1

2
 Cuprins:
Introducere 5
1. Care este structura acestui ghid? 5
2. De ce este necesar un ghid de implementare a SCMI în MECª
ºi în instituþiile care funcþioneazã în subordonarea MECª? 5
3. Cui îi este adresat acest ghid? 6
4. Care este metodologia de elaborare a ghidului? 6

PARTEA I. CADRUL TEORETIC GENERAL 9

1. Controlul intern. Definirea conceptelor 11
1.1. Ce este controlul intern? 11
1.2. Care sunt caracteristicile controlului intern? 11
1.3. Cine sunt responsabilii pentru controlul intern ºi care sunt
atribuþiile lor? 12
1.4. Ce sunt standardele de control intern? 13
1.5. Care sunt componentele sistemului de control intern? 13
1.6. Care sunt cerinþele pentru un control intern viabil? 15
2. Instrumentele de control intern. Definiþie 17
2.1. Care este instrumentarul de control intern/managerial? 17
3. Concluzii 21

PARTEA II. IMPLEMENTAREA SCMI ÎN MECS ªI ÎN INSTITUÞIILE

ªI UNITÃÞILE CARE FUNCÞIONEAZÃ ÎN SUBORDONAREA MECª 21
1. Metodologia cadru privind implementarea sistemului de control
managerial intern în MECª ºi în instituþiile ºi unitãþile
care funcþioneazã în subordonarea MECª 23
1.1. Ce presupune procesul de implementare a SCMI? 23
1.2. Cum se constituie structura de implementare a SCMI ºi
care este modul de funcþionare al acesteia? 25
1.3. Care sunt etapele procesului de implementare a SCMI? 27
3
ETAPA 1. Stabilirea obiectivelor generale ºi specifice ale instituþiei publice 27
ETAPA 2. Identificarea activitãþilor/acþiunilor necesare îndeplinirii
obiectivelor stabilite 28
ETAPA 3. Stabilirea indicatorilor de rezultat ºi de performanþã pe activitãþile ºi
pe obiectivele specifice instituþiei ºi descrierea arhitecturii SCMI 28
ETAPA 4. Identificarea riscurilor care afecteazã realizarea obiectivelor 29
ETAPA 5. Stabilirea modalitãþilor de dezvoltare a sistemului de control
managerial intern 30
ETAPA 6. Inventarierea documentelor, a fluxurilor de informaþii ºi a proceselor 30
ETAPA 7. Stabilirea unui sistem de monitorizare a desfãºurãrii
acþiunilor ºi activitãþilor 31
ETAPA 8. Autoevaluarea realizãrii obiectivelor ºi îmbunãtãþirea
sistemului de monitorizare 32
ETAPA 9. Elaborarea procedurilor operaþionale 32
ETAPA 10. Elaborarea programului de pregãtire profesionalã în domeniul
sistemului de control managerial intern 33
2. Evaluarea stadiului implementãrii SCMI 34
2.1. Cum se face raportarea stadiului implementãrii SCMI ºi la ce termene? 34
2.2. Care sunt documentele privind implementarea SCMI? 36
3. Managementul riscurilor 37
3.1. Care sunt paºii de parcurs în managementul riscurilor? 38
3.2. Care este rolul Structurii de control managerial intern în procesul
de gestionare a riscurilor? 38

Dezvoltare durabilã, egalitate de ºanse ºi protecþia mediului 50

1. Dezvoltare durabilã 50
2. Egalitate de ºanse 50
3. Protecþia mediului 51

Legislaþie 52
Cãrþi ºi articole 53
Pagini web 54
Abrevieri 55

4
 INTRODUCERE

Prezentul ghid este un instrument orientativ dedicat persoanelor implicate în

implementarea sistemului de control managerial intern din MECª ºi din instituþiile
ºi unitãþile care funcþioneazã subordonarea MECª.

1. Care este structura acestui ghid?

¾ Prima parte a ghidului abordeazã aspectele teoretice referitoare la sistemul de

control intern, respectiv: principiile, definirea, caracteristicile, componentele,
obiectivele, actorii ºi responsabilitãþile lor în implementarea SCMI. În capitolul
urmãtor este prezentat instrumentarul SCMI.
¾ Cea mai importantã componentã a documentului este cea referitoare la
metodologia cadru privind implementarea SCMI în MECª ºi în instituþiile ºi
unitãþile care funcþioneazã în subordonarea MECª, precum ºi metodologia de
raportare a dezvoltãrii acestuia. O atenþie deosebitã am acordat-o menagementul
riscurilor, cãruia i-am dedicat un capitol separat. Importanþa ºi limitele privind
eficacitatea controlului intern sunt, de asemenea, abordate în partea a II-a a
ghidului.
¾ Partea a treia este dedicatã prezentãrii unor documente specifice implementãrii
SCMI în instituþiile publice (proceduri generale, registrul riscurilor). Anexele
ghidului includ o serie de instrumente de lucru care vin în sprijinul managerilor
instituþiilor publice pentru a implementa ºi dezvolta controlul managerial intern.

2. De ce este necesar un ghid de implementare a SCMI în instituþiile

ºi unitãþile de învãþãmânt preuniversitar care funcþioneazã în
coordonarea sau subordonarea MECª?

¾ Reforma sistemului de control financiar public în Romania a presupus trecerea

de la un sistem exercitat din exteriorul instituþiei, axat pe inspecþii, la un sistem
5
 propriu de control capabil sã reducã riscurile cu care se confruntã instituþia în
atingerea obiectivelor sale. SCMI înseamnã necesitatea adoptãrii ºi aplicãrii
unui nou tip de management la nivelul instituþiilor publice.
¾ Controlul intern este o modalitate de îmbunãtãþire a responsabilitãþii ºi rãspunderii
manageriale.
¾ Implementarea controlului intern oferã instituþiei mecanisme suport de a gestiona
schimbãrile din mediul intern ºi extern.

3. Cui îi este adresat acest ghid?

Acest ghid se adreseazã MECª ºi instituþiilor ºi unitãþilor care funcþioneazã în

subordonarea MECª:
- Inspectorate ºcolare judeþene ºi Inspectoratul ªcolar al Municipiului
Bucureºti;
- Unitãþi conexe ale inspectoratelor ºcolare (Casele corpului didactic, palatele
ºi cluburile copiilor, cluburi sportive ºcolare);
- Instituþii ºi unitãþi de învãþãmânt preuniversitar care funcþioneazã în în
coordonarea MECª 1 (Centrul Naþional de Evaluare ºi Examinare, Agenþia
Românã de Asigurare a Calitãþii în Învãþãmântul Preuniversitar, Centrul
Naþional de Dezvoltare a Învãþãmântului Profesional ºi Tehnic, Palatul
Naþional al Copiilor).

4. Care este metodologia de elaborare a ghidului?

¾ În cadrul proiectului Îmbunãtãþirea eficacitãþii organizaþionale a MEN ºi a

instituþiilor subordonate prin dezvoltarea sistemului de control managerial
intern au existat patru sesiuni de consultãri cu personalul din sistemul de
educaþie preuniversitar, privind percepþia asupra stãrii actuale a implementãrii
SCMI. În cadrul acestor evenimente desfãºurate la nivel naþional, au fost
identificate principalele probleme ale implementãrii SCMI în sistemul de
educaþie preuniversitar ºi propunerile cu privire la conþinuturile care sã fie
dezvoltate în cadrul unui ghid.
¾ Sursele de informaþii folosite în elaborarea ghidului sunt diverse, ele provenind
din legislaþia naþionalã actualizatã (ultimele modificãri legislative cuprinse în

1
ANEXA Nr. 4 a HG nr. 26/2015 privind organizarea ºi funcþionarea Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii ªtiinþifice
stabileºte lista instituþiilor ºi unitãþilor de învãþãmânt preuniversitar subordonate MECª.

6
 Ordinul SGG nr. 400/12.06.2015), practici internaþionale ºi dintr-o bibliografie
relevantã pentru domeniul abordat.
¾ Nevoile la nivel de sistem au fost identificate în analiza diagnostic care a precedat
elaborarea ghidului;
¾ In cadrul consultãrilor la nivel naþional au fost stabilite principalele probleme
ale implementãrii SCMI în sistemul de învãþãmânt preuniversitar.

7
8
 PARTEA I.
CADRUL TEORETIC GENERAL

9
10
 1. CONTROLUL INTERN.
DEFINIREA CONCEPTELOR

1.1. Ce este controlul intern?

¾ Controlul intern este un proces dinamic integrat de adaptare permanentã a

instituþiei publice la schimbãrile din mediul extern. Managementul ºi personalul
de la toate nivelele trebuie sã fie implicate în procesul de gestionare a riscurilor,
astfel încât sã existe un anume grad de certitudine asupra atingerii obiectivelor
instituþionale 2.
¾ Activitatea de control este un mijloc de analizã a activitãþilor instituþiei,
adoptare ºi aplicare a unui nou tip de management intern care se asociazã
frecvent cu activitatea de cunoaºtere, permiþând astfel managementului sã
coordoneze activitãþile din cadrul organizaþiei într-un mod eficient.
¾ Controlul intern este privit ca funcþie managerialã ºi nu ca operaþiune de
verificare. Prin exercitarea funcþiei de control, conducerea constatã abaterile
rezultate de la obiectivele stabilite, analizeazã cauzele ºi dispune mãsurile
corective sau preventive care se impun.

