1

Orlin Dyakov

Haide s-o ucidem pe Matilda!

Piesă de teatru

Personajele:

Max - un om bogat şi solid

Ivan - un om foarte simplu

Traducere - Olga Ștefan

 2

(O bancă în parc. Pe bancă stă Max - un tip solid și bine îmbrăcat. Încearcă să
citească ziarul. Evident, așteaptă pe cineva care întârzie. De bancă se apropie
Ivan. Arată sărăcăcios și ţine în mână o servietă „diplomat” veche)

Ivan - E liber?
Max - Da. (pauză)
Ivan - Scuze de deranj, dar... puteți să mă ajutați cu o leva?...
Max - Nu. (pauză)
Ivan - Nu că mi-ar trebui cine știe ce, dar... Încerc și eu să să intru în vorbă cu
dv. Vremea este frumoasă, nu-i așa? (pauză) Ştiu că aşteptați pe cineva
care...
Max - Sigur că aştept pe cineva...
Ivan - Sunt aici, pentru că...
Max - Dacă-ţi dau o leva, ai să te cari?
Ivan - Cred că...
Max - Poftim.
Ivan -... Nu, n-am să mă car.
Max – Atunci macar fă liniște.
Ivan - Ea nu va veni.
Max – Mă enervezi!
Ivan - Matilda a murit. (pauză) M-au trimis aici să vă spun.
Max - Cine v-a trimis?
Ivan - Matilda. Dimineață, la spital mi-a spus: „Du-te în parc şi spune-i că nu
ajung." Şi apoi...
Max - Cum... nu este posibil. Aseară am fost împreună… Am stat de vorbă, am
băut...
Ivan – Foarte bine!...
Max - Și dv. sunteți... ?
Ivan - O rudă apropiată.
Max - Ce s-a întâmplat?
Ivan - Ceva grav, la cap.
Max - Da, avea o migrenă.
Ivan - A fost o tumoare.
Max - Doamne!
Ivan - Mâine o înmormântează.
Max - Nu... nu pot să vin. Eu...
Ivan - Cum doriţi. Am transmis ce trebuia.
Max - De fapt... scuze pentru comportamentul meu, dar...
Ivan - Se întâmplă.
Max - La cât e înmormântarea?
Ivan - La douăsprezece.
Max - Da, mulţumesc. La revedere.
 3

Ivan - La revedere. (pauză)

Max - S-a chinuit?
Ivan - Nu. A fost brusc.
Max - Brusc şi... gata?
Ivan - Sfârșit.Fumați. E de la şoc.
Max - Sigur. Ştiți, aşteptam un om care...
Ivan - Şi vin eu şi vă spun că e mort.
Max - Nu a avut noroc.
Ivan - Nu a fost căsătorită?
Max - A fost. Da’ ce credeți, de ce sunt aici, de ce o aştept?
Ivan - Nu ştiu. Nu cumva își înșela soţul ?
Max - In ultima vreme nu se înţelegeau...La prima vedere... infedelitatea
supără, dar...
Ivan - A fost îndrăgostită?
Max - A fost! Ce groaznic sună.
Ivan - De cine?
Max - De mine.
Ivan - Şi dv.?
Max - Desigur. Da’ ce, nu vă convine?
Ivan - Contează?
Max - Deja nu mai. Nu ne-am prezentat.
Ivan - Poate altă dată.
Max - Înțeleg.(pauză) Nu, nu pot să cred că plec fără ea, că mâine...
Ivan - Acum începem să bocim? Sunteți bărbat, totuși…
Max - Ea a fost ființa care...
Ivan -...se tăvălea cu dv.
Max - Cinismul dv.. nu este prea potrivit în acest caz!
Ivan - Scuzați-mă.
Max - Probabil că nu sunteți o rudă apropiată.
Ivan - Am depășit momentul în această dimineaţă nu-mi mai pasă.
Max - Suferința mea va fi veșnică!
Ivan – înseamnă că Matilda vă era foarte aproapiată.
Max - Da! (scoate telefonul mobil) Alo, au venit? Spune-le că astăzi nu
vin la birou. O să-ți explic. Altcineva a mai sunat? (surprins) Când? Da, e
în buzunar, dar de când te-ai așezat pe el, nu mai sună! Ce-ai spus? Înțeleg.
Spune-le să nu plece. Mai reține-i.
Ivan - Bine, hai că plec.
Max - Nu pleci nicăieri. Întâi te bat!
Ivan - Haide-acum! Suntem barbați în toată firea şi ce vorbe...
Max - Acum zece minute Matilda a sunat la birou și a spus că a intervenit o
gardă și de asta nu mai vine.
Ivan - Poate o voce de pe tărămul celălalt.
Max – Mai faci şi pe deşteptul!
 4

Ivan - Deci, e în viaţă?

Max - Imaginează-ţi.
Ivan -A fost salvată! A sărit din patul de spital și plecată a fost. Mulțumescu-ți,
Ție, Doamne! Am fost atât de îngrijorat!
Max - Nu mai țipa, idiotule! Ar trebui să te omor în clipa asta.
Ivan - Chiar în asta?
Max - Te jupoi de viu! Bucată cu bucată.

(scoate un pistol)

Ivan - Ai și armă! Ești tare...

Max - Tu să nu-mi vorbești la per tu!
Ivan - Mă împuști, sau ne batem?
Max - Nu ne batem. Eu te bat! (îi trage una)
Ivan - Simt că n-am aer...
Max - Sărăcuțul! (formează un număr la telefon) Alo, ţine-i încă
cincisprezece
minute! De unde să ştiu ce să le spui!? Spune-le că am avut un accident... uşor.
Cântă-le ceva. Nu, n-am avut nici un accident. Aburește-i! Pornesc imediat.
Stai! Ești sigură că era Matilda? De aia. Bine. (formează un alt
număr) Alo, vă rog cu Matilda. Aștept...

(Ivan se ridică brusc în picioare şi îl love ște pe Max cu

piciorul în abdomen. Surprins de lovitură, Max se ține de
burtă și se aşează pe bancă, fără aer. Ivan îi ia telefonul
mobil din mână.)
Ivan - Să vezi și tu cum e! Alo, Matilda, eu sunt. Ai cumpărat pâine? De asta te
sun... Bine, nu mai țipa. O să cumpăr eu. Nu vreau să te verific, vorbești
prostii. Alo... Mi-a trântit receptorul.
Max - Tu ești...
Ivan - Telefonul mobil e o prostie. Poţi doar să apeși pe buton. Ti-e rău?
Max - Nu, mă odihnesc...
Ivan - Cum sun?...
Max – Apeși pe buton...
Ivan - Pe care? Aici sunt zece.
Max - Cel din stânga... mai bine lasă-l.
Ivan - Așa. (îl lasă în poală) Ce facem acum? Matilda este în viață, iar eu nu
mai vreau viața asta. Ai vreo propunere?
Max - Eşti soţul ei.
Ivan - Cum te-ai prins?
Max - Când ai întrebat-o de pâine.
Ivan - (Max râde). Am spus ceva amuzant?
 5

