ŞANTAJ

dupa Liudmila Razumovskaia

 Personaje:

Athanasiu Eleonora
Victor , Dan, Alexandra si Andrei

Locuinţa profesoarei. E aproape seară. Se aude soneria. Profesoara deschide. În

pragul uşii se află trei băieţi şi o fată cu un uriaş buchet de flori: sunt elevii ei.

Alin: Buna ziua!

Diana : Doamna profesoara, am venit...
Alex : Sarut mana ,d-na profesoara!
Prof : Doamne... copii...
Victor : Bună seara ! Doamna profesoara.
Prof : Voi? Scuzaţi-mă, nu vă aşteptam...Mi-e si jena....m-ati gasit in papuci......
Alin : Doamna profesoara....! ...
Alex (întrerupându-l) : În numele şi din partea...
Alin: Doamna profesoara! În numele şi din partea clasei "a 12-a B" care se află la
inceputul unei noi si minunate vieţi, daţi-mi voie să vă felicit cu ocazia zilei
dumneavoastră de naştere....
Profa : Cum...
Alin : Si să vă urez o fericire tot atât de mare ca acest buchet, succese în muncă şi
sănătate, pentru a putea educa încă multe generaţii de aiuriti ca noi. Pe scurt, la mulţi ani!
(urarea preluată la unison de ceilalţi este însoţită de aplauze) Permiteti-mi să vă felicit!
Daca nu te termini cu aia, te omor !!!
Alex : Şi mie. La mulţi ani!
Diana : La multi ani, D-na profesoara !
%2
Alex : Ce mai faceţi?
Alin : Noi am venit cu tot sufletul şi din toată inima….
Diana : Uitati din partea întregii clase….. Din tot sufletul!
Profa : Dragii mei! Voi... voi nici nu vă puteţi închipui cum mă... Vedeţi, eu nu mă
aşteptam... Vă mulţumesc. Cum aţi aflat ca e ziua mea…?....De unde stiti unde stau… ?
Alex : Am făcut cercetări!
Profa : Aha…tu esti… Intraţi, vă rog.
Alin : Mulţumim, dar nu prea avem timp. Ştiţi şi dumneavoastră... examenele.
Profa : Ce examen, Dane? Doar aţi dat azi cu mine examenul la matematică! Ultimul
vostru examen! Nu vă dau voie să plecaţi nicăieri.
Alex : Dar nu vrem să vă incomodăm.... Mamaaa…da ce apartament aveti profa… De
de-ala dublu…….
Alin : Penthaus ! Desteptule !
Alex : Merci, ma desteptule !... Profa… Poate aveţi invitati…
Profa : Ce invitati, Alex ? Mama e la spital, aşa că nu am invitat pe nimeni. Nici prin cap
să nu vă treacă să plecaţi. Nu vă las să plecaţi!.... Apartamentul nu-i al meu…ma rog e o
poveste mai lunga…
Victor : Bine, vă mulţumim. O să stăm puţin. Dar moi nu vrem sa va deranjam...
Profa : Foarte bine!...
Diana : Asta e tot pentru dumneavoastră. Un cadou. Din partea clasei.
Alex : Vedeti ca sunt cupe de cristal. Şase bucăţi. Sunt lucrate manual. Aici sunt initialele
dvs. A.E.- Athanasiu Eleonora…., asa ca la casele mari….
Profa : Voi sunteţi nebuni!
Diana : Dar, doamna profesoara! Vă rugăm sa le primiti !
Profa : Costa o avere! Să cheltuiţi o asemenea sumă pentru cadoul unui profesoar! E de-a
dreptul necuviincios!
Alex : ...cred si eu...in apartamentul asta nici nu se vad....
Victor : Ar fi necuviincios dacă ar fi mită, dar noi vi-l oferim din toată inima, asa
dezinteresat.

%3
Alex : Zău! Pe cuvantul meu profa! Din toată inima! Total dezinteresat!
Profa : Înţeleg, dar nu pot să primesc!
Alex : Ce v-am spus eu ! Trebuia să aducem….. cărţi….(de pus la gat si-n urechi !)…..
Cu dedicaţie …..pe un volum de …..
Diana : De ?……De ?..
Alex : Nu sticle goale!
Alin : Şi-atunci ce să facem cu ele, să le aruncăm la gunoi? Haideti d-na profesoara,
trebuie sa le primiti!....Sa stiti ca noi le lasam aici….
Victor : Nu e frumos să refuzaţi un cadou………. Toata clasa o sa se simtă jignita !
Profa : Bine, Victor , dar voi aţi cerut bani părinţilor voştri, ce-au să creadă ei despre
mine…despre…. profesorii?
Alin : Nimic rău. Nu vă mai faceţi atâtea probleme. N-au să se ruineze pentru câţiva lei.
Aşa că vă rugam să le primiţi.
Alex : Sună…..(cat pe ce sa-i scape pe jos unul..)… ale naibii!
Alin : Termina-te ma !
Profa : M-aţi zăpăcit de tot. Pur şi simplu m-aţi năucit de cap. Mă duc să pregătesc ceva
…..un ceai. Luaţi loc, aici sunt nişte reviste... vin imediat....

Diana : Sa vin sa vă ajut? (amandoua ies din cameră)

Profa : Da, daca vrei tu…hai…

//
Alex : Hai ca incepe sa se prinda treaba! ... Toţi sunt la fel fratica! Am auzit-o odată în
cancelarie cum cerea ore suplimentare. Pentru o zecime în plus a făcut o gură!
X
Victor : N-o sa se agite tatal tau ca i-ai luat paharele de-acas’?
Alex : Da…nu m-am gandit… Ce-ai ma ! Pentru o cauză sfântă ca asta!... Când or să
afle cum le-am folosit, o să-mi mulţumească. Doar nu se întâmplă în fiecare zi...
Victor : Din păcate, ăsta e doar începutul. În viaţă, trebuie să dai şi să tot dai.
Alin : Asta nu e valabil pentru toţi.

%4
XX
Alin : Pe Athanasiu n-o sa-o putem cumpăra cu cadouri. O sa vedeti ! E din categoria
aia…care trebuie luata asa… mai pe coarda sentimentală.
Alex : Bai frate taicamiu zice asa : dacă cineva refuză să ia, înseamnă că i s-a dat prea
puţin.
Alin : Şi încă e liber taică-tu?
Alex : Da’ al tău?
Alin : Al meu nu fură.
XXX
Victor : Trebuie să încercăm toate variantele. La urma urmei orice om are un punct
vulnerabil. Trebuie doar să-l gasesti şi să apeşi pe buton, la timp.

În bucătărie (video-proiectie)

Diana : E foarte frumos la dumneavoastră.

X
Diana : Stiti… eu… cel mai mult pe lume îmi doresc o locuinţă separată. Noi stăm intr-o
casa nationalizata…si sunt mai multi proprietari care au castigat…si ma rog.... E
adevărat, avem o cameră mare, cu plafon pictat, cu stucaturi şi alte ornamente, dar baia e
la comun, bucataria e tot la comun…. A…. aveţi ceai de iasomie ! e preferatul meu...
XX
Diana : Oricum, in curand tot imobilul va intra in consolidare si e cu evacuare… Dar noi
vom primi tot o singură cameră…. Fiindcă….. E foarte greu sa mai primesti o locuinta
acum….
Profa : Din păcate asa este.
Diana : Si să locuieşti cu mama într-o cameră nu e tocmai un ideal.
Profa : De ce ? Dacă te intelegi bine cu ea, nu e nicio problema .....

%5
Diana : Da dna profesoara… Cum să te intelegi bine când locuieşti în aceiaşi cameră? Te
consideră un om matur cand e vorba de responsabilitati si de treburi, dar cand vrei si tu
putina libertate eşti tratată ca un copil. E groaznic….. Oricum…nu puteti intelege…
dvs…locuiti…
Profa: Eu am locuit toată viaţa cu mama…. Iar in apartamentul asta…. stau de foarte
putin timp. Si eu am locuit intr-o casa nationalizata…proprietarii au castigat-o si eu am
ramas in strada, cu o mama batrana si bolnava…am stat in chirie o vreme..a fost foarte
greu…este foarte greu…cum probabil stii, salariul de profesor este foarte mic… nici
meditatii nu aveam unde sa dau…am avut noroc, cu un fost elev…care acum e
antreprenor puternic si… ma rog…mi-a oferit acest apartament. Bineinteles ca nu l-am
acceptat….si am convenit ca voi sta aici pana reusesc sa-mi cumpar ceva…E drept,
uneori e greu, dar ce sa facem…trebuie sa ne descurcam...
Diana : Uau ce frumos….de ce sa nu-l acceptati…e un cadou…
XXX
Profa : Din păcate, n-am decât nişte biscuiţi si …..
Diana : Lăsaţi, d-na profesoara, parcă despre asta e vorba? Importante sunt relaţiile
dintre oameni. Generozitatea…de exemplu… sinceritatea….. Nu ştiţi că se întâmplă să fii
la câte o masă încărcată cu de toate şi să ţi se oprească în gât fiecare înghiţitură.

//
(Alexandra vine inaintea profesoarei si-l vede pe Alin cotrobaind prin dulap si cu
sampania in mana)

Profa : Nu v-aţi plictisit, băieţi? Noi am pregătit ceaiul.

Alex (e prins cu sticla de şampanie in mana) : Surpriză!
Profa: Vai de mine, dar voi n-aveţi voie să beţi!
Alex : De ce? Cine v-a spus asta?
Victor : Sampanie d-na….