1.2. Care sunt caracteristicile controlului intern?

a) Procesualitatea controlului intern

¾ Controlul intern este un proces în continuã transformare, care îºi adapteazã
permanent instrumentele ºi tehnicile la schimbãrile survenite în cultura
organizaþiei.
¾ Controlul nu este un scop în sine, ci un mijloc. Rolul controlului este sã
confirme aºteptãrile managementului prin utilizarea unor procedee, tehnici ºi
instrumente specifice.
2
INTOSAI, Guidelines for Internal Control Standards for the Public Sector, pag.6

11
b) Relativitatea controlului intern
¾ Managementul instituþiei publice aºteaptã de la controlul intern asigurãri
rezonabile bazate pe evaluarea riscurilor, prin concentrarea pe principii ale
performanþei (economicitate, eficienþã ºi eficacitate).
¾ Un control intern care ar viza identificarea tuturor riscurilor existente ºi
atingerea obiectivelor propuse în condiþii de eficienþã, ar fi costisitor
ºi neeconomic.

c) Universalitatea controlului intern

¾ Fiecare membru al instituþiei publice este responsabil pentru exercitarea
controlul intern.
¾ Mediul de control este în schimbare, iar acest fapt impune adaptarea
controlului la nivelul fiecãrei activitãþi, diferenþiat ºi integrativ, construit în
raport de interesele organizaþiei.
¾ Excesul de norme, reguli, proceduri împiedicã realizarea unui control eficient,
de aceea este necesarã gãsirea unui echilibru optim în vederea stabilirii
acestora.
¾ Organizarea ºi exercitarea controlului intern impune flexibilitate. Nu se pot
fixa reguli pentru fiecare situaþie întâlnitã; din aceastã perspectivã, o regulã
neactualizatã, sau prea rigidã în aplicare, ar stagna procesul ºi ar conduce
la ineficienþã.

1.3. Cine sunt responsabilii pentru controlul intern ºi care sunt

atribuþiile lor?

¾ Conform prevederilor legale (OUG 119/1999 ºi OSGG

nr. 400/12.06.2015), responsabilii cu implementarea SCMI sunt:
- Conducãtorii instituþiilor;
- Responsabilul Structurii de implementare a SCIM
- Membrii Structurii de implementare a SCIM;
- Conducãtorii compartimentelor componente ale instituþiei publice;
- Restul angajaþilor.
¾ Managerul general /ordonatorul de credite, precum ºi celelalte persoane care
ocupã o funcþie de conducere în instituþia publicã, sunt responsabile pentru
definirea, proiectarea, implementarea ºi perfecþionarea continuã a sistemului
de control intern.
12
1.4. Ce sunt standardele de control intern?

¾ Standardele de control intern definesc un minimum de reguli de management

pe care instituþiile publice trebuie sã le aplice;
¾ Scopul standardelor este de a crea un sistem de referinþã care sã permitã
evaluarea sistemelor de control din instituþii publice de acelaºi fel sau în cadrul
aceleiaºi instituþii la momente diferite ºi sã evidenþieze zonele ºi direcþiile
de schimbare.
¾ Standardele sunt grupate pe criteriile a cinci elemente-cheie ale controlului
intern:

1.5. Care sunt componentele sistemului de control intern?

¾ Controlul intern cuprinde 5 elemente componente strâns interdependente între

ele, care decurg din maniera în care sunt administrate activitãþile ºi care sunt
integrate acestor activitãþi. (v. tabelul de mai jos)
¾ Punerea în practicã a acestor componente se realizeazã în mod diferit în
conformitate cu particularitãþile fiecãrei instituþii publice.
¾ Existã o relaþie directã între obiectivele generale (ceea ce îºi propune sã
realizeze instituþia) ºi elementele componente ale controlului intern, (ceea ce
este necesar pentru a le atinge).

13
 Elemente Descriere

1. Mediul de control Acoperã elemente ca: onestitate ºi alte valori etice;

managementul ºi competenþele profesionale ale
angajaþilor (nivel de cunoºtinþe, competenþe ºi
experienþã); scopul ºi sarcinile, drepturile ºi
responsabilitãþile fiecãrei unitãþi organizatorice.

2. Performanþe ºi Probabilitatea de realizare a obiectivelor unitãþii

managementul creºte prin: stabilirea ºi monitorizarea punerii în
riscurilor aplicare a sarcinilor, identificarea riscurilor, analiza
de risc, reacþia la risc ºi remedierea acþiunii.
Conducerea se poate concentra pe identificarea ºi
mãsurarea oportunitãþilor, a ameninþãrilor legate de
planurile operaþionale, pe obiectivele mãsurabile
definite ca documente strategice, pe activitãþile
legate de buget.

3. Activitãþile Constituie un rãspuns la un risc specific pe care

de control unitatea intenþioneazã sã-l reducã prin:
documentarea sistemului de control
(documentarea, înregistrarea ºi aprobarea
o p e r a þ i u n i l o r, î m p ã r þ i r e a o b l i g a þ i i l o r c h e i e ,
verificarea operaþiunilor înainte ºi dupã punerea în
aplicare, înregistrarea abaterilor de la proceduri,
instrucþiuni sau ghiduri, continuitatea operaþiunilor,
accesul selectiv ºi controlat al oamenilor la
informaþii, resursele materiale ºi financiare);
mecanismele de control ale sistemului
(comunicarea atribuþiilor, a responsabilitãþilor ºi
limitelor de competenþã, evaluarea sistematicã a
activitãþii fiecãrui salariat, repartizare sarcinilor care
sã permitã detectarea ºi corectarea erorilor).

14
 Elemente Descriere
4. Informarea ºi Grupeazã aspectele care þin de crearea unui sistem
comunicarea informaþional adecvat ºi a unui sistem de raportare
privind punerea în practicã a planului managerial,
a bugetului, a utilizãrii resurselor ºi a gestionãrii
d o c u m e n t e l o r. I n f o r m a þ i i l e u t i l i z a t e p e n t r u
întocmirea situaþiilor contabile anuale ºi a
rapoartelor financiare trebuie sã fie corecte,
complete ºi furnizate la timp.

5. Evaluare ºi audit Se monitorizeazã: riscurile inerente (complexitatea,

descentralizarea, problemele recurente, lipsa de
rãspuns la deficienþele anterioare); expunerile la risc
(schimbãrile în mediul de reglementare, fluctuaþiile
de personal, schimbãrile de sistem ºi proces, creºterea
rapidã, noile programe, serviciile ºi personalul).

1.6. Care sunt cerinþele pentru un control intern viabil?

¾ sã fie adaptat dimensiunii, complexitãþii ºi mediului (intern ºi extern) specific

instituþiei publice;
¾ sã vizeze toate nivelurile de conducere ºi toate activitãþile/operaþiunile derulate
la nivelul instituþiei;
¾ sã fie construit cu „instrumentarul” aplicabil oricãrei instituþii publice;
¾ sã ofere asigurãri rezonabile cã obiectivele instituþiei publice vor fi atinse;
¾ costurile aplicãrii sistemului de control intern sã fie inferioare beneficiilor
rezultate din funcþionarea sa ca sistem;
¾ sã fie guvernat de regulile minimale de management cuprinse în standardele
de control intern elaborate ºi aprobate prin O.S.G.G.3 nr. 400/12.06.2015.

3
Ordinul Secretariatului General al Guvernului

15
 2. INSTRUMENTELE DE CONTROL INTERN.
DEFINIÞIE

2.1. Care este instrumentarul4 de control intern/managerial?

Responsabilii care au sarcina construirii sistemului de control intern într-o intituþie

publicã vor crea ºi dezvolta acele instrumente de control intern, dupã caz, ce permit
deþinerea unui bun control asupra funcþionãrii instituþiei în ansamblul ei, precum ºi a
fiecarei activitãþi/operaþiuni în parte. Ca urmare, prin instrument de control intern se
înþelege orice mãsurã, procedeu, mijloc sau actiune stabilite ºi implementate, în acest
scop, de catre conducerea instituþiei publice.

1. Obiectivele
2. Mijloacele
3. Sistemul informaþional
4. Organizarea
5. Procedurile
6. Controlul

1. Obiectivele

¾ Se formuleazã de cãtre conducãtorul instituþiei în concordanþã cu activitatea

ºi atribuþiile specifice ale acesteia ºi se includ într-un document de politicã
sau într-un plan managerial strategic, aprobat de cãtre Consiliul de
administraþie ºi comunicat întregului personal.
¾ Plecând de la obiectivele generale ale instituþiei publice, fiecare compartiment/
structurã funcþionalã a instituþiei publice în funcþie de anumite criterii,
cum ar fi:
4
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/legislatie/indrumar24ian.pdf, Îndrumar metodologic pentru
dezvoltarea controlului intern în entitãþile publice.

16
 - sã contribuie la realizarea misiunii pentru care a fost organizatã ºi
funcþioneazã structura respectivã;
- sã fie specifice structurii funcþionale;
- sã fie mãsurabile, respectiv exprimate în valori, rapoarte, indicatori de
activitate sau de calitate;
- sã poatã fi monitorizate prin sistemul de informare aflat la dispoziþia
managementului;
- sã fie încadrate în timp;
¾ Abaterile de la aceste criterii constituie o slãbiciune a sistemului de control
intern, iar absenþa lor constituie un punct slab al instituþiei publice.

2. Mijloacele
¾ Reprezintã ansamblul resurselor umane, financiare, materiale ºi
informaþionale, privite în strânsã legãturã cu obiectivele instituþiei publice.
¾ Resursele umane – existenþa unui personal slab pregãtit, incompetent
presupune un sistem de control intern ineficient, în cadrul cãruia cazurile de
disfuncþii sau nereguli sunt frecvente.
¾ Mijloacele financiare – bugetele aprobate trebuie sã fie conforme cu
obiectivele, orice neproporþionalitate între acestea genereazã apariþia
problemelor.
¾ Mijloacele tehnice – trebuie adaptate în funcþie de cerinþele ºi scopul
obiectivelor.

3. Sistemul informaþional
¾ Reprezintã totalitatea operaþiilor de culegere, prelucrare, sistematizare,
valorificare ºi transmitere a informaþiilor ºi datelor. Acesta cuprinde atât
sistemul informatic, cât ºi procesul de comunicare ºi informare;
¾ Informaþiile trebuie sã vizeze toate funcþiile instituþiei, sã fie fiabile ºi uºor de
verificat, exhaustive, disponibile în timp util ºi pertinente.

4. Organizarea
¾ Este funcþia managerialã ce se referã la un ansamblu de mãsuri, metode,
tehnici ºi operaþiuni prin care conducerea instituþiei stabileºte componentele
procesuale ºi structurale ale instituþiei, în vederea realizãrii obiectivelor
propuse, în conformitate cu anumite principii, reguli, norme ºi criterii.
17
 ¾ Principii:
- Adaptarea – diversitatea organizãrilor diferã de la o instituþie la alta,
depinzând de mãrimea acestora, de natura activitãþilor, de obiective, de
mediul organizaþional, de structura juridicã.
- Obiectivitatea – organizarea nu trebuie construitã în funcþie de oameni,
plecarea unui angajat nu trebuie sã conducã la întreruperea activitãþilor.
- Separarea sarcinilor – presupune repartizarea sarcinilor astfel încât
acestea sã nu fie realizate de una ºi aceeaºi persoanã.

