut nisipos argilos 21-32 14 54-79 oricare
LL lut mediu 21-32 15-32 23-52 oricare
LP lut prăfos 21-32 33-79 46 oricare
F texturi fine 33 67 67 oricare
T lut argilos 33-45 67 79 oricare
TN argilă nisipoasă 33-45 14 41-67 oricare
TT lut argilos mediu 33-45 15-32 23-52 oricare
TP lut argilo prăfos 33-45 33-67 34 oricare
A argilă >46 54 54 oricare
AL argilă lutoasă 45-60 32 8-32 oricare
AP argilă prăfoasă 45-60 33-54 21 oricare
AA argilă medie 61-70 39 39 oricare
AF argilă fină 71 29 29 oricare
O nu e cazul
C sedimente cu > 40 % CaCO3
P roci compacte fisurate şi pietrişuri permeabile
Z roci compacte dure nepermeabile
H depozite organice

2
 Tabel 2. Principalele însuşiri hidrofizice, fizico-mecanice şi chimice ale solurilor cu
textură grosieră, mijlocie şi fină (după Lupaşcu, 1998, Canarache, 1990)
Proprietăţile solului Soluri cu textură :
grosieră mijlocie fină
(A< 12 %) (A=12,1- 32%) (A > 32 %)
Conductivitatea hidraulică foarte mare mare mică
saturată - excesiv de mare - extrem de mică
Percolare excesivă bună slabă
Capacitatea de reţinere a foarte mică bună slabă
apei
Capacitatea de apă utilă foarte mică - mică foarte mare mare
Porozitatea totală mică mare foarte mare
Porozitatea de aeraţie foarte mare mare mică
- excesiv de mică
Rezistenţa la arat foarte mică - mică mijlocie - mare foarte mare - extrem de
(soluri uşoare - mijlociu (soluri mijlocii, mare (soluri grele -
uşoare) mijlociu grele) foarte grele)
Pregătirea patului uşor mediu greu
germinativ
Susceptibilitatea la moderată (nisip fin) moderată slabă
formarea crustei - puternică
Erodabilitatea: particulele uşor mediu greu
elementare se desprind:
distanţă de transport a mică medie foarte mare
particulelor desprinse
Eroziunea eoliană “nisipul fin” uşor “praful” foarte uşor nesusceptibile la
spulberat de vânt spulberat de vânt eroziune
Drenaj excesiv bun mic-excesiv de mic
Capacitatea de schimb foarte mică moderată mare-foarte mare
cationic
Capacitatea de tamponare scăzută mijlocie mare-foarte mare
pentru reacţie (pH)
Conţinutul în humus şi mic - foarte mic moderat mare - foarte mare
elemente nutritive
Capacitatea de fixare şi foarte mică moderată mare-foarte mare
reţinere a substanţelor
poluante

Exprimarea deosebirilor de alcătuire granulometrică dintre orizonturile

pedogenetice din cadrul profilului de sol se face prin valoarea indicelui de diferenţiere
texturală “Idt”.
A(oriz.B )
Idt  , în care: A-argila(%g/g).
A(oriz. AsauE )
În funcţie de mărimea indicelui de diferenţiere texturală, solurile se grupează
astfel: soluri nediferenţiate textural (Idt = 1); soluri slab diferenţiate textural (Idt=1,1 -
1,2); soluri moderat diferenţiate textural (Idt = 1,21 -1,4); soluri puternic diferenţiate
textural (Idt = 1,41 -2); soluri foarte puternic diferenţiate textural (Idt > 2,0). În cazul
solurilor moderat – foarte puternic diferenţiate textural riscul ca apa să stagneze deasupra
orizontului argilos este foarte ridicat, automat implicând restricţii pentru creşterea
plantelor, dar şi pentru traficabilitatea utilajelor.

3
 Din volumul total al solului ocupat de componentele solide, numai pământul fin
este util pentru reţinerea apei şi a elementelor nutritive, pătrunderii şi dezvoltării
sistemului radicular. Volumul de material fin ce se găseşte în sol până la adâncimea rocii
dure sau până la adâncimea convenţională de 100 cm se numeşte volum edafic. Calculul
volumului edafic se face cu următoarea formulă :

VE 
 100  Si Hi
100
în care:
VE = volum edafic exprimat în procente (%);
Si = procentul de schelet al fiecărui orizont;
Hi = grosimea orizonturilor pedogenetice exprimată în cm.
Solurile cu volum edafic de cel puţin 75 % (majoritatea solurilor cultivabile) nu
ridică probleme pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor (Canarache 1990).

Tabel 3. Clase de volum edafic

Simbol Cod Denumire Limite Criterii asociate

pentru % fracţiuni Grosimea Schelet
hărţi de unitate solului(cm) (5)
V1 005 extrem de mic <10 <0.10 <10 <5
11-20 <50
21-50 <75
V2 015 foarte mic 11-20 0.11-0.20 11-20 <5
21-50 <50
51-75 <75
V3 035 mic 21-50 0.21-0.50 21-50 <5
51-75 6-25
76-100 26-50
101-125 51-75
V4 063 mijlociu 51-75 0.51-0.75 51-75 <5
76-100 6-25
101-125 26-50
>150 51-75
>75
V5 088 mare 76-100 0.76-1.00 76-100 <5
101-125 6-25
126-150 26-50
>150 51-75
V6 113 foarte mare 101-125 1.01-1.25 101-125 <5
126-150 6-25
>150 26-50
V7 138 extrem de 126-150 1.26-1.50 126-150 <5
mare
V0 175 excesiv de >150 >1.50
mare

4
 2. Densitatea aparentă (ind 44, pag 95)2

Densitatea solului. Valoarea densităţii depinde de alcătuirea părţii solide,

compoziţia chimică a componentelor solului şi de structura cristalină a mineralelor din
sol. În funcţie de raportul dintre diferite componente ale solului valorile densităţii variază
între 2,5 şi 2,8 g/cm3. Valorile cele mai mari ale densităţii (2,7-2,8 g/cm3) se înregistrează
la nivelul orizonturilor Bt şi Bs (Canarache, 1991). Valorile densităţii sunt folosite la
calcularea porozităţii totale şi la aprecierea compoziţiei solului care depinde de proporţia
între partea organică şi cea minerală a solului. În lucrările curente, pentru calculul
porozităţii totale, se pot utiliza valorile densităţii din tabelul 4.