Max - Nu am crezut că ne vom întâlni... aşa. Ştii de când a ştept aceast ă

întâlnire?
Ivan - De când?
Max - Mi-am imaginat-o cu totul altfel. Vorbeam cu tine...
Ivan - Și eu eram vorbăreț?
Max - Da. Adică, îmi doream sa fii.
Ivan - A fi sau a nu fi? Aceasta este întrebarea?
Max - Bine, hai să nu ne certăm.
Ivan - Dar ce să facem? Ne-am caftit deja.
Max - Putem încerca să ne înţelegem.
Ivan - Hai. Prima încercare.
Max - Eu o iubesc pe Matilda...
Ivan - Și eu. A doua încercare.
Max - Lasă-mă să vorbesc şi apoi...
Ivan - Îți dau replica.
Max - Da.
Ivan - Bine. A doua încercare.
Max - Şi Matilda mă iubeşte.
Ivan - Cine ţi-a spus?
Max - Ea.
Ivan - Ciudat. Și mie mi-a zis la fel.
Max - Că te iubeste?
Ivan - Ce te-ai aştepta? Să-mi jure că-și iubește amantul?
Max - Când ți-a spus?
Ivan - Cu zece ani în urmă. Prima oară.
Max - N-a fost demult. Atunci a fost pentru prima oară. Apoi ți-a repetat-o timp
de şase luni, după care ritmul a scăzut brusc. Ca un ceasornic. În fiecare an,
greutatea crește, ritmul încetinește și... La început a fost așa: Ţic - iubi... Tac
- iubi... Nu reuşea nici să termine fraza şi trosc! - la cearceaf. După un alt
an: Ţic - te iubesc, pauză, Tâc - te iubesc, pauză. Tu răspunzi, „ Şi eu..." şi
te gândești „Of, iar vrea la cearceaf!" După zece ani, viziunea este aceasta:
Ţic - Te iubesc, pauză, pauză, pauză şi până la următorul Tâc, ai uitat
despre ce era vorba.
Ivan - În cazul în care proiecția s-a încheiat, deşi genială din punct de vedere
artistic, imaginea reală a trecutului meu cu Matilda, a fost cu totul altfel.
Max - Şi cum a fost?
Ivan - Adică, este! Şi va fi. Va fi!
Max - Vrei să mă asculţi?
Ivan - Asta fac. Aşteaptă! Nu începe, că știu.
Max - Ştii totul?
Ivan - De la prima clipă la ultima. Prima întâlnire a fost prozaică. În sta ția
tramvaiului 4, lângă ghereta cu pui congelaţi sau la coadă pentru plata
facturii de apă. Ochii lor se întîlniră şi dragostea i-a cuprins precum virusul
 6

gripal. Ea, aţâțată de dorință, scapă banii de la rest. El se apleacă și i-i

oferă cu o semnificativă strălucire în ochi. O atingere de mână şi cei doi
sunt curentați ca de un curent de joasă frecven ță. „O cafea?" - spune el.
„Desigur!" - Nu rezistă ea și adaugă: „Dar soțul meu...!" Ah, ah, ah! Prostu'
de bărbat-su! Dar el o va smulge din ghearele lui sălbatice şi o va conduce
pe luminoasa cale stelară a iubirii lor. Duhoare de aventură ieftină de
provincie, de cearceafuri transpirate și pofte trupești.
Max - Greșești.
Ivan - Unde? Aaaa, soțul nu o înțelege. Divergențe spirituale îi despart undeva
în Univers. Seara, în loc să-i recite poezii, el vrea să mănânce. În loc să o
ducă la operă, el vrea să fie curat în casă.
Max - Călduț, călduț...
Ivan - Dragostea este ceva plicticos, prietenul meu focos. Abia atunci când o
sărezi cu obligații și adaugi un sos de bani, poți vedea cu ce se mănâncă.
Adesea e mai multă sare decât sos şi devine ...amară.
Max – Ba tu trebuia sa dai la teatru….eu, încă mai sper să mă dumiresc.
Ivan - Să revenim! Unde eram?... A treia și ultima încercare.
Max - Eu și Matilda ne iubim. Şi nu e vorba despre plăceri sexuale, de o
aventură transpirată de provincie, ci pur și simplu pentru că așa trebuia să
se întâmple. Cei doi s-au întâlnit, un bărbat şi o femeie și nu mai pot unul
fără celălalt. Poate e soartă? Suferă fizic când nu suntem împreună. Așa
ceva se întâmplă doar o dată în viaţa unui om şi poate este singura lui
şansă. Cred că mă exprim prea complicat.
Ivan - Nu, explicația este foarte clară. (pauză) Ai terminat?
Max - Restul se subînțelege.
Ivan - Pentru mine tocmai această parte este de neînțeles.
Max - Fie! Eu și Matilda dorim să trăim împreună.
Ivan – Păi și până acum cum a fost?
Max - Îți spun eu cum! Ea lua autobuzul şi ne întâlneam la capătul liniei.
Ivan - Și maşina?
Max - O așteptam în ea acolo.
Ivan - Și, pe bancheta din spate...
Max - Așa mă crezi!?
Ivan - Scuze. Totuși, rămâne întrebarea unde i-o trăgeai nevesti-mi. Îmi fac
griji.
Max - Am uitat că e soția ta.
Ivan - Nu uita! Apoi?
Max - Plecam la vilă.
Ivan - Sari peste detalii.
Max – Ironia ta cu nimic nu schimbă situația.
Ivan – E, am şi eu o sperantă.
Max – Tu ai doar o garsoniera în cartierul “Speranță”. Şi că să nu mă repet,
bani nu prea ai.
 7

Ivan - Dar tu?

Max - Aşa nu poţi avea grijă de ea, așa cum...
Ivan - Dar tu?
Max - A doua oară mă întrebi.
Ivan - Ce?
Max - Dar tu?
Ivan - Eu ce?
Max – Oricât ai face pe prostul, presupun că știi, că stau mult mai bine ca tine.
Ivan - Vorbeşti ca un negustor de sclavi! Dezgustator! Ceea ce avem, ne
ajunge...
Max - Și Matilda crede la fel?
Ivan - Da!
Max - Din câte știu, cândva a fost suficient. Trăiți la limita sărăciei şi
perspectivele sunt că veți continua tot așa până la pensie, și după.
Ivan - Îmi caut un job, dar... E criză!
Max - Sărac, sărac, dar mândru. Cu mine ar trăi mult mai bine şi dacă...
Ivan - Deci, doar fiindcă ești bogat, nu se ştie din ce, eu sunt obligat să-ți
predau nevasta mea print-un opis. Iar faptul că o iubesc și că locuim
împreună de zece ani – se vede că nu contează.
Max – Eu îmi asum toate costurile legate de divorţ.
Ivan - Ce divorţ?
Max- Procedura se simplifică dacă nu faci scandal şi vă despăr țiți ca doi
oameni inteligenţi.
Ivan - Ea n-a scos o vorba despre divorţ. Nici de procedură, nici de despărţire...
Era să uit. Am o ofertă pentru tine. (Îi dă o hârtie)
Max - O-ho! Ce-i asta? (citește) De se întitulează Doliu tovărăşesc?...
Ivan - Pentru că îmi ești ca un tovarăș.
Max - După câte înţeleg din ofertă, adică din acest necrolog, eu am murit ieri,
am fost un om harnic şi durerea pentru mine nu se va stinge niciodată.
Ivan - Am căutat cuvinte cât mai patetice. Te emoționează până la lacrimi.
Max - Într-adevăr. Rudele îndoliate sunt: so ția, fiica, cei doi fii, da’ ce mul ți
sunt şi prietenii… esti nebun….
Ivan - Necrologul este în mâinile unor prieteni. Deseară, ei vor publica vestea
tristă în șase ziare și pe Internet. Matilda va lua la cunoștință mâine la spital,
la ieșirea din gardă. Vor mai fi informate si firmele de afara cu care faci tu
afaceri.
Max -Penibil Acesta este un șantaj moral!
Ivan -Un şantaj curat! Eu am familie de zece ani, am suferit pentru ea, m-am
luptat pentru ea şi acum trebuie să fug ca un şobolan, gonit de marea
dragoste şi de munții tăi de bani. Şi dacă nu, sunt un om rău.
Max - Mai mult sau mai puțin...
Ivan - Și mie ce-mi mai rămâne?
Max - Dacă mă gândesc bine, nimic.
 8