¾ Elemente constitutive:
- Organizarea ierarhicã – permite înþelegerea funcþionãrii instituþiei.
Auditorul procedeazã la o analizã a conformitãþii, respectiv dacã realitatea
structuralã corespunde documentului de organizare elaborat ºi dacã
persoanele din organigramã sunt cele responsabile cu diferitele posturi.
- Analiza de post – permite detectarea situaþiilor anormale, respectiv sarcini
neresponsabilizate, sarcini realizate de douã ori, sarcini inutile sau
incompatibile.
- Competenþa ºi libertatea de acþiune a angajaþilor – fiecare salariat trebuie
sã cunoascã ce trebuie sã facã ºi cum trebuie sã facã.
- Elementul material – elementele constitutive ale instituþiei publice se
dezvoltã într-un mediu organizaþional care trebuie astfel organizat încât
sã permitã funcþionarea ºi sã asigure protecþia fizicã a activelor
ºi a persoanelor.

5. Procedurile
Reprezintã totalitatea paºilor ce trebuie urmaþi, a metodelor de lucru stabilite
ºi regulilor de aplicat, în vederea executãrii activitãþii, atribuþiei sau sarcinii.

18
 ¾ De ce sunt utile procedurile?
- Angajaþii înþeleg mai bine procesul ºi paºii ce trebuie urmaþi; astfel, scade
probabilitatea de a face greºeli dintr-o înþelegere inadecvatã;
- Procesul poate fi verificat mai simplu, cu rezultate mai bune, atât de cãtre
management, cât ºi de cãtre auditori;
- Angajaþii noi asimileazã mai repede informaþia necesarã ºi au nevoie de o
perioada mai micã de adaptare;
- Procesele care au la baza proceduri sunt, în general, mai bine structurate;
existã proceduri standard de la care se poate porni, acestea se adapteazã
la specificul instituþiei;
- Prin stabilirea unor proceduri, un proces poate fi simplificat, deoarece se
pot identifica paºii redundanþi, interdependenþele, activitãþile care nu aduc
valoare, blocajele din proces;
- Unii angajaþi, din comoditate sau din alte motive, evitã anumite cerinþe
clare dacã nu sunt formalizate.

6. Controlul
¾ Constã în compararea rezultatelor cu obiectivele, depistarea cauzelor care
determinã abaterile constatate, luarea mãsurilor necesare cu caracter corectiv
sau preventiv.
¾ Controlul este:
- un act de asistenþã, pentru a ajuta personalul în sarcinile noi ºi dificile;
- un act gratificator, prin care se aratã personalului cã ne intereseazã ceea
ce face, cã eforturile depuse ºi performanþele realizate nu sunt ignorate;
- un act de verificare, prin care se aratã cã cineva, periodic, observã ºi
examineazã activitãþile derulate.

19
 3. CONCLUZII
¾ Realizarea unui sistem de control intern se referã la controlul factorilor
perturbatori - a riscurilor care pot afecta atingerea obiectivelor.

¾ Factorii de decizie trebuie sã îºi asume implementarea SCMI.

¾ Implementarea Codului controlului intern trebuie susþinutã de instrumente

adecvate.

¾ SCMI nu este un eveniment singular, ci reprezintã o serie de acþiuni, aflate

într-o dinamicã permanentã.

¾ Controlul intern NU înseamnã:

o a practica în permanenþã o supraveghere excesivã a ceea ce se executã;
o a întinde curse pentru descoperirea erorilor.

¾ Legislaþia privind SCMI nu semnificã doar elaborarea de proceduri

organizate pe activitãþi identificate ca fiind procedurabile, ci înseamnã
trecerea instituþiilor publice la un nou tip de management, adecvat unei
organizaþii flexibile, care include managementul strategic, managementul
performanþei ºi managementul riscurilor.

20
 PARTEA II.
IMPLEMENTAREA SCMI ÎN CADRUL
MECS ªI INSTITUÞIILOR ªI
UNITÃÞILOR CARE FUNCÞIONEAZÃ
ÎN SUBORDINEA MECS

21
22
 1. METODOLOGIA CADRU PRIVIND
IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE CONTROL
MANAGERIAL INTERN ÎN MECª ªI ÎN
INSTITUÞIILE ªI UNITÃÞILE CARE
FUNCÞIONEAZÃ ÎN SUBORDONAREA MECª

1.1. Ce presupune procesul de implementare a SCMI?

¾ Principalele mãsuri necesare pentru implementarea SCMI ºi responsabilii

sunt prezentaþi în tabelul de mai jos (cf. OSGG 400/2015):

Tabel 2. Procesul de implementare a SCMI în instituþiile publice

Structura de monitorizare, coordonare
Conducerea instituþiei publice ºi îndrumare metodologicã privind
SCMI
1. Dispune mãsurile necesare pentru
elaborarea ºi/sau dezvoltarea SCMI,
inclusiv a Registrului riscurilor ºi a
procedurilor operaþionale.
2. Prin act de decizie internã, constituie
Structura de monitorizare, coordonare
ºi îndrumare metodologicã pentru
implementarea ºi/sau dezvoltarea SCMI
ºi stabileºte preºedintele ºi secretarul
acesteia.
Decizia cuprinde ºi componenþa ºi
modul de organizare în funcþie de
volumul ºi complexitatea activitãþilor.

23

Conducerea instituþiei publice
Structura de monitorizare, coordonare
ºi îndrumare metodologicã privind
SCMI
3. Membrii structurii SCMI studiazã
OSGG nr. 400/2015.

4. Membrii structurii elaboreazã ºi

actualizeazã Programul de dezvoltare
a SCMI care cuprinde: obiectivele,
acþiunile, responsabilitãþile, termenele,
precum ºi alte componente ale mãsurilor.

Programul cuprinde, în mod distinct,

activitãþile de perfecþionare profesionalã,
prin organisme abilitate, atât a
persoanelor cu funcþii de conducere, cât
ºi a celor cu funcþii de execuþie.

5. Programele elaborate ºi actualizate

ºi actele administrative de constituire
ºi modificare a structurii se transmit
pentru informare ºi armonizare la
instituþiile publice ierarhic superioare,
la termenele stabilite, dar nu mai
târziu de 15 martie a anului în curs.

6. Stadiul implementãrii ºi dezvoltãrii

SCMI la nivelul instituþiei publice,
precum ºi situaþiile deosebite
constatate în funcþionarea structurii,
fac obiectul informãrii instituþiilor publice
ierarhic superioare, prin transmiterea
Situaþiilor semestriale /anuale pentru
evaluarea stadiului implementãrii
SCMI, la termenele stabilite.

7. Preºedintele structurii coordoneazã

procesul de implementare a SCMI,
urmãrind parcurgerea celor 10 etape
prezentate mai jos.

24
 Structura de monitorizare, coordonare
Conducerea instituþiei publice ºi îndrumare metodologicã privind
SCMI
8. Structura elaboreazã Situaþia
centralizatoare semestrialã/anualã ºi
Raportul asupra stadiului
implementãrii SCMI la data de
31.12.20.. ºi îl înainteazã conducerii
instituþiei pentru aprobare.
9. Conducerea instituþiei analizeazã,
aprobã ºi transmite SGG, în termenele
stabilite:
- Situaþiile centralizatoare semestriale/
anuale, la termenele stabilite;
- Raportul asupra stadiului
implementãrii SCMI la data de
31.12.20.., pe baza modelului din
Anexa 4.3 din OSGG nr. 400/2015.

1.2. Constituirea Structurii de implementare a SCMI ºi modul

de funcþionare al acesteia

¾ Baza normativã o constituie OSGG nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului

controlului intern, cuprinzând standardele de management ºi control intern
la entitãþile publice ºi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial,
M.Of. nr. 444/22.VI.2015, art.3.

¾ Responsabilitatea constituirii Structurii de implementare a SCMI revine

conducãtorului instituþiei publice. Structura de implementare a SCMI se
constituie prin decizie a conducãtorului instituþiei publice ca urmare a hotãrârii
Consiliului de administraþie al instituþiei publice, dupã caz. La constituirea
Structurii participã ºefii de compartimente/unitãþilor funcþionale ale instituþiei
publice ºi specialiºti recunoscuþi din cadrul acestora.

25
 ¾ Structura are urmãtoarea componenþã:
- responsabilul structurii care poate fi un inspector ºcolar general adjunct,
directorul adjunct, un membru al consiliului de administraþie sau un
angajat specialist recunoscut, dupã caz, pentru a asigura autoritate acesteia;
- membri – persoane cu funcþii sau atribuþii de conducere în structurile
funcþionale ale instituþiei publice ºi ºeful comisiei CEAC5, dupã caz;
- secretariatul tehnic, contribuie efectiv la organizarea ºi implementarea/
dezvoltarea sistemului integrat de control ºi se aflã în subordinea directã
a conducãtorului instituþiei.
ªeful compartimentului de audit intern (acolo unde este cazul) participã în
structurã în calitate de observator ºi asigurã consilierea ºi îndrumarea metodologicã a
acesteia, pentru elaborarea lucrãrilor specifice ºi încadrarea în termene.

¾ Dimensiunea Structurii de control managerial intern variazã în funcþie de:

a) volumul ºi complexitatea activitãþilor instituþiei;
b) existenþa ºi numãrul structurilor subordonate;
c) numãrul angajaþilor din cadrul unitãþii;
d) posibilitãþile concrete de prevenire a riscurilor asociate activitãþilor
desfãºurate la nivelul unitãþii.

¾ Modul de lucru al Structurii:

- responsabilul Structurii stabileºte rolul ºi responsabilitãþile fiecãrui membru
al acesteia, precum ºi planificarea, desfãºurarea ºi evaluarea activitãþilor;
- elaboreazã Planul de implementare/dezvoltare a SCMI, care conþine
activitãþile, respectiv etapele de implementare/dezvoltare a SCMI,
responsabilitãþile compartimentelor ºi termenele de realizare;
- asigurã îndrumarea metodologicã a procesului de implementare a SCMI
ºi monitorizarea progreselor înregistrate;
- analizeazã ºi centralizeazã rezultatele din etapele procesului de
implementare, în vederea asigurãrii raportãrilor periodice ºi a stabilirii în
continuare a mãsurilor care se impun.
- elaboreazã Situaþia centralizatoare semestrialã/anualã ºi Raportul asupra
stadiului implementãrii SCMI la data de 31decembrie al anului în curs ºi
îl înainteazã conducerii instituþiei pentru aprobare.

