4.

Teoremele circuitelor electrice

Circuitele electrice sunt realizate din conectarea elementelor de circuit cu
ajutorul conductoarelor. O latură j a unui circuit electric este un dipol . Acest dipol
poate fi pasiv daca conţine numai elemente R,L,C sau activ daca conţine si surse .
Faţă de bornele unei laturi pasive reţeaua electrică la rândul ei poate fi privită ca un
dipol activ sau pasiv. Practic putem privi circuitul ca o conexiune a doi dipoli. Fiecare
dipol este complet definit de caracteristica tensiune-curent. Punctul de funcţionare se
obţine la intersecţia celor doua caracteristici. Prin teoremele circuitelor urmărim sa
reducem circuitele complexe la dipoli echivalenţi fata de bornele unei sarcini (teorema
generatoarelor echivalente) sau sa reducem fata de bornele unei surse la dipoli pasivi
(teoremele de reducere si transfigurare ale circuitelor ).

4.1 Teorema substituţiei

Să considerăm o latură pasiva j dintr-un circuit , căreia i se aplică tensiunea U j
la borne şi este parcursă de curentul Ij. Ecuatia de dependenta a laturii pasive este
data de relaţia lui Ohm Uj=RjIj

Fig. 4.1
Enunt: Într-un circuit electric o latură pasivă având tensiunea la borne Uj si
parcursă de curentul Ij poate fi substituită fie cu un generator de tensiune fie cu un
generator de curent.

Fig. 4.2
Demonstraţia teoremei se bazeaza pe echivalenta ecuatiilor de dependenta ale
generatoarelor ideale de tensiune sau curent cu ecuatia de dependenta a laturii
pasive . Pentru o latura activa ce contine un generator ideal de tensiune ecuatia de
dependenta a tensiunilor este -Ej+Uj=0 . Ecuatia de dependenta a laturii pasive poate
fi scrisa in forma -RjIj +Uj=0. Comparând cele doua ecuatii prin identificare
determinam : -Ej=RjIj ceea ce indica o înlocuire a rezistentei cu o sursa de tensiune
contraelectromotoare .
Ecuaţia de dependenta a unui generator ideal de curent este I j= Igi Daca ecuatia
laturii pasive este scrisa in forma Ij=Uj/Rj prin identificarea celor doua ecuatii rezulta
Igi= Uj/Rj ceea ce indica o înlocuire a rezistentei cu o sursa de curent.
În concluzie, o latură pasiva poate fi înlocuită :

71
 - printr-o sursă ideală de tensiune (-Ej=RjIj) sursa ce are sens opus curentului din
latură;
- printr-o sursă ideală de curent (Igi=Ij) având orientarea în sensul curentului din
latură.

4.2 Teorema generatoarelor echivalente

Într-o reţea electrică orice element de circuit poate fi considerat conectat

împreună cu alte elemente de circuit ce în ansamblu formeaza o reţea complexă. În
consecinţă reţeaua este formată din module de circuit, module ce pot fi desenate,
construite, analizate, testate şi reparate separat. Oricare dintre aceste module sunt
alcătuite din subansamble numite circuite. Unele dintre aceste module sunt foarte mici
şi constituie circuitele integrate. Aceste circuite integrate sunt alcătuite din zeci sau
chiar sute de elemente de circuit precum rezistoare, capacitoare, bobine, diode,
tranzistoare fabricate în cip-ul de siliciu.
Indiferent de structură şi complexitate, circuitului la ieşire i se cuplează o
sarcină. Faţă de bornele sarcinii, circuitul poate fi privit ca un dipol activ. Elementele
dipolare active conţin o tensiune electromotoare echivalentă conectata in serie cu o
rezistenta internă Re sau o sursa de curent conectata in paralel cu o rezistenta
internă Re Acestui dipol echivalent asociat reţelei sau circuitului trebuie să-i
determinăm parametrii. Să presupunem că circuitul arbitrar ales conţine surse de
tensiune şi surse de curent. Interesează în continuare să determinăm valorile limită ale
curentului, respectiv ale tensiunii ce pot fi aplicate unei sarcini conectate la bornele
dipolului. Cu alte cuvinte căutăm să determinăm caracteristica “i-u” a dipolului activ,
caracteristica ce intersectează caracteristica sarcinii intr-un punct denumit punct de
functionare.

a. Teorema generatorului echivalent de tensiune (Thevenin)

Urmărim să echivalăm circuitul, faţă de bornele sarcinii, cu un dipol activ de
tensiune.