%6
Alin : "Şampanie! Păi asta se dă şi la sugari!"
Alex : O sticlă la cinci oameni!
Alin : În cinstea zilei dumneavoastră de naştere!
Profa: Nu-i nimic de făcut cu voi! Luaţi loc.
Alex : Atenţie! Repede, d-na, paharul dumneavoastră...Printesa!... (toarnă)
Alin (se ridică) : Daţi-ne voie să vă felicităm încă o dată şi să vă urăm sănătate şi succes!
Diana : La mlti ani!
( Canta : La multi ani ! )
Profa: Mulţumesc, copii, mulţumesc. Dar, hai cum mâncaţi ceva că altfel, Doamne
fereşte... vă ameţiţi...
Alex : Nici o grijă! Pentru noi şampania e floare la ureche! Ca să ne ameţim ne-ar trebui
o sticla de fiecare!
Profa : Alexandru !
Victor : Glumeşte, d-na. Ăsta e umorul lui. Noi nu bem de obicei.
Alex : Aşa e. Şi nici nu dormim. Ne pregătim pentru alea... pentru examene.
Diana : Ştiaţi că la fiecare al patrulea om, unul se naşte cretin?
Alex : Nu mai spune… (numără) unu, doi, trei, patru...
(Râd toţi)
Diana : Toate astea sunt consecinţele distrugerii echilibrului ecologic şi ale alcoolismului
părinţilor noştri. Ne pandeste degenerescenţa. Vă daţi seama?
Profa : Diana! Adevărul e că omenirea a ajuns, intr-o situaţie înspăimântătoare uitati-va
si voi …te si miri ca mai traiesti ! Războaie, atentate, boli. Şi ce se intampla cu natura…
e îngrozitor! Copiii noştri...
Alex : Profa…
Profa : voi… Da, într-adevăr se petrec lucruri inimaginabile!
Alex : Profa … ce-ar fi să punem puţină muzică? Vreti? Sa poate ?
Profa : Eu? Sigur că da, sigur Alex. De ce să vorbim numai despre lucruri triste? Doar e
o aniversare! A da eu n-am decat … valsuri. Voi nu prea mai dansaţi vals, nu-i aşa?
Victor : Dansăm, dansăm…

%7
Profa : Aparatul e acolo…uite casetele…
Alex : Profa…pot… ?....
Profa : Da, sigur…
Alex : Pai profa asta nu merge cu casete…e cu….
Profa : Da ? N-am stiut !...
Victor : Da..da..da e perfect…..valsuri…. Ascultati…. Dansam, dansam…( incepe
muzica) Imi permitati.
Profa: Cu mine? Ce ţi-a venit Paul, n-am mai dansat de o sută de ani. Dansează mai bine
cu Diana.
Victor : Ea dansează exclusiv cu Dan. Ştiţi ei, cum să vă spun….
Alin : Noi suntem logoditi…
Profa: Logoditi ....cam devreme... Ei bine, atunci...

Muzica (încep să danseze)

Diana : Nu-mi mai place toată povestea asta!

Alin : De când, nu-ţi mai place?
Diana : De cand am intrat aici. ….....

Profa (dansează cuVictor ) : …..da……Important, e să-ţi găseşti punctul tău de sprijin,

locul tău sub soare.
Victor : Şi dumneavoastră vi l-aţi găsit?
Profa : Eu îmi iubesc meseria. Şcoala e toată viaţa mea.
Victor : E bine, desigur, să-ţi iubeşti profesia, dar nu strică să te iubească şi ea...
Profa : ... Înţeleg, dumneata te referi la o recompensă, dar eu când văd tinerii minunaţi,
bine pregătiţi cărora le dau drumul în viaţă, în sfârşit, când văd tineri ca voi... sunt
fericită. …

Se termina dansul

%8
Profa : N-am mai dansat de atâta timp! Valsul ăsta... se întâmplă, ca cele mai profunde
trăiri să fie legate de o melodie pe care merită s-o asculţi...
Diana : Asta se numeşte memorie asociativo-emoţională.
Profa : Da, da, mă uitam la voi, şi mă revedeam… tânără, îndrăgostită... Ah, ce bine e să
fii îndrăgostit! Din păcate …..în cazul meu, n-a ieşit nimic...
Diana : De ce?
Profa : Alesul meu a preferat o partidă mai avantajoasă.
Diana : Trebuia să vă îndrăgostiţi imediat de altul. Ăsta e remediul!
Profa : Din păcate, în problema asta sunt cam demodată.

//
Alex : Spuneţi-mi, profa ..... lucrările noastre or sa fie corectate mâine?
Profa : Da.
Alex : De comisie?
Profa : Da, o comisie aleasă prin tragere la sorti , ca de obicei.
Alex : Şi cand aflam notele?
Profa : Pai mâine. Imediat dupa ce se verifică lucrările. Vă puteţi interesa la şcoală,
mâine după masă.
Alex : Îmi tremură de pe acum genunchii!
Profa : De ce ? Ai scris cumva o lucrare proastă?
Alex : Of, nu ştiu... de fapt... n-am scris nimic.
Profa : Cum, n-ai scris nimic?
Alex : Uite aşa. N-am scris un cuvant...ma rog...o cifra...ca e mate......
(Pauză)
Profa : Dar ai totuşi media şapte. Un şapte mare.
Alex : Ei...daaa....să vă spun ... toate lucrările de control..... le-am cam copiat.
Profa : Cum le-ai copiat?

%9
Alex : Cum, cum? Parcă dumneavoastră nu ştiţi cum se copiază! Şi azi aveam de gând.
Dar Stroeasca, anaconda aia cu ochelari s-a proţăpit lângă mine, bestia; scuzaţi-mă... aşa
că nu puteam nici să-mi mişc capul, d-apoi să copiez.
Profa : Mai Alex..., dar n-am venit eu la tine?...
Alex : Ba aţi venit.
Profa : Şi nu ţi-am suflat?
Alex : Mi-aţi suflat.
Profa : Şi?
Alex : Şi.... nimic!...Mi-ati suflat prea putin...
Profa : Cum se poate? N-ai rezolvat ... măcar... ceva? N-ai rezolvat nici macar un
subiect?
Alex : Nici macar unul!
Alexandra : O să-i dea patru?
(Pauză)
Victor : Nu ii vor pune patru.... Doamna, în ce spital e internată mama dumneavoastră?
Profa : Mama? La Municipal.
Diana : Dar dacă n-a scris nimic...
Alin : Oricum ii pun un cinci.
Diana : Chiar dacă n-a scris nimic-nimic?
Profa: Pai...nu stiu ce sa zic...Comisia decide.... Nu am cum sa-l ajut...
Alin : Corect. Dar comisia va decide să i se dea "cinci". Doar n-au să-l pice pe baiatu lu
Diaconescu !
Profa : Nu-i chiar aşa. Aprecierea comisiei... Nu stiu ce sa spun...
Victor : Spuneţi-mi vă rog numele medicului şef...
Profa : Al cui? Aa...Mavrodin , mi se pare. De ce-ţi trebuie?...Stai. Nu, Alex, nu se poate
să nu fi scris chiar nimic! Chiar şi cel mai prost elev...
Alex : Păi asta şi sunt, cel mai prost elev!... Numai că nimeni n-a ştiut-o. M-am fofilat cu
succes. Ce nu învaţă omul în doişpe ani de şcoală!

%10
Alin : Termina cu prostiile ! D-na profesoara... va rugam să ne faceţi un mic dar de ziua
dumneavoastră.......noi....
Profa : Dragii mei, voi, priviţi cam superficial lucrurile...
Alin : Dimpotrivă, suntem foarte serioşi....noi...
Profa : De ce să mizaţi pe o rezolvare favorabilă ? O notă proasta nu e deloc exclusă...
Eu, bineînţeles o să mă străduiesc... am să fac tot ce pot...
Alin : Nu ne îndoim că o să ne ajutaţi, dar ce vreau eu să spun...
Alex : Nu vă supăraţi, profa...
Alin : Taci omule odata! Hai să n-o mai lungim atata..... Nu e drept! Doamna profesoara!
Eu de exemplu, eu vreau sa dau la filozofie si.... n-am, chiar n-am nevoie de un zece la
matematică. E ridicol! Din clasa a opta mă ocup de Shopenhauer . Lucrările mele au fost
trimise la concurs, am o diplomă şi acum din cauza unei amărâte de matematici am să-mi
pierd poate singura mea şansă de a face ceea ce-mi doresc eu in viata, iertaţi-mă....
Profa : Te ocupi de Shopenhauer? La vârsta dumitale? N-am ştiut nimic.
Victor : Cum să nu! Avem printre noi un shopenhauerian! Într-o faşă!
Alin : Doamna...eu studiez problema originii răului.
Profa : Hai lasa-ma! Impresionant! Povesteşte-ne!
Victor : A....asta durează.... ne-apucă noaptea!
Alex : Nu, dă-i drumul! Zi! Nu fi modest!
Alin : Sigur ? Bun, hai să ne lămurim, mai întâi. Care este originea răului?
Profa : Nu ştiu.
Alin : Pai, originea raului vine de la cunoastere, de la Caderea din Paradis...din mintea
noastra! Caderea din Rai- mancatul marului, adica Actul Cunoasterii Binelui si
Raului.. .asta inseamna ruperea totala de natura... in care Binele si Raul sunt pur si simplu
impreuna. Un pom, o frunza...o floare... nu-si pun problema de bine sau de rau...exact
cum nici Adam, nici Eva, nu-si puneau problema inainte de a fi muscat din mar... .
Pacatul, asta inseamna...DIFERENTA dintre bine si rau – Intrebarile, adica activitatea
mintii ( acest lucru in termeni stiintifici se numeste „DIHOTOMIE”- adica separarea).
Pana la urma Diavol sau „Diabolo”- in greaca veche, inseamna „taierea”- separarea,

%11
impartirea in doua- indoiala (in limba romana). Adica isusi gandul omului. Pentru ca,
cunostintele noastre ajung la minte prin perceptii, prin senzatii, doar ca simturile omului
sunt inselatoare si ... nu intotdeauna ceea ce vezi ca e un cer albastru este chiar ceva
albastru... Ma urmariti?... Prin urmare, ceea ce vezi , auzi, gusti, pipai... este perceput de
creer in functie de dispozitia in care esti in momentul respectiv.... si atunci informatia
poate fi alterata... ajung la mintea omului perturbate . Rezultatul intregului sistem
senzorial iti da o gandire care nu corespunde cu realitatea. Drept care, de fapt,
cunoasterea este o NON-cunoastere, sau mai putem spune ca este UN SINGUR PUNCT
de vedere. Al tau. Atat! Astfel ca- mancatul marului este de fapt o iluzie a mintii. Deci,
Binele si Raul sunt IMPREUNA Dumnezeu. Diavolul le-a despartit si, prin urmare,
lumea a inceput „sa gandeasca” si de aici nenorocirile. Pentru ca fiecare intelege in felul
lui si de aici apare non-comunicarea.... haosul in care traim, de care vorbeati mai
devreme.
Profa : Şi atunci, cine e responsabil?
Alin : Noi! Dumnezeu ne-a dat libertatea. N-a vrut să ne facă sclavi şi să ne aducă prin
forţă pe calea cea bună. Doar nu suntem o turmă de oi ! Ne-a dat libertatea de a alege.
Între bine şi rău.
Profa : Dar de ce totuşi omul alege cateodată răul?
Victor : Asta e pentru că răul este o plăcere. Iar pe lume sunt puţine plăceri!
Profa : A.... Ce mă intrigă pe mine este această libertate a opiniilor. Generaţia mea era
mai puţin îndrăzneaţă în aprecierile ei.
Alin : E firesc. Fiecare generaţie trebuie s-o întreacă pe cea anterioară. Asta e legea
progresului. Imaginaţi-vă acum, cât de aiurea si de dureros este că, din cauza unor
formalităţi stupide - o nota mica la matematică - poti să-ţi pierzi posibilitatea de a te
ocupa de ceea ce-ţi doreşti cu adevărat. Doamne! Ce legatură are examenul la matematică
cu Shopenhauer ? Şi totuşi eu nu pot nici măcar să mă mulţumesc cu un cinci, ca domnu
Diaconescu…. Nota maxima este o necesitate pentru mine!
Profa : Cum ? Alin, nici tu n-ai scris nimic?
Alin : Nu, de ce mă întrebaţi? Am rezolvat câte ceva ... dar...