Tabel 4. Valorile estimative ale densităţii (D) în funcţie de conţinutul de materie organică
(MO) din sol (după ICPA Bucureşti, 1987).
MO D MO D MO D
(% g.g-1) (g cm-3) (%g.g-1) (g cm-3) (% g.g -1) (g cm-3)
<1 2,72 2-5 2,68 8 - 11 2,6
1-2 2,7 5-8 2,65 11 - 5 2,55

Densitatea aparentă este definită de raportul dintre masa solului uscat aflat în
aşezare nemodificată şi volumul total al solului.
M M g
DA   3
Vt Vs  Vp cm
unde: DA - densitatea aparentă (g/cm-3); M - masa solului (g); Vt - volumul total al
solului (cm3); Vs - volumul părţii solide a solului (cm3); Vp - volumul porilor (cm3).
Cunoaşterea valorilor densităţii aparente este importantă pentru caracterizarea stării
de aşezare, porozităţii totale şi de aeraţie şi calculul necesar exprimării în procente de
volum şi în rezerve pe grosimi cerute pe unitate de suprafaţă (m3/ha, t/ha, etc.).

Tabel 5. Clase de valori ale densităţii aparente (A. Canarache)

Denumirea Valori (g/cm3) pentru soluri minerale cu textură
Nisipoasă Nisipo- Luto- Lutoasă Luto- Argiloasă
lutoasă nisipoasă argiloasă
Extrem de mică (sol sub 1,28 sub 1,21 sub 1,18 sub 1,13 sub 1,05 sub 0,94
foarte afânat)
Foarte mică (sol 1,28-1,40 1,21-1,34 1,18-1,31 1,13-1,25 1,05-1,18 0,94-1,07
moderat afânat)
Mică (sol slab 1,41-1,53 1,35-1,47 1,32-1,45 1,26-1,39 1,19-1,31 1,08-1,20
afânat)
Mijlocie (sol slab 1,54-1,66 1,48-1,61 1,46-1,58 1,40-1,53 1,32-1,45 1,21-1,34
tasat)
Mare (sol moderat 1,67-1,79 1,62-1,75 1,59-1,72 1,54-1,66 1,46-1,58 1,35-1,47
tasat)
Foarte mare (sol > 1,79 > 1,75 > 1,72 > 1,66 > 1,58 > 1,47
puternic tasat)

2
Se vor calcula gradul de tasare şi porozitatea totală. Atenţie, mulţi dintre indicatori se analizează funcţie
de textura solului.

5
 Valorile densităţii aparente cresc pe profil concomitent cu scăderea conţinutului de
materie organică, dar tind să fie mai mici pe măsură ce creşte conţinutul de argilă. La
acelaşi conţinut de argilă densitatea aparentă creşte odată cu creşterea conţinutului de praf
şi de nisip grosier. Starea de aşezare a solului influenţează capacitatea de a reţine apa,
permeabilitatea pentru apă şi aer, rezistenţa mecanică opusă de sol la efectuarea lucrărilor
agricole şi la pătrunderea rădăcinilor. Valorile mici ale densităţii aparente reduc portanţa
solului iar executarea lucrărilor agricole este dificilă.

3. Gradul de tasare (ind 44, pag 95)

Gradul de tasare este un indicator important în aprecierea însuşirilor solului, în

special din punct de vedere practic. Acesta este calculat conform relaţiei:
GT= (PMN-PT/PMN)/100,
iar: PMN = 45+0,163×A,
unde GT = grad de tasare (%, v/v); PT = porozitatea totală (%, v/v); A =
conţinutul de argilă cu diametrul sub 0,002 (%, v/v); PMN = porozitatea minim necesară
(%, v/v). Porozitatea minim necesară reprezintă valoarea minimă a porozităţii totale care
la un conţinut dat de argilă, poate asigura condiţii fizice minime.
Dependent direct de conţinutul de argilă (prin porozitatea minim necesară), gradul de
tasare este mult mai mare pentru solurile cu texturi fine şi pe cele compactate antropic.
Texturile mijlocii şi grosiere nu pun probleme deosebite de tasare, decât în cazul unor
depozite loessoide, unde prin procese naturale se formează relieful de crovuri (specifice
unităţilor de câmpie).
Gradul de tasare se utilizează direct în practica agricolă pentru stabilirea necesarului
lucrărilor de afânare adâncă. Pentru principalele tipuri de sol se constată că asemenea
lucrări sunt necesare ca primă urgenţă acolo unde gradul de tasare este mai mare de 18%,
în a doua urgenţă încadrându-se cele cu valori cuprinse între 11-18%.
Pentru aprecierea gradului de tasare este utilizată gradaţia propusă de ICPA, 1987.