5
CEAC- Comisia pentru Evaluarea ºi Asigurarea Calitãþii

26
 ¾ Conducerea instituþiei publice:
- dispune mãsurile necesare pentru elaborarea ºi/sau dezvoltarea SCMI,
inclusiv a Registrului riscurilor ºi a procedurilor operaþionale.
- analizeazã, aprobã ºi transmite SGG sau instituþie publice în subordinea
sau coordonarea cãreia se aflã, dupã caz, în termenele stabilite:
• Situaþiile centralizatoare semestriale/anuale, la termenele stabilite;
• Raportul asupra stadiului implementãrii SCMI la data de 31
decembrie al anului în curs, pe baza modelului din Anexa 4.3
din OSGG nr. 400/2015.

1.3. Etapele procesului de implementare a SCMI

ETAPA 1. Stabilirea obiectivelor generale ºi specifice ale instituþiei publice

Standardele ale cãror cerinþe vor fi avute în vedere sunt:

Standardul 4 – STRUCTURA ORGANIZATORICÃ

Standardul 5 – OBIECTIVE
Standardul 6 – PLANIFICAREA
¾ Stabilirea obiectivelor este responsabilitatea conducerii instituþiei publice,
iar responsabilitatea realizãrii acestora este atât de competenþa conducerii
cât ºi a angajaþilor.
¾ Conducerea transpune obiectivele generale în obiective specifice ºi în rezultate
aºteptate ºi le comunicã salariaþilor.
¾ Conducerea instituþiei publice realizeazã planuri/programe de activitate pentru
atingerea obiectivelor, cu maximul de resurse posibil de alocat;
¾ Resursele sunt identificate ºi repartizate pornind de la nevoile pentru realizarea
obiectivelor;
¾ Conducerea actualizeazã/reevalueazã obiectivele, în cazul în care se modificã
ipotezele/premisele care au stat la baza fixãrii lor.
¾ Obiectivele trebuie definite astfel încât sã rãspundã pachetului de cerinþe
S.M.A.R.T.6

6
S- Precise (englezã - Specific), M – Mãsurabile ºi verificabile; A – Necesare (en. Appropriate); R – Realiste;
T – cu termen de realizare (en. Time - dependent)

27
 ETAPA 2. Identificarea activitãþilor/acþiunilor necesare îndeplinirii
obiectivelor stabilite
Standardele avute în vedere:
Standardul 2 – ATRIBUÞII, FUNCÞII, SARCINI
Standardul 4 – STRUCTURA ORGANIZATORICÃ
Standardul 6 – PLANIFICAREA
Standardul 11 – CONTINUITATEA ACTIVITÃÞII
¾ Membrii Structurii SCMI identificã activitãþile ºi acþiunile necesare pentru
realizarea obiectivelor;
¾ Membrii structurii identificã principalele ameninþãri care pot conduce la
discontinuitãþi în activitãþi ºi întocmeºte un plan de continuare a activitãþii;
¾ Membrii structurii SCMI analizeazã atribuþiile, funcþiile ºi sarcinile, stabilite
pe posturi prin structura organizatoricã ºi se asigurã de existenþa separaþiei
atribuþiilor, de prevederi privind continuitatea activitãþii ºi de accesul la
resursele necesare pentru desfãºurarea acestora;
¾ Separarea atribuþiilor ºi responsabilitãþilor este una dintre modalitãþile prin
care se reduce riscul de eroare, fraudã, încãlcarea legislaþiei, precum ºi riscul
de a nu putea detecta aceste nereguli.

ETAPA 3. Stabilirea indicatorilor de rezultat ºi de performanþã pe

activitãþile ºi pe obiectivele specifice instituþiei ºi descrierea
arhitecturii SCMI
Standardele avute în vedere:
Standardul 1 – ETICA ªI INTEGRITATEA
Standardul 3 – COMPETENÞA, PERFORMANÞA
Standardul 2 – ATRIBUÞII, FUNCÞII, SARCINI
Standardul 6 – PLANIFICAREA

¾ Membrii Structurii SCMI stabilesc forma/arhitectura sistemului de control

managerial care va fi implementatã în cadrul unitãþii.
¾ Membrii Structurii SCMI se implicã în stabilirea responsabilitãþilor pentru
elaborarea ºi/sau actualizarea unui cod de eticã ºi integritate profesionalã ºi a
indicatorilor de rezultat sau a indicatorilor de performanþã pentru toate
activitãþile asociate obiectivelor.
28
 ¾ Împreunã cu conducãtorul instituþiei publice se identificã funcþiile sensibile
din cadrul organizaþiei, ºtiind cã acestea sunt acele funcþii/activitãþi legate de
personalul instituþiei ºi cu implicaþii financiare.

ETAPA 4. Identificarea riscurilor care afecteazã realizarea obiectivelor

Standardele avute în vedere:

Standardul 1 – ETICA ªI INTEGRITATEA
Standardul 5 – OBIECTIVE
Standardul 6 – PLANIFICAREA
Standardul 8 – MANAGEMENTUL RISCULUI
Standardul 9 – PROCEDURI

¾ Se realizeazã de cãtre membrii Structurii SCMI care identificã riscurile care

pot ameninþa realizarea obiectivelor ale instituþiei publice; acestea vizeazã
efectele ce decurg din nerespectarea regulilor minimale de management,
conþinute în standarde.
¾ Estimarea expunerii la risc se va face prin aprecierea prioritãþii de intervenþie
(cuantificarea putând fi efectuatã de fiecare datã când aceasta este posibilã),
pentru a ºti dacã aceasta este: risc înalt/extrem (I), risc moderat (II) sau risc
minor (III).
¾ Pentru fiecare risc identificat ºi estimat ca mãrime, membrii Structurii SCMI
trec la evaluarea instrumentului de control adecvat, adicã vor cãuta rãspunsul
la întrebarea: Ce instrument de control trebuie luat (sau implementat) pentru
ca riscul identificat sã nu se producã?
¾ Examinând situaþia de facto în cazul unui anumit risc identificat, membrii
Structurii SCMI identificã dacã existã sau nu un instrument general de control
intern, destinat evitãrii riscului respectiv. Potrivit situaþiei concrete constatate,
membrii Structurii:
- valideazã instrumentul general de control intern, deja implementat;
- redefinesc instrumentul general de control intern, în concordanþã cu
natura ºi mãrimea riscului;
- concep ºi definesc instrumentul general de control intern adecvat,
necesar a fi implementat.
29
 ¾ Un risc, oricare ar fi acesta, nu poate fi niciodatã eliminat complet, dar poate
fi redusã considerabil probabilitatea de apariþie a acestuia; întotdeauna existã
un ,,risc al instrumentului de control intern”, adicã acela inerent instrumentului
însuºi, care, conceput fiind de cãtre oameni, ar putea avea ºi imperfecþiuni.
¾ Aceastã fazã de lucru se încheie cu elaborarea Registrului riscurilor
(v. modelul din Anexa 2).

ETAPA 5. Stabilirea modalitãþilor de dezvoltare a sistemului de control

managerial intern

Standardele avute în vedere:

Standardul 1 - ETICA ªI INTEGRITATEA
Standardul 5 - OBIECTIVE
Standardul 6 – PLANIFICAREA
Standardul 2 – ATRIBUÞII, FUNCÞII, SARCINI

¾ Coroborarea Regulamentului de organizare ºi funcþionare al instituþiei publice

cu Lista obiectivelor ºi activitãþilor pe compartimente/structuri funcþionale,
care se concretizeazã în:
1. Actualizarea ROF-ului;
2. Actualizarea fiºelor posturilor prin stabilirea atribuþiilor de serviciu
pentru fiecare post;
3. Constituirea Arborelui activitãþilor la nivelul instituþiei prin transferarea
activitãþilor pe structura compartimentelor din organigramã în vederea
codificãrii acestora ºi stabilirii responsabililor cu elaborarea ºi actualizarea
sistematicã a procedurilor de lucru;
4. Codificarea procedurilor de lucru ºi stabilirea persoanelor responsabile;
5. Ierarhizarea procedurilor operaþionale în vederea stabilirii termenelor
de realizare: PO curente, PO periodice, PO anuale.

ETAPA 6. Inventarierea documentelor, a fluxurilor de informaþii ºi

a proceselor

Standardele avute în vedere:

30
 Standardul 8 – MANAGEMENTUL RISCULUI
Standardul 12 – INFORMAREA ªI COMUNICAREA
Standardul 13 – GESTIONAREA DOCUMENTELOR
Standardul 14 – RAPORTAREA CONTABILÃ ªI FINANCIARÃ

¾ Pentru fiecare activitate, membrii Structurii SCMI identificã procesele ºi

documentele necesare derulãrii acestora, conþinutul proceselor realizate ºi
rezultatele, respectiv documentele de ieºire;
¾ Conducãtorul instituþiei publice este cel care asigurã funcþionarea unui sistem
eficient de comunicare;
¾ Conducerea instituþiei publice, prin compartimentul secretariat organizeazã
primirea/expedierea, înregistrarea corespondenþei, astfel încât sistemul sã fie
accesibil managerului, angajaþilor ºi terþilor interesaþi;
¾ În funcþie de tipul de purtãtor ºi de mijlocul de realizare utilizat cu privire la
corespondenþa, operaþiunile de intrare, ieºire, înregistrare ºi stocare trebuiesc
adaptate corespunzãtor, pe baza unor planuri elaborate în acest sens, astfel
încât pentru fiecare caz, sã poatã fi reflectate cerinþele majore privind:
- asigurarea primirii/expedierii corespondenþei;
- stocarea (arhivarea) corespondenþei;
- accesul la corespondenþa realizatã.
¾ Conducerea instituþiei publice implementeazã mãsurile de securitate pentru
protejarea documentelor împotriva distrugerii, furtului, pierderii, incendiului, etc.
¾ Conducãtorul instituþiei publice este responsabil de organizarea ºi þinerea la
zi a contabilitãþii ºi de prezentarea la termen a situaþiilor financiare asupra
situaþiei patrimoniului aflat în administrarea sa ºi a execuþiei bugetare, în
vederea asigurãrii exactitãþii tuturor informaþiilor contabile aflate în controlul sãu.