Ivan - De aceea - Doliu tovărășesc...

Max - Îţi dai seama că treaba asta e ilegală?
Ivan – Nu ziceai că vrei să iei asupra ta cheltuielile de judecată.
Max - Și dacă se află, să fiu de râsul lumii. Văd că ai prevăzut totul. Ştii ce
voi face? Cel mai simplu. Mă voi urca în mașină și voi merge la poliţie.
Ivan - Să ce?
Max - Să le spun despre „necrolog”.
Ivan - Ce necrolog? Unde vezi tu vreun necrolog de-al tău? Tu nu po ți face
nimic până când nu îl public și atunci va fi prea târziu. Dar acest lucru poate
fi evitat, dacă o suni pe Matilda şi recunoști că, începând din seara aceasta,
te-ai îndrăgostit lulea de secretară.
Max - Ești un jeg!
Ivan - Tot eu! Ți-am furat soţia, ți-am destrămat familia?..
Max - Ea singură a venit!
Ivan - Nu cred. Hai, că a început numărătoarea inversă.
Max – Este ceva neserios! Și ce este, mă rog, cu ziarele astea cu care mă tot
sperii? O să ne amuzăm puțin şi totul va trece.
Ivan - Da' înainte de asta o să plângem destul. Și până una, alta, se duc şi vreo
două – trei contracte.
Max - Lasă că pot da și o avere pe telefoane ca să-mi avertizez partenerii că...
Ivan -.. și după ce ai murit, tot mai eşti în viaţă. Sunt curios ce vor spune. N-ai
să mai prezinți încredere. Am uitat să-ţi spun. Ceva mai devreme ți-au
ridicat mașina. Ai parcat pe un loc interzis.
Max - Tu i-ai chemat...?
Ivan - Da, eu. Nu mă mândresc cu asta, dar m-ai forțat. Peste 15 minute
operatorul îți va întrerupe apelurile internaționale, pentru toată firma. I-am
rugat în numele tău. Există, le-am spus, persoane care îți încălcă
încrederea. Am stabilit că doar până mâine la prima oră. Atunci vor suna la
birou şi îți vor redeschide accesul, dar numai dacă le spui cuvântul... în fine,
o parolă. Le-am promis că plătesc eu taxa. Ți-au lăsat numai conexiunea pe
mobil! Şi când te gândești că toate acestea nu s-ar întâmpla dacă ai suna-o
pe Matilda să-i spui cuvintele magice...
Max – Stai așa! O faci pentru bani?
Ivan - Nu.
Max - Câți? O mie.
Ivan - Cincisprezece.
Max - Cincisprezece leva? E ridicol.
Ivan - Minute. Atâtea mai sunt până te deconectează.
Max - Bravo, ai calități de secretară!
(Max se întoarce cu spatele şi caută în buzunar. Ivan îi înfige
arătătorul în spate..)
Ivan - Lasă mâinile-n jos, încet.
Max - Nu m-am gândit să...
 9

Ivan - Da' eu m-am gândit. Nu mi șca! (Îi ia pistolul) Așa e mai bine. Stai jos!
(Scoate cătuşele şi-l leagă de bancă) Nu e foarte plăcut, dar e ști
cam agitat. Acum să sunăm la birou să anunţăm că și taxiul are pană.
Max - Nu ştiu cum te aştepți să se termine povestea asta, dar tot ce faci este
stupid, seamănă cu un film prost.
Ivan - Ce buton ai apăsat?
Max - Pe cel din stânga. Și câinele meu facea la fel la început, dar pănă la urmă
s-a obişnuit.
Ivan - Un animal inteligent. Cu siguranță că nu aveți prea multe teme de dialog.
Ce sunt ăștia, care sunt la firmă?
Max - Firma mea! Italieni.
Ivan - Torino, compania "Doble". Nu-mi plac italienii. Sunt prea zgomotoși.
Max - Nici mie, dar nu intenționez să mă căsătoresc cu ei.
Ivan - Da, tu te însori cu Matilda. V-ați propus să o faceți anul acesta.
Max - Pe toate le știi.
Ivan - Mă informez. Și fara figuri!
Max - Alo, cine urlă acolo? Am glumit cu cântecele! Nu, nu ți-am spus să cânți.
Le-ai cântat? Spune-le că taxiul are pană. Nu, nu are! Da’ spune-le că are.
Sunt bine, nu am pățit nimic... Da. Zi-le iar o minciună. Petreceți. Dacă o
țineți așa până mâine îţi dau o medalie. Ton am spus! Într-un loc. Sunt r ăpit
şi legat de o bancă. Foarte amuzant. Mare haz. Pa.
Ivan - Nu te-a crezut, așa-i?
Max - E atât de proastă, că și dacă strigam după ajutor tot nu s-ar fi prins. Asta
este, am ratat o tranzacţie. Am terminat-o cu italienii.
Ivan - Şi a noastră de-abia începe. O păturică și o țuică. Ştii cum e noaptea,
mai
răcoare.
Max - Te-ai luat în serios.
Ivan - Foarte. Nu-i regreta pe italieni. Oricum te-ar fi minţit.
Max – Asta nu te priveşte! Și eu, acum, sunt ostaticul tău?
Ivan - Tu cum crezi?
Max - Păi cred că dacă stau legat de bancă, sunt.
Ivan - Exact. Ești propriul tău ostatic.
Max – „Doliul” va întârzia puțin divorţul, eu voi pierde niște bani, şi când circul
se va termina, tu vei fi iar la începutul sfârșitului.
Ivan - Încerci o presiune psihologică asupra răpitorului, dar el nu se lasă. Este
fanatic!
Max – Tu nu creezi decât probleme. Şi se ştie că problemele întăresc
dragostea.
Ivan – Îţi va trece. Timpul lucrează pentru mine.
Max - Atunci să ne facem comozi. Prizonierilor li se cuvine o pătură măcar?
Ivan - Desigur. Nu sunt o bestie. Poftim și-o dușcă...
Max - Cum rezolvăm problema WC-ului?
 10

Ivan - Uite acolo, în spatele tufişului.