Tabel 6. Clase de valori ale gradului de tasare

Denumirea Valori (%)
Extrem de mic (sol foarte afânat) Sub -17
Foarte mic (sol moderat afânat) -17... 10
Mic (sol slab afânat) -9... 0
Mijlociu (sol slab tasat) 1... 10
Mare (sol moderat tasat) 11... 18
Foarte mare (sol puternic tasat) peste 18

4. Porozitatea totală (ind 44, pag 95)

Starea de aşezare a particulelor solide ale solului se poate exprima nu numai prin
densitatea aparentă sau volumul specific, ci şi prin porozitatea totală, care este volumul
total al porilor exprimat în procente din unitatea de volum al solului. În practică
porozitatea totală (PT cm3/100cm3) se calculează în funcţie de valorile densităţii şi a
densităţii aparente, cu următoarea formulă :

6
  DA   D  DA 
PT  1  100   100 .
 D   D 
Valorile porozităţii totale depind de aceiaşi factori care determină şi valorile
densităţii şi ale densităţii aparente. În solurile minerale, unde densitatea este foarte puţin
variabilă, porozitatea totală va depinde numai de densitatea aparentă. Valorile cresc pe
măsură ce creşte conţinutul de materie organică. Porozitatea totală dă indicaţii importante
în legătură cu multe însuşiri ale solului. Valori mari ale ei indică o capacitate ridicată de
reţinere a apei, permeabilitate mare şi aeraţie bună, dar uneori valori reduse ale portanţei.
Ca şi în cazul densităţii aparente, interpretarea valorilor porozităţii totale nu se poate face
decât în corelaţie cu textura solului (Canarache, 1990).

Tabel 7. Clase de valori ale porozităţii totale (după Canarache, 1990)

Denumirea Valori (% V/V) pentru soluri minerale cu textură :

Nisipoasă Nisipo- Luto- Lutoasă Luto- Argiloasă

lutoasă nisipoasă argiloasă
Extrem de mare (sol > 53 > 55 > 56 > 58 > 61 > 65
foarte afânat)
Foarte mare (sol 49-53 51-55 52-56 54-58 57-61 61-65
moderat afânat)
Mare (sol slab 44-48 46-50 47-51 49-53 52-56 56-60
afânat)
Mijlocie (sol slab 39-43 41-45 42-46 44-48 47-51 51-55
tasat)
Mică (sol moderat 34-38 36-40 37-41 39-43 42-46 46-50
tasat)
Foarte mică (sol sub 34 sub 36 sub 37 sub 39 sub 42 sub 46
foarte tasat)

5. Coeficientul de ofilire (CO), capacitatea de apă în câmp (CC), capacitatea de

apă totală (CT), capacitatea de apă utilă (CU) (ind 46, 47, 48, 49, pag 96-97)

Indicii hidrofizici reprezintă valorile caracteristice convenţionale ale umidităţii, la

care unele proprietăţi ale apei din sol, în special, mobilitatea şi accesibilitatea pentru plante,
înregistrează modificări sensibile, marcând uneori treceri de la o formă la alta. Fiecărui
indice hidrofizic îi corespunde o anumită valoare a umidităţii, care apare în mod
convenţional pe curba caracteristică a umidităţii.
Pe baza cercetărilor de fizica şi hidrofizica solurilor, s-au diferenţiat următorii indici
hidrofizici: coeficientul de higroscopicitate, coeficientul de ofilire, capacitatea pentru apa în
câmp, capacitatea de apă utilă accesibilă, capacitatea pentru apa capilară şi capacitatea
totală pentru apă.
Coeficientul de higroscopicitate (CH) reprezintă umiditatea care se realizează
într-un sol uscat la aer, prin menţinerea lui în contact cu o atmosferă având o umiditate de
cca 100% (94-98%). Apa higroscopică este inaccesibilă plantelor şi alcătuieşte cantitatea
maximă de apă reţinută pe suprafaţa particulelor elementare de sol, prin forţele de
adsorbţie.

7
 Coeficientul de ofilire (CO) este indicele care reprezintă limita dintre apa
accesibilă şi cea inaccesibilă plantelor, dată de gradul de umiditate al solului la care ele se
ofilesc ireversibil şi nu-şi mai revin, dacă sunt puse ulterior în condiţii bune de umiditate.
La o astfel de umiditate se ajunge pornindu-se de la umezirea solului uscat, până la
satisfacerea totală a capacităţii de fixare a apei la suprafaţa particulelor de sol. Pe această
particularitate se bazează metoda de determinare a coeficientului de ofilire, prin
înregistrarea momentului când plantele cultivate în laborator se ofilesc ireversibil. Se poate
folosi şi o metodă indirectă, care constă în înmulţirea coeficientului de higroscopicitate cu
1.50, respectiv CO=1,5 CH.
Valoarea coeficientului de ofilire depinde de componenţa granulometrică a solului,
variind în acelaşi sens cu creşterea conţinutului de argilă şi humus. Astfel, solurile
nisipoase au un coeficient cuprins între 1-3% din greutatea solului uscat, solurile nisipo-
lutoase au CO de 6%, solurile luto-nisipoase au valorile CO până la 9%, cele lutoase până
la 12%, iar cele luto-argiloase şi argiloase între 20-30%.

Tabel 8. Clase de valori ale coeficientului de ofilire (ICPA, 1987, vol. 3)

Denumire Valori
% g/g mm strat de apă
pe 100 cm sol
Foarte mică <4 <50
Mică 4-8 50-100
Mijlocie 9-12 101-160
Mare 13-16 161-220
Foarte mare 17-25 221-300
Extrem de mare >26 >301

Valoarea coeficientului de ofilire mai este influenţată şi de gradul de alcalizare al

solului, cât şi de intensitatea şi tipul de salinizare. Aceşti factori contribuie la sporirea
forţelor de reţinere a apei în sol. Pe solurile soloneţizate şi salinizate, ofilirea se instalează
la valori mai mari de umiditate, comparativ cu solurile neafectate de aceste procese.
Capacitatea pentru apă în câmp (CC) reprezintă umiditatea realizată şi reţinută
durabil în stare suspendată de un sol permeabil, neumezit freatic, fără neomogenitate
granulometrică accentuată pe profil, în urma umezirii lui în exces, după ce scurgerea în
profunzime a excesului a devenit neapreciabilă. La o umiditate corespunzătoare capacităţii
de apă în câmp se ajunge pornindu-se de la umezirea solului uscat până la umplerea porilor
capilari. Solul aflat la capacitatea de câmp conţine apa adsorbită la suprafaţa particulelor şi
apa din capilare. Ca urmare, mărimea capacităţii pentru apă în câmp depinde îndeosebi de
componenţa granulometrică şi de structură. Componenţa granulometrică determină
cantitatea de apă reţinută pe suprafaţa particulelor elementare, iar împreună cu structura, pe
aceea din porii capilari. Cantitatea de apă în câmp creşte de la solurile nisipoase spre cele
argiloase şi de la solurile nestructurate la cele foarte bine structurate.
La solurile bine structurate, cu componenţă granulometrică fină, are valoarea de 30-
35%, iar la cele nisipoase nu depăşeşte 10-15%. O influenţă însemnată asupra mărimii
capacităţii de apă în câmp o exercită densitatea aparentă. La acelaşi conţinut de argilă un
sol moderat tasat are capacitatea de apă în câmp, faţă de un sol tasat, cu 1-3% mai mică, la