ETAPA 7. Stabilirea unui sistem de monitorizare a desfãºurãrii acþiunilor

ºi activitãþilor

Standardele avute în vedere:

Standardul 1 - ETICA ªI INTEGRITATEA
Standardul 2 – ATRIBUÞII, FUNCÞII, SARCINI
Standardul 3 – COMPETENÞA, PERFORMANÞA
Standardul 6 - PLANIFICAREA
31
 Standardul 7 – MONITORIZAREA PERFORMANTELOR
Standardul 12 – INFORMAREA ªI COMUNICAREA

¾ Pentru activitãþile din structura obiectivelor sunt stabiliþi indicatorii de rezultat

sau de performanþã, resursele necesare ºi termenele limitã de realizare.
¾ Instituirea unui sistem de monitorizare ºi raportare a performanþelor, pe baza
indicatorilor asociaþi obiectivelor specifice;
¾ Indicatorii calitativi ºi cantitativi trebuie sã fie: mãsurabili, specifici, accesibili,
relevanþã, stabiliþi pentru o duratã de timp;
¾ Reevaluarea relevanþei indicatorilor asociaþi obiectivelor specifice, în scopul
operãrii corecþiilor cuvenite.

ETAPA 8. Autoevaluarea realizãrii obiectivelor ºi îmbunãtãþirea sistemului

de monitorizare

Standardele avute în vedere:

Standardul 1 – ETICA ªI INTEGRITATEA
Standardul 4 – STRUCTURA ORGANIZATORICÃ
Standardul 5 – OBIECTIVE
Standardul 11 – CONTINUITATEA ACTIVITÃÞII

¾ Pentru fiecare activitate din structura obiectivelor se evalueazã rezultatele

aºteptate ºi indicatorii de performanþã.
¾ Conducerea monitorizeazã efectuarea controalelor de supraveghere pentru
a se asigura cã procedurile sunt respectate efectiv ºi continuu de cãtre salariaþi.

ETAPA 9. Elaborarea procedurilor operaþionale

Standardele avute în vedere:

Standardul 9 – PROCEDURI
Standardul 8 – MANAGEMENTUL RISCULUI
Standardul 10 – SUPRAVEGHEREA
Standardul 15 – EVALUAREA SISTEMULUI DE CONTROL INTERN/
MANAGERIAL
Standardul 16– AUDITUL INTERN
32
 ¾ Pe baza activitãþilor analizate în etapele precedente se trece la elaborarea
procedurilor operaþionale.
¾ Precizãri privind elaborarea procedurilor operaþionale:
- Elaborarea procedurilor operaþionale se realizeazã în baza OSGG
nr. 400/2015, privind Codul controlului intern;
- Analiza Listei obiectivelor, activitãþilor ºi procedurilor pentru realizarea
acestora în funcþie de prioritãþile stabilite;
- Transpunerea cadrului legislativ ºi normativ care reglementeazã
domeniul de activitate în structura procedurilor de lucru;
- Implementarea activitãþilor de control intern pe fluxul procesului ºi în
punctele cheie ale acestuia;
- Urmãrirea implementãrii responsabilitãþilor pe faze de întocmire,
avizare, aprobare ºi pe nivele de execuþie, în conformitate cu ROF7-ul
ºi cu fiºele posturilor;
- Asigurarea transpunerii corecte a datelor în sistemele informatizate;
- Existenþa modalitãþii de arhivare a documentelor;
- Existenþa componentei de actualizare a procedurilor de lucru;
- Aprobarea procedurilor operaþionale de cãtre persoanele competente.

ETAPA 10. Elaborarea programului de pregãtire profesionalã în domeniul

sistemului de control managerial intern

Standardele avute în vedere:

Standardul 3 – COMPETENÞA ªI PERFORMANÞA

¾ Responsabilul de compartiment/structurã funcþionalã analizeazã

complexitatea activitãþilor definite prin procedurile de lucru ºi responsabilii
pentru realizarea lor ºi prin comparaþie cu sarcinile, atribuþiile ºi calificãrile
din fiºa postului, identificã nevoile de instruire în vederea elaborãrii
Programului de pregãtire profesionalã.

7
Regulament de Organizare ºi Funcþionare

33
 2. EVALUAREA STADIULUI
IMPLEMENTÃRII SCMI

2.1. Raportarea stadiului implementãrii SCMI ºi termenele de raportare

¾ Potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din OSGG nr. 400/12.06.2015, instituþiile
publice trebuie sã întocmeascã situaþii semestriale/anuale, care se transmit
instituþiilor publice ierarhic superioare la termenele stabilite de acestea.
¾ Instituþiile publice care, conform reglementãrilor legale, nu se subordoneazã
unei instituþii publice superioare, întocmesc situaþiile centralizatoare ca
documente doveditoare ale dezvoltãrii SCMI.
¾ MECS trebuie sã transmitã semestrial/anual un raport cãtre Secretariatul
General al Guvernului – Direcþia de control intern managerial ºi relaþii
interinstituþionale - care trebuie sã cuprindã situaþia centralizatã a modului
de implementare a sistemului de control de la nivelul tuturor entitãþilor aflate
în subordinea ºi/sau coordonarea sa, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare
fiecãrui semestru încheiat, respectiv pânã la 20 februarie a anului urmãtor,
pentru anul precedent.
¾ Instituþiile ºi unitãþile care funcþioneazã în subordinea MECS transmit cãtre
MECS raportul semenstrial/anual cu 15 zile mai devreme decât termenul
stabilit în ordinul SGG.
¾ La nivelul Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii ªtiinþifice s-a stabilit prin ordin
de ministru, o Comisie de monitorizare ºi îndrumare metodologicã cu privire
la sistemul de control intern/managerial. Comisia elaboreazã ºi implementeazã
un program ºi un plan de implementare a sistemului de control managerial
intern la nivelul ministerului.
¾ Periodic se întocmesc Situaþii centralizatoare privind implementarea
sistemului de control managerial intern la nivelul ministerului ºi al structurilor
subordonate/aflate în coordonare. Anual se elaboreazã un Raport asupra
sistemului de control managerial intern (conform Anexei 4.3. a OSGG
nr. 400/12.06.2015).
34
¾ Raportul constituie forma oficialã de asumare a responsabilitãþii manageriale
de cãtre conducãtorul instituþiei publice cu privire la sistemul de control
managerial intern.
¾ Declaraþiile formulate de conducãtorul instituþiei publice se bazeazã pe datele,
informaþiile ºi constatãrile rezultate din operaþiunea de autoevaluare a stãrii
SCMI, activitãþile de control ex-post, rapoartele de audit intern ºi rapoartele
de audit extern.
¾ În vederea elaborãrii Raportului SCMI, conducãtorul instituþiei dispune
programarea ºi realizarea autoevaluãrii controlului intern, de cãtre
conducãtorii compartimentelor din subordine.
¾ Elaborarea Raportului asupra sistemului de control managerial intern
presupune realizarea urmãtoarelor acþiuni:
a) convocarea unei reuniuni a structurii cu atribuþii de monitorizare,
coordonare ºi îndrumare metodologicã a implementãrii propriului
SCMI, pentru stabilirea mãsurilor organizatorice ºi realizarea
operaþiunii de autoevaluare;
b) completarea, de cãtre fiecare compartiment din cadrul instituþiei a
Chestionarului de autoevaluare a stadiului implementãrii SCMI ºi
asumarea rãspunderii de cãtre conducãtorul de compartiment asupra
realitãþii datelor, informaþiilor ºi constatãrilor înscrise în acesta;
c) elaborarea de cãtre structurã a Situaþiei sintetice a rezultatelor autoevaluãrii
prin centralizarea informaþiilor cuprinse în chestionarele de
autoevaluare, semnate ºi transmise de conducãtorii de compartimente;
d) aprecierea gradului de conformitate a propriului SCM cu cele 16
Standarde de control intern/managerial, în raport cu numãrul
standardelor implementate, astfel:
- sistemul este conform, dacã sunt implementate toate cele 16
standarde;
- sistemul este parþial conform, dacã sunt implementate între 9 ºi
15 de standarde;
- sistemul este neconform, dacã sunt implementate mai puþin de
9 standarde.
¾ Instituþia publicã are obligaþia sã elaboreze ºi sã pãstreze, pe o perioadã de
cel puþin 5 ani, documentaþia relevantã cu privire la organizarea ºi funcþionarea
SCMI ºi cea referitoare la operaþiunea de autoevaluare a acestuia.
35
 2.2. Care sunt documentele privind implementarea SCMI?

¾ Conform OSGG 400/2015 se elaboreazã urmãtoarele documente:

1. Situaþia centralizatoare semestrialã/anualã privind stadiul implementãrii
SCMI - Anexa 3, Cap. I, Informaþii generale.
2. Chestionarul de autoevaluare a stadiului implementãrii SCMI – Anexa 4.1.
3. Situaþia sinteticã a rezultatelor autoevaluãrii – Anexa 4.2.
4. Situaþia centralizatoare anualã asupra stadiului implementãrii SCMI –
Anexa 3, Cap. II, Stadiul implementãrii SCMI, conform rezultatelor
autoevaluãrii, la data de 31.12.20….
5. Raport asupra sistemului de control managerial intern la data de
31.12.20.. – Anexa 4.3.

¾ Întocmirea Anexelor 4.1 ºi 4.2 reprezintã rezultatul activitãþii de autoevaluarea

propriului SCMI, la nivelul fiecãrui compartiment/structurã funcþionalã.
¾ Întocmirea Anexei 3 reprezintã rezultatul activitãþii de raportare la nivelul
instituþiei publice.
¾ Întocmirea Anexei 4.3 reprezintã rezultatul activitãþii de raportare la nivelul
entitãþii publice – ordonator principal de credite (OPC).
¾ Realizarea autoevaluãrii constituie principala formã de implementare a
Standardului 15 – Evaluarea sistemului de control managerial intern ºi se
aflã în responsabilitatea fiecãrui nivel al managementului de linie.
¾ Activitatea de autoevaluare nu poate fi confundatã/substituitã activitãþilor
desfãºurate de compartimentul de audit intern pe baza unei metodologii
specifice, cf. Standardului 16 - Audit intern.8

8
Tratarea pe larg a managementului riscului a apãrut ca urmare a solicitãrilor participanþilor prezenþi la
dezbaterea ghidului metodologic.