Enunţ: Într-o reţea liniară activă răspunsul în curent printr-o latură pasivă “j” de
U jo
rezistenta Rj este dat de relaţia: Ij  .
R j  Reh
Demonstraţie: Aplicam teorema substituţiei laturii “j” ,latura ce se inlocuieste printr-
o sursă de curent Igi=Ij, ce are la borne tensiunea Uj.

72
 Fig. 3.4
Conform principiului superpoziţiei curentul Ij si tensiunea Uj se determina ca
suma contribuţiilor fiecărei surse la bornele laturii “j” dacă fiecare sursa ar acţiona
singură în circuit celelalte fiind pasivizate:
Ij=0+Igj
Uj=Ujo+Uig , unde:
Uig se determină prin aplicarea teoremei II Kirchhoff pe ochiul circuitului pasivizat,
0= Uig+ReIgj;
Înlocuind rezultă;
Uj=Ujo-ReIj
Punctul de functionare se obtine la intersectia caracteristicii sarcinii Uj=RjIj cu
a dipolului Uj=Ujo-ReIj.
Caracteristica Ij-Uj a dipolului activ are forma prezentată în figura 3.5:

Fig. 3.5

Înlocuind rezulta ca răspunsul în curent printr-o latură pasivă ”j” de rezistenta

U j0
Rj este dat de relaţia: Ij  (teorema generatorului de tensiune), respectiv
Re  R j
Rj
tensiunea este U j  RjI j  U jo
R j Re

Analiza curbei Ij-Uj a dipolului activ evidenţiază :

- tensiunea la bornele dipolului este cuprinsă între 0 şi tensiunea de mers în
gol Uj0; Uj(0,Uj0).
- curentul debitat de dipol este cuprins intre zero si curentul de scurtcircuit
- curent de scurtcircuit este limitat de rezistenta interna Re a dipolului activ.

Concluzii:
1. Orice circuit electric faţă de două borne poate fi reprezentat printr-un dipol
echivalent . T.e.m. a dipolului este tensiunea de mers în gol a dipolului(in

73
 absenta sarcinii), iar rezistenţa internă este rezistenţa faţă de cele două borne
ale circuitului pasivizat.

2. Rezistenta interna a unui circuit pasivizat fata de doua borne se poate

determina ca raport intre tensiunea aplicata si curentul injectat de la o sursa
test de tensiune sau de curent Re= Ug / Ig.

b. Teorema generatorul echivalent de curent (Norton) Urmărim să

echivalăm circuitul, faţă de bornele sarcinii, cu un dipol activ de curent.

Enunţ: Într-o reţea liniară activă răspunsul în tensiune printr-o latură pasivă “j”
I scj
de conductanţa Gj este dat de relaţia: Uj  ."
G j  Geh
Demonstraţie: Latura pasivă “j” de rezistenta Rj este înlocuită în circuit printr-
o sursă de t.e.m. ce are sens opus curentului din circuit. Curentul Ij si tensiunea Uj se
determina ca suma contribuţiilor fiecărei surse la bornele laturii “j” dacă fiecare sursa
ar acţiona singură în circuit, conform schemei următoare:

74
 Fig. 3.6
Se obţin urmatoarele relatii :
-pentru tensiuni Uj=0+Uj
-pentru curenti Ij=Iscj-Uj/Re
Punctul de funcţionare se obţine din intersecţia caracteristicii sarcinii Uj/Rj=Ij
cu a dipolului activ Ij=Iscj-Uj/Re.
Înlocuind rezulta ca răspunsul în tensiune printr-o latură pasivă ”j” de
I scj
conductanţa Gj este dat de relaţia: Uj  .
Ge  G j
Ecuaţia Uj=Ujo-ReIj reprezintă caracteristica unui dipol activ de tensiune iar
ecuatia Ij=Iscj-Uj/Re reprezinta caracteristica unui dipol activ de curent Impunând
aceeaşi caracteristica dipolilor adică funcţionare intre aceleaşi limite, din identificarea
relatiilor Ij=Iscj-Uj/Re respectiv Uj/Re=Ujo/Re-Ij rezulta Iscj= Ujo/Re
Concluzie: Rezistenţa internă a unui dipol activ faţă de doua borne poate fi
determinată ca raport între tensiunea de mers în gol şi curentul de scurtcircuit
Rezistenţa internă a unui circuit oarecare faţă de două borne se poate determina
prin două relaţii şi anume:
U j0 U
sau Re  I
T
Re 
I scj T
Cele două relaţii de calcul ale rezistenţei interne a unui dipol implică două
metode de determinare a acesteia şi anume:
1. Metoda I .Rezistenţa internă a unui dipol este raportul dintre tensiunea de
mers în gol şi curentul de scurtcircuit.
2. Metoda II. Rezistenţa internă a unui dipol se obţine ca raport intre tensiunea
aplicata si curentul absorbit de circuit daca se pasivizează toate surse
independente din circuit şi se alimentează din exterior dipolul de la o sursa
U
test. Re  I .
T

T
Observaţie Daca dipolul echivalent are comportament de sursa ideala de tensiune el
nu admite funcţionarea in scurtcircuit respectiv daca dipolul echivalent
are comportament de sursa ideala de curent el nu admite funcţionarea
in gol. In aceste situaţii metoda I de determinare a rezistentei
echivalente nu poate fi aplicata . Metoda generala de determinare a
rezistentei interne a unui dipol este metoda a II-a

c. Exemple de reducere a circuitelor la dipol echivalent

c.1 circuite ce conţin surse independente
Circuitul din figura următoare urmărim sa-l reducem la dipol echivalent fata de
sarcina RL conectată între bornele a şi b.

75
 Fig. 3.23
Reducerea la dipol echivalent de tensiune implica determinarea rezistentei
interne a dipolului generator si a tensiunii de mers in gol.
Pentru determinarea rezistentei echivalente , fata de bornele sarcinii pasivizam
sursele, prin scurtcircuitarea celor de tensiune si circuit deschis pentru sursele de
4x12
curent conform figurii. Se obţine astfel R   1  4
4  12

Fig. 3.24
Tensiunea Uab0 se determina din circuitul din figura b si este tensiunea de pe
sursa de curent întrucât rezistenţa de 1 nu este parcursa de curent sau tensiunea de
la bornele rezistentei de 12. Pentru aceasta trebuie sa rezolvam circuitul aplicând
metoda curenţilor independenţi.
Sistemul de ecuaţii prin metoda curenţilor independenţi este :
I1 (4  12)  I 2 (12)  32
I 2  2
si admite solutia I1=0.5A.
Tensiunea generatorului echivalent este Uab0=12(I1-I2)=12(0.5+2)=30V
Alternativ daca aplicam metoda potenţialelor independente se obţine ecuaţia
1 1 32
V(  )  2 cu solutia V=30V
4 12 4

c2. Circuite ce conţin surse dependente

Urmărim sa reducem la dipol echivalent fata de bornele ab circuitul din figura
urmatoare

76
Pentru determinarea rezistentei echivalente a dipolului pasivizam sursa independenta
de curent si alimentam circuitul pe la bornele ab de la o sursa test de tensiune. Relatia
de dependenta dintre tensiunea sursei test si curentul injectat reprezinta rezistenta
interna a dipolului.