Max - Ce pistol ai?
Ivan - Acum te frământă pistoalele. To ți credeți că și alții au pistoale și ale lor
sunt mai negre și mai înfricoşătoare. Te-am împuns aşa, cu degetul.
Max - (râde) Chiar că ești disperat.
Ivan – Reamintesc timpul - şaisprezece şi patruzeci şi cinci.
Max - Și cătușele?
Ivan - De la un sex shop.
Max - (râde) Sadomasochist! Au crezut despre tine că...
Ivan - Nu, vânzătoarea n-a spus nimic, dar o femeie s-a uitat ciudat la mine...
Max - Şi tu?(pauza)
Max - Îți dai seama că nu putem rămâne aici pentru totdeauna?
Ivan - Depinde de tine.
Max - (brusc) O să strig!
Ivan - (pune sticla în faţa lui şi cântă) Nalbe, nalbe, nalbe albe... Nu are
nimic, cântăm și noi pe-aici...
Max – Vreau să mă piş!
Ivan – E veche șmecheria.
Max - Nu îmi poți lua dreptul la WC! Acest lucru este menţionat în Harta
Drepturilor Omului.
Ivan - Și ce scrie?
Max - Că nimeni nu are dreptul de a suprima funcţiile vitale ale altei persoane!
Ivan - La ce pagină?
Max - Pe prima.
Ivan - De unde ştii?
Max - Am citit - Ştiu! Ar fi neplăcut pentru amândoi dacă ne-am scufunda în
propria mizerie.
Ivan - Desigur. …Cum să procedăm?
Max - Gândește mai repede, pentru că...
Ivan - Ridică-te!
Max - Nu pot să mă deschei. Va trebui să mă...
Ivan - Nu ține.
Max - Eu nu mă jenez.
Ivan - Eu da! În fine. Ăsta ce pistol zici că e?
Max - Adevărat.
Ivan - E cu gaz.
Max - Nu. Nu înțelegi nimic, dar nu am timp să-ți....
Ivan - Cum se trage?
Max - Se apasă pe trăgaci!
Ivan - Unde e piedica?
Max - Aici, o dai în jos şi trage. Şi eu voi exploda!
Ivan - Numai să te gândești să fugi, că te împușc în picior, că... Vezi această
strălucire de nebun în ochii mei!?
 11

Max - Dar tu în ai mei!?....este de la pipi

Ivan - Ridică-te!
Max - Nu pot.
Ivan - Am uitat. (îl dezleagă) Ridică-te şi mergi încet...
Max - Nu pot... (o ia la fugă)
Ivan - Opreşte-te! (se duce după el)

(Afară se aud lovituri, gemete şi Max intră cu pistolul.)

Max – Piedica se ridica în sus, tontălăule! (ia telefonul mobil)

Ivan - (intră târându-se) În sus, nu-i aşa... Eşti un ticălos!
Max - Care este parola ca să nu-mi oprească telefoanele?
Ivan - Oh - oh - oh! De data aceasta m-ai lovit cam tare...
Max – Care e parola!?
Ivan - Nu o s-o ghicești niciodată.
Max - Spune!!!
Ivan – Broiler. Cuvântul este "broiler".
Max - Bună ziua, vă rog legătura cu apelurile internaţionale. Da. Scuze, eu v ă
sun cu privire la întreruperea convorbirilor telefonice la numărul 9832-494.
Broiler. Nu, nu e o farsă. Broiler!
Ivan - Hai, lasă. Nu am suspendat nici un telefon.
Max - Deci faci pe deșteptul... (îi mai trage una) Bună ziua, vă rog cu
Matilda.
Ivan - Nu, ea nu ştie nimic...
Max - Să nu te apropii! Alo, Matilda... Unde este? Scuze.
Ivan - Şi Dumnezeu ține cu mine. Unde e?
Max - După materiale.
Ivan - Normal.
Max - Nu e normal. Ea mergea după materiale când era cu mine.
Ivan - Haide s-o ucidem pe Matilda!
Max - De data asta poate că a mers cu-adevărat după materiale.
Ivan - Poate da, poate nu.
Max - Tu să taci! Voi suna din nou mai târziu. Auzi, necrologuri! Le public ă în
ziare...
Ivan - Nu le publică. Te-am păcălit. Dă-mi să sun. Bună Drago, vr ăbiu ța a
aterizat și s-a căcat. Sunt bine. Te sun mâine. Să te duci la Poliţie dacă nu
am sunat până la ora optsprezece. Distracția s-a terminat.
Max - Deci m-ai minţit cu... Am ratat o afacere de 500.000. Unii își pierd viaţa
pentru aşa ceva!
Ivan - Hai. Şi asta ar fi o soluție.
Max - Ai început să-mi devii simpatic. Forţă în tine, c ât într-un paduche, da’ nu
te predai, poate te alegi cu ceva totuși...
Ivan - O iubesc pe Matilda.
 12

Max - Am înţeles. (pauză) Eu eram vrăbiuța?

Ivan - Da.
Max - Dar ce înseamnă, „... și s-a căcat..."?
Ivan - Că te-ai speriat și... cred că înțelegi.
Max – Puteai, de exemplu, din respect pentru inamic, să- mi fi spus „Şoimul".
(pauza)...Am o sugestie. De ce nu o lăsăm pe ea să decidă?
Ivan - Ar fi prea simplu. De cât timp sunteți împreună?
Max - De aproape o jumătate de an.
Ivan – De aproape sase luni! Dacă dorea să mă părăsească și să plece la tine,
putea să o fi făcut demult.
Max - Ea spune, că lucrurile astea nu se fac aşa, cu ună cu două.
Ivan - Şi cum se fac, după părerea ei?
Max - Trebuie să fii pregătit psihic pentru a în țelege cum stă treaba şi doar
atunci...
Ivan - Acum nu facem nicio pregătire. Nici psihologică, nici fizică. Iubirea pe
care mi-ai descris-o mai devreme nu presupune pregătire, ci acţiuni
iresponsabile și nebunești.
Max - Da, dar ea...
Ivan -... ezită. Niciodată nu a fost în stare să ia decizii ferme.
Max - Şi ai decis să le iei tu în locul ei.
Ivan - Oricum unul dintre noi ar trebui s-o facă!
Max - Haide, întreabă-o.
Ivan - A plecat după materiale.
Max - Ți-e frică de o despărțire bruscă?
Ivan - Nu înţelegi. Are nevoie de timp pentru a se întoarce...
Max - Eu cred opusul.
Ivan - Vrei? E de prune.
Max - Nu e falsă?
Ivan - Nu știu. Dacă după două ore nu ne mai putem vedea, dar ne auzim, e
falsă. Noroc! Riscă și tu măcar o dată...
Max – Noroc!
Ivan - Ne-am schimbat amândoi şi ne-am obișnuit așa.
Max - Te enervează?
Ivan - Uneori. In special, dimineața. Cum se trezește prima ei grijă e să se certe
cu mine.
Max - Cu mine nu ține.
Ivan - Câte dimineți te-ai trezit tu cu ea?
Max - Nu ca tine, dar...
Ivan - După ce egalezi scorul, vei păți la fel.
Max - Sincer, s-a întâmplat o dată.
Ivan - Ştiu! Ai adormit.
Max - Eu nu adorm niciodată
 13