%12
Alex : Adica eu de ce trebuie să mă mulţumesc cu un cinci? O.K.eu vreau un 10... asta un
7... Nu vreau un zece, ca alţii, trebuie să ai puţin obraz.... Dar tare mi-ar trebui şi mie
un ....şapte?
Profa : Alex si tu tot la filozofie vrei să te înscrii?
Alex : Eu? Nici vorbă profa. Eu vreau să dau la asta... la aia cu copacii... cu padurari.... la
Silvicultură, dar se intra doar pe baza de dosar. Ştiţi, eu iubesc pădurea. În fiecare an plec
la ţară, la bunica, culeg fragi, ciuperci, Profa! O minune. Dacă vreţi mergem împreună
după examene. N-o să vă pară rău. Mergem? Nu e departe....
Profa : Mulţumesc Alex . Dar mama...
Alex : O să vedeţi de toate! O să-mi mulţumiţi. Mergi pe drum, întâlneşti iepuraşi,
păsărelele cântă, veveriţele sar, clopoţeii răsună, aer curat şi de jur împrejur floricele,
floricele şi fluturi din ăia pictaţi...
Profa : Nu pot, mulţumesc... mama mea e internată în spital.
Alex : O luam si pe mama dvs...o sa-i faca bine aerul curat. Bunică-mea are şi o vacă.
Dimineaţa cum te trezeşti, cana cu lapte cald, direct la pat!... Profa... E blana!....
Victor : Permiteţi-mi doamna... a mai rămas ceva aici. (îi întinde paharul de şampanie)
Profa : Nu mai trebuie să beţi...
Victor : Nici nu mai avem ce. Atenţie! Ridicaţi toţi paharele. În cinstea Doamnei
profesoare! Multi ani traiasca.... (canta)
Profa : Gata ! ... m-ai intristat foarte tare, Alex. Foarte Tare ! Dar sper că până la urmă
totul se va rezolva cu bine. La toamna ai să-ti depui dosarul şi o să intri la Silvicultura.
Chiar dacă nu se rezolvă toate dintr-o dată, în acelaşi an, nu e grav. Important este ca în
orice situaţie să rămâneţi oameni cinstiţi.
Alex : Într-adevăr, nu e important dacă luăm examenul anul ăsta, sau, mă rog, peste zece
ani, ci important e să fim oameni! Cât e de adevărat! Eu, dacă nu intru la Silvicultura, mă
fac brigadier , ce dacă o să planga mama !?
Alin : Lasa , mai stai si tu pe-acasa...sa nu uite mamica ce baiat mare are...
Alex : Ce ti-o cauti .... azi...
Victor : Vreau să vă fac o propunere. Îmi acordaţi un minut?

%13
 (Profa si Paul se duc în bucătărie)
Alex : Să vedem ce ispravă o să facă diplomatul.
Diana : N-o să iasă nimic bun din treaba asta.
Alex : De unde ştii tu ?
Diana : Intuiesc.
X
Diana : Alin hai sa plecam!
XX
Alex : De ce ne face asta atmosferă proastă? N-avea decât să nu vie!
XXX
Diana : Eu, Alex , sunt o natură foarte studioasă şi poate că în felul ăsta am prilejul să
studiez viaţa.
Alex : Studiaz-o pe-afara...
XXXX
Alex : ....bai, bai stati ma.... unde plecati?
XXXXX
Diana : Ne ducem sa ne-o tragem !

Bucatarie 2

Victor : N-aţi vrea s-o transferaţi pe mama dumneavoastră la clinica profesorului Popov?
X
Profa : Profesorul Popov... e o somitate mondială! E imposibil!
XX
Victor : Profesorul Popov l-a tratat pe tatăl meu si au ramas prieteni, am să-l rog pe tata,
o să-i spun că e pentru dumneavoastră. Sunt convins că n-o să refuze.
XXX
Profa : Nu ştiu dacă se cuvine?... Nici n-aş putea sa ma revanşez !
Victor : Haideti d-na profesoara...

%14
XXXX
Profa : As putea să te meditez, să te pregătesc pentru examene? Vrei să dai la
Politehnică?
XXXXX
Victor : Mulţumesc. Nu, eu mă înscriu la Sorbona, la Stiinte politice.
Profa : In Franta? La Paris?
Victor : Da.
Profa : Acolo-i atât de greu! Din păcate, la nivelul acela... eu n-am relaţii. Deşi, ştii, am o
verisoara la Paris... Dacă n-ai unde locui, am să-i scriu, am să o sun, ca pe toată durata
examenului... să-mi facă acest bine, ea e singură, tu esti un baiat educat, nu deranjezi pe
nimeni, e o femeie bună, cumsecade, o să te primească bucuroasă. Pot s-o sun chiar azi,
chiar acum!
Victor : Nu vă deranjaţi. In Franta e aranjat tot.
Profa : Dar cu ce te-aş mai putea ajuta?
Victor : Ce draguta sunteţi. Eu n-am nevoie de nimic. Poate ca suna ciudat, dar chiar n-
am nici un fel de probleme. Sau măcar, nu din cele nerezolvabile.
Profa : Nu, aşa nu pot. O să mă chinuiască gândul că am o datorie... nu pot.
Victor : Ei, bine, bine! Dacă vreţi neapărat să faceţi ceva pentru mine.... ma rog nu pentru
mine, ci pentru prietenii mei... ar fi ceva...
Profa : Bineînţeles! Cu plăcere! Orice m-ai ruga! Te ascult.
Victor : Chiar orice v-aş ruga? Nu vă e teamă că am să iau de bune cuvintele
dumneavoastră?... Glumeam... doamna prietenii astia ai mei sunt oameni de treabă,
simpatici, de acord, nu? Sunt inteligenţi, talentaţi, cumsecade, dar... există situaţii în care
suntem obligaţi să recurgem la un compromis... Când, ca să spunem aşa, un scop înalt ne
obligă să schimbăm uneori mijloacele... Mă înţelegeţi? În asemenea situaţii este absolut
necesar un punct de vedere mai larg, pentru că ceea ce dintr-un punct de vedere comun
poate părea abject şi condamnabil, la oamenii cu vederi mai largi nu suscită nici un
protest, este? Iar dumneavoastră, păreţi a fi intocmai un asemenea om. De aceea am şi

%15
hotărât să vă adresăm dumneavoastră rugamintea noastră, convinşi fiind că ne veţi
înţelege şi că nu ne veti refuza.
Profa : Am să mă străduiesc... N-am înţeles prea bine... dar desigur...
Victor : Mulţumesc, mulţumesc. (tare)

//
Victor : Gata! Doamna profesoara e de acord să ne ajute.
(Exclamaţii de uimire şi entuziasm: "Cum, deja? Bravo, diplomatule! Mulţumim!")
Profa : Stati asa, nu-mi mulţumiti inca...., nu ştiu despre ce e vorba.
Alin : Cum nu ştiţi? Adică Victor nu v-a spus inca nimic?
Victor : Am pregătit doar terenul, dar Doamna profesoara mi-a făgăduit. Nu-i aşa că mi-
aţi făgăduit ?
Profa : Da, dar....
Victor : Daţi-i drumul!
Diana : Spuneţi-mi doamna, cheia seifului e la dumneavoastră?
Profa : Care seif ?
Alex : În care se află tezele noastre.
Profa : E la mine. Dar de ce?
Diana : N-aţi putea să ne o daţi ? Pentru scurt timp.
Profa : Pentru ce?
Diana : V-am explicat doar...
Alin : Doamna, noi toţi, ne înscriem la facultăţi umaniste. Lucrările de la matematică le-
am făcut, nu tocmai... în sfârşit, cu greşeli. Dar în afară de Alex avem toţi, neapărat,
nevoie de câte un zece.
Victor : Pardon. Eu n-am nevoie de nimic. O fac numai pentru voi. Scuzaţi-mă.
Diana : N-aţi putea să ne daţi cheia pentru câtva timp? Ne-am corecta greşelile şi v-am
aduce-o înapoi.
Alex : Exact. Am adus cu noi variantele corecte. (scoate nişte foi dintr-o servietă) Uitaţi-
vă. Noi le-am... putea schimba! Dacă nu putem face asta... vai de capul nostru !

%16
Alin : Important e că nimeni nu iese păgubit din treaba asta. Noi intrăm la facultăţi
umaniste şi astfel nici un matematician nu va suferi din cauza notei noastre mari. Nu le
vom fi concurenţi.
Victor : Dacă vă temeţi, vă garantăm păstrarea absolută a secretului.
Alax : O vorbă n-o să ne scape. Fiţi sigură!
Alin : Iar dacă vor fi mai multe note de zece, dumneavoastră veţi fi lăudată!
Alex : Da
(Pauză)

Alex : …de ce ne priviti aşa?

Profa : Deci, aţi venit la mine după cheie?
Alex : Da... Şi ce-i cu asta?
Alin : Nu!
Diana : Nu numai...
Victor : Doamna profesoara, pai se poate, noi am venit de fapt să vă felicităm de ziua
dumneavoastră!
Profa : Şi pentru orice eventualitate, aţi pregătit variantele lucrarilor pe care vreţi să le
inlocuiti!
Diana : Vai de mine, cum puteţi spune asta? Noi am venit să ne sfătuim prieteneşte cu
dumneavoastră. Vroiam s-o facem aşa, omeneşte. Credeam că o să ne înţelegeţi.
Profa: Ce sa inteleg ?! Ce sa-nteleg ?! Ce sa-nteleg Diana ! Asta e o ticăloşie! E un furt !
E…
Dan : Ei bine stiti ce, am răbdat destul. Acum puteţi să ne spuneţi toate cuvintele alea
răsuflate şi goale pe care le-am mai auzit de o mie de ori.
Profa : Nu, Dan, nu sunt cuvinte goale şi-mi pare foarte rău că nu înţelegeţi. Uite ce,
dragii mei elevi, luaţi-vă cadourile şi plecaţi. Cel mai bun lucru pe care-l pot face pentru
voi, este să nu spun nimănui la şcoală despre ce ati facut azi aici ! La revedere.
(Pauză)