Pentru determinarea rezistentei rezolvam circuitul prin metoda curentilor independenti

. sistemul de ecuatii este:
2 I1  2 I 2  I 3 (0)  2Vx
 2 I1  12 I 2  6 I 3  0
I1 (0)  6 I 2  8 I 3  Vo
sistem completat cu relaţia de dependenta Vx=-4I2
Inlocuind relatia de dependenta in prima ecuatie se obtine I1=-3I2.A doua ecuatie a
sistemului dupa inlocuirea curentului I1 conduce la relatia 3I2=I3. Inlocuind curentul I2
in ultima ecuatie deducem 6I3=-Vo. Rezistenta echivalenta a circuitului este
Re=Vo/Io=6 unde Io=- I3
Tensiunea de mers in gol se determina din aplicarea teoremei II Kirchhoff in
circuitul din figura b obtinand relatia Uabo=6I2. Necunoscuta I2 se determina din
rezolvarea circuitului prin metoda curentilor independenti . Sistemul de ecuatii al
circuitului este:
I1  4
 4 I1  12 I 2  2 I 3  0
I1 (0)  2 I 2  2 I 3  2Vx
sistem completat cu relaţia de dependenta Vx=4(I1-I2). Inlocuind valoarea curentului I1
si relatia de dependenta se obtine următorul sistem

6I 2  I 3  8
6 I 2  I 3  32
din care determinam I2=10/3 A respectiv tensiunea Uabo=6I2=20V.
Generatorul echivalent obţinut este redat in figura

4.3 Puterea maximă transferată dipolului echivalent în curent continuu

În acest capitol se tratează numai transferul maxim de putere în reţele de c.c
Urmărim sa determinam condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sarcina RL
pentru ca puterea debitată de reţea pe această sarcină să se maximizeze. Orice reţea,

77
faţă de bornele unei laturi pasive, poate fi considerată un dipol echivalent de tensiune
(Thevenin) sau de curent (Norton).Sa consideram reteaua reprezentata prin dipol
echivalent de tensiune.

Fig. 3.38

Puterea instantanee transferată sarcinii este egală cu produsul dintre tensiunea

la bornele sarcinii şi curentul absorbit de sarcină, având expresia:
U L2
pL  U L  I L  RL  I L2 
RL
U AB0
Exprimând curentul din circuit cu ajutorul teoremei II Kirchhoff I L 
Rech  RL
şi înlocuind in relatia puterii rezultă urmatoarea expresie
2 RL
PL  U AB 
0
( RL  Rech ) 2
La variatia sarcinii puterea exprimată prin relaţia de mai sus admite un maxim
PL
 0 daca RL  Rech
RL
Înlocuind în expresia puterii condiţia R L  Rech rezultă puterea maximă
transferată unui dipol în c.c.
2 2
U AB U AB
Pmax  0
 0

4 RL 4 Rech
Concluzie: Condiţia de maximizare a puterii transferate unui dipol de c.c. este
ca rezistenţa dipolului echivalent să fie egală cu rezistenţa sarcinii.
Numim eficienţă a transferului de putere raportul dintre puterea debitată pe
PL
consumator şi puterea sursei:  
PS
În continuare analizăm eficienţa transferului de putere pe o rezistenţă de
sarcină când circuitul de alimentare este reprezentat prin dipol echivalent de tensiune.
Eficienţa transferului de putere, când circuitul de alimentare este reprezentat prin
dipol echivalent de tensiune, este exprimată prin raportul rezistenţă de sarcină pe
rezistenţă totală a circuitului:
PL RL
T  
PS RL  Rech

78
La putere maximă transferată sarcinii ( R L  Rech ) eficienţa transferului este de 50%.
Pentru ca randamentul puterii transferate să fie între 50 şi 100% trebuie ca R L  Rech
.In aceasta situaţie tensiunea de la bornele sarcinii tinde catre tensiunea sursei.
În consecinţă, ori de câte ori rezistenţa echivalentă este mai mică decât
rezistenţa de sarcină dipolul echivalent este de tensiune. În acest caz eficienţa
transferului este cuprinsă între T  (0,5  1) .
Utilizarea dipolului echivalent de curent în reprezentarea circuitelor de
alimentare a sarcinii conduce la următoarea relaţie a puterii debitată pe sarcină:
2
Rech RL  Rech
PL  I L2  RL cu I L  I g  obţinem: PL  I g2  .
Rech  RL ( Rech  RL ) 2
P
Condiţia de maximizare ( R  0 ) a acestei puteri la sarcină variabilă conduce
L

L
2
R I
la R ech  R L iar valoarea puterii maxime transferate este Pmax  L g .
4
Eficienţa transferului de putere pentru dipolul echivalent de curent este:
PL Rech
i  
PS Rech  R L
La putere maximă transferată eficienţa dipolului echivalent de curent este de
50%. Pentru ca eficienţa dipolului să fie între 0,5-1 trebuie ca R L  Rech .In aceasta
situaţie curentul prin sarcina tinde către curentul sursei.

