marți, 15 mai 2018

Vindecarea prin gândire între mit și realitate

"Tratamentele false cum ar fi pastilele de zahăr, injecţiile cu soluţii saline şi operaţiile chirurgicale
false sunt folosite în mod curent în cadrul testelor clinice moderne pentru a stabili dacă un
medicament anume, o operaţie chirurgicală sau un tratament sunt cu adevărat eficiente. Termenul de
placebo este derivat dintr-o expresie latină care înseamnă "voi fi pe plac" şi a apărut în limbajul
medical cu mult timp în urmă, indicând tratamentele inerte oferite în mod tradiţional pacienţilor
nevrotici pentru a-i calma.

Secole la rând, medicii le-au prescris pacienţilor lor tratamente fără date clinice pentru a dovedi că
acestea funcţionează. Nimeni nu a pus vreodată la îndoială eficacitatea tratamentelor prescrise şi nu
a făcut studii pentru a dovedi că acestea sunt cu adevărat eficiente. Medicii nu făceau decât să
amestece diferite tonice şi să le administreze pacienţilor lor, care începeau să se simtă mai bine, cel
puţin o perioadă de timp. Alternativ, medicii deschideau chirurgical un pacient şi îl operau, după care
simptomele se puteau îmbunătăţi sau nu. Abia la sfârşitul secolului al XIX-lea a apărut ideea folosirii
de placebo-uri în studiile clinice.

În anul 1955, The Journal of the American Medical Association a publicat un articol devenit celebru,
semnat de dr. Henry Beecher şi intitulat „Puternicul placebo“. Dr. Beecher a declarat în el că dacă le
administrezi oamenilor medicamente, mulţi dintre ei se simt mai bine, dar dacă le administrezi apă cu
sare sau cu un alt ingredient inert, circa o treime din ei se vindecă la rândul lor, nu doar în mintea
lor, ci chiar în plan fiziologic, într-o manieră care poate fi demonstrată clinic(...).

Articolele citite m-au pus pe gânduri. De fapt, ce este efectul placebo? Până când mi-am început
cercetările, nu m-am gândit niciodată cu adevărat la această întrebare. Cu toţii ştim că oamenii supuşi
testelor clinice se simt mai bine după ce sunt trataţi cu simple pastile din zahăr. De ce? Abia atunci mi-
am dat seama că răspunsul la această întrebare reprezintă cea mai bună dovadă că mintea poate
afecta corpul fizic. Dacă un procent din oamenii supuşi testelor clinice se simt mai bine pentru
simplul motiv că sunt convinși că primesc un medicament sau un tratament autentic, înseamnă că ei
sunt vindecați exclusiv de mintea lor." - fragment din cartea "Vindecarea cu ajutorul minții" scrisă
de Lissa Rankin.

În continuare, Dr. Lissa Rankin spune că a descoperit studii publicate în revistele de specialitate care
arată că: aproape jumătate din pacienţii bolnavi de astm se simt mai bine după ce primesc un
inhalator fals sau beneficiază de o şedinţă falsă de acupunctură, aproximativ 40% din oamenii care
suferă de migrene se simt mai bine atunci când primesc un placebo, jumătate din suferinzii de colită
se simt mai bine după un tratament placebo, mai bine de jumătate din bolnavii de ulcer studiaţi nu
mai au dureri atunci când li se administrează un placebo, acupunctura falsă reduce bufeurile de
căldură la jumătate din paciente (în timp ce cea reală le reduce la doar un sfert din paciente) şi nu mai
puţin de 40% dintre femeile infertile rămân însărcinate atunci când li se administrează medicamente
placebo pentru infertilitate.

Asta înseamnă că mintea omului chiar are puterea să vindece corpul. Însă nu trebuie să pierdem din
vedere condiţia esenţială: să fie convins că acel placebo îl poate vindeca (să creadă fără să se
îndoiască). Dar..., atunci când un medic îi recomandă pacientului un "medicament" (în realitate
placebo) e una, iar când acesta încearcă să se vindece singur sau să se convingă pe sine că se poate
vindeca cu ajutorul minţii proprii e cu totul altă situație.

După ce informaţiile de mai sus care au ajuns să se "împrăştie" suficient, aşa cum se întâmplă de
obicei, au apărut şi multe extinderi forțate/exagerate ale ideii iniţiale, fără alte studii ştiinţifice. De la
asta până la inventarea unor noi terapii nu a mai fost decât un pas :))

Pentru că am observat o "invazie" de terapii care mai de care cu nume mai ciudate şi/sau bombastice,
m-am gândit să aduc câteva clarificări care pot ajuta pe cei interesați să aplice sau nu o
metodă/terapie nouă despre care au aflat. Aşa că am abordat subiectul într-una dintre ediţiile
emisiunii "Orizontul Cunoașterii" realizată de Constatin Luca (căruia îi mulţumesc pentru invitaţie).

Urmărind emisiunea veți afla despre importanța gândirii în autovindecare, când și cum funcționează
"noile" terapii, importanța regăsirii echilibrului mental și emoțional în vindecare și două experiențe
personale în acest sens. Vizionare plăcută şi cu folos..

Articole conectate cu subiectul: Adevărul șocant despre sănătatea ta, Dovezi științifice privind
capacitatea de autovindecare a organismului uman şi un documentar important de vizionat aici-
link.
Cărţile pe care le-am folosit în ultimii 10 ani - care m-au menţinut sănătoasă fără să iau medicamente,
suplimente de nici un fel şi fără nici regim alimentar - sunt următoarele (transport gratuit oriunde în
ţară):

- "Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor" -Jacques Martel- comandă online aici-link;

- "Boala ca șansă. Cum sa descifram mesajul ascuns al bolii" -Ruediger Dahlke- comandă online aici-
link;
- "Boala ca simbol" -Ruediger Dahlke- comandă online aici-link;
- "Puterea vindecătoare a bolii" -Thorwald Dethlefse, Ruediger Dahlke- comandă online aici-link;
- "Vindecarea cu ajutorul minții" -Lissa Rankin- comandă online aici-link;
- "Corpul tău știe răspunsul" (despre care am vorbit în emisiune) -David I. Rome- comandă online
aici-link.

***

În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îţi spun bine ai venit! Sper ca ceea ce
vei găsi să răspundă întrebărilor tale, astfel încât să-ţi placă să te întorci din când în când. Sunt peste
600 de articole care te aşteaptă, aşa că ai de unde alege � Pentru a căuta mai uşor un subiect poţi
folosi lista "Articole recomandate" sau cuvintele cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la
newsletter şi vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar şi alte materiale care nu apar pe
blog. Te mai aştept

cu drag �