Ivan – Şi ce zici de mersul ei?... Calcă strâmb. Așa merge ea! Când se grăbește,
e ca o raţă care fuge de turci.
Max - Am observat și eu la început, dar...
Ivan - Curând o să te irite și pe tine.
Max - Nu mă irită. Doar nimeni nu-i perfect.
Ivan - Ai dreptate. Noroc.
Max - Noroc. L-am băut.
Ivan – Reprezentanţii afacerilor - bine mai trageţi la masea...
Max – Ce spui?
Ivan - Știi să bei. (îi toarnă) Gătește relativ bine. Eu am fost cobai pentru
întregul proces de învăţare.
Max - Mie nu îmi gătește.
Ivan - Întotdeauna iese nesărat.
Max - Îmi place nesărat...
Ivan - Stomacul meu nu poate accepta altă mâncare decât a ei. La început,
prăjea doar ouă. Prăjea prost. Nu ştiu cum făcea, dar întotdeauna, după
cină, îmi era greaţă. Apoi a cumpărat o carte de bucate şi a început cu
pagina unu. Mi-a umplut farfuria cu ceva şi mi-a zis: „Aceasta este prima
pagină". Am rezistat până la cea de-a o sută şaizeci şi opta și pe ascuns i-
am aruncat cartea. Ea a cumpărat alta. Am îndurat până la pagina două sute
unu. Miracolul s-a produs la a treia. Sau organismul meu s-a obișnuit, sau a
dezvoltat o imunitate, deoarece au dispărut coșmarurile nocturne, la fel și
diareea...
Max - Deci de la asta mi s-a tras. O dată mi-a gătit un ghiveci şi am avut
coşmaruri toată noaptea.
Ivan - Asta este! Nu mi-am dat seama până acum. Co șmarurile sunt de la
ghiveci. Pot să-ți descriu toată gama: de la supa de cartofi - tuse, de la
budincă - stare proastă până sfârşitul lunii, de la iahnie - îmi amorţesc
membrele stângi. Numai pentru diaree nu am putut stabili cauza exactă. Mă
ia mereu pe nepregătite.
Max - Eu cred că ai nervi la stomac.
Ivan - Nu, trebuie să schimb mâncarea...Asta te asteaptă si pe tine.
Max – Ce atâta mă aştepată. Vom mânca în oraș sau vom angaja o servitoare.
Ivan - Nu te mai umfla in pene cu banii tăi! Poţi cumpăra şi amintirile noastre,
toate prin câte am trecut împreună? Emoția primei întâlniri, prima noapte
împreună. Poți cumpăra zece ani din viată cuiva? Dacă tot ești așa de
bogat, de ce nu îţi găsești o fată tânără? Top model sau actriță. Așa fac toți
barosanii! Ce te-ai lipit de Matilda a mea? Ea calcă strâmb, e cicălitoare,
gătește prost şi este tot timpul la spital!
Max - O iubesc și mă iubește.
Ivan - Prostii! I-ai cumparat o zorzoană scumpă, ea a fost încântată şi ați
hotărât că asta-i iubire!
 14

Max - Nu i-am cumparat nimic, şi ea nu ştie că am bani.

Ivan - Dar mașina, vila...
Max - Crede că sunt ale unui prieten. Nu e din cauza astă.
Ivan – Ce-ţi trebuie ea?
Max - Dar ţie?
Ivan - Este soţia mea!
Max - Fosta. După divorţ...
Ivan - Nu va fi nici un divorţ, nici o cerere, nimic!
Max - Ba da.
Ivan - Dă-mi pistolul!

(Ivan se năpustește asupra lui Max și reuşeşte să-i ia arma.

Max nu se opune..)

Max - Din nou? M-am săturat. Nu mă mai joc de-a “Pac-pac”.

(Ivan scoate cartuşele, lăsând doar unul. Max îl urmăre ște cu

atenție. Ivan roteşte butoiașul.)

Ivan - Să vedem dacă e bărbat omul care o iubește atât de mult pe soţia mea.
Max - Şi ce ar trebui să facă omul?
Ivan - Cine va supravieţui, o va avea pe Matilda.
Max - Esti nebun!
Ivan - Uită-te. Doar un singur cartuş. Învârtim pistolul. Spre cine se va
îndreapta gura țevii, el va fi primul.
Max - Primul la ce?
Ivan – La ruleta rusească.
Max - Nu vreau...
Ivan - Cum m-am așteptat. Prin urmare, sunt eu primul.
Max - Stai! Am o idee mai bună. O sunăm, o întreb ăm la telefon şi unul dintre
noi se va retrage ca un gentleman.
Ivan - Tu te vei retrage?
Max - Da! Dacă ea spune că...
Ivan - Și încetezi să o mai iubești, să te lupți pentru ea?
Max - De fapt, nu se știe...
Ivan - Spui aşa, pentru că ești sigur că te va alege pe tine.
Max - Nu-i cinstit...
Ivan - Ți-e frică.
Max - Nu mă cunoști deloc!
Ivan - Ba te știu foarte bine. Cu mine, cu siguranță va fi săracă, iar cu tine, e
nesigur de bogată.
Max - Dă-mi pistolul!
 15

Ivan - Hai noroc!

Max - Învîrtește-l și să vedem spre cine se va îndreapta gura țevii.
Ivan - Mai întâi eu. Te vei duce acasă şi vei scăpa de mine, nu-i a șa? Amorezat,
dar practic. Nu e fromos să-ţi înşeli tovarășii.
Max - Să respectăm regula!
Ivan - (învărtește butoiașul) În cazul în care... transmite-i Matildei că vreau
să fii tatăl copilului ei. Adio! (Se aude un clic) Acum tu.
Max - Nu te-ai împușcat!?
Ivan - Nu. Tu ești.
Max - Eu nu am vrut să mori.
Ivan - Nici eu nu vreau să mori. Multă baftă.
Max - Am fost sigur că vei avea noroc. Are un glonte?
Ivan - Are.
Max - Bine. (Își pune butoiașul la tâmplă) Ştii, acum mi-aduc aminte cum
o dată, când eram copil….
Ivan - Până aici, amintirile din copilarie sună aiurea.
Max - Înţeleg. Trebuie să apăs pe tragaci. Asta-i o prostie! Ce-i cu această
tâmpenie, în care sunt implicat? Ea vrea să fie cu mine! Numai c ă ți-e frică
să recunoști. Nu poți suporta bărbătește faptul că nu mai ești iubit, că...
Ivan - Nu ești obligat să apeși pe trăgaci. Îmi tragi o înjurătură și gata.
Max - Asta-i cel mai ușor. Oh, cum m-am blocat în această poveste... cu creerul
tau bolnav? Şi eu ca un prost...
Ivan - Pune pistolul jos, că arăți ca un prost.
Max - Ţie ți-e frică să recunoști că nu eşti iubit, mie - să apăs pe tragaci. Cine
este cel mai laş, ai!?
Ivan - Iată o întrebare filozofică. Depinde de... Pune arma jos şi vom dezbate.
Max - Nu! (închide ochii)
Ivan - Ajunge cu suferința, că începe să-mi fie milă.
Max - (aruncă pistolul) Şi dacă supraviețuim amândoi?
Ivan – Noi am supraviețuit. Mai ales tu….Puternic, deștept, bogat, îndrăgostit,
un bărbat adevărat. Ești un
câștigător. M-am cărat...
Max - Stai!

