“UNIVERSITATEASPIRU HARET”

FACULTATEA STIINTE JURIDICE, ECCONOMICE

SI ADMINISTRATIVE,
CRAIOVA

PROGRAM DE MASTER: AUDITUL INTERN IN SISTEMUL

PUBLIC SI PRIVAT

DISCIPLINA : BAZELE AUDITULUI INTERN

TITULAR DISCIPLINĂ:
Conf. Univ. Dr. GHITA EMIL

Masterand:
Cazacu (Ionica) Eufrosina-Simona

CRAIOVA 2017
 CAPITOLUL I
NOTIUNILE DE INSPECTIE SI AUDIT INTERN

Cuvântul “audit” vine din latinescul audire: a asculta în limbaj curent,

dar cea mai apropiată accepţiune în plan semantic provine din limba engleză,
unde cuvântul “audit” are semnificaţia de: verificare, revizie contabilă.
Funcţia de audit intern a aparut în Anglia şi Franţa la începutul anilor
1960, urmare a cerinţelor de informare asupra situaţiilor şi rapoartelor
financiare emise de entităţile patrimoniale.
Este în fapt, o consecinţă a exigenţelor pentru o mai bună informare şi
mai sigur manifestată la momentul respectiv de organismele statului, de
sistemele bancare şi de investitorii de capitaluri în vederea prevenirii
situaţiilor nefaste.
Această funcţie a evoluat constant în timp devenind astăzi o funcţie
importantă, organizată şi diversificată care permite trasarea unor obiective
clare şi precise aplicabile unor domenii noi şi variate.

Definirea auditului intern

Funcţia de audit intern a parcurs un drum evolutiv până la stabilizarea

definirii conceptului. Aceste abordări progresive au scos în evidenţă o serie
de elemente, care trebuie reţinute pentru ”conturarea cercului” în care se
înscrie auditul intern.

Din analiza evoluţiei funcţiei auditului intern până în prezent putem

aprecia următoarele elemente de implicare în viaţa entităţii auditate:

1. asistenţa acordată managementului;

2. ajutorul acordat salariaţilor fără ai judeca;
3. independenţă şi obiectivitate totală a auditorilor.

1. Asistenţa acordată managementului

Auditul intern reprezintă o funcţie de asistenţă deoarece permite
responsabililor întreprinderii şi organizaţiilor sa-şi administreze mai bine
activităţile.
 Componenta de asistenţă (consiliere) ataşată auditului intern îl
distinge categoric de orice acţiune de control sau inspecţie şi este unanim
recunoscută ca având tendinţe de evoluţie în continuare.
Auditorul intern este aproape de fiecare responsabil la fel cum se
apelează la agentul fiscal pentru a rezolva o problemă legată de impozite şi
taxe, la fel şi responsabilul pentru un program, o activitate, responsabilii din
interiorul entităţii, se lasă ajutat sau mai degrabă asistat de auditorii interni
pentru a rezolva problemele care ţin de deciziile luate de aceştia în scopul
asigurării unui mai bun control al activităţilor, programelor şi acţiunilor sale.
Această asistenţă contribuie la îmbunătăţirea sistemului de control intern şi a
muncii fiecărui responsabil.
În consecinţă se acceptă unanim ca auditorul intern consiliază, asistă,
recomandă dar nu decide, obligaţia lui fiind de a reprezenta un mijloc pentru
a ajuta la îmbunătăţirea controlului pe care fiecare manager îl are asupra
activităţii sale şi a celor în coordonare, în vederea atingerii obiectivelor
controlului intern.

