Sunteți pe pagina 1din 2

07.05.

2018 Temeiul şi rosturile gravurii – Tribuna Magazine

Consiliul ABOUT CONTACT TRIBUNA ARCHIVE


Județean Cluj

WEEKLY MAGAZINE IN ENGLISH,


ROMANIAN AND ITALIAN

Temeiul şi rosturile gravurii


Mihai Plămădeală

G
ravura reprezintă pentru Răzvan- Constantin Caratănase o artă majoră, respectiv mult mai mult decât unul dintre
genurile graficii. Este vorba despre o licență asumată care, în altă ordine de idei, face obiectul unei cărți de specialitate
publicate de acesta în 2015.
Deşi stăpâneşte toate tehnicile clasice ale gravurii, de la acvaforte, acvatinto, mezzotinto, linogravură, şi până la stampă,
Caratănase, în momentul scrierii acestor rânduri, profesor la Facultatea de Arte din cadrul Universității „Ovidius” din
Constanța şi vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, se exprimă plenar în xilogravură, unde marşează atât
pe gravura de adâncime, cât şi pe cea în relief.
Desenul său precis şi întru totul controlat dobândeşte noi valențe în relație cu lemnul pe care este realizat. Gândite pentru
acest material, liniile şi punctele însumează o expresivitate aparte prin însăşi operațiunea de săpare a lor. Energia astfel
acumulată, desigur, la modul metaforic, transpare în compozițiile artistului. Raporturile dintre plin şi gol cunosc răsturnări
succesive, fapt ce induce privitorului o stare de vibrație, de magnetism. Tehnica este un factor de prim rang, dar aceasta
rămâne totuşi mijloc, cel mult marcă stilistică, dar nu scop în sine. Altfel spus, forța lucrărilor rezidă în imagini, nu în
morfologie, în condițiile în care artistul pune mare preț pe tradiție şi meşteşug.
Răzvan-Constantin Caratănase urmăreşte teme, nu subiecte. Acolo unde cei mai mulți graficieni descriu, el declamă. În acest
sens, aş compara desenul său cu versul lui Walt Whitman. Este vorba despre vitalitate, bucurie, emoție controlată şi
siguranță în exprimare. Depăşind paralela literară, aş adăuga faptul că artistul îşi gândeşte lucrările la scară monumentală.
Arareori latura mică a acestora are mai puțin de un metru; în schimb adeseori lucrările sale se desfăşoară pe mai multe
plăci. Singurul factor de condiționare a lucrărilor ține de posibilitățile fizice de scoatere din atelier, de transport şi
introducere în spațiile de expunere. Artistul obişnuieşte, chiar preferă să expună mai degrabă panourile de lemn decât
imaginile transferate de pe acestea pe diverse suporturi, fie ele hârtie, pânză, plastic, ori altceva.

https://tribuna-magazine.com/temeiul-si-rosturile-gravurii/ 1/2
07.05.2018 Temeiul şi rosturile gravurii – Tribuna Magazine

Revenind la cele reprezentate, este vorba despre ample compoziții, care însumează zeci şi chiar sute de elemente distincte.
Interesant este modul în care acestea conlucrează la realizarea întregului. Este momentul să subliniez caracterul eclectic al
imaginilor. Un alt aspect important este acela că nu avem de-a face cu un sistem narativ şi nici cu mitologie personală.
Antichitatea greco-romană, în special cea romană, reprezintă principala sursă de inspirație, sau mai bine spus, modelul
după care sunt dispuse şi organizate în desen obiectele ori personajele înfățişate. Citatele culturale, mă refer aici la
reprezentarea de temple, edificii, obiecte simbolice, statui, şi nu numai, o bună parte dintre ele existente în realitate, chiar
recognoscibile, altele inventate, sunt folosite exclusiv din rațiuni plastice, nu pentru a trimite privitorul spre ceva anume.
Fragmente disparate participă cu succes la configurarea unor forme inedite, surprinzătoare, dar totuşi verosimile. Jocul
combinațiilor este debordant, impactul vizual fiind un atribut axiomatic. Astfel, o statuie poate juca rolul de coloană, la
paritate absolută cu o arie tratată abstract, aflată în pandant, totul în logica unor compoziții alegorice.
Balanța dintre figurativ şi abstract, direcții care coexistă în aproape toate lucrările artistului, se înclină în mod clar spre
figurativ. Liniile oblice şi dreptunghiurile apar în mod recurent în creația lui Caratănase, cu funcții ritmice, de încadrare,
delimitare, sau subliniere.
Dacă am stabilit că artistul nu ilustrează, nu descrie şi nu povesteşte, aduc în discuție ideile încununate în creația sa.
Civilizația Romană reprezintă toate civilizațiile, de la începutul istoriei. Prăbuşirea acesteia şi declinul lumii antice nu
reprezintă însă sfârşitul, pentru că ruinele se constituie mereu în bază pentru noile construcții, sau, la alt nivel, noul se
pliază pe vechi. Cum mărirea şi gloria sunt efemere, adevăratele interogații asupra temeiului şi rosturilor existenței țin de cu
totul altceva. Ideile enunțate anterior au cunoscut o dezvoltare magistrală într-un proiect expozițional din 2016, intitulat
(In)Certitudini. În fine, pentru Răzvan-Constantin Caratănase incertitudinea este o condiție sine qua non a inițierii, acțiune
privită de el ca singura cale de desăvârşire în artă şi în viață.

← Liviu Suhar – un metafizician al picturii

Leave a reply

Comment

Name *

Email *

Website

Post Comment

Search for more in this site


Enter search term and hit enter.

ABOUT CONTACT TRIBUNA ARCHIVE LINKS

© 2018 Tribuna
design: mvg

book reviews comments religion editorial essay interview movie music philosophy political analysis poetry prose theatre visual arts tribuna gr

https://tribuna-magazine.com/temeiul-si-rosturile-gravurii/ 2/2