36
 3. MANAGEMENTUL RISCURILOR

¾ Riscul este un concept exprimat în termeni ai probabilitãþii ºi impactului, al

cãrui produs ne dã valoarea riscului, cu incertitudini în cristalizare precum:
natura aleatorie a evenimentelor, cunoºtinþele incomplete, dezvoltarea
insuficientã a controlului, lipsã de timp º.a.
¾ Riscurile sunt acceptabile, dacã mãsurile care vizeazã evitarea lor nu implicã
justificare financiarã;
¾ Riscurile nu pot fi evitate ºi, în aceste condiþii, responsabilii trebuie sã aibã
preocupãri numai pentru a þine riscurile „în frâu“, adicã pentru a le menþine
la un nivel considerat acceptabil, tolerat de organizaþie, ºi sã nu încerce
eliminarea totalã a acestora, deoarece aceastã acþiune poate conduce la apariþia
altor riscuri absolut neaºteptate.
¾ Supravegherea riscurilor se realizeazã prin controlul intern, care este iniþiat
de cãtre organizaþie ºi se poate concretiza în acceptarea riscurilor, tratarea
riscurilor, transferarea riscurilor sau încetarea activitãþilor care provoacã riscurile.
¾ Soluþia viabilã a gestionãrii riscurilor o reprezintã gãsirea unui echilibru în
care riscul cu care convieþuim - riscul rezidual - sã fie egal cu riscul pe care
suntem pregãtiþi sã îl tolerãm - apetitul de risc.
¾ Riscurile semnificative apar ºi se dezvoltã ca urmare a sistemului de conducere
centralizat excesiv.

37
 3.1. Care sunt paºii de parcurs în managementul riscurilor?

1) Instruirea tuturor angajaþilor instituþiei publice, în special a personalului de

conducere, a membrilor consiliilor de administraþie, dupã caz, cu privire la
modalitãþile de prevenire ºi combatere a riscurilor care pot periclita desfãºurarea
în bune condiþii a activitãþilor desfãºurate la nivelul instituþiei sau unitãþii de
învãþãmânt preuniversitar care funcþioneazã în subordinea sau coordonarea MECS;
2) Identificarea activitãþilor desfãºurate la nivelul instituþiei publice ºi a riscurilor
asociate acestora;
3) Identificarea ameninþãrilor/vulnerabilitãþilor prezente în cadrul activitãþilor curente
ale instituþiei, care ar putea conduce la sãvârºirea unor fapte de corupþie ºi fraude;
4) Descrierea riscurilor asociate activitãþilor desfãºurate la nivelul instituþiei publice;
5) Evaluarea riscurilor, prin mãsurarea probabilitãþii de apariþie ºi a impactului
asupra obiectivelor; ierarhizarea ºi prioritizarea riscurilor în funcþie de toleranþa la
risc stabilitã de conducerea instituþiei publice;
6) Stabilirea modalitãþilor de tratare a riscurilor, astfel încât acestea sã se încadreze
în limitele toleranþei la risc ºi delegarea responsabilitãþii de gestionare a riscurilor
cãtre cele mai potrivite niveluri decizionale;
7) Determinarea ºi implementarea mãsurilor de prevenire/control, ca instrumente
de control, a riscurilor asociate activitãþilor desfãºurate la nivelul instituþiei publice;
8) Monitorizarea ºi revizuirea periodicã a riscurilor asociate activitãþilor
desfãºurate la nivelul instituþiei publice;
9) Reevaluarea riscurilor asociate activitãþilor desfãºurate la nivelul instituþiei publice.

3.2. Care este rolul Structurii de control managerial intern în procesul

de gestionare a riscurilor?

¾ Membrii Structurii de control managerial intern analizeazã activitãþile desfãºurate

la nivelul instituþiei publice, pe baza documentelor interne ºi/sau, dupã caz,
a consultãrii coordonatorilor compartimentelor/ structurilor funcþionale.
¾ Pentru fiecare activitate, membrii Structurii de de control managerial intern
întocmesc o sintezã a ameninþãrilor susceptibile sã se manifeste în acel
context profesional, având în vedere, cel puþin, urmãtoarele elemente:
a) cazuri de conduitã necorespunzãtoare sau încãlcãri ale procedurilor,
înregistrate la nivelul compartimentului/structurii funcþionale;
38
 b) fapte comise anterior în cadrul domeniului de activitate ºi care au dus
la perturbarea desfãºurãrii în condiþii optime a activitãþii respective.
¾ Pentru identificarea ameninþãrilor/vulnerabilitãþilor, Structura de control
managerial intern poate desfãºura urmãtoarele activitãþi:
a) intervievarea angajaþilor unitãþii asupra percepþiei pe care aceºtia o au
în legãturã cu modul în care îºi desfãºoarã activitatea; informaþiile
rezultate sunt utilizate în activitãþile ulterioare ce privesc managementul
riscurilor;
b) evaluarea activitãþii ºi a situaþiilor specifice de muncã ale angajaþilor;
c) descrierea ameninþãrilor/vulnerabilitãþilor care pot deveni riscuri.

¾ În procesul de analizã a riscurilor, este esenþial sã fie identificate particularitãþile

care determinã vulnerabilitatea sistemului de control managerial intern, fie
pentru cã mãsurile nu sunt bine cunoscute de cãtre cei care ar trebui sã le
aplice, fie pentru cã acestea nu sunt aplicate în mod consecvent, fie pentru
cã ele nu pot rãspunde în totalitate situaþiilor de risc.
¾ Pentru a structura activitatea de descriere a vulnerabilitãþilor, Structura de
control managerial intern va avea în vedere urmãtoarele cauze care pot duce
la apariþia disfuncþionalitãþilor sau a vulnerabilitãþilor în activitãþile desfãºurate
în cadrul instituþiei publice:
1. Reglementãrile aflate în vigoare:
a. lipsa/necunoaºterea sau ambiguitatea procedurilor, care reglementeazã
activitãþile desfãºurate;
b. legislaþie deficitarã, incompletã.
2. Capacitatea de prevenire/control al riscului scãzutã:
a. lipsa de activitãþi de control curente care sã inducã personalului convingerea
cã activitatea acestuia este monitorizatã. (capacitate redusã de aplicare a
mãsurilor de prevenire/control);
b. slaba activitate de control desfãºuratã de cãtre conducerea instituþiei publice.
3. Surse de ameninþare asupra angajaþilor unitãþii:
a. interne - angajaþii instituþiei publice9;
b. externe - persoanedin exteriorul instituþiei publice10;
9
Presiuni ierarhice, care prezintã un interes pentru obþinerea unor avantaje sau pentru a trece cu vederea nerespectarea
prevederilor legale, în cazul în care se constatã existenþa unor asemenea fapte, prin presiuni la nivelul altor angajaþi.
10
Presiuni politice, presiuni ierarhice care prezintã un interes pentru obþinerea unor avantaje sau pentru a trece cu
vederea nerespectarea prevederilor legale, în cazul în care se constatã existenþa unor asemenea fapte, prin presiuni
la nivelul altor angajaþi.
39
4. Cultura organizaþionalã ºi caracteristicile resursei umane:
a. toleranþa unor comportamente non-etice care nu sunt percepute a reprezenta
o problemã;
b. cauze sociale (lipsa unei locuinþe, nivel scãzut de salarizare);
c. cunoºtinþe insuficiente privind reglementãrile, procedurile ori regulile
aplicabile etc.;

¾ În funcþie de specificul activitãþii desfãºurate, un risc poate fi determinat de

una sau mai multe cauze, care pot duce la apariþia disfuncþionalitãþilor sau a
vulnerabilitãþilor. Fiecare risc va fi evaluat.
¾ Evaluarea riscurilor se realizeazã în scopul de a fundamenta decizia cu
privire la prioritatea de stabilire a mãsurilor de prevenire/control ºi se
realizeazã, ca instrumente de control, prin estimarea nivelului de expunere
la risc a activitãþilor vulnerabile, cu impact asupra rezultatelor aºteptate ºi a
prestaþiei profesionale a personalului angajat al unitãþii.
Evaluarea riscurilor presupune:
a) estimarea probabilitãþii de materializare a acestora;
b) determinarea impactului global asupra obiectivelor ºi activitãþilor unitãþii;
c) aprecierea mãsurilor de control existente pentru fiecare risc;
d) determinarea nivelului de expunere la riscuri ºi a prioritãþii de intervenþie;
e) luarea de mãsuri pentru diminuarea nivelului de expunere la risc.

¾ Estimarea nivelului de probabilitate se realizeazã prin aprecierea ºanselor

de materializare a riscurilor în cadrul activitãþilor unitãþii, utilizând informaþiile
ºi analizele colectate în etapa de identificare ºi descriere a riscurilor. În acest
scop, nivelul de probabilitate se consemneazã utilizând o Scalã de estimare
a probabilitãþii de materializare a riscurilor în cinci trepte, corespunzãtor
valorilor ºi indicatorilor descriptivi asociaþi acestora.