2. Ajutorul acordat salariaţilor fără a-i judeca

Auditorul intern are ca misiune să judece salariaţii?
Într-o entitate în care auditorul intern face parte din cultura
organizaţiei, acesta este acceptat cu interes, iar această întrebare are toate
aspectele unei false probleme.
În timp ce într-o entitate care se confruntă cu riscuri potenţiale
importante, absenţa conformităţii cu reglementările de bază, cu o eficacitate
scăzută şi o fragilitate externă a acesteia datorită deturnărilor de fonduri,
dispariţiei activelor sau fraudă este evident că managerul respectiv nu va
putea să nu fie judecat, apreciat, considerat în funcţie de aceste constatări.
În cazul standard al misiunii de audit intern care evidenţiază
insuficienţele şi potenţiale îmbunătăţiri există 3 nivele de reflecţie care
permit să se afirme că responsabil sau manager nu trebuie pus în discuţie.
Primul nivel este cel al obiectivelor auditului intern care au în vedere
realizarea unui control mai bun asupra activităţilor şi care semnifică
îmbunătăţirea performanţei existente şi nu judecarea acesteia.Chiar dacă
responsabilul este judecat în urma raporturilor sala de audit, aceasta se poate
întâmpla dar nu este obiectivul auditului intern.
Nivelul al doilea este cel al realizărilor.Nu numai că cel auditat nu
trebuie pus în discuţie, dar dacă totuşi este acest lucru trebuie făcut într-o
manieră pozitivă.
Exemplu: în cazul unei nereguli importante descoperită de auditorul
intern care o aduce imediat la cunoştinţa responsabilului şi pe care acesta din
urmă a soluţionat-o fără întârziere în raportul de audit întocmit de auditor
apare faptul că disfuncţia semnalată a dus la o acţiune corectivă care a avut
ca rezultat:”cel auditat este apreciat şi apare ca un responsabil eficace şi
dinamic”
Nivelul al treilea este al responsabilităţilor. Analiza cauzelor unor
nereguli realizate de auditorul intern scoate la iveală de cele mai multe ori
faptul că punctele slabe îşi au originea în insuficienţele asupra cărora
responsabilul nu are un control bun.
În această situaţie soluţia nu aparţine responsabilului în cauză şi sunt
în mâna ierarhiei şi chiar a întregului grup social dacă este vorba de cauze
cu dimensiune culturală: probleme de formare profesională, buget, de
organizare, de natură informatică etc.
Această situaţie paradoxală adesea îi stimulează logica celui auditat
care constată că auditul intern confirmă insuficienţele semnalate chiar de el.
“Fară a judeca salariaţii” nu înseamnă că recomandările auditului nu
ar avea un efect asupra salariaţilor, dar este foarte clar că nu există şi nici nu
terbuie să existe nume de persoane în raporturile auditului.

3. Independenţa totală a auditului intern.

Acest calificativ este atribuit auditorului intern pentru a sublinia încă o
dată că funcţia exercitată de acesta nu trebuie să suporte nici influenţe, nici
presiuni care ar putea fi contrare obiectivelor care îi sunt fixate.Pentru
asigurarea independenţei serviciului de audit în cadrul unei organizaţii,
aceasta trebuie situat la cel mai înalt nivel ierarhic în scopul asigurării
independenţei faţă de celelalte funcţii.
Auditorii interni vor raporta în cadrul organizaţiei la nivelul care le
permite să-şi îndeplinească responsabilităţile.
Independenţa funcţiei este condiţionată şi de independenţa auditorilor,
această independenţă este asigurată atunci când auditorul îşi impune
conştient respectarea normelor profesiei aderând la standarde înalte de
comportament.
Deşi auditorul intern trebuie să se conformeze strategiei şi politicii
managementului entităţii, el trebuie să fie independent în exercitarea funcţiei
sala prin respectarea normelor de audit intern. Este vorba de o limitare
dentologică ci nu una de încălcare a politicii managementului.

Principiile auditului intern

Organizarea funcţiei de audit intern implică respectarea a 3

principii:
1. Principiul universalităţii.
Acest calificativ trebuie înţeles din două puncte de vedere:
a. este o funcţie universală pentru că se aplică tuturor
organizaţiilor;
Funcţia de audit intern s-a născut din practica întreprinderilor
multinaţionale, a fost transferat celor naţionale, după care a fost asimilat în
administraţie.
Primele vizate au fost întreprinderile, deoarece acestea au ajuns la
asimilarea funcţieie de audit intern odată cu aplicarea şi implementarea
controlului de gestiune şi prin căutarea eficacităţii şi securităţii.
În prezent, toate administraţiile adoptă în mod progresiv auditul
intern, fie că e vorba de spitale, de educaţie naţională, de colectivităţi
teritoriale sau instituţii naţionale, de armată, de ministere, deoarece toate
acestea au realizat măsura în care noua funcţie le poate permite un control
mai bun asupra activităţilor şi atingerea obiectivelor stabilite.

Concluzie. Aria de aplicabilitate a auditului intern depăşeşte astăzi

perimetrul întreprinderilor şi cuprinde şi alte organizaţii cum ar fi: şcoli,
universităţi, organisme religioase, societăţi civile etc. De aici rezultă
universalitatea. Se aplică tuturor organismelor indiferent de domeniul de
activitate al acestora.

b. este o funcţie universală pentru că se aplică tuturor funcţiilor.