%17
Victor : Doamna, degeaba ne priviti cu atata repros. Nu mai suntem copii şi ştim foarte
bine dificultăţile solicitarii noastre, despre care v-am prevenit de la bun început şi pe care
mi-aţi promis mai devreme ca le veti indeplini ……
Profa : Uite ce e mai baiatule, nu mai vreau să-ţi ascult demagogia. Şi de asemenea, te
rog să nu te mai ocupi de mama mea. Da ? Eu nu vând note.
Victor : Nu mă aşteptam ca o femeie inteligentă ca dumneavoastră să poată da o astfel de
interpretare...
Profa : De mama mea o să ma ocup eu şi dacă va fi necesar, va fi transferată la clinica lui
Popov şi fără ajutorul tau.
Victor : Nu mă îndoiesc nici o clipă de justeţea teoretică a convingerii dumneavoastră
referitoare la egalitatea în drepturi în domeniul asigurărilor sociale, dar eu nu-mi dezic
cuvântul dat. Nu intră în principiile mele. Şi în afară de asta v-am prevenit de la început
că eu n-am nevoie de nimic. Mă agit numai pentru aceşti oameni talentaţi cărora viaţa o
să le pună întotdeauna beţe-n roate pentru ca nu sunt în stare să se agite pentru ei înşişi.
Profa : Nu-i adevărat! Cand esti cu adevarat talentat iti gasesti întotdeauna singur
drumul!
Victor : Scuzaţi-mă, cum? Câţi ani aveţi?
(Pauză)
Profa : Spuneţi-mi sincer, dacă puteţi. Dacă ar fi fost cheia la D-na profesoara Stroescu,
tot asa v-ati fi dus la ea sa i-o cereti? Sau numai cu mine vă purtaţi aşa... numai pentru
că... nu mă respectaţi?
Alex : Dar vă respectăm! Şi chiar vă iubim foarte mult.
Alin : Dacă ar fi fost cheia la D-na Stroescu, ar fi fost mult mai simplu. Ea este diriginta
noastră. Cu alte cuvinte, e cointeresată la rezultate şi procente. Cu ea am fi căzut de
acord.
Profa : V-aţi fi dus şi la directoarea adjunctă?
Alex : De ce nu? D-na Ivanov nu e om? Şi băiatul ei dă examene.
Alin : Care e diferenţa? Toţi avem acelaşi scop şi aceleaşi probleme! Reuşita sută la sută.
Şi obţinerea mediilor.

%18
Profa : Şi sunteţi convinşi că nimeni nu v-ar fi refuzat?
Victor : Bineînţeles că nu!
Profa : În cazul ăsta, cu mine nu v-a mers.

//
Victor : Depinde din ce unghi privim. Dumneavoastră prezentaţi un avantaj. Sunteţi
singură în apartament. Asta facilitează întrucâtva problema. Se poate vorbi, de la suflet la
suflet, fără martori, chiar toată noaptea.
Profa : Să nu contaţi pe asta.
Victor : De ce? După câte înţeleg, nu asteptati musafiri. Iar noi am spus acasă că noaptea
asta s-ar putea să dormim în alta parte.
Profa : Si ce ? O să staţi să mă păziţi?
Victor : Nicidecum. Nu ne pierdem speranţa să ne despărţim prieteneşte.
Profa : Vouă chiar nu vă e teamă că am să povestesc mâine tot la şcoală?
Victor : N-o să povestiţi.
Profa : De ce?
Victor : Pentru că o să ne daţi cheia.
Profa : Şi dacă nu v-o dau?
Victor : O să vă convingem...
Profa : Credeţi?
Victor : Sau, o să vă obligăm!
Profa : Ia…Afară cu voi, imediat!
Victor : Of Doamna, eu va spun ca nu plecăm nicăieri si dvs tot insistati !?
Alex : Haideti Doamna…ce-o lalaim atat !!!
Profa : Terminaţi cu joaca asta stupidă!
Alin : Dar, doamna, faptul că sunteţi dezamăgită de noi, nu ne-a condus catre o
comportare negativă faţă de dumneavoastră.
Victor : Gândiţi-vă că, refuzându-le sprijinul îi împingeţi, poate…..la crimă ?
Profa : Eu? Îi împing la crimă? Aţi înnebunit? Ce-aţi putea face?

%19
Alex : Orice.
Profa : Voi glumiţi? Nu poate fi serios... Doamne, ce absurditate... E un cosmar…sunt
într-un coşmar. Mi se taie respiraţia...Diana, tu de ce taci? Nu se poate, e o glumă , o
gluma proastă, o gluma periculoasă…
Diana : Doamna profesoara…noi….bineinteles ca nu glumim! Hai? Ce facem, stăm aşa?
Pierdem timpul... Daţi-ne cheia şi să ne despărţim prieteni.
Profa : Plecaţi odată! Plecaţi cât nu e prea târziu! Chiar nu înţelegeţi!?
Victor : Nu plecăm nicăieri!
(Pauză)
Profa :Bine, în cazul ăsta, plec eu.
Alin : Doamna, puteţi să ne condamnaţi, dar nu vă lăsăm să plecaţi nicaieri.
( Profa se repede spre uşă, dar Alex si Dan îi barează drumul.)
Profa : Ce-i asta? Violenţă?
Victor : Nu noi am vrut-o.
Profa : Sun la poliţie. (ridică receptorul) Ce număr au?
Alex : 112.
Victor : Nu vă sfătuiesc. (îl priveşte pe Victor ) Pentru ce... poliţia...
(profa formează numărul)
Alex : Nu trebuie să faceţi asta, ah…. (smulge firul) V-am spus doar că nu trebuie.
(Pauză)
Profa : Vă sfătuiesc să va ganditi bine şi să plecaţi de bună voie, cât nu e prea târziu.

Bucatarie 3
( profesoara se duce în bucătărie închizând uşa după ea)

//
(... Alexandra începe să se îmbrace.)
Alex : Ce faci, Diana? Pleci ? Unde?

%20
Diana : Acasă.
Alex : Cum adica pleci? Şi noi ? Ce facem?
Diana : Nu ştiu. Credeam că şeful tău e mai deştept.
Alex : Mai aşteaptă !.....Victor !
Diana : Ce să mai aştept? Plecati si voi ! Cereţi-vă scuze, spuneţi că nu v-aţi dat seama.
Cereţi-vă iertare şi întindeţi-o de aici.
Alex : Adică să iau de două ori plasă?
Diana: Mai bine de două ori plasă, decât doi ani! X ( lui Alin:) Să mergem!
Alin : Poate că într-adevăr nu merită ? N-ar strica să fim uneori mai rezonabili ...
Alex : Ce spui ? Nu fraţilor, nu putem pleca. Cum asta? Mâine o să turbeze! O să ne facă
praf! N-aţi văzut-o cum tremura? Victor, zi-le ma şi tu!
Alin (lui Victor) : Bai da ţie nu ţi-e frica ?
Victor : Să-ţi intre bine în cap, fato, că dacă mă apuc de ceva, o duc până la capăt. Cu
orice preţ! X
Alex : Bravo ! Asa te vreau fratica! Hai ma nu tre sa va fie frica? N-o să ne facă nimic.
Din principiu ! Nici măcar n-o să ne scadă notele. …. Nu-i asa ?
Victor : Are dreptate. Scumpa noastră profesoara suferă de complexul Antigonei. X
Din astfel de naturi se nasc eroii şi conducătorii de revoluţii. Ppercepţiile idealiste asupra
realităţii sunt transpuse în principiu si orice violenţă contra personalităţii sau a idealurilor
lor le provoaca o impotrivire eroica si le dă prilejul să-şi manifeste la maxim forţele
spirituale. In viaţa de toate zilele de aceşti oameni râde toată lumea . Aşa ca profa noastra
ar trebui să ne fie recunoscătoare pentru că îi oferim o ocazie atât de strălucita de a-şi
realiza personalitatea. X
Alin : Bun si mai departe ce facem?
Victor : Nici măcar nu se pune problema sa plecam ! Acum nici nu conteaza dacă mâine
dimineaţă ne toarnă sau nu, desi, plecand acum, nu exclud această posibilitate. Datoria
noastră e s-o facem din acuzatoare, complice.
Alin : Dacă ea e, cum spui tu, o Antigonă, atunci n-o să treacă niciodată de partea
noastră.

%21
Victor : Fiecărui model psihic i se poate găsi cheia. Ştiu deja cum s-o înfrângem pe
Antigona … Prin violenţă. X
Alex : Păi si dacă îi facem felul, cum ne mai dă cheia?
Victor : Repet. Prin violenţă. Dar nu asupra ei însăşi, ar fi stupid, ci sub ochii ei, asupra
cuiva apropiat.
Alex : Cum asupra cuiva apropiat?
Victor : Uite-aşa mai Alexica, te legam de maini si de picirore iti bagam un mar in gura,
iti lipim un scoch peste ochi… şi-i spunem: ori ne daţi cheia, ori îl aruncăm de la etajul
11.
Alex : Bai… te ţii de bancuri.
Victor : Nu sunt bancuri. Dar metoda asta trebuie folosită cu foarte multă precauţie.
Numai atunci când adversarul este cu desăvârşire înfrânt din punct de vedere psihic, e
suficientă această lovitură de graţie.
Alex : Şi tu... bai …chiar ai de gând să mă arunci pe fereastră?
Victor : Da ma da nu ma teme. Am să procedez cu multă artă. Dar mai întâi trebuie să o
distrugem psihic.
Alex : Şi cum o să facem, fratica ?
Victor : Sunteţi ca nişte copii. Pe cuvântul meu. Uite, văd că mă înţelege si printesa
noastra!
Diana : Nu….
Dan : În general toţi idealiştii îşi fac o imagine sumbră asupra realităţii.
Victor : Corect! Trebuie să-i deschidem ochii asupra vieţii, s-o dăm cu capul de pereţi.
Să-i arătăm care e adevărata faţă a lumii. În sensul nostru. Adica sa ne purtam ca niste
lepre !
Alex : Să fiu al dracului dacă nu e o idee grozavă. Poate că ar fi bine... să ne îmbătăm...
pentru mai mult firesc?
Dan : Da tu nu poţi să te prefaci?
Victor : Mai vedem, dacă va fi nevoie, ai să te îmbeţi.
Alex : Am înţeles. Am o sticluţă la piept!

%22
Victor : Ai să devii alcoolic.
Alex : O fac pentru binele cauzei. De altfel pot să nici nu beau.
Victor : Printesa, ai ceva de comentat? Nu ţi se pare prea stupid? …Mă bucur. Deci
sunteţi de acord.

Profa (din bucătărie 3 ) :Diana , poţi să vii o clipă?

Alex : Haide printesa , dă-i drumul!

Alin : Ia-o si tu ca de la femeie la femeie !
Victor : Lasati-o ma in pace ca stie ea ce face … Diana : nu e nevoie să insişti. E destul
de deşteaptă ca să priceapă.
( Diana se îndreaptă către bucătărie.)
Alex : Să tragem cu urechea!

Bucatarie 4

Profa : De ce n-ai plecat? Ţi-am dat posibilitatea să pleci! Voi nu înţelegeţi ce vă

aşteaptă? Speram ca cel puţin tu să-ţi dai seama... eşti doar o fetiţă...
Diana : Nu mai sunt fetiţă!
Profa : A…ma rog… asta n-are importanţă. Dă-ţi seama ce scandal o să fie. Dacă nu
plecaţi imediat de aici, o să iasă un scandal groaznic. N-o să mai primiţi nici un fel de
diplomă ! Comportarea voastră intră sub incidenţa legii.
Diana : Vă supraapreciaţi forţele.
Profa : Cum adică le supraapreciez?... O să fiţi arestaţi! Îţi dai seama fetiţo că o să fiţi
arestaţi?
Diana: Pentru ce?
Profa : Cum pentru ce? Nu vă e frica de nimic?
Diana : Nu ştiu.
Profa : Voua chiar nu vă e frică?