40
 Tabel 1. Scalã de estimare a probabilitãþii de materializare a riscurilor

Factor Scor Descriere Indicatori

• este de aºteptat sã aparã

în majoritatea circumstanþelor
cel mai probabil
profesionale;
aproape se va concretiza
5 • se va întâmpla Riscul este prezent în mod
sigur > 80% ºanse
fãrã îndoialã, constant, din cauza deficienþelor
de apariþie
eventual frecvent; de organizare, planificare,
• iminentã. control, supraveghere, instruire
ori formare a personalului ºi
• va apãrea probabil modului în care este conceput
în multe circumstanþe ori aplicat cadrul legal de
ºansã
profesionale; desfãºurare a activitãþii;
considerabilã
• se va întâmpla probabil,
probabil 4 de apariþie;
dar nu va reprezenta o
nu este neobiºnuit
problemã persistentã pentru
61% - 80% ºanse
domeniul de activitate;
• s-a mai întâmplat în trecut.

producerea sa • ar putea apãrea în anumite Riscul poate apãrea câteodatã

poate fi avutã circumstanþe profesionale; (cauzele putând fi reprezentate
în vedere • se poate întâmpla ocazional; de deficienþe în desfãºurarea
posibil 3 • s-a întâmplat în altã parte,
41% - 60% activitãþii, erori în înþelegerea ori
ºanse de într-un domeniu de activitate aplicarea procedurilor de lucru
materializare similar. specifice etc.);

• poare apãrea doar în

minimã,
circumstanþe profesionale
dar nu imposibilã;
foarte excepþionale;
nu este cunoscut
puþin 2 • nu este de aºteptat sã se
sã se fi produs
probabil întâmple; Riscul nu apare decât rar, în
21% - 40%
• nu a fost semnalatã în condiþii excepþionale de
ºanse de apariþie
domeniul de activitate. desfãºurare a activitãþii;

practic imposibilã; • este probabil sã nu aparã

nu a apãrut niciodatã;
improbabil 1
niciodatã • foarte puþin probabil sã se
0% - 20% întâmple vreodatã.

41
 ¾ Estimarea impactului global al unui risc, reprezintã activitatea de mãsurare
a efectelor posibile ale acestuia asupra obiectivelor, activitãþilor, sarcinilor
sau rezultatelor aºteptate ale instituþiei publice, corespunzãtor urmãtoarelor
componente/dimensiuni de impact:
a. asupra beneficiarilor primari, secundari ºi terþiari ai învãþãmântului
preuniversitar;
b. asupra nivelului de calitate a activitãþilor desfãºurate la nivelul instituþiei
publice;
c. asupra nivelului de performanþã a angajaþilor instituþiei publice;
d. asupra rezultatelor activitãþilor, stabilite prin planurile manageriale
anuale/semestriale.
e. asupra termenelor de realizare a obiectivelor activitãþilor desfãºurate;
f. asupra bugetului instituþiei publice;
g. asupra imaginii instituþiei publice.

¾ Pentru determinarea impactului unui risc trebuie luate în considerare toate

dimensiunile posibile ale impactului global. Fiecãrei dimensiuni identificate
i se stabileºte o importanþã relativã, procentual, în cadrul impactului global,
determinarea acestuia fiind obþinutã prin însumarea importanþei relative a
fiecãrei dimensiuni.
¾ Nivelul impactului global se consemneazã utilizând o Scalã de estimare a
impactului global al riscului în cinci trepte, corespunzãtor valorilor ºi
indicatorilor descriptivi asociaþi acestora.

42
 Tabel 2. Scalã de estimare a impactului global al riscului

Factor Scor Indicatori

• imposibilitate de îndeplinire a obiectivelor stabilite
pentru domeniul de activitate;
• deteriorarea pe termen lung a eficienþei activitãþii,
întârzieri majore în derularea activitãþilor planificate
major /
(mai mult de 6 luni);
critic
• pierderi financiare severe pentru înlocuirea ori
5 instruirea personalului, schimbarea procedurilor de
desfãºurare a activitãþii, achiziþii neplanificate de
mijloace tehnice etc., reprezentând 25% ºi mai mult
din bugetul anual alocat instituþiei;
• publicitate negativã la nivel internaþional, implicarea Riscul contribuie direct la
factorilor politici de la nivel central ori instituþional apariþia sau proliferarea faptelor
pentru gestionarea situaþiei create. de corupþie, la facilitarea ori
determinarea personalului sã
• impact semnificativ asupra obiectivelor domeniului comitã asemenea fapte
afectat, afectarea eficienþei acesteia;
• perturbarea pe termen mediu a activitãþii, întârzieri
ridicat 4 semnificative privind desfãºurarea în condiþii normale
a activitãþii (între 3-6 luni);
• pierderi financiare majore pentru instituþie;
• publicitate negativã la nivel naþional, pierderea
încrederii din partea beneficiarilor serviciilor publice.

• obiective profesionale atinse parþial, afectarea

semnificativã a eficienþei acesteia; Riscul poate genera parametri
3 • perturbarea pe termen scurt a activitãþii; favorizanþi pentru apariþia sau
moderat
• pierderi financiare semnificative pentru instituþie (cel proliferarea faptelor de
puþin 10% din buget); corupþie
• o anumitã publicitate negativã la nivel local.
• impact minor asupra atingerii obiectivelor
profesionale;
• întreruperea neglijabilã, nesemnificativã a desfãºurãrii Riscul contribuie puþin ori
activitãþii; deloc la apariþia sau
redus 2
• pierderi financiare moderate pentru instituþie (5% sau proliferarea faptelor
mai mult din bugetul alocat); de corupþie
• unele ºicane publice izolate, neînsoþite însã de pierderea
încrederii.

43
 Factor Scor Indicatori
• impact minimal sau nesemnificativ asupra atingerii
obiectivelor;
foarte • nicio perturbare în privinþa calendarului activitãþii;
1
redus • pierderi financiare nesemnificative ori minimale pentru
structurã;
• susceptibil de a conduce / provoca publicitate negativã.

¾ Membrii Structurii de control managerial intern evalueazã nivelul de

expunere la risc, prin determinarea valorii produsului dintre valoarea
probabilitãþii ºi valoarea impactului global, pentru fiecare risc în parte.
¾ Scala de expunere la riscuri ºi corespondenþa asociatã intersecþiei valorilor
impactului global ºi probabilitãþii stabileºte categoria de risc ºi prioritatea de
intervenþie (v. Figura 1 Scala de evaluare a expunerii la riscuri).
¾ Pentru fiecare categorie de risc este definit un termen de adoptare ºi de
implementare a unor mãsuri urgente de prevenire/control, astfel încât nivelul
de expunere la risc sã scadã.

Figura 1. Scala de evaluare a expunerii la riscuri

Nivel de probabilitate
aproape sigur 5 10 15 20 25

probabil 4 8 12 16 20

posibil 3 6 9 12 15

foarte puþin
2 4 6 8 10
probabil

improbabil 1 2 3 4 5

foarte redus moderat ridicat critic Nivel de

redus impact
44
 Categorii
Prioritate Termen
de riscuri
Necesitã concentrarea atenþiei conducerii
riscuri Structurii pentru adoptarea/implementarea
Prioritate 1 unor mãsuri urgente de prevenire/control
majore
adecvate.

Pot fi monitorizate sau controlate, prin creºterea

riscuri eficacitãþii mãsurilor existente sau, dupã caz,
moderate Prioritate 2 prin adoptarea unor mãsuri suplimentare de
prevenire/control.

Pot fi tolerate ºi vor fi considerate inerente

riscuri activitãþilor structurii unitãþii, faþã de care nu
Prioritate 3
minore este necesarã adoptarea unor mãsuri
suplimentare, ci doar aplicarea celor existente.

¾ Pe baza prioritãþii de intervenþie, riscurile se pot clasifica ºi ordona în trei

categorii de riscuri:
a) riscuri majore (I), caracterizate, simultan, cu o mare probabilitate de
apariþie ºi cu o gravitate foarte mare a impactului, care necesitã
concentrarea atenþiei conducerii unitãþii pentru adoptarea/
implementarea unor mãsuri urgente de prevenire/control adecvate.
b) riscuri moderate (II), care presupun creºterea eficacitãþii mãsurilor
existente sau, dupã caz, prin adoptarea unor mãsuri suplimentare de
prevenire/control.
c) riscuri minore (III), tolerabile ºi inerente activitãþilor unitãþii, faþã de
care nu este necesarã adoptarea unor mãsuri suplimentare, ci doar
aplicarea celor existente.
¾ În baza clasificãrii ºi ordonãrii riscurilor, Structurii de control managerial
intern evalueazã eficienþa mãsurilor de prevenire/control existente, dacã
existã, ºi propun mãsuri suplimentare/mãsuri pentru prevenirea/controlul
riscurilor, pentru diminuarea expunerii la risc prin reducerea probabilitãþii de
materializare ori de minimalizare a impactului global. Aceste mãsuri vizeazã
în special, riscurile majore ºi cele moderate ºi se înscriu în formularele de
identificare, descriere ºi evaluare a riscurilor de corupþie.
45
 ¾ Anual se realizeazã o activitate de monitorizare ºi de revizuire a riscurilor
de cãtre coordonatorul Structurii de control managerial intern, în scopul de a
asigura eficacitatea procesului de management al riscurilor, respectiv pentru
a formula recomandãri de mãsuri de prevenire/control.
¾ Activitatea de monitorizare se finalizeazã prin întocmirea unui Registru al
riscurilor (v. Anexa), care va fi revizuit anual la nivelul instituþiei publice.

46
 Anexa
Registrul riscurilor

Partea I – Identificarea, descrierea, evaluarea riscurilor inerente ºi stabilirea de

acþiuni/mãsuri de minimizare a acestora

Nr. Obiective/activitãþi Identificarea Risc inerent Actiuni/mãsuri de

crt. riscurilor Probabilitate Impact Expunere minimizare a riscului/
la risc riscurilor inerent/
3x4 inerente
0 1 2 3 4 5 6

Partea a II-a – Evaluarea riscului rezidual ºi stabilirea responsabilului cu

gestionarea riscului

Nr. Obiective/activitãþi Identificarea Risc rezidual Responsabil cu

crt. riscurilor Probabilitate Impact Expunere gestionarea
la risc riscului
3x4
0 1 2 3 4 5 6

47
 Stabilirea mãsurilor de prevenire/control al riscurilor

¾ Fiecare mãsurã de prevenire/control al riscurilor existentã sau propusã trebuie

sã fie evaluatã în scopul reducerii nivelului de expunere la risc. Evaluarea
mãsurilor de prevenire/control a riscurilor se efectueazã rãspunzând la trei
tipuri de întrebãri:
- Mãsura se adreseazã în mod efectiv riscului identificat?
- Mãsura este bine documentatã ºi comunicatã, în mod oficial, celor
interesaþi sau implicaþi?
- Mãsura stabilitã este operaþionalã ºi aplicatã în mod consecvent?

¾ În funcþie de rãspunsurile obþinute se determinã dacã mãsura de prevenire/

control existentã sau propusã duce la scãderea nivelului de expunere la risc.