(Pune brusc pistolul la tâmplă, închide ochii și cade. Nu se

aude împușcătura...)

Ivan - Ce-ai pățit! Hei, viitorul economiei naționale, nu muri!

Max - Oh! Unde sunt?
Ivan - Unde erai.
Max - Unde eram?
Ivan - Pe banca din parc, Matilda, pistolul...
 16

Max - Am tras?
Ivan - (pauză) Da, dar ai ratat.
Max - Sunt în viaţă, deci.
Ivan – Nu fiule sunt eu sfantul Petru…bineinteles ca esti viu fraiere.
Max - Şi de ce nu stau în picioare?
Ivan - Pentru că ai leşinat.
Max - Înainte sau după...
Ivan - După.
Max - Mi-e rău!
Ivan - Culcă-te pe bancă.
Max - Inima...
Ivan - Ai vreun medicament?
Max - Nu.
Ivan - Nu te mai mișca și nu vorbi.
Max - Îmi tremură mâna...
Ivan - Respiră! Respiră adânc!
Max - Mă doare...
Ivan – Mama mă-sii, de unde am nascocit si eu prostiile astea! Țin-te tare. Alo,
Salvarea! Trimiteți o mașină! Îi e rău, îi tremură mâna. Moare! Adresa este
aici... în parc... pe bancă. Eu nu pot să-l aduc pentru că nu am mașină și am
băut. Stă culcat pe o bancă. Puțin. Aproximativ o sută de grame. Nu mai
mult. O chestiune între bărbați. Cu ce să-l scot din mahmureală? Cate kg
ai?..130…. Alo. Mama mă-sii! O sun pe Matilda!
Max –NU ! …ma descurc… (pauza)… Chiar era încărcat cu un glonț?
Ivan - Promiți că nu leșini?

(Ivan apasă pe trăgaci din greşeală şi se aude o

împușcătură.)

Max - Deci era... şi urmeaza rândul tău.

Ivan - Nu mai e. Ne-o fi auzit cineva?
Max - Nu contează. Măcar să aibe curajul să vină.
Ivan - Ia-ți pistolul.
Max - Ştii, pentru prima dată când fac a șa ceva... să-mi risc viaţa. La final am
cam dat cu mucii-n fasole, dar n-a fost rău pentru început.
Ivan - A fost super!
Max - După acest incident,mi s-a taiat elanul.
Ivan - (pauză) Trebuie să terminăm. Adevărul e cu totul altul.
Max - Tu nu eşti soțul Matildei, ești Zorro.
Ivan - Nu ți-a spus ceva foarte important luna trecută?
Max - Nu înţeleg întrebarea.
Ivan - Deci, nu aţi discutat nimic vital?
Max - Ce ar fi trebuit sa discutăm?
 17

Ivan - Matilda este însărcinată.

Max - (pauză) Nu este posibil.
Ivan - Ba este.
Max - Cu cine?
Ivan - Cum cu cine? Cu mine, nu, că de zece ani mă strădui degeaba.
Max - Crezi că e al meu?
Ivan - (bea) Păi, nu sunt sigur, dar pare logic.
Max - (bea) Mai încet, că am amețit! Când ai spus?
Ivan - Săptămâna trecută. De asta te-am găsit şi am pus totul la cale. Știu de
tine de trei luni. Mi-am spus că va trece, dar văd că nu și nu.
Max - Deci, Matilda e gravidă.
Ivan - Da, da, da! De zece ani aştept acest copil. Poate nu chiar a șa, dar Domnul
mi l-a trimis. Ştiu că nu e al meu, dar îl voi crește ca pe propriul meu copil.
Max - Copilul meu!?
Ivan - Dar născut de femeia pe care o iubesc. Tu e ști unul care are totul, nu?
Înseamnă că poţi avea și alți copii, pe când eu...
Max - Stai așa, stai puțin...
Ivan - E şocant, nu? Ia o dușcă.
Max - (bea) Vrei să lupți pentru copil...?
Ivan - Da.
Max - Și Matilda?
Ivan - Copilul are nevoie de-o mamă.
Max - Acum înţeleg. În ce lună e?
Ivan - În a doua, cred...
Max - Ea nu știe?
Ivan - Nu e sigură. Ţi-am spus. Hotărăște-te. (Bea)
Max - Ce să hotărăsc?
Ivan - Este gravidă cu tine şi căsătorită cu mine. N-ai ce hotărâre să iei?!
Dacă îmi lași copilul, eu promit că o să-l vezi atunci când dorești și...
Max - In ultimele patru - cinci luni Matilda...
Ivan - Ce?
Max - Făcea asta... cu tine...
Ivan - Desigur! Suntem totuși soț și soție.
Max - În mod regulat?
Ivan - Nu am o statistică exactă, dar după ce am auzit de tine, am crescut
frecvenţa.
Max - Şi ea nu avea nimic împotrivă?
Ivan - Absolut nimic. De aceea ți-am spus că nu poate fi nici vorbă de divorţ,
de...
Max - Trebuie s-o sun!
Ivan - Ce-i vei spune? Matilda, alo, e ști însărcinată cu mine? Ascultă! Dacă nu
vrei copilul, spune. Mă voi obișnui cu gândul că nu este de la mine, dar îl
 18

voi crește ca pe propriul meu copil. E ca și cum l-aș adopta. Întotdeauna mi-
am dorit un copil. (încet) Lasă-mi-l, te rog...
Max - (bea) Vrei o ţigară?
Ivan - Îţi par ciudat, nu?
Max - Puțin spus. Soţia ta are un amant. Tu îl găse ști pentru a-i cere copilul
lui...adică al lor. Și mai mult! Mai devreme era să-ți zbori creierii în faţa
mea, și eu la fel! Pentru un fleac!
Ivan - Pentru tine o fi un fleac, dar pentru mine este totul. (bea) De când m-am
căsătorit cu Matilda, așteptăm. Sperăm. Am vrut să înfiem, dar...
Max - Împreună?
Ivan - Ea nu avea nimic împotrivă.
Max - Haide s-o ucidem pe Matilda!
Ivan – Nu se mai poate. E gravidă.
Max - Nu-i nimic. Noi suntem sadici, oameni fără inhibiții morale.
Ivan - Vrei să-ți spun ceva?
Max - Hai. Apoi eu.
Ivan – Te-ai dovedit a fi un bărbat de treabă.
Max - Mulțumesc.
Ivan - Când am aflat de voi, te-am urât, dar văd că nu e ști un mogul tâmpit.
Poate ne înțelegem... Hai noroc.
Max - Acum e rândul meu. Mi te-am imaginat cu totul altfel. Am fost sigur c ă,
atunci când ne vom întâlni, imediat vei sări la bătaie.
Ivan - Și s-a întâmplat exact invers.
Max - Nu ştiam cine eşti.
Ivan - Așa m-a descris Matilda?
Max - Da. Am vrut să ne întâlnim mai devreme, să vorbim. „Nu ştii ce fel de
om este - zicea - Nu vei realiza nimic, ci doar o să-mi creezi probleme". Eu,
dacă-aş fi fost femeie, nu te-aș fi părăsit niciodată.
Ivan - Nu vrei să-mi ceri mâna?
Max - Nu pot. Ești deja însurat, în curând vei deveni și tată. (râde) Am fost
convins că vrea să te părăsească fiindcă ești o brută, nu pentru că nu aveţi
copii. Noroc. Ea nu vrea să aibă copii.
Ivan - Cum așa?
Max - Păi, vorbea despre copii ca despre hamsteri. „Aceste animălu țe mici,
căcăcioase, care doar mănâncă și murdaresc, se ascund pe sub mobile şi,
când împlinesc optsprezece ani, uită de cine i-a îngrijit. O bătaie de cap
complet inutilă". I-am spus: „Și tu ai fost copil. Toţi am fost copii...".
„Tocmai de aceea nu vreau copii. Mi-aduc aminte ce pocitanie am fost până
la pubertate."
Ivan – Avea dreptate…
Max - La cum s-a exprimat Matilda - și-a legat trompele cu un nod marinăresc
şi nimic nu le mai dezleagă.
 19