%23
Diana : De dumneavoastră... nu!
Profa : Va nenorociti,voi nu vă daţi seama ce faceţi!
Diana : Vreau să vă dau un sfat, prietenesc. Degeaba vă încăpăţânaţi, pe cuvântul meu.
Ar trebui să le daţi cheia ! Până acum, rezolvam de mult problema şi v-o si aduceam
înapoi. Fără nici un incident. Şi aţi fi dormit liniştită.
Profa : Vorbeşti serios?... E o murdărie ce spui! E chiar o murdărie!
Diana : Păi viaţa, în general e ceva murdar, nu credeţi ? Spuneţi-mi, folosiţi des
transportul în comun? Nu ? Îl folosiţi, evident ca nu aveţi maşină. Si nu ati remarcat
niciodata, in jurul dvs, ce figuri triste au toate femeile , fara…. fara pic de culoare, fara
viata , deprimate si pline de riduri? Cu cearcane, cu ochii tristi, resemnati…de parca ar fi
niste animale duse la taiere…. Nişte feţe cenuşii ca …. Ca pungile pe care le cară după
ele si care sunt pline de cumparaturi ieftine. Amarate care tarasc dupa ele copii bolnavi si
nenorociti, care vor avea aceeasi soarta ... Dar doamna profesoara, exista si o altfel de
lume ! Am văzut şi altfel de femei, zimbitoare, elegante, frumoase, aranjate, care coborau
din maşini luxoase, inaccesibile muritorilor de rând. Si….
(Pauză)
Profa : Şi?
Diana: Asta-i tot.
Profa : Înţeleg. Îţi doreşti o viaţă plăcută, uşoară!
Diana: De ce nu? Dacă alţii o pot avea, eu de ce să n-o am ? S-ar părea că datele fizice
mi-o îngăduie.
Profa : O, Doamne, oare asta-i fericirea?
Diana: Nu, nu, nu !.... fericirea e desigur sa tragi ca boul la saiba, sa porti gumari… !
Ne-am obişnuit atâta de mult cu o existenţă… anosta încât nici nu ne mai dăm seama de
ea. Mama mea de exemplu - e bibliotecară - îmi spune mereu: "Trebuie să ne limităm
pretenţiile!"
Profa : Nu s-ar spune, judecând după aspectul tau.
Diana: Păi ea nu-şi limitează decât pretenţiile ei. Pana si ea a inteles ca in zilele noastre
imbrăcămintea este permisul de acces către o viaţă mai bună.

%24
Profa : Nu ţi-e ruşine să fii un parazit?
Diana: Dacă cineva te duce în spate, de ce să nu mergi? Hai, să vorbim ca de la femeie la
femeie. Vă daţi seama cum sunteţi îmbrăcată?
Profa : Poftim ?
Diana: Sunteţi de râsul şcolii.
Profa : Nu-i adevărat.
Diana: Sunteţi o femeie interesantă, dar umblaţi în ce dă Dumnezeu. Cine mai poartă azi
aşa ceva? Şi părul? De când n-aţi mai fost la coafor? De ce nu va machiati, de ce nu va
aranjati un pic cand veniti la scoala! Dati-va macar cu o crema pe fata, cu fond de ten cu
ceva ! Si renuntati la parfumul ala rusesc, de baba care pute de-ti vine sa vomiti ….
Profa : Ajunge! Am o mamă bolnavă. O boală incurabila care costă mulţi bani.
Diana: Nu înţeleg cum poate cineva să se neglijeze în halul ăsta? Cum puteţi trăi aşa?
Fără o mângâiere, fără atenţia cuiva, fără acele mici plăceri care ne înfrumuseţează atât
de mult viaţa, fără bucurii, fără dragoste! Parcă n-aţi fi femeie, pe cuvantu meu! Parcă aţi
fi un… un robot cu fustă! Şi dumneavoastra vă permiteţi să ne judecaţi, doar pentru faptul
că vrem să trăim omeneşte?
Profa : Omeneşte?
Diana: Da! Astăzi toată lumea vrea ce-i mai bun pentru el!
Profa : Nu-i adevărat! Nu vor toţi!
Diana : Ba vor! Numai că nu toţi reuşesc ! Şi cei care nu pot, spun că nu vor! Din
considerente morale. Minciuni! Vedeţi şi dumneavoastră! Nu puteţi să nu vedeţi tot ce se
petrece şi să tot minţiţi! De ce? De ce mintiti ?! De ce va mintiti ?!
Profa : Dar ce lucruri extraordinare se petrec acum, spre deosebire de alte timpuri?
Întotdeauna au existat oameni cu o tendinţă vulgara spre căpătuire, dar au existat şi alţii
cu criterii de adevărată valoare şi cu idealuri ! Ce te face să crezi că aceştia nu mai există?
Diana : A avut dreptate Paul . Sunteţi o veritabilă Antigonă!
Profa : Poftim? Spune-mi, te rog, pentru voi au vreun sens cuvintele "cinste",
"conştiinţă" ?

%25
Diana : Întrebaţi-mă de "generozitate", de "demnitate", sunt niste cuvinte foarte la modă.
Vreţi să ştiţi care e deosebirea dintre noi? Dumneavoastră v-aţi luptat toată viaţa să
supravieţuiţi la limita elementară, iar noi vom lupta să trăim bine ! Da, da, eu sunt o
calculată ! Sunt obligată să-mi socotesc fiecare pas ca să nu repet soarta mamei mele !
Chiar şi fecioria mi-o păstrez, tot din calcul ! În speranţa ca am să mi-o vând avantajos,
celui care va plăti mai mult !
Profa : Doar... îl iubeşti pe Alin, nu?
Diana : Nu în asemenea măsură încât să nu-i prefer un tip cu perspective mai mari !
(Alin se repede în bucătărie.)
Alin : Tu vorbesti serios ?
(Pauză)
Diana : Da vorbesc serios….
Alin : Da mi-ai spus ca ...
Diana : Ti-am spus , si ?
Alin : Pai ai spus ca. ...
Diana : Că mă mărit cu tine. Ti-am pus nişte condiţii. Ai uitat?
Alin : N-am uitat.
Diana : Atunci de ce comentezi? Străduieşte-te ! Hai ! Doar depinde numai de noi sa fim
fericiti, nu-i asa doamna ?
Profa : Ce condiţii i-ai pus lui Dan?
Diana : Să traim bine !
Alin : Dar ştii, ştii bine… ca o sa traim bine.
Diana : Ştiu un singur lucru, ca să trăieşti bine în zilele noastre trebuie să fii o lichea ! Şi
nu sunt sigură că atunci când ai să ajungi o lichea, am să te mai pot iubi.
Alin : Dar acum mă iubeşti? Acum? Când n-am devenit încă o lichea! Trebuie să ştiu
dacă mă iubeşti acum? Hai, spune!
Diana : Da, da, da. Pai cum să nu te iubesc, când eşti atât de îndrăgostit, atât de
ascultător, atât de reuşit, de inalt, de bine facut…de perfect ! Cu un asemenea apartament.

%26
Eu sunt doar o fată săracă, fără situaţie, fără relaţii, sunt de-a dreptul obligată să te
iubesc ! Sa te ador ! Nu pot trăi fără tine!
Alin : Taci, nu vorbi asa! Taci!
Diana : Te urăsc! Te urăsc!

Victor : Au innebunit !...Hai, du-te, Alex !

Alex : Nu mai pot! Nu mai pot să suport dramele astea familiare, nu mai rezist! Până şi
babacul, care e om serios, în asemenea situaţii o întinde. Şi ce om e! Directorul Bazei
legumicole ???? ! Cine mai bea cu mine?
Profa : Să nu îndrăzneşti! Nu-ţi dau voie! În casa mea! (îi aruncă sticla)
Alex : Vai, vai, vai ce-aţi făcut? Cum m-aţi enervat! Eu sunt un om de treabă, dar când...
e vorba de atac la persoană, sunt în stare să... De altfel sunt şi epileptic, fac crize ca
Dostoiesvski? Să vă demonstrez? Ia uitaţi-vă! (cade brusc pe podea scuturat de convulsii)
Vedeţi? Sunt bolnav. E periculos să fiu tramautizat, sub orice formă. Şi trebuie să vă spun
că de câte ori iau un "patru", mă apucă.
Profa : Nu ştiam că bei. E îngrozitor...
Alex : Nu, uitaţi-vă, acum nu beau. În general nu pot suporta băutura, din partea mea
poate să dispară de pe lume. Tata... se mai îmbata din când în când. El era pictor, un talent
înnăscut, organiza bâlciuri, decora vitrine şi în cele din urmă, pe nesimţite, a ajuns
director. Când se îmbată, ai ce auzi. Dă-i cu filozofie, dă-i cu matematică! Tot felul de
chestii despre viaţă, despre artă. Eu - zice – Alex, sunt un nemernic. Şi-i toarnă maică-mi
tot adevărul în faţă. Eu - zice - mi-am vândut sufletul pentru treizeci de arginţi. Dar pe
tine să nu te prind că faci la fel. Am să te urmăresc şi de pe lumea ailaltă, s-o ştii! Ce
idealuri mai sunt azi tată, - îi zic - ce tot îndrugi, faci lumea să râdă, zi-mi măcar unu!?
Da' el se înfurie, lepră-mi zice - de asta poporul a ajuns ce-a ajuns. Capitalişti şi parveniţi
fără de lege! Noi - zice - ne-am dat viaţa pentru ei. Păi, cine - zic - şi-a dat-o, tată, că doar
nu tu? Ăia care şi-au dat-o nu mai sunt de mult, nici măcar în amintire, potoleşte-te îi zic.
Aşa e timpul azi...