8
solurile uşoare şi cu 4-6% mai mică, la solurile mijlocii şi grele. La solurile excesiv tasate,
diferenţele sunt şi mai mari.

Tabel 9. Clase de valori ale capacităţii de câmp (ICPA, 1987, vol. 3)

Denumire Valori
% g/g mm strat de apă
pe 100 cm sol
Foarte mică sub 11 sub 150
Mică 11-20 151-275
Mijlocie 21-25 276-350
Mare 26-30 351-400
Foarte mare 31-40 401-500
Extrem de mare peste 40 peste 500

Capacitatea de apă utilă (CU) sau productivă (intervalul umidităţii active),

reprezintă diferenţa dintre valoarea capacităţii de apă în câmp şi valoarea coeficientului de
ofilire.
CU (%) = CC - CO
în care: CU = capacitatea de apă utilă (%); CC = capacitatea de apă în câmp (%); CO =
coeficientul de ofilire (%).

Tabel 10. Clase de valori ale capacităţii de apă utilă (ICPA, 1987, vol. 3)
Denumire Valori
% g/g mm strat de apă
pe 100 cm sol
Foarte mică <7 <100
Mică 8-10 101-140
Mijlocie 11-12 141-170
Mare 13-15 171-200
Foarte mare 16-20 201-250
Extrem de mare >20 >251

Capacitatea de apă utilă este principalul indicator al rezervei potenţiale de apă a

unui sol dat şi arată cât din apa de precipitaţii se poate înmagazina în sol în vederea
aprovizionării ulterioare a plantelor. Capacitatea de apă utilă variază de la sol la sol, în
funcţie de aceiaşi factori care influenţează CC şi CO. Ca urmare, valorile maxime ale
capacităţii de apă utilă se întâlnesc în solurile luto-nisipoase, scăzând puternic în domeniul
solurilor uşoare.
Capacitatea totală pentru apă (CT) reprezintă umiditatea corespunzătoare
volumului total al porilor. Această stare corespunde unei complete saturaţii a solului cu
apă. Dar chiar şi în aceste condiţii, volumul apei este mai mic decât volumul porilor din sol,
deoarece o parte din aceştia pot fi ocupaţi de aerul activ. Capacitatea totală se poate
determina direct, saturând solul cu apă şi determinându-i apoi umiditatea.

9
 Tabel 11. Clase de valori ale capacităţii totale pentru apă (ICPA, 1987, vol. 3)
Denumire Valori
% g/g mm strat de apă
pe 100 cm sol
Foarte mică <20 <360
Mică 21-25 361-400
Mijlocie 26-30 401-450
Mare 31-40 451-520
Foarte mare 41-60 521-600
Extrem de mare >61 >600

Cap. 2. Restricţii funcţionale şi riscuri pedologice asociate proprietăţilor chimice

1. Materia organică (ind 70, pag 106)

Materia organică a solului este un amestec de componenţi biogeni, care include

în proporţii şi stadii evolutive diferite microorganisme şi materiale nedescompuse
(1-10%). Humusul este constituentul cu cele mai numeroase şi importante influenţe
asupra însuşirilor fizice, chimice şi biologice, care determină specificul ecologic şi
nivelul productiv al solurilor. Fertilitatea se realizează printr-un cumul de însuşiri şi
proprietăţi favorabile, dintre care foarte multe sunt determinate de acumularea şi tipul
humusului. Sub aspect fizic, humusul imprimă orizontului superior o culoare închisă,
mărind absorbţia radiaţiei calorice şi prin aceasta determinând regimul termic al solului.
Prin capacitatea humusului de a se lega de mineralele argiloase se realizează structurarea.
De asemenea, humusul are o mare capacitate de reţinere a umidităţii, prin care ridică
sensibil capacitatea de apă a solului, îmbunătăţind coeficienţii hidrofizici şi
conductivitatea hidraulică.
Sub aspect chimic, humusul prezintă capacitatea de a adsorbi cationi bazici pe
care îi schimbă în soluţia solului, înlesnind astfel nutriţia plantelor. Prin conţinutul ridicat
în azot şi potasiu, humusul constituie un rezervor de elemente nutritive pentru plante.
Fertilitatea solurilor este direct proporţională cu cantitatea de humus, dar la conţinuturi
ridicate de argilă determinantă devine calitatea acestuia (Jigău, 2006).
Materia organică a solului a fost recunoscută ca un indicator de bază al calităţii
solului, controlând multe dintre funcţiile cheie ale acestuia. Funcţiile materiei organice se
leagă de compactibilitate, capacitatea de reţinere a apei, friabilitatea solului, conservarea
nutrienţilor şi energiei, procese fizice, erodabilitate.
În afara conţinutului de humus, alţi doi indicatori asociaţi sunt rezerva de humus
şi troficitatea potenţială.