Funcţia de audit intern e universală, deoarece ”materia primă” a
acestuia este controlul intern.Datorită faptului că auditul intern are ca scop
de a ameliora controlul intern, iar controlul intern e universal, atunci putem
afirma că auditul intern există peste tot unde e control intern, adică la nivelul
fiecărei funcţii (activităţi) din organizaţie: manageriale, comerciale, tehnice,
informative, financiar-contabile etc.
Funcţia de audit intern a devenit o funcţie de asistenţă managerială prin
care auditorii interni ajută managerii de la orice nivel să stăpânescă bine
celelalte funcţii şi toate activităţile. Cum managerii există peste tot, asistenţa
s-a extins în toate domeniile şI se referă la toate activităţile.
Concluzie. Uuniversalitatea auditului intern este explicată în funcţie de:
- aria de aplicabilitate;
- scopul;
- rolul;
- profesionalismul persoanelor implicate în realizarea acestei funcţii.

2. Principiul independenţei
 Auditul intern e o activitate independentă de asigurare a îndeplinirii
obiectivelor şi de consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de
a îmbunătăţi activităţile unei organizaţii.
Auditul intern ajută o organizaţie să-şi îndeplinească obiectivele prin
aducerea unei abordări sistematice, disciplinate în evaluarea şi îmbunătăţirea
eficacităţii managementului riscului, controlului intern şi procedurii de
conducere. De asemenea, auditul intern oferă departamentelor din
organizaţie, Consiliului Director, Consiliului de Administraţie o opinie
independentă şi obiectivă asupra managementului riscului, controlului şi
guvernării, măsurând şi evaluând eficacitatea acestora în atingerea
obiectivelor stabilite ale organizaţiei.

Astfel, funcţia de audit intrn cu ocazia evaluării controlului intern

stabileşte:
- dacă controlul intern a depistat toate riscurile;
- dacă pentru toate riscurile identificate a găsit procedurile cele mai
adecvate;
- dacă lipsesc controalele în anumite activităţi;
- dacă există controale redundante şi transformă în recomandări toate
aceste constatări şi concluzii asupra controlului intern prin raportul de
audit pe care îl va înainta managerului.
Recomandările pe care le face sunt opţionale (nu constituie măsuri
obligatorii pentru management. Managementul decide asupra modului în
care vor fi soluţionate toate punctele slabe identificate).
Un alt aspect care susţine independenţa funcţiei de audit intern este
legat de prezenţa sau asimilarea auditului în cadrul organizaţiei, şi anume:
“auditul intern în cultura organizaţiei atunci când managerul apelează la
auditori”.
În acest fel, auditul intern devine o funcţie responsabilă caracterizată
prin independenţă.
Auditul inten e o funcţie independentă, deoarece el este organizat şi
funcţionează în subordinea celui mai înalt nivel ierarhic şi nu are în
subordine nici un serviciu operaţional.
Independenţa funcţiei se explică şi în raport de independenţa
auditorului intern, persoana care are obligaţii care nu sunt minore, cum ar fi:
- auditorul intern nu poate fi controlor, pentru că atunci când va audita se
va purta ca un inspector fiscal;
- auditorul intern nu poate fi manager sau altă persoană care realizează
anumite operaţiuni în cadrul entităţii.
 Auditul intern e independent pentru că aderă la standarde înalte de
comportament.