%27
Profa : Timpul îl fac oamenii. Timpul ăsta de azi este timpul nostru. El depinde numai de
noi.
Alex : Asta o spun şi eu profa…. timpul ca timpul, se poate trăi şi mai rău. Da’ babacu’
meu zice că după toate semnele se apropie sfârşitul lumii. Toată lumea se va preface într-
o grămadă puturoasă de gunoi, şi nu vor mai fi decât gândaci, numai gândaci.
Profa : Tatal tau bate campii!
Alex : Nu nu! Sunt de acord că e alcoolic, hoţ, da nu bate campii. E un om de treabă. O
victimă. Eu ţin la babacu’. Când greşeşte se căieşte. Iar păcătosul care se căieşte, după
cum se ştie...
Profa : Păcătosul care se căieşte, nu mai greşeşte. Iuda...
Alex : Iuda nu s-a căit. S-a spânzurat. Şi taică-miu săracu’, cum e ceva, zice că se
spânzură, "şi atunci s-o văd ce mai aşteaptă de la mine, o să tragă mâţa de coadă ca toţi, o
să afle şi ea cât costă sfertul de salam!" Asta, referitor la mama...
Profa : Eşti beat de-a binelea!
Alin : Eu nu sunt beat, dar nici eu nu pot declara ceva pozitiv despre părinţii mei. Credeţi
că fiul profesorului Andreescu, directorul ştiinţific al tatălui meu, ar fi fost nevoit să vină
la dumneavoastră ca să stoarcă o notă, că ar fi trebuit să se roage, să se umilească? Nu, lui
i s-a atribuit încă de la naştere un loc în universitate! Şi asta numai pentru că tatăl lui nu
se jenează să semneze articole scrise de alţii, în timp ce al meu, vezi bine, consideră că e
necinstit să le scrie pentru el insusi. De ce să cedez eu locul altuia? E locul meu. Şi dacă
trebuie, am să mă lupt cu dinţii pentru el. Pentru că altfel nu se poate supravieţui.
Profa : Încetaţi! Încetaţi imediat cu batjocura asta! Chiar mâine îi chem la şcoală pe toţi
părinţii! Doamne, nici un cuvânt de al vostru nu-i adevărat!
Victor : Ce-i gălăgia asta? Nu cumva e o bătaie? O să vă speriaţi toţi vecinii. Eu am
răsfoit toate albumele. Aveţi un "Chagal" impresionant. L-aţi primit? Ce serviciu ati facut
in schimb? Ştiţi cât e ceasul?
Profa : Nu vă dau cheia. Nu v-o dau!
Victor : Ce plictiseală. Prost lucraţi oameni buni. Fără inspiraţie, aş spune chiar fără har.
Doamna, n-o să protestaţi dacă vă percheziţionăm puţin?

%28
Profa : Cum să mă percheziţionaţi?
Victor : Ca la poliţie, în condiţii de arest. (îi face semn lui Alex )
Profa : Să nu îndrăzniţi! Nu vă apropiaţi de mine!
Alex : Nu vă temeţi. (lui Paul:) Poate că totuşi n-ar trebui, ce zici?
Victor : Omul propune, Dumnezeu dispune! Treaba mea e să propun.
Alex : Am înţeles. O clipă. Scuzaţi-mă. Am să procedez foarte corect, nici n-o să simţiţi.
(pe neaşteptate, parcurge în mişcări iuţi, cu degetele, trupul profesoarei) Asta e tot,
scuzaţi-mă! Saru’mana! (lui Paul :) Nimic.
Victor : Ştiam. Si, acum ce facem? Cercetăm locuinţa!

(Băieţii ies din bucătărie. Alex si Dan cauta prin totapartamentul.)

Diana : Daţi-le cheia doamna. V-am avertizat. Daţi-le-o!

Profa : Nu, nu, nu... Chiar mâine o să-mi dau demisia. E absurd, să mai fiu profesoară
când…
Victor : De ce nu înţelegeţi că nu avem nimic împotriva dumneavoastră personal. Din
contra, ne sunteţi foarte simpatică! Din păcate, cheia se află la dumneavoastră şi suntem
nevoiţi să luăm asupra noastră lovitura de graţie. Nu luptăm împotriva dumneavoastră, ci
pentru noi !

Heblu, se aprinde filat lumina- incaperea e distrusa

Profa : Poate că nu înţeleg eu bine... Spune-mi Victor , cu ce te alegi din toată treaba
asta?
Victor : Am pariat pe dumneavoastră.
Profa : Cum adică ai pariat pe mine?
Victor : Uite-aşa, dacă izbutesc să obţin de la dumneavoastră cheia, o să-mi meargă toate
din plin.
Profa : Care toate?

%29
Victor : Cariera. Viaţa. Bani. Dragostea.
Profa : Adică te îndoiai de reuşita propriei biografii?
Victor : Deloc. Dar ca să devii o mare personalitate, e absolut necesar să reprezinţi ceva
şi prin tine însuţi. Protecţia e un lucru minunat şi în primă etapă inevitabil, dar mai
departe totul depinde de propriile tale mijloace şi de propria ta voinţă. Să obţin de la
dumneavoastră cheia reprezintă pentru mine o temă profesională. Ca viitor diplomat,
trebuie să ştiu cum să-mi ating scopurile.
Profa : Prin orice mijloace?
Victor : Evident. Morala e o categorie umană şi deci relativă. Eu trebuie să acţionez din
interese politice, criteriul meu nu este morala, ci avantajul.
Profa : Deci pentru tine situaţia asta e o joacă.
Victor : Un experiment.
Profa : Pe oameni vii?
Victor : Cobaii nu sunt întotdeauna cei mai indicaţi.
Profa : Eşti consecvent în cinismul dumitale...
Victor : Ca şi dumneavoastră în legatură cu morala.
Profa : Dar cel puţin îţi dai seama că n-ai să reuşeşti nimic?
Victor : Ei, nu!? Cum aşa?
Profa : Pentru că n-am să vă dau cheia.
Victor : O să ne-o daţi. Şi încă cum!
Profa : De data asta, ai socotit prost. N-am să v-o dau.
Victor : Acţionaţi rectiliniu şi fără perfidie. În timp ce eu îmi pun la bătaie flexibilitatea
minţii şi varietatea metodelor. Sunt un mare intrigant, am să vă înfrâng prin uneltiri, ca
Iago.
Profa : Mă uimeşti, trebuie s-o recunosc, eşti inteligent, dotat cu simţ practic, de ce te
porţi aşa prosteşte? Trebuie să înţelegi că mâine se va afla tot la şcoală şi oricâte relaţii ai
avea, nu numai că n-ai să intri la Sorbona , dar te poţi trezi şi la închisoare.
Victor : Nu mă cunoaşteţi. Cariera e desigur un lucru minunat. Dar sunt momente când
sunt gata să fac orice pentru...

%30
Profa : Pentru ce?
(intră Dan )
Victor : Pentru putere. Pentru capacitatea de a stăpâni situaţia, pentru a simţi cum ţii în
mâinile tale soarta altor oameni. Dumneavoastră nu cunoaşteţi această voluptate de a te
simţi atotputernic! Acum sunt alte timpuri.
Profa : Ce timpuri?
Victor : Cum ce timpuri? Citiţi ziarele! Alte timpuri. Mai dure, mai energice, mai
eficiente. Timpuri care ne cer sa fim puternici, sa razbim, sa câştigam bani !
Profa : Ajută-mă ca să te-ajut. Nu, nu, nu… îţi dau ca să-mi dai! Ăsta e crezul vostru în
viaţă? Pwe voi o sa ne bazam noi? Voi sunteti viitorul nostru ?
Alin : Cu excepţia lui Alex, evident.
Victor : Orice societate îşi are rebuturile ei.
Profa : Rebuturile...
Alin : Consecinţele alcoolismului. De fapt, Alex e un om terminat.
Profa : Nu-i adevărat. Era un băiat bun, capabil. I-am văzut desenele la concursul din
clasa a cincea... Sunteţi nişte egoişti reci, răi, fără inimă! Şi nu vă mai uitaţi aşa la mine.
Nu mi-e frică de voi!
(intră clătinându-se Andrei)

Alex : Doamna... am să-l repar... Nu aveţi dreptul să... perchezionaţi... scuzaţi. Eu vă

iubesc... Sunteţi profesoara mea preferată... încă din copilărie. Aveţi nişte ochi minunaţi...
ca nişte lacuri... Poţi pescui în ei...
Victor : Bravo! Alex al nostru în chip de Romeo!
Alex : Daţi-mi mâna... vai ce rău îmi e... eu din clasa a cincea v-am... daţi-mi mâna...
Victor : Şi inima, boule. Mâna se cere împreună cu inima. (Paul il impinge pe Alex.
Cade.)
Alex : Eu pot să... pot. Puneţi-mi un cinci... Eu pot...…
Victor : Nu-l credeţi, doamna , e beat. Vă minte. O să-i daţi un cinci şi n-o să mai ştie de
dumneavoastră. Pe când eu... eu n-am să vă înşel! Câţi ani aveţi? 32…34…Patruzeci şi

%31
patru…? Nu contează, vă cer oficial mâna. Bineînţeles, cu condiţia să ne daţi cheia. Parcă
nu prea văd entuziasm, zâmbet de bucurie pe faţa logodnicei. Păcat! O femeie lipsită de
mângâieri bărbăteşti încetează să mai fie femeie, devine un cal de povară. Hotărâţi-vă, cu
mine n-o să vă pierdeţi. Iar în ce priveşte capacităţile mele masculine, ele depind întru
totul de feminitatea dumneavoastră.
Profa : …e inadmisibil……
Alin : Ştiţi ce mă intrigă pe mine cel mai mult în toată povestea asta? Faptul că îl
compătimiţi pe cel mai rău dintre noi, pe sugativa ăsta! Ăsta e un fenomen specific uman,
foarte emoţionant, graţie căruia suntem gata să compătimim pe ultimul beţiv sau criminal,
numai pe intelectual, nu! De ce vă e milă de Alex? Pentru ce-i faceţi o asemenea onoare?
V-a stricat telefonul, v-a percheziţionat, iar dumneavoastră l-aţi iertat pe loc în clipa în
care noi i-am zis "rebut".
Profa : …. e o victimă…. l-aţi instigat ….. l-aţi folosi….., vă pricepeţi de pe acum s-o
faceţi…..
Victor : Ştiţi că vă prinde foarte bine?
Profa : Poftim ?
Victor : Mânia, vă prinde foarte bine. Ochii vă ard, faţa păleşte. Aţi încercat niciodată să
jucaţi teatru? Aveţi un temperament adecvat, aş spune, chiar de tragediană.
Profa : Voi n-aveţi suflet?
Alin : Adică tot noi n-avem suflet. Tot noi? Da?
Victor : Potoleşte-te. Oricum nu ne înţelege. Nu vezi că nu e om, e o maşină, un robot.
Alin : Îi urăsc, îi urăsc pe eroii care se bagă singuri în gura tunului! De ce, de ce trebuie
să ne vârâm mereu în gura tunului? În şcoală trebuie să te prefaci că eşti un elev cuminte,
ca să capeţi o caracterizare bună, aici trebuie să ne prefacem că suntem nişte ticăloşi ca să
smulgem un punct în plus, pentru admiterea în facultate. Chiar nu pricepeţi că nu apăraţi
nişte idealuri înalte, umanitare, ci doar un sistem birocratic cu morala lui total falsă şi
stupidă?
Profa : Taci! Taci! Nu mai vreau să te ascult!