10
 2. Rezerva de humus (ind 144, pag. 165) şi troficitate potenţială (ind 143, pag
164)

Tabel 12. Clase de rezervă de humus

Simbol Cod Limite Denumire

(t/ha) Soluri cultivate cu textură: soluri sub pădure sau
pajişte
mijlocie şi fină grosieră simbol cod denumire
simbol cod denumire simbol denumire
RA 015 <30 EC 015 extrem de FC foarte FC 030 foarte
mică mică mică
RB 045 31-60 FC 045 foarte MO moderată
mică
RC 090 61-120 MC 090 mică MR mare MC 110 mică
RD 140 121- MO 140 moderată FR foarte
160 mare
RE 180 161- MR 180 mare MO 205 moderată
200
RF 225 201- FR 250 foarte
250 mare
RG 275 251- MR 325 mare
300
RH 350 301- ER 600 extrem de
400 mare
RI 500 401- FR 500 foarte
600 mare
RJ 700 >600 ER 700 extrem de
mare

3. Reacţia solului (ind 63, pag 104)

Reacţia solului, sau mai precis reacţia soluţiei solului, are un rol foarte important,
deoarece soluţia solului conţine nutrienţi de care plantele au nevoie în anumite limite.
Dacă pH-ul solului este peste 5,5, azotul (în forma nitratului) devine disponibil pentru
plante. Fosforul pe de altă parte este disponibil numai la pH între 6,0 şi 7,0. Dacă soluţia
solului este prea acidă, plantele nu pot utiliza azotul, fosforul şi potasiul, precum şi alţi
nutrienţi. În solurile acide, plantele pot mai degrabă acumula metale toxice. Cunoaşterea
reacţiei solului este importantă şi din punctul de vedere al erbicidelor, fungicidelor,
pesticidelor şi altor substanţe chimice, deoarece acestea pot să nu fie absorbite în sol, ci
preluate în procesul de levigare.
Aciditatea solului este cauzată de prezenţa în exces a ionilor de hidrogen. În funcţie
de natura ei se deosebeşte aciditatea actuală (determinată de prezenţa acizilor humici, cât şi
a altor acizi organici şi minerali, care disociază ioni de H+ în soluţia solului) şi aciditatea
potenţială (determinată de ionii H+ reţinuţi în complexul adsorbtiv). Aciditatea solului are
o importanţă deosebită în aprecierea fertilitaţii solului. Pentru majoritatea culturilor cea mai
favorabilă este reacţia slab acidă, pe când cea puternic acidă influenţează negativ producţia
agricolă. Aciditatea influenţează şi activitatea microorganismelor din sol. În condiţiile unei
reacţii acide şi puternic acide, procesele biochimice din sol se produc cu participarea
ciupercilor, iar în medii neutre sau slab bazice se manifestă puternic activitatea bacteriilor.

11
Aciditatea solului mai influenţează şi procesele de transformare a componenţilor minerali şi
organici ai solului. Solubilitatea compuşilor, formarea unor precipitate, disociaţia, formarea
şi stabilitatea compuşilor complecşi, migrarea şi acumularea substanţelor în profilul solului
sunt în strânsă interdependenţă cu valoarea acidităţii solurilor. În consecinţă, este necesar
ca aciditatea solului să fie menţinută la un nivel optim, iar în situaţia când avem un exces
de acid se impune neutralizarea lui. În acest scop se folosesc amendamentele carbonatate
(Lupaşcu, 1998).
Reacţia solului aduce numeroase informaţii referitoare la saturaţia în baze a
solurilor, structura cationilor din complexul adsorbtiv, starea de asigurare a solului cu
unii cationi – elemente de nutriţie pentru plante (Ca, Mg, K, Na), accesibilitatea
elementelor de nutriţie, activitatea biologică din sol, starea fizică a solului şi condiţiile de
creştere şi dezvoltare a plantelor cultivate.
Reacţia unui sol lipsit de săruri este determinată de raportul dintre cationii
adsorbiţi de complexul coloidal. În general pentru solurile din zona de deal – câmpie
apare o corelaţie între pH şi saturaţia în baze. La valori ale saturaţie în baze de până la
30% se observă o creştere aproape liniară a pH-ului până la 4-5, urmată de un prag unde
valorile saturaţiei în baze cuprinse între 30-75% produc o creştere slabă a valorilor pH de
la 5 la 5,5-7,7. În domeniul valorilor V=75-100% se observă creşteri rapide ale pH de la
5,5-5,7 la 8.

Tabel 13. Clase de reacţia solului

Simbol pentru: Cod Denumire Limite

hărţi calculator
A01 EA 2.5 extrem de acidă <3.5
A02 FA 3.9 foarte puternic acidă 3.6-4.3
A03 PA 4.7 puternic acidă 4.4-5.8
A04 MA 5.2 moderat acidă 5.1-5.4
5.6 5.5-5.8
A05 SA 6.1 slab acidă 5.9-6.4
6.6 6.5-6.8
A06 BA 7.0 neutră 6.9-7.2
A07 SB 7.5 slab alcalină 7.3-7.8
8.1 7.9-8.4
A08 MB 8.7 moderat alcalină 8.5-9.0
A09 PB 9.2 puternic alcalină 9.1-9.4
A10 FB 9.7 foarte puternic alcalină 9.5-10.0
A11 EB 9.9 extrem de alcalină >10.1

4. SB (ind 67), SH (ind 68), T (ind 66), V (ind 69), pg. 105

Capacitatea de schimb cationic. Pentru cunoaşterea principalelor proprietăţi

legate de schimbul cationic se folosesc următorii indici: suma bazelor schimbabile,
hidrogenul schimbabil, capacitatea totală de schimb cationic şi gradul de saturaţie în baze.

12
 Suma bazelor schimbabile (SB) se exprimă în miliechivalenţi la 100 g sol uscat la
105 C şi reprezintă suma cationilor bazici (Ca2++Mg2++K++Na+) adsorbiţi în complexul
o

adsorbtiv al solului.