¾ Mãsurile prevenire/control al riscurilor existente precum ºi cele propuse care

se considerã cã prin aplicare duc la scãderea nivelului de expunere la risc se
trec atât în Fiºa de identificare, descriere ºi evaluare a riscurilor cât ºi în
Registrul riscurilor.

¾ În urma aplicãrii mãsurilor suplimentare de prevenire/control al riscului se

reduce probabilitatea de apariþie a acestuia, impactul global rãmânând acelaºi.

¾ Drept urmare, reducerea nivelului de expunere la risc se datoreazã scãderii

probabilitãþii de apariþie a riscului respectiv.

De ce controalele interne sunt importante?

¾ Oferã managementului încrederea cã instituþia funcþioneazã în conformitate

cu standardele care sunt monitorizate.
¾ Indicã personalului cã tot ceea ce face este important ºi cã este importantã
CALITATEA.
¾ Semnaleazã cã anumite comportamente nu vor fi tolerate.
¾ Controlul intern nu trebuie privit ca un sistem separat, specializat, în cadrul
unei instituþii publice, ci trebuie recunoscut ca parte integrantã a sistemului,
pentru a ghida operaþiunile sale.
48
Care sunt limitãrile privind eficacitatea controlului intern?

¾ Controalele nu vor preveni întotdeauna frauda sau delapidarea.

¾ Efectuarea unor controale infailibile are un cost prohibitiv ºi este inutilã.
Controlul intern nu poate, prin el însuºi, sã asigure atingerea obiectivelor
organizaþiei.
¾ SCMI oferã posibilitatea atingerii obiectivelor instituþiei, însã nu oferã o
certitudine absolutã.
¾ Controlul intern depinde de:
- factorul uman implicat;
- resursele disponibile;
- valorile organizaþionale.

¾ Probabilitatea de realizare a obiectivelor este afectatã de limitele inerente ale

controlului intern. Acest fapt se datoreazã unor factori interni ºi externi care
nu au fost ºi nu au putut fi luaþi în considerare la proiectarea (conceperea)
controlului intern, cum ar fi:
- raportul cost/beneficiu. Conducerea instituþiei trebuie sã aibã în vedere
imperativul cã beneficiile care vor deriva din aplicarea SCMI sã fie
mai mari decât costurile;
- apariþia erorilor umane cauzate de neglijenþã, neatenþie, greºeli de
raþionament sau de neînþelegerea instrucþiunilor;
- sustragerea de la efectuarea controalelor interne prin înþelegeri
confidenþiale între un membru al conducerii sau a unui angajat, cu
persoane din afara sau din interiorul instituþiei;
- persoana responsabilã cu exercitarea controlului intern poate abuza
de poziþia pe care o are;
- procedurile devin neadecvate datoritã schimbãrii condiþiilor interne.

49
 DEZVOLTARE DURABILÃ, EGALITATE
DE ªANSE ªI PROTECÞIA MEDIULUI

1. Dezvoltare durabilã

Criteriile fundamentale ale dezvoltãrii durabile, stabilite de Comisia Comunitãþii

Europene încã din anul 1993, sunt urmãtoarele:
• menþinerea în totalitate a calitãþii vieþii;
• menþinerea unui acces continuu la resursele naturale;
• evitarea deteriorãrilor permanente asupra mediului înconjurãtor.
În anul 1994, Grupul de lucru asupra dezvoltãrii durabile de la Salzburg, Austria,
a cuprins în grupul de criterii ale dezvoltãrii durabile: umanismul ºi calitatea ridicatã a
vieþii, prezervarea diversitãþii culturale ºi regionale, distribuþia echitabilã a bogãþiei ºi
resurselor, supravieþuirea umanã, prezervarea deteriorãrii ireversibile sau exploatãrii
resurselor naturale, stabilizarea în interiorul capacitãþii purtãtoare a ecosistemelor,
prezervarea biodiversitãþii.

2. Egalitate de ºanse

Promovarea egalitãþii de ºanse va contribui la coeziunea socialã atât la nivelul

regiunilor de dezvoltare, cât ºi la nivel naþional. Dezvoltarea unei culturi a
oportunitãþilor egale presupune implicarea directã a tuturor actorilor sociali din
sectorul public ºi privat, inclusiv societatea civilã. Protecþia socialã ºi incluziunea
socialã pot fi promovate prin acþiuni de combatere a discriminãrii, promovarea
egalitãþii de ºanse ºi integrarea în societate a grupurilor vulnerabile care se confruntã
cu riscul de marginalizare socialã.
Egalitatea de ºanse a evoluat în ultima perioadã devenind un concept mai larg
care se referã nu doar la femei ºi bãrbaþi dar ºi la relaþia cu alte grupuri dezavantajate
dintr-o societate.
50
 În timp ce egalitatea de ºanse ºi de tratament semnificã nivelul egal de
vizibilitate, autonomie, responsabilitate ºi participare a majoritãþii ºi a minoritãþii
dezavantajate la ºi în toate sferele vieþii publice, discriminarea reprezintã tratamentul
diferenþiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenþei, reale sau presupuse a
acesteia la un anumit grup social.

3. Protecþia mediului

Principalii actori instituþionali ai politicii de mediu din România sunt Ministerul

Mediului ºi Pãdurilor ºi Ministerul Agriculturii ºi Dezvoltãrii Durabile. Alte ministere
implicate în politica de mediu sunt Ministerul Transporturilor ºi Infrastructurii ºi
Ministerul Economiei ºi Finanþelor, care sprijinã procesul de consultare al pãrþilor
interesate pentru adoptarea de noi mãsuri legislative.
În instituþiile publice trebuie avute în vedere ºi introducerea unor teme specifice
pentru protecþia mediului ºi utilizarea raþionalã a resurselor naturale:
• informare cu privire la Legea 132/2010 privind colectarea selectivã a
deºeurilor în instituþiile publice;
• includerea elementelor de eco-eficienþã în criteriile de selecþie a proiectelor
ºi în efectuarea achiziþiilor publice;
• evaluarea impactului programelor sau proiectelor propuse spre implementare
asupra mediului înconjurãtor;

51
 Legislaþie:

OMFP nr. 1649/2011 privind modificãrile OMFP nr. 946/2005, pentru aprobarea Codului
controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial
la entitãþile publice ºi pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial;

Ordin pentru aprobarea Comisiei de monitorizare ºi îndrumare metodologicã cu privire

la sistemul de control intern/managerial al Ministerului Educaþiei Naþionale;

Ordinul de ministru nr 4812/2004 privind elaborarea listelor de verificare, a obiectivelor

controlului financiar preventive propriu din MECTS.

Ordinul pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al entitãþii publice nr.

400/06.2015 al Secretarului General al Guvernului, publicat în Monitorul Oficial, partea
I, nr. 444/22.VI.2015.

Legea 672/2002, privind auditul public intern, republicatã în 2011 în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 856 din 5 decembrie 2011.

Ordonanþã de urgenþã a Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern ºi controlul

financiar preventiv, republicatã ºi actualizatã.

52
 Cãrþi ºi articole:

*** ISO 9001:2000 ”Sisteme de management al calitãþii”

***ISO 9004:2000 ”Sisteme de management al calitãþii. Linii directoare pentru

îmbunãtãþirea performanþelor

Compendiu al sistemelor de control public intern în statele membre ala Uniuni Europene,
Comisia Europeanã, 2012.

Ghid de evaluare a sistemului de control intern în entitãþile publice, Curtea de Conturi,

2011

Ghid practic misiunea de audit intern – Evaluarea proceselor de planificare, organizare

ºi control la nivelul unei structuri funcþionale din cadrul unitãþi administrativ –
teritoriale, Ministerul Finanþelor Publice, Bucureºti, 2013.

Ghiþã Marcel, Auditul Intern, Editura Economicã , 2009.

Guidelines for Internal Control Standards for the Public Sector, INTOSAI.

Guvernanþa corporativã ºi auditul intern, coord. Marcel Ghiþã ed. Tipo Moldova, 2009

Îndrumarul metodologic pentru dezvoltarea controlului intern în entitãþile publice,

publicat pe site-ul Ministerului Finanþelor Publice.

Prisaº Daniela, et.all, Implementarea sistemului de control managerialã intern – factor

de impact în dezvoltarea instituþionalã preuniversitarã, suport de curs.

53
 Pagini web:

http://www.cnvranceanu.ro/categories/59
http://cjraedolj.ro/comisia-scim/proceduri-operationale-compartimente-structuri-
cadrul-cjrae/
http://omfp1649.ro/rapoarte.html
http://www.consultanta-administratie.com/control-managerial.aspx
http://institutuldecontrolintern.ro/sector-public/smart-omfp-946/
http://www.finantare.ro/curs-evaluarea-implementarii-sistemului-de-control-
internmanagerial-audit-intern-managementul-riscului-guvernanta-corporativa.html
http://www.performcenter.ro/index.php?pagina=programe.php
http://consiliereaauditorului.blogspot.ro/2012/10/norme-proprii-pentru-
implementarea.html
http://www.romqualitycert.ro/consultanta-pentru-implementarea-omfp-946-2005.php
http://www.slideshare.net/andreisirghi/prezentare-cmi-13944638
http://controlteam.ro/servicii/servicii-oferite/
http://controlmanagerial.ro/standardedecontrol.php
http://control-intern.blogspot.ro/
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/programe/Standarde_CI_tabel.pdf
http://www.mfinante.ro/bunapractica.html?pagina=domenii
http://ec.europa.eu/budget/biblio/publications/publications_en.cfmhttp://www.ifac.org/
auditing-assurance/about-iaasb;
http://www.ifac.org/global-knowledge-gateway/risk-management-internal-
control?discussions
http://www.coso.org/IC.htm

54
 Abrevieri

CEAC – Comisia pentru Evaluarea ºi Asigurarea Calitãþii

HG – Hotarâre de Guvern;
ISJ – Inspectoratele ºcolare judeþene;
MECS – Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii ªtiinþifice;

OPC – Ordonator principal de credite;

OSGG – Ordinul Secretariatului General al Guvernului;
OUG – Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului;

PO – Procedurã operaþionalã;
ROF – Regulament de organizare ºi funcþionare;
ROI – Regulament de ordine interioarã;

SCMI – Sistemul de control managerial intern

55
56