%32
Alin : Mizaţi pe vulnerabilitatea noastră, dar cum se poate ajunge la propriul
dumneavoastră suflet, plin de principii, de sentimente, de cuvinte moarte? Şi dacă la
şcoală nu vă credem, e numai pentru că nici voi nu mai credeţi în voi şi nici în ceea ce
vreţi să ne insuflaţi nouă!
Victor : Bravo, Dane! Esti un Cicero al zilelor noastre. Ascultaţi-l, ascultaţi-l doamna
profesoara !
Alin : Ne obligati de copii să fim ipocriţi, falşi, mincinoşi. Asta ne învaţă zeci de
profesori şi chiar viaţa însăşi. Aşa că lăsaţi-o baltă, doar suntem opera dumneavoastră!
Bravo, doamna profesoara, bravo! Suntem opera dumneavoastră!
Victor : Daţi-ne cheia şi culcaţi-vă liniştită. Sunteţi obosită, mâine trebuie să vă sculaţi de
dimineaţă să corectati lucrarile… Grăbiţi-vă să faceţi o faptă bună, atâta timp cât vă mai
bate inima şi cât puteţi încă s-o faceţi.
Profa : În picioare!... Când vorbeşti cu un profesor! (Paul si Dan se ridică fără să vrea în
picioare) Vor să mă înveţe ei pe mine ce este viaţa. Ce văd ochii voştri prin ochelarii lor
de cal, altceva decât masini luxoase, zorzoane aurite şi ţoale. Nu dau doi bani pe toate
astea! Dorinţele voastre sunt primitive: o hrană săţioasă şi o blană călduroasă. Plecaţi!
Ieşiţi afară!
Victor : Doamna...
Profa : Să taci! Am ascultat destul! Chiar credeai că ai să mă pui la punct? Am văzut tot
soiul de ticăloşi... Dar voi ce soi sunteţi? Nişte copii de bani gata. Dumnezeul vostru e
banul. Scuip pe sufletele voastre de doi bani! Afară din casa mea! Dacă nu plecaţi încep
să strig. Strig până-mi pleznesc coardele vocale şi când n-o să mai am glas, am să sparg
toate vasele, am să deschid gazul, am să dau foc casei! Afară! (le aruncă lucrurile)
Victor : Doamna profesoara! Doamna ! Ascultaţi!
Profa : Ce mai puteţi să-mi faceţi? Să mă omorâţi? Omorâţi-mă! Am să spun până în
ultima clipă că ceea ce faceţi voi este o ticăloşie!
Victor : Doar un cuvânt!
Profa : ...Şi minciună, numai minciună şi josnicie...

%33
Victor (strigând): Aţi învins, aţi învins! Experimentul s-a soldat cu victoria
dumneavoastră deplină. Vă felicit. Sper, Dane, că situaţia s-a clarificat şi că nu mai ai
nevoie de nici un fel de probe. O să vă părăsim imediat şi vă rugăm să ne iertaţi. Mă
bucur că nu m-am înşelat în privinţa dumneavoastră.
Profa : Cum adică... nu te-ai înşelat?
Victor : Jocul a mers prea departe şi nici nu ştiu cum să obţin iertarea dumneavoastră
pentru toată hărmălaia şi deranjul pe care vi l-am făcut. Credeţi-ne, acest experiment dur
ne-a fost extrem de necesar. Prin exemplul dumneavoastră am putut să redăm colegului
nostru încrederea în viaţă şi în oameni. De mult se afla într-o stare disperată şi în lipsa lui
de credinţă a ajuns în pragul sinuciderii. Am decis să-i dovedim că viaţa nu e deloc aşa de
neagră, de sumbră cum o vede el, că mai există bunătate, dreptate, că mai există idealuri
înalte şi în primul rând că mai există oameni, ca dumneavoastră, pentru care lipsa acestor
idealuri este egală cu moartea morală. Iertaţi-ne, pentru nedorita brutalitate pe care am
folosit-o faţă de dumneavoastră jucând rolul unor răufăcători, dar poate o să vă consoleze
faptul că aţi salvat un tânăr de la moarte. Lucru pentru care o să vă fim toată viaţa
recunoscători.
(Pauză)
Profa : Nu vă cred.
Victor : Cum... nu ne credeţi doamna ? Dane, spune-i tu!
Alin : Da, într-adevăr... eu vroiam să... dar acum am înţeles... şi... n-am s-o fac.
(Pauză)
Paul : Cere-i iertare d-nei profesoare!
Alin : Vă cer iertare... vă rog să mă iertaţi.
Profa : Nu pot.
Victor : Cum, nu vreţi să ne iertaţi?
Profa : Nu.
Victor : Mă puneţi într-o situaţie... e îngrozitor... Ne-am purtat porceşte, de acord, dar am
avut un scop nobil. Să salvăm un prieten! Ce era să facem,doamna ? Fiţi înţelegătoare!
Vă cer iertare în genunchi (îngenunchiază) până când o să ne iertaţi (lui Dan:) - şi tu!

%34
 (Dan îngenunchiază şi el, lângă Paul )
Profa : Ridicaţi-vă! Ce faceţi? Ridicaţi-vă...
Victor : Ne iertaţi,doamna profesoara?.. Spuneţi, ne iertaţi?... Până când nu ne iertaţi nu
ne ridicăm.
Profa : Nu ştiu... Dacă aş şti că e într-adevăr aşa... Dă-mi drumul! (vrea să plece, dar
Paul o reţine)
Victor : Permiteţi-ne, doamna , să mai rămânem aşa. În chip de penitenţă.
Profa : Nu-i nevoie. Ridicaţi-vă...
Victor : Dar v-am făcut să suferiţi. E îngrozitor...
Profa : Nu-i nimic. Ridicaţi-vă!
Victor : Sunteţi o sfântă. Acum crezi, Dane, în existenţa reală a idealurilor şi a oamenilor
care le înalţă ca pe un drapel?
Alin : Cred!
Victor : Bravo! N-ai să te mai (îşi înconjoară cu mâna gâtul)...?
Alin : Nu, n-am să mă mai...
Victor : N-are sa se mai... Vedeţi, d-na , aţi săvârşit o minune!
Diana : Caraghioşilor, tâmpiţilor! Animalelor! Mi-e scârbă de voi!
Victor : Bună dimineaţa, bine te-ai trezit. Ţi-ai pierdut vocea!
Diana : Nemernicule! Ticălosule! Te urăsc! (profei :) Cum le permiteţi să-şi bată joc de
dumneavoastră? Că-şi bat joc ca de o proastă, scuzaţi-mă. De mult trebuia să ne daţi afară
în suturi! Nu să discutaţi cu noi. Să ne goniţi cu picioare în fund! Să ne treacă pofta.
Doamne, nici un pic de mândrie, de simţ al demnităţii! Ei vă calcă în picioare şi
dumneavoastră le cântaţi în strună!

(Bucataria 5 . Profa se duce în bucătărie sa ia un pahar de apa)

Victor : Ăsta zic şi eu deznodământ! Bravo, printesa , bravo! (lui Alin:) Prietene, să nu te
complici niciodată cu femeile. Acum două minute mi se părea totul pierdut, dar cred că în

%35
clipa asta îmi trece prin cap o idee grozavă. (îl ia pe Dan deoparte şi-i explică ceva . Se
duc intr-o parte – spre scari).

Profa (se întoarce aducându-i Alexandrei un pahar cu apă): Bea puţină apă şi
linişteşte-te.
Diana : I-aţi crezut, nu-i aşa? I-aţi crezut? O făceau dinadins. Tactica lui Paul este să-şi
atace adversarul din toate părţile, să-l împresoare, să-l deruteze... Eu v-am prevenit...
Trebuia să le daţi de la început cheia. Se sufocau de râs... cum nu v-aţi dat seama... Ah...
cât sunteţi de... De ce îi credeţi? De ce vă grăbiţi să le iertaţi tot? De ce compătimiţi pe
toată lumea? Nu trebuie să compătimiţi pe nimeni! Pe nimeni! Niciodată!
Profa : Scuză-mă, acuma aş vrea să mă intind puţin.
Diana : Vă rog... doamna profesoara...
Profa : Ssst! Tăceţi! Nu mai există nici-o doamna profesoara aici! A murit.
(Diana se duce la baie sa se aranjeze)

//

Alin (lui Victor ) : Ai înnebunit!?

Victor : De ce?
Alin : Pentru că asta e o ticăloşie!
Victor : De ce mă rog? Ar fi o chestie binevenită!
Alin : După care nu m-aş mai respecta, ca bărbat.
Victor : Vai, neprihănitul de tine! Vai, ce om cumsecade! Vai, câtă fidelitate!
Alin : Încetează, ştii doar în ce relaţii sunt cu Diana.
Victor : Ei şi ce? Pricepe odată, zăpăcitule, că lucrurile nu vor ajunge acolo. N-o facem
serios, ci doar atât cât s-o speriem pe…. , vezi bine că a început să se dezarticuleze. Dacă
insistăm puţin, cedează.
Alin : Oricum. Nu pot. Îmi pare rău.

%36
Victor : Nu fi prost !... Eşti un prăpădit. O muiere...
Alin : Înţelege că nu pot să fac asta! Ne-am dat cuvântul că ne vom căsători. Ar însemna
să trădez tot ce am mai scump.
Victor : Mare lucru că ai să trădezi! Ai s-o faci, şi n-ai să mori. Dacă o cere cauza?!
Pricepi? Pentru cauză!
Alin : Ce fel de cauză? Adică să distrugem tot! Că tot se duce dracului! Nu mai înţeleg
nimic. De ce-am venit aici? Poate-mi explici tu? De ce-am făcut toată porcăria asta?
Victor : Aha, ai început să dai înapoi? Adică nu mai recunoşti nici o cauză! Numai eu
sunt de vină, mă agit ca prostul, mă consum şi pentru ce? Poftim de le mai fă bine
oamenilor. Fricoşilor! Idioţilor! Cretini cu mintea îngustă, moralişti păduchioşi! Mă
dezgustaţi în primul rând ca artist, ca estet! Ai distrus o asemenea operă, prostule!
Alin : Eu, ..
Victor : Taci, am priceput de mult că nu vrei altceva în viaţă decât să dormi cu muierea
ta. Te priveşte! Fiecare cu nevoile lui. Dar pe taică-miu să nu mai contezi. Ai înţeles? Şi o
să mă delectez privind ce şut o să-ţi dea asta când în loc de institut ai sa ajungi la
Legume…la taicasu !! (râde) Ai auzit cu urechile tale că fata n-are de gând să se vândă
ieftin.
Alin : Bine.
Victor : Ce bine?
Alin : Du-te dracu’! Sunt de acord.
Victor : Dar să nu consideri că-mi faci o concesie. Principiul meu este: voia fiecăruia şi
fiecare e stăpân pe voia lui.
Alin : Te-am înţeles. Dar ţine minte, dacă după asta, Alexandra ...
Victor : De ce te porţi cu ea de parcă ar fi un ou moale? Doar ea te-a trădat prima. Dacă
vrei să ştii, mi-a plăcut şi mie când eram în clasa a noua, am vrut sa…dar am dibuit-o la
timp. E o scârbă!
Alin : Doar îmi dau perfect seama că am sa particip la o ticăloşie, că după aceea am să
mă blestem, şi-am să mă urăsc singur, dar o fac totuşi. Asta e interesant...
Victor : Las-o baltă! Te-ai molipsit de la Schopenhauer al tău.