Tabel 14. Aprecierea valorilor SB, SH, T

Me/100 g sol SB SH T
Extrem de mică <3 <5
Foarte mică 4-7 <2.0 6-10
Mică 8-15 2.1-4.0 11-20
Mijlocie 16-25 4.1-6.0 21-35
Mare 25-35 6.1-8.0 36-55
Foarte mare 36-60 >8.1 56-80
Extrem de mare >61 >81

Hidrogenul schimbabil (SH) se exprimă cantitativ în me/100 g sol şi reprezintă

cantitatea de ioni de hidrogen reţinuţi în complexul adsorbtiv.
Capacitatea totală de schimb cationic (T) se exprimă în me/100 g sol şi se notează
cu T. Ea reprezintă totalitatea cationilor reţinuţi în complexul adsorbtiv al solului, respectiv
T = SB + SH. Cei mai importanţi factori care influenţează capacitatea totală de schimb
cationic sunt componenţa granulometrică, compoziţia mineralogică, conţinutul de humus.
Gradul de saturaţie în baze se notează cu V se şi se exprimă cu ajutorul relaţiei:
SB
V  100 . Acest indice exprimă gradul în care complexul coloidal al solului este saturat
T
cu cationii bazici, adică cât la sută din totalitatea cationilor adsorbiţi sunt cationi bazici
(Ca2+ + Mg2+ + K+ + Na+). În solurile care nu conţin H+ în complexul adsorbtiv, T = SB,
deci V = 100%, iar în solurile care conţin H+, V are valori mai mici. Deoarece nu există
soluri în care cationii adsorbiţi să fie complet înlocuiţi cu H+, valoarea minimă a lui V este
de cca 5%.

Tabel 15. Aprecierea solurilor după valorile V%

V% la pH 8,3 Apreciere
≤ 10 Extrem oligobazic
11-30 Oligobazic
31-55 Oligomezobazic
56-75 Mezobazic
76-90 Eubazic
≥ 91 Saturat cu baze

13
 V% reprezintă un indice principal de caracterizare a solurilor. Când solul are
V=100% sau aproape de 100%, levigarea cationilor este slabă iar reacţia sa neutră până la
alcalină, proprietăţi, în general, favorabile creşterii plantelor. Dacă V este mai mic de
100% înseamnă o levigare puternică a cationilor bazici, reacţia solului este acidă, iar
fertilitatea scăzută.

5. Salinizarea (ind 16, pag 59) şi alcalizarea (ind 17, pag 62)3

Salinizarea este procesul de acumulare în sol a sărurilor mai uşor solubile decât
gipsul (cloruri de Na+, K+, Ca2+ şi Mg2+ şi sulfaţi de Na+ şi K+). Solurile a căror soluţie
este îmbogăţită în săruri neutre de sodiu, dar cu valori ale pH-ului sub 8,8 sunt denumite
soluri saline. Procesul este condiţionat de regulă de existenţa unui climat mai secetos,
asociat cu un relief acumulativ, depresionar, în care apele freatice mineralizate se găsesc
la adâncimi mici. Climatul determină o evapotranspiraţie mai intensă, ceea ce creează în
partea superioară a profilului de sol un deficit de umiditate şi un curent al apei în sol
predominat ascendent, capilar (Florea et al., 1968).
Procesul de acumulare al sărurilor solubile este continuu şi de durată, ceea ce
determină apariţia unor tipuri sau subtipuri diferite de cele zonale.
În cazul în care concentraţia de săruri solubile este mai mică de 1-1,5% orizontul
se numeşte salinizat sau hiposalic şi se notează cu „sc”. Dacă intensitatea procesului
depăşeşte limita menţionată, orizontul se va numi salic. În funcţie de intensitatea
procesului (s1-s5) şi de adâncimea de apariţie (d1-d5), solurile se pot încadra la subtipuri
salinice (de regulă cu orizont sc), sau la solonceacuri (cu orizont sa), din clasa
salsodisoluri.

Grade de salinizare a solului (ind. 16)

Simbol Cod Apreciere Criterii de Corelarea cu

încadrare clasificarea la nivel
superior
S0 ABS 00 nesalinizat pentru alte subtipuri
S1 SCA 10 salinizat în adâncime s2-s3, d4-d5 decât cele salinizate
SCA1 11 cu salinizare slabă sub 100cm s2d4-d5
SCA2 12 cu salinizare moderată sub 100cm s3d4-d5
SCA3 13 cu salinizare puternică sub 100cm s4d4-d5
SCA4 14 cu salinizare foarte puternică sub s5d4-d5
100cm
S2 SCS 20 salinizat slab soluri salinizate
SCS1 21 cu salinizare slabă între 0-20cm s2d1 (subtip salinizat)
SCS2 22 cu salinizare slabă între 20-50cm s2d2
SCS3 23 cu salinizare slabă între 50-100cm s2d3
SCS4 24 cu salinizare moderată între 20-50cm s3d2
SCS5 25 cu salinizare moderată între 50- s3d3
100cm
SCS6 26 cu salinizare puternică între 50- s4d3
100cm
S3 SCM 30 salinizat moderat
SCM1 31 cu salinizare moderată între 0-20cm s3d1

3
Interpretarea valorilor se face funcţie de intensitatea procesului şi adâncimea la care se manifestă.

14
 SCM2 32 cu salinizare puternică între 20-50cm s4d2
SCM3 33 cu salinizare foarte puternică între s5d3
50-100cm
S4 SCP 40 salinizat puternic
SCP1 41 cu salinizare puternică între 0-20cm s4d1
SCP2 42 cu salinizare foarte puternică între s5d2
20-50cm
S5 SCF 50 salinizare foarte puternică
SCF1 51 cu salinizare foarte puternică între 0- s5d1 solonceacuri
20cm