Ivan - Este imposibil! Eu sunt steril.

Max - Cine ţi-a spus?
Ivan - Păi...
Max - Ai încercat...?
Ivan - Cu alte femei!? Nu.
Max – Incearca cu alti barbate.
Ivan - Am fost la un control.
Max - Unde?
Ivan - La spital.
Max - Chiar la locul ei de muncă.
Ivan - Ca să se ocupe mai bine de mine.
Max - Și s-au ocupat. Mie îmi convine această variantă. Mă însor cu o femeie
care nu va permite apariția rodului iubirii noastre, când eu împlinesc 45 de
ani și nu știu încotro s-o apuc. Am un copil dintr-o căsătorie anterioară, dar
n-o suport pe maică-sa. În concluzie, nu numai că am un copil, dar o să am
și pe femeiea pe care o iubesc şi care nu e mama lui. O explicație cam
complexă...
Ivan - De ce?
Max - Fiindcă țuica asta e...
Ivan - De ce a facut-o?
Max - O întrebare dureroasă. Un soț vinovat este o comoară. Cu cât este mai
vinovat, cu atât e mai ușor de controlat şi de manipulat.
Ivan - Cât de mâhnit eram...
Max - Bea.
Ivan - M-am dus la babe, am băut tot felul de tâmpenii, deoarece de fiecare dată
când o priveam în ochi, îi citeam durerea şi repro șul tacit. Mă gândeam,
Doamne, de ce mă pedepsești! Ce-am făcut atât de rău? Îmi iubesc soţia şi
vreau un copil. Nu este aceasta misiunea noastră pe pământul acesta
pacatos? De ce nu mă ajuţi?
Max - Am încercat, fiule - dar ai fost singur, iar Eu stabilisem că pentru treaba
asta obligatoriu e nevoie de doi.
Ivan - Şi când mi-ai spus că poate nu e de la tine... într-o secundă mi-a trecut
prin cap – iata, în sfârşit, s-a întâmplat...acum am început să pricep! Tu
asiguri bănuții... Stai, ea nu știe încă, nu-i așa?
Max - Ba ştie, cu siguranță. Tu te-ai prins cu ce firme fac comer ț și ea nu va
înţelege?
Ivan - Concediază-ți secretara.
Max - Ştiam eu! O gâscă tâmpită.
Ivan - Îți face în ciudă. Am păcălit-o prea ușor. Recunoaște.
Max - O singură dată am fost cu ea și a concluzionat că suntem cuplul ideal. Ce
tot râzi! Se învârte toată ziua prin birou, când încolo, când încoace... S-a
așezat și pe mobil, care acum nu mai scoate nici un sunet. Luminează doar
ecranul...(pauza)
 20

Ivan - Haide s-a ucidem pe Matilda!

Max - De-ar fi atât de ușor… Sunt vremuri nesigure.
Ivan - Și acum? Ce facem acum? Chiar în clipa asta.
Max - Chiar în clipa asta va trebui să aleagă între tine și... tine.
Ivan - Renunți!
Max - Da. În favoarea ta.
Ivan - Şi care-i avantajul meu?
Max - O să înțelegi. Descoase-o! Ea va mai recunoaşte ceva.
Ivan - Deci, mai este ceva!? Ce?
Max - Când o vei trage de limbă, vei înţelege.
Ivan - Dă-l încoace, s-o descos.
Max - Nu, nu la telefon. Să nu simtă nimic.
Ivan - Nu mă cunoşti! (formează) Vei vedea imediat ce le mai simte! Alo, da ți-
mi-o pe Matilda! Drăguțo, spune-i să lase materialele şi să vină imediat!
Figura asta nu mai ține. O sună soțul! Imediat, căci sunt furios! Ai văzut?
Ascultă mai departe. Alo, dragostea mea. Nu-mi spune aşa! Nu mă mai simt
vinovat! Tu ai ceva să-mi spui... Linişte! Despre trompe legate, despre
hamsteri... copii care se cacă şi se târâie de colo - colo, ei? Nuuuu, nu mai
vorbim nici un mâine. Tocmai am luat decizia şi te informez în consecinţă.
Mâine să nu te întorci acasă. Du-te unde vrei! Dacă n-ai de gând să asculți,
să ştii că am schimbat yala. Bagajul îl găse ști la portarul spitalului. Adio!
Ne vedem în instanţă şi atunci o să-mi explici... și eu o să-ți explic!
(închide) Când a auzit de trompe, cât pe ce să...
Max - Ai gonit-o?
Ivan - N-ai auzit? Ia-o! S-a aprins ecranul. Sunt sigur că e ea.
Max - Există o cișmea prin apropiere? Mi-e rău...
Ivan - Nu.
Max - Dă-mi-l! Alo, sărut-mâna Matilda. Sunt bine. Termin de băut... adică
termin de scris facturile... Cum, așa de-o dată? A explicat de ce? Habar n-am
de unde a aflat. Ce ciudat! Da, în această situaţie ar fi trebuit să te sun, dar...
Ivan - La tine o să trimit bagajele...
Max - Nu, nu se poate. Nici la vilă. Se fac repara ții. Aseară au început, de
îndată ce am plecat. Da! De ce în stradă? Po ți să mergi la... Sigur că te
iubesc. De ce plângi? Aşa ți-a spus? Mie mi-a spus că nu poţi veni! Tu! Tu
nu poți veni, da. Sună-mă peste două minute, că au venit niște oameni...
Oh, îmi vine să vărs!
Ivan - Și mie!
Max – Fii atent acum! S-a aprins ecranul! Alo, pleacă şi să nu mă mai cau ți
niciodată. Asta este!
Ivan - Iar s-a aprins.
Max - Ce mai vrei? N-ai auzit ce ți-am spus mai devreme? Da’ cine-a fost?
Înseamnă că am bălăcărit pe altcineva în locul tău. Am spus să pleci şi să
nu mă mai cauți niciodată. Nemernic! Eu! Şi tu ce eşti? O sfântă, nu? So țul
tău poate fi un tată extraordinar! Să nu mă mai suni! (pauză)
 21

Ivan - S-a terminat cu Matilda.