În aceste condiţii ori de câte ori rezistenţa de sarcină are valori mai mici decât
rezistenţa interna a generatorului alimentarea trebuie făcută printr-un dipol echivalent
de curent.

4.4 Teorema de transfigurare a reţelei stea în reţea triunghi

Fie o reţea deschisă în stea cu potenţiale nodurilor V1, V2, V3 ,V0 iar curenţi I1,
I2, I3 ce parcurg rezistentele R1, R2, R3. Ne interesează să determinăm condiţia
necesară şi suficientă pentru a transfigura reţeaua stea in reţea poligon (triunghi).

79
 Izolând reţeaua printr-o suprafaţă închisă, această suprafaţă intersectează
reţeaua în trei borne de acces. În interiorul suprafeţei închise  figurăm o subreţea
triunghi , păstrând aceleaşi borne de acces

Fig. 3.41

Conform teoremei de conservare a puterii instantanee, puterea din interiorul

suprafeţei  este egală cu puterea injectată pe la bornele de acces:
3
p   vj ij  p 
j 1

Puterea dezvoltată în interiorul suprafeţei , egală cu suma produselor dintre

potenţiale şi curenţii injectaţi pe la bornele de acces, trebuie să fie aceeaşi indiferent
de configuraţia reţelei din interiorul suprafeţei .
Înlocuind potenţialele bornelor de acces prin surse de tensiune cu menţinerea
potenţialului bornelor de acces şi a curenţilor injectaţi in noduri, în interiorul
suprafeţei  obţinem pentru cele două configuraţii:

Fig. 3.42
Întrucât reţelele deschise stea sau triunghi au fost transformate în reţele închise
alimentate de la cele trei surse pentru determinarea relaţiilor de transfigurare aplicăm
principiul superpoziţiei.

Fig. 3.43
Alimentarea pe la bornele 1-2:
- pentru stea: v1 - v 2 = (z1 + z 2 )  i ;

80
 - pentru triunghi: v1 - v 2 = [(z12 ||(z 23 + z 21 )]  i ;
Impunând condiţia de egalitate a potenţialelor şi curenţilor injectaţi prin
nodurile de acces rezultă:
R (R  R )
12 13 23
(1) R 1 + R 2 = R 12 || (R 23 + R 31 ) = R  R  R
12 23 31
Procedând similar la alimentarea pe la bornele 2-3 respectiv 3-1 rezultă:
R (R  R )
(2) R 2 + R 3 = R 23|| (R12 + R 13 )  R  R  R
23 12 13

12 23 31
R (R  R )
(3) R 1 + R 3 = R 13||(R 12 + R 23 )  R  R  R
13 12 23

12 23 31
Se obţine un sistem de trei ecuaţii ce trei necunoscute.
Relaţiile pentru transformarea triunghi - stea se obţin daca se scade relaţia (2)
din relaţia(1) şi însumând rezultatul cu relaţia (2) , obţinem astfel:
R12  R31
R1 
R12  R23  R31

R12  R23
Procedând similar rezultă: R2 
R12  R23  R31
R31  R23
R3 
R12  R23  R31

Fig. 3.44

Relaţiile pentru transformarea stea - triunghi se obţin exprimând mai întâi

R R R R R R R3
rapoartele R  R , R  R , R  R R23  R12 
1 13 1 12 2 12
din care de determina R1
,
2 23 3 23 3 13
R3 R ( R  R23 )
R13  R12  ce înlocuite in relaţia R 1 + R 2 = 12 13 conduc la
R2 R12  R23  R31
R R R R R R
R12  R1  R2  1 2 respectiv R13  R1  R3  1 3 , R23  R2  R3  2 3
R3 R2 R1

81