Intensitatea salinizării

Simbo Textura Orice Denumire Corelarea cu

l textură orizonturile
grosieră mijlocie fină Salinizarea pedogenetic
salinizarea clorurică- e
sulfatică
cloruric sulfatic cloruric sulfatic cloruric sulfatic Ece
ă ă ă ă ă ă mmho/cm
sau dS/m
s1 <90 <140 <100 <150 <115 <107 <1. <2. nesaliniza nu se
7 7 t notează ca
sc sau sa
s2 91-230 141- 101-250 151- 116-300 171- 1.8- 2.8- slab sc
330 350 400 5 7 salinizat
s3 231-550 331- 251-600 351- 301-700 401- 6- 8- moderat
830 900 1050 13 19 salinizat
s4 551-920 831- 601- 901- 701- 1051- 14- 20- puternic
1400 1000 1500 1200 1750 23 32 salinizat
s5 >921 >1401 >1001 >1501 >1201 >1751 >24 >33 foarte sa
puternic
salinizat

15
 Intensitatea salinizării

Simbol Textura Denumirea Corelarea cu orizonturile

grosieră mijlocie fină pedogenetice
conţinut de: conţinut de: conţinut de:
Cl SO4 Cl SO4 Cl SO4
în miligrame la 100 grame sol
s1 <16 <46 <18 <50 <20 <57 nesalinizat nu se notează ca sc sau sa
s2 17-55 47-110 19-60 51-120 21-69 58-139 slab salinizat sc
s3 56-163 111-325 61-175 121-350 70-200 140-400 moderat salinizat
s4 164-325 326-650 176-350 351-700 201-400 401-800 puternic salinizat
s5 >325 >651 >351 >701 >401 >801 foarte puternic salinizat sa
în miliechivalenţi-gram la 100 grame sol
s1 <0.4 <0.9 <0.5 <1.0 <0.6 <1.1 nesalinizat nu se notează ca sc sau sa
s2 0.5-1.5 1.0-2.2 0.6-1.7 1.1-2.5 0.7-1.9 1.2-2.9 slab salinizat sc
s3 1.6-4.6 2.3-6.7 1.8-5.0 2.6-7.2 2.0-5.6 3.0-8.3 moderat salinizat
s4 4.7-8.9 6.8-13 5.1-10 7.3-14 5.7-11 8.4-16 puternic salinizat
s5 >9.0 >14 >10 >15 >12 >17 foarte puternic salinizat sa

Adâncimea la care apare salinizarea

Simbol Limite (cm) Simbol Limite (cm)

d1 <20 d4 101-150
d2 21-50 d5 151-200
d3 51-100 d6 200-300

Alcalizarea reprezintă procesul de îmbogăţire al complexului coloidal al solului

în ioni de sodiu absorbiţi, dar aflaţi în poziţii de schimb. Procesul se desfăşoară în
condiţii asemănătoare salinizării şi constă în pătrunderea ionilor de sodiu în proporţii
variabile în complexul absorbtiv al solului (Filipov şi Lupaşcu, 2003). Atunci când
saturaţia în sodiu este de 5-15% orizontul poartă denumirea de alcalizat sau hiponatric şi
se notează cu „ac”. Dacă intensitatea procesului depăşeşte această limită, orizontul va fi
încadrat ca natric („na”).
Solurile salinizate şi alcalizate se caracterizează printr-o fertilitate redusă. Cele cu
salinizare slabă sunt relativ fertile, putând fi valorificate ca fâneţe naturale sau chiar ca
terenuri arabile, pentru unele culturi tolerante la un grad redus de sărăturare (grâu, sfeclă
de zahăr, lucernă). Subtipurile moderat-puternic salinizate beneficiază de o fertilitate
precară şi presupun un întreg complex de măsuri agrotehnice şi hidrotehnice pentru
îndepărtarea excesului de săruri solubile.

Grade de alcalizare a solului (ind. 16)

Simbol Cod Apreciere Criterii de Corelarea cu

încadrare clasificarea la nivel
superior
S0 ABS 00 nealcalizat (a1d1-d5) pentru alte subtipuri
S1 SNA 10 alcalizat în adâncime (a2-a5; d4-d5) decât cele alcalizate
SNA1 11 cu alcalizare slabă sub 100cm a2d4-d5
SNA2 12 cu alcalizare moderată sub 100cm a3d4-d5
SNA3 13 cu alcalizare puternică sub 100cm a4d4-d5

16
 SNA4 14 cu alcalizare foarte puternică sub a5d4-d5
100cm
S2 SNS 20 alcalizat slab (a2d1-d3; a3d2-d3; soluri alcalizate
a4d3) (subtip alcalizat)
SNS1 21 cu alcalizare slabă între 0-20cm a2d1
SNS2 22 cu alcalizare slabă între 20-50cm a2d2
SNS3 23 cu alcalizare slabă între 50-100cm a2d3
SNS4 24 cu alcalizare moderată între 20-50cm a3d2
SNS5 25 cu alcalizare moderată între 50- a3d3
100cm
SNS6 26 cu alcalizare puternică între 50- a4d3
100cm
S3 SNM 30 alcalizat moderat (a3d1-d3; a4d2;
a5d3)
SNM1 31 cu alcalizare moderată între 0-20cm a3d1
SNM2 32 cu alcalizare puternică între 20-50cm a4d2
SNM3 33 cu alcalizare foarte puternică între 50- a5d3
100cm
S4 SNP 40 alcalizat puternic sau soloneţ (a4d1; a5d2)
SNP1 41 cu alcalizare puternică între 0-20cm a4d1
SNP2 42 cu alcalizare foarte puternică între 20- a5d2
50cm
S5 SNF 50 alcalizare foarte puternică (a5d1)
SNF1 51 cu alcalizare foarte puternică între 0- a5d1 solonceacuri
20cm

17
 Intensitatea alcalinizării

Simbol Limite Denumire Corelarea cu

VNa alcalinitatea orizonturile
(% din CO3 HCO3 pedogenetice
T) mg/me la 100g sol
a1 <5 abs. <60 nealcalizat nu se notează ca
<1.0 orizont ac sau na
a2 6-10 abs. >60 slab alcalizat orizont ac
>1.0
a3 11-15 <4.0 - moderat alcalizat
<0.15
a4 >16 5-10 - puternic alcalizat
0.16-0.33
a5 >10 - foarte puternic alcalizat orizont na
>0.33