%37
//

Alexandra (îi aruncă haina lui Dan) : Dan, îmbracă-te!

Paul : Ce-i printesa, vad ca-ti place să te bagi unde nu-ţi fierbe oala? Faci pe comisarul,
deşi ţi se potriveşte mai bine rolul Damei cu Camelii.
Alexandra : Nu simt deloc nevoia să conversez cu tine.
Paul : O, zei, nemilosi si soarta cruda, cât de nedreaptă e această femeie faţă de mine!
Alexandra (lui Dan ): Ce stai? Ajută-l! Nu vezi că e pe punctul s-adoarmă.
Paul : Nu te mai agita fetiţo, potoleşte-te!
Alexandra : Dan, ori te îmbraci imediat şi plecăm... ori...
Paul : Ori?
Alexandra : Nu vorbeam cu tine.
Paul : Dar eu îţi spun ţie: vrei să pleci? Pleacă! Noi mai rămânem. Nu-i aşa, Dan ?
Alexandra : Dan, îţi spun pentru ultima oară...
Paul : Ia gata cu fitele ! Ţi s-a spus odată că nu pleacă?! Nu pleaca!
Alexandra: Deci, ţii cu el? Cu licheaua asta? Bine, o să-ţi pară rău!
Paul : Aşteaptă, nu te grăbi, mai e o chestie ! (îi barează drumul)
Alexandra: Ia-ţi mâinile de pe mine! (reuşeşte să scape, dar Paul o apucă de mână şi
aproape o trânteşte pe un fotoliu) Ce faci? Ce faci... dobitocule?
Paul : Aşează-te şi stai liniştită. Aici bărbaţii hotărăsc. E clar? (se apropie de Alex , care
doarme. Il zgâlţâie.) Deşteptarea frate, sună goarna! Scoală-te odată! (îi strigă în ureche)
Vrei să capeţi notă de trecere, sau nu? (Paul ia o cană cu apă şi i-o toarnă în cap.)
Andrei : Ba te-ai tacanit ? (se scutură de apă)
Paul : Ascultă-mă cu atenţie. Cât te-ai odihnit tu, eu şi cu Dan am tras aici toate sforile
posibile. (arătându-o peprofa ) O vezi? Zace.
Andrei : Da. Bună treabă!
Paul : Aşa că trecem la ultima etapă.

%38
Andrei : Care? Aia cu aruncatul pe fereastră?/ Nu mă arunc pe fereastră!

Paul : Nu te teme. Sarcina ta, când începem, e s-o ţii pe Alexandra de mâini în aşa fel
încât... în sfârşit, s-o ţii tare de tot . Ai înţeles?
Andrei : Înţeles. Dar nu chiar de tot...fratica ... Când începem, ce?
Paul : Nu te priveşte, e clar? Am spus: s-o ţii şi să nu-i dai drumul.
Andrei : S-o ţin şi să nu-i dai drumul!... sa nu-i dau cheia ! Clar.
Paul : În regulă. Dan , eşti gata?... Să trecem la etapa finală. (se apropie de profa) Dragă
Doamna profesoara, permiteţi-ne să vă facem o comunicare. Vă propun pentru ultima
oară să ne daţi cheia. În caz contrar veţi fi martoră şi implicit complice a unei infracţiuni
care se va petrece imediat sub ochii dumneavoastră! (tăcere) Aştept un minut. (îşi scoate
ceasul, îi urmăreşte surâzător mişcarea acelor, apoi face un gest cu mâna) Gata!
Conştiinţa mea e curată. V-am prevenit.
Alexandra : Dacă îndrăzneşti să te atingi dedoamna profesoara...
Paul : Dane , expune acestor ignoranţi intenţiile noastre.
Dan (după o pauză) : Nu pot aşa... dintr-o dată.
Paul : Înţeleg. Nu ai încă maturitatea necesară. Ce-ar fi să începem cu un mic striptis?
Permiteţi, donsoara!

(o forţează să danseze) Dans.

Alexandra : Gata? Pot să mă duc acasă? Sau acum trebuie să-ţi cer ţie voie?
Paul : Da, mie trebuie să-mi ceri acum voie!
Alexandra: Lasă-mă! Lasă-mă! Nu mă atinge! Dan ! ...
Paul : Dan nu te mai poate ajuta cu nimic. De altfel pentru el te reţin.
Alexandra : Ce vrei de la mine?
Paul : Chiar nu pricepi? Ei, haide, haide. De unde să începem? Canapeaua e ocupat... n-
aş vrea s-o deranjez pe Doamna profesoara. Uite un fotoliu. Alexutu , ia faţa de masă.
Andrei : Gata fratica.
Paul : Dacă se face atâta caz, în legătură cu virginitatea... un lucru atât de nefiresc... S'il
vous plaît madame. Dane, hai, ajută-ţi dama să se dezbrace. (pauză) M-ai dezamăgit azi,

%39
chéri. Aş putea desigur s-o fac eu, dar convenţia e mai de preţ decât banii. Alexandra, ai
înţeles, micuţo, ce vreau de la tine? Jos textila! Dacă Doamna profesoara refuză să ne
ajute, suntem nevoiţi să te sacrificăm împrejurărilor. Hai, repede, repede, să nu intervină
grosolanele mâini bărbăteşti, scoate-ţi bluziţa, ciorapii, sau ce mai ai pe acolo... Ce zici
Dane, nu te excită deloc? Hai, printesa, fa ceva pentru stimularea dorinţei! (îi ridică fusta)
Alexandra : Marş de aici!
Paul : Vai, vai, vai, ce bine eşti făcută! Eu mor de pe acum de poftă! E posibil, Dane, să
rămâi indiferent faţă de asemenea minuni demenţiale? Vezi să nu-ţi muşti pe urmă
degetele de necaz. N-am ce face, va trebui să ridic singur satârul. Hai Alex , ajută-mă.
Alex : Ce?
Paul : Printesa o să înceapă imediat să se opună, aşa că tu să-i ţii mâinile, cum am
stabilit.
Alexandra : Daţi-mi drumul! Lasă-mă! Ce faci? Mă doare!
Alex : Bai, asta o facem aşa de sanchi, nu ? Spune, numai de sanchi?
Paul : Astupă-i odată gura!
Alex : N-o facem de-adevărat, nu-i aşa? Fratica, fă-mi doar cu ochiul, ca să pricep! Mă
auzi, Paule?
Paul : Nu te mai zbate printesa , sa nu te sifonezi ! Fii mai blanda!
Alexandra : Dan !Dan fa ceva! Dan ajuta-ma ! Daaannn !!!
Paul (trăgându-i fusta): E un plângăcios Danut al tău! O potaie! O momâie!
Alex (continuă s-o ţină automat pe Alexandra): Printesa , nu te teme, o face aşa, de
sanchi. Auzi? Nu te teme.
Alexandra: Ma-ma-a!
Alex : Nu mai pot aşa, fratica! O las! Ziceai că de sanchi! Pe crucea mea c-o las!
Paul : Ţine-o mai strâns... mai strâns!
Alex : Mă iei drept sadic? Ce sunt eu, sadic? Duceţi-vă dracului toţi! (îi dă drumul
Alexandrei, care fuge)
Paul : Ţine-o! (fuge după Alexandra)
Alex : Ba, nu trebuie, Paul ! Las-o dracului! Fratica !

%40
Paul : Tu să nu-mi stai în drum!
Alex : Auzi, las-o Paul ! Să plecăm. Oricum n-am să te las! (Paul se răsuceşte, îl trânteşte
jos cu o lovitură puternică, apoi încet, se apropie zâmbind de Alexandra, care-l priveşte
îngrozită.Paul o ia în braţe şi-o duce spre fotoliu.)
Profa : Las-o! Auzi? Îţi spun s-o laşi. O să-ţi dau cheia (îi aruncă cheia pe duşumea, apoi,
se îndreaptă spre baie şi încuie uşa.)
Paul : What.... imi dati cheia ? Nu pe bune? (ii da cheia) Quod erat demonstrandum!
Fanfară, urale, aplauze! Triumful împăratului!
Alex : Lasă cheia!
Paul : Ce? Cine chiţcăie acolo: chiţ, chiţ, chiţ. Marş în gaura ta! De ce stai, Alexandra?
Îmbracă-te. Ce ma sperai că e adevărat? Ha! Ha! Ei nu te supăra, I am sorry!
Andrei : Pune cheia la loc!
Paul : Ascultă, când îmi degust victoria, nu-mi place să fiu deranjat.
Alex : Pune cheia la loc!
Paul : Am să fac imediat praf această musculiţă... Dan, prietene! Copilul nostru minune!
Ce stai aşa? Fii bărbat! Vino-ţi în fire. Totul e O.K. (la ureche) Du-te şi-ţi linişteşte
printesa!
Alex : Dă înapoi cheia, auzi? Şi să nu te atingi de ea! Arunc-o! Imediat! Dacă nu... te
omor!
Paul : Nenorocitule! Mai şi ameninţi! Toţi sunteţi nişte amarati! O să vă înecaţi în
propriul vostru rahat! Fac ceva pe cheia voastră de 2 bani.... Să vă stea în gât! Eu am
castigat! Adio, iubiţi colegi! Nu sunteţi decât nişte papusi de paie, toată viaţa o să fiţi
manevraţi şi traşi pe sfoară! Meditaţi în clipele voastre de răgaz la sensul vieţii şi la rolul
personalităţii în istorie! Cald salut Doamnei profesoare! Adioi …(pleacă)
(pauză lungă)
Dan : Alexandra , poate ...crede-ma…eu…
Alex : Să mergem, nu? Uite, am să pun cheia aici, la vedere, şi să plecăm. Ce e,
Alexandra? Îmbracă-te. E târziu... Dracu să-i ia, am întors toate pe dos. Uite, a răsărit
soarele! Ştiu c-am încurcat-o! Ce-o să fie mâine la şcoală! Doamne! Mai bine să nu ne

%41
gândim, nu-i aşa? Alexandra, de ce taci?... S-ar putea ca Profa să nu ne reclame. ... Mergi
sau nu mergi? Doar n-o să stai aşa până dimineaţă! E dimineata ! E-n regulă, poate ti-e
rusine de mine, am să te aştept jos, bine? Îmbracă-te şi pleacă. Te conduc acasă, bine?
(iese)
Alexandra : Doamna? Doamna, unde sunteţi? Doamna profesoara, sunteţi aici? Mă
auziţi?...Doamna, ei n-au luat-o... n-au luat-o... n-au luat cheia...Doamna profesoara...!

SFÂRŞIT

%42