Max - S-a terminat cu sărăcuța. Eu... o iubesc cu adevărat... o iubeam.
Ivan - Și eu. Numai ce am șters zece ani de viaţa mea.
Max - Hai noroc! Pentru final, care de-a pururi reprezintă un nou început.
Ivan - Mulţumesc pentru ce ai spus despre mine... ca tată.
Max - Așa și este.
Ivan - Cum i-ai tăiat macaroana! Cum te-a făcut nemernic! Şi ea! Sfânta, ea,
care... care ce?
Max - Asta o să afli de la ea, când o s-o iei la întrebări.
Ivan - Ce anume?!
Max - M-am informat despre Matilda. Ştii, când lucrezi cu bani trebuie să știi
pe cine ai prin preajmă.
Ivan - Cum te-ai informat?
Max - Cu bani. Ce s-a întâmplat cu voi acum şase ani?
Ivan - Nimic, absolut nimic. Între noi nu s-a întâmplat nimic semnificativ.
Noroc!
Max - Chiar nu e momentul să te îmbeți de tot!
Ivan – Atunci, când? Am motiv. Începtul, sfârșitul. Ale vieții valuri! Tu
vorbește că eu te-ascult.
Max - Mă simt prost... Cu șase ani în urmă, a plecat undeva, pentru ceva...
Ivan - Cu șase în urmă, ce a fost atunci?
Max - Să calculez
Ivan - În 2007. Vezi? Tu verifică şi răspunde .
Max - Ce s-a întâmplat în anul 2007?
Ivan - A fost o iarnă cu multă zăpadă, noi tot nu aveam copii şi alceva nu-mi...
A! Mi-am amintit. Trei luni de specializare la Plovdiv. Despăr țirea,
lacrimile şi...
Max - Cine?
Ivan - Am condus-o la specializare, la... Plovdiv.
Max - Du-te la Plovdiv....
Ivan - Mie nu-mi plac specializările. Este un cuvânt prea lung.
Max -... la orfelinat și caut-o pe Violeta. Este fiica ta.
Ivan - (încet) Ce-ai zis că e?
Max - Cu șase ani în urmă, Matilda a născut la Plovdiv şi a lăsat copilul acolo.
I-am spus că ştiu. „Nu-l cunoști! El nu poate fi nici un tată. O va bătea rău".
Ivan - Eu!?
Max - Da, tu. O dată ne-am dus acolo. A fost dorinţa mea. A stat şi s-a uitat pe
geam. „Ei bine, am văzut-o. - zice - Mergem sau nu?" Nu s-a clintit. I-am
propus să o luăm. A refuzat. Au botezat-o Violeta.
Ivan - Cine a botezat-o?
Max - Personalul. Este așa, cu ochi mari albaştri şi păr negru. Acum că mă uit
la tine, semănați la ochi și la frunte. Du-te acolo... M-am hotărât că după ce
divorţați, să o adopt. Din moment ce tatăl este motivul pentru care acest
 22

copil nu are familie, eu voi fi tatăl. Copilul are șase ani. Trebuie să meargă
la şcoală...
Ivan - Am o fiică la Plovdiv. Undeva la Plovdiv este fiica mea... Am plecat!
Max - Unde?
Ivan - La Plovdiv! Nu! Mai întâi mă duc să o împu șc pe Matilda. Îmi
împrumuți un pic pistolul?
Max - Nu!
Ivan - Bine. Pot să o strâng de gât! Când e un tren spre Plovdiv?
Max - Mâine.
Ivan - Mașina! Îl voi ruga pe Drago. Are o rablă...
Max - Te duc eu.
Ivan - Mașina ta e la poliție!
Max - Am s-o iau. Numai puțin, să-mi revin.
Ivan - Mașina ta e acolo, în spate! Ce bine! Am uitat că te-am minţit.
Max - Măcar unul dintre trucurile tale a prins.
Ivan - Bani! Am nevoie de bani. Am doar... 0,62 leva.
Max - Am eu ceva mai mult. 200 - 250... așa, de buzunar. Oh, țuica asta m-a
terminat!
Ivan - Mă împrumuți?
Max - Nu mi-e bine.
Ivan - Ți-i înapoiez la salariu.
Max - Nu e cazul.
Ivan - Violeta! Așa fac. O sugrum cu mâinile mele.
Max - Pe cine?
Ivan - Pe Matilda! Mergem?
Max - S-a aprins. Vorbește, eu mă întorc imediat...
Ivan - Alo. Matilda! Vorbesc pentru că s-a aprins. Sunt cam de mult aici. Mai
târziu o să înțelegi și tu. Și pentru mine a devenit clar. Acum, dacă vrei
ascultă, dacă nu, închide. Da, sunt beat! Tocmai mi s-a născut o fiică, cu
care tu nu ai nimic în comun şi sărbătoresc. Cu amantul tău, da! Cât te-am
iubit! Pe tine și tot ce te înconjoară. Știi ce? Strânge-ți mâna într-un pumn şi
gândește-te câți oameni îți vor simți lipsa atunci când nu o să mai fii pe
lumea asta. Pentru fiecare, deschide câte-un deget. Dar cinstit! Dacă pumnul
rămâne închis... dă-ți cu el în frunte, deşi nu se va schimba nimic. Vezi să
nu deschizi vreun deget nici pentru mine, nici pentru Max, fiindcă azi am
pus bazele unei asociații cu obiect unic de activitate, pe care am denumit-o
"Haide s-o ucidem pe Matilda"! Ţi-am spus că numele tău e nume de vacă?
Atunci îți repet! Estio Vaca! (pauza)… (catre Max)…Stafia Matildei. Am
gonit-o pentru totdeauna!
Max - M-am mai liniștit. Ştii, am și eu o fiică.
Ivan - Și eu am. A mea se cheamă Violeta şi curând va merge la şcoală. Şi a
ta?
Max - A mea se numește Milena. Este superbă!
 23

Ivan - Mergem?
Max - Hai! Aşteaptă! La mine s-a eliberat un loc de secretar. Ce zici?
Ivan - Cum așa?
Max - Am concediat-o.
Ivan - Când?
Max - Acum. Te numesc pe tine.
Ivan - De când?
Max - De-acum. Poţi să scrii la computer?
Ivan - Nu.
Max - O să-nveți. Acum ai nevoie de bani...
Ivan - S-a aprins ecranul mobilului, domnule preşedinte...
Max - Nu se mai poate așa. Şomer cu o fiică, școlăriță... Vei vedea ce fată
minunată va crește...
Ivan - S-a aprins.
Max - Îmi cunoști contactele...
Ivan - Ca secretar, trebuie să te atenționez când se aprinde ecranul telefonului,
nu?
Max - Desigur. O să-mi cumpăr unul nou...
Ivan - (strigă) S-a aprins ecranul! Răspunzi!?
Max - Nu. (pauză) Sunt la Plovdiv!
Ivan - Și eu! La birou nu e nimeni.
Max - Să mă sune mâine!
Ivan - Când va începe totul...HAI SA O UCIDEM PE MATILDA!

Sfârșit

26.12.1994
Montana, Bulgaria