Adâncimea la care apare alcalizarea

Simbol Limite (cm) Simbol Limite (cm)

d1 <20 d4 101-150
d2 21-50 d5 151-200
d3 51-100 d6 201-300

6. Gleizarea (ind 14, pag 56) şi stagnogleizarea (ind 15, pag 57)

Gleizarea se caracterizează prin formarea şi acumularea în condiţiile excesului de

umiditate din sol a unor produşi reduşi, în primul rând ai fierului şi manganului, care
imprimă orizontului respectiv un colorit specific.
Orizontul afectat de acest proces este denumit „orizont de glei” şi este notat cu
Gr, având o culoare vineţie, verzuie sau albăstruie. Între acest orizont şi orizontul de la
suprafaţă se găseşte un orizont de oscilaţie periodică a nivelului freatic în care procesele
de reducere alternează cu cele de oxidare, condiţii în care alături de compuşii reduşi apar
şi produşi oxidaţi, de culoare ruginie. Orizontul în cauză apare colorat pestriţ şi se
notează cu Go. Orizonturile Gr şi Go sunt caracteristice tipului gleiosol.
Excesul de umiditate, provenit din apa precipitaţiilor sau a scurgerilor de versant
şi reţinut pe terenurile cu drenaj global deficient, apare în general în zonele cu umiditate
atmosferică excedentară. Excesul fiind periodic şi de intensitate slabă până la moderată,
determină stagnogleizarea părţii superioare a solurilor (în special a luvosolurilor).
Această situaţie este caracteristică îndeosebi solurilor în care succesiunea
orizonturilor este de tipul: A-E-Bt-C. La nivelul orizontului E infiltrarea apei se
realizează foarte rapid, în timp ce la partea superioară a orizontului Bt, datorită
surplusului de argilă, este lentă. În perioada cu umiditate ridicată din precipitaţii au loc
procese de reducere, iar în perioada uscată domină oxidarea şi precipitarea, cu formarea

18
de pelicule sau concreţiuni. În urma acestui proces se formează orizonturile stagnogleizat
şi stagnogleic, notate diferit în funcţie de intensitatea procesului (w sau W). Orizontul
stagnogleizat este caracteristic subtipului stagnic, în timp ce orizontul stagnogleic este
specific stagnosolurilor.

Grade de gleizare a solului (ind. 14)

Simbol Simbol Cod Denumire Criterii de Corelarea cu

încadrare clasificarea la
nivel superior
G0 ABS 0 Negleizat g1d1-d5 Alte subtipuri
G1 FRU 1 Cu gleizare în adâncime g2d5,g1d1-d4 decât cele
gleizate
G2 GZS 2 Gleizat slab g2d4, g3d5, g4d5, Soluri gleizate
g1d1-d3
G3 GZM 3 Gleizat moderat g2d3, g3d41, g2d42,
g5d5, g6d5, g1d1-d2
G4 GZP 4 Gleizat puternic g2d1-d2, g3d3, g4d4,
g5d42
G5 GZF 5 Gleizat foarte puternic g3d1, g4d2, g5d3 Soluri gleice
G6 GLE 6 Gleizat excesiv g4d1, g5d2, g6d2
G7 SBM 7 submers g5d1, g6d1, g7d1-d2 Mlaştini şi soluri
submerse

Intensitatea gleizării

Simbol Limite (5) culori Denumire Corelare cu

de reducere orizonturile
pedogenetice
g1 <5 negleizat sau slab gleizat nu se apreciază cu G
g2 6-15 slab gleizat orizont Go
g3 16-30 moderat gleizat
g4 31-50 puternic gleizat
g5 51-70 foarte puternic gleizat orizont Gr
g6 71-90 excesiv gleizat
g7 >91 complet gleizat

19
 Adâncimea la care apare gleizarea

Simbol Limite în centimetri, în soluri cu textură pe profil

mijlocie şi mai fină grosieră
d1 0-20 0-20
d2 21-50 21-50
d3 51-100 51-75
d41 100-125 76-85
d42 125-150 86-100
d5 151-200 101-135
d6 201-300 136-200
d7 301-500 201-500
d8 >500 >500

Grade de pseudogleizare a solului (ind. 15)

Simbol Simbol Cod Denumire Criterii de Corelarea cu

încadrare clasificarea la
nivel superior
W0 ABS 0 nepseudogleizat w1d1-5 Alte subtipuri
W1 PZA 1 cu pseudogleizare în adâncime w2d4-5, w3d4-5, decât cele
w4d5 (w1d1-d3) pseudogleizate
W2 PZS 2 pseudogleizat slab w2d2-d3, w3d3, Soluri
w4d4, w5d5 (w1d1) pseudogleizate
W3 PZM 3 pseudogleizat moderat w2d1, w3d2, w4d3,
w5d4
W4 PZP 4 pseudogleizat puternic w3d1, w4d2, w5d3
W5 PZF 5 pseudogleizat foarte puternic w4d1, w5d2 Soluri
W6 PZE 6 pseudogleizat excesiv w5d1 pseudogleice

20
 Intensitatea pseudogleizării

Simbol Limite (%) Denumire Corelare cu

culori de orizonturile
reducere pedogenetice
W1 <5 nepseudogleizat sau slab pseudogleizat nu se apreciază cu
W sau w
W2 6-15 slab pseudogleizat orizont w
W3 16-30 moderat pseudogleizat
W4 31-50 puternic pseudogleizat
W7 >91 foarte puternicpseudogleizat orizont W

Adâncimea la care apare pseudogleizarea

Simbol limite (cm)

d1 <20
d2 21-50
d3 51-100
d41 100-125
d42 125-150
d5 151-200
d6 201-300

21