3. Principiul periodicităţii.
Auditul intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii, care se
exercită periodic, deoarece se realizează conform unui plan şi pe baza unor
programe de activitate communicate şi aprobate anticipat.
Frecvenţa auditorilor va fi determinată de activitatea de evaluare a
riscurilor. Astfel, auditorii interni pot audita o activitate, un serviciu o
săptămână până la 3 luni, apoi revenind după 2,3 sau 5 ani, conform unei
frecvenţe, care ţine cont de importanţa riscurilor în activitatea auditată.
Acesta e planul de audit, care se realizează pe 5 ani, structurat anual şi
cuprinde toate activităţile. Diferenţa e că unele vor fi auditate de 1-2 ori
(cazul activităţilor cu grad scăzut de risc), iar altele de mai multe ori (cazul
activităţilor cu grad ridicat de risc).
Pe baza planului de audit se stabileşte şi numărul de auditori şi în
funcţie de aceştia se aleg riscurile care vor fi tratate şi cele la care se va
renunţa pentru moment.
Periodicitatea auditului nu înseamnă jumătate de normă, ci trebuie
avut în vedere faptul că auditorul intern poate reveni oricând acolo unde
consideră că e nevoie.
De asemenea, periodicitatea auditului intern poate fi exploatată şi în
raport de caracteristicile şi obiectivele acestuia. Astfel:
- auditul intern ajută organizaţiile să-şi atingă obiectivele. Acest lucru se
realizează într-o organizare metodică şi sistematică a procedurii de audit,
îndreptată a se efectua pentru îmbunătăţirea controlului şi procedurile de
conducere la diferite perioade de timp.
Auditul intern trebuie să urmărească toate liniile generale:
- existenţa unor dimensiuni între diferitele nivele ale organizaţiei;
- existenţa anumitor lucruri care descurajează oamenii să lucreze mai
bine.
- auditul intern este o activitate programată, care respectă standardele pas
cu pas şi conduce la rezultate. Aceasta este o activitate care se derulează
pe baza unui program în conformitate cu standardele şi unde toate ideile
sau părerile auditorului vor fi aduse într-un raport constructiv care va
reprezenta un beneficiu pentru organizaţie
- procesul de audit intern să se efectueze pas cu pas , periodic şi să aibă în
vedere toate aspectele nu numai lucrurile agreabile. El trebuie organizat
şi planificat astfel încât să conducă la îmbunătățirea controlului intern şi a
proceselor de conducere.
 Un termen la moda, care se foloseste cu rost dar mai ales in
mediul economic/ financiar, in mass-media, chiar in limbajul de zi cu zi, este
acela de audit. Notiunea da bine si este nelipsita din tematicile pentru lucrari
de licenta, master, doctorat. S-a ajuns chiar la situatia in care absolventii
unor mastere cu uun profil care cuprinde acest cuvant nici macar nu pot
explica terminologia care da titlul cursului. Preluat din vocabularul utilizat in
literatura universala de specialitate in diverse domenii, mai ales management
si control, termenul audit este folosit in sensul de : control, analiza,
diagnostic, inlocuind astfel expresii autohtone mul mai sugestive si explicite.
Inspectia si auditul sunt operatiuni prin care inspectorii verifica in mod
diferit contribuabilii. In plus, acestea sunt desfasurate de doua tipuri de
inspectori.
In sens strict, notiunea de control fiscal este echivalenta celei de
inspectie fiscala si nu se suprapune notiunii de control antifrauda.
Conform Codului de procedura fiscala, inspectia fiscala are ca
obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale,
corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili,
respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau
stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor
de plata si a accesoriilor aferente acestora.
In schimb, in ceea ce priveste controlul antifrauda, Codul de
procedura fiscala nu ofera informatii clare despre ce presupune aceasta
operatiune. Astfel, conform legislatiei fiscale, controlul antifrauda este
operativ si inopinat si se poate efectua si in scopul realizarii de operatiuni de
control tematic, care reprezinta activitatea de verificare prin care se
urmareste constatarea, analizarea si evaluarea unui risc fiscal specific uneia
sau mai multor activitati economice determinate.
Fiind un termen foarte cuprinzator, o traducere in limba romana ar
putea fi evaluare. Este important a se retine ca nu exista meseria sau functia
de auditor ci aceea de auditor intern, auditor financiar, auditor al calitatii,
auditor tehnic, etc. De aceea trebuie lamurit cand se are de-a face cu aceasta
actiune, despre ce audit este vorba, exemplu cand unitatea este supusa unui
audit sau cand unitatea are de facut un audit pentru a atinge un anumit
obiectiv (finantare, autorizare).
Auditul intern nu se cheama asa pentru ca este din interior. El
poate fi facut de catre structuri exterioare unitatii. In forma cea mai simplista
se numeste asa pentru ca evalueaza masurile interne pe care salariatii le ia
pentru a detine controlul realizarii obiectivelor.
Auditul extern nu se numeste asa pentru ca este realizat din
exterior, desi de regula asa se intampla, el reprezinta o evaluare care
finalizeaza printr-o opinie asupra raportarilor financiare, exemplu daca
bilantul contabil este de incredere sau nu, de aceea se maai numeste si audit
finaciar.
Este necesar a se folosi termenul de audit atunci cand definim o
actiunea care este cunoscuta ca atare. Cand se vorbeste de audit intern sau
audit financiar ar trebui sa se stie despre ce e vorba pentru ca notiunile sunt
definite, exista standarde, functia este recunoscuta la nivel international.
Inspectia are rolul de a verifica disfunctiunile, abaterile sau chiar
fraudele, si modul de nerespectare a regulilor si de aceea este o activitate
neanuntata anticipat.
Auditul intern, fiind o activitate planificata, care realizeaza o
evaluare periodica, poate recomanda schimbarea regulilor invechite, care nu
mai sunt aplicabile, sau poate propune implementarea unor reguli noi sau
sisteme practice.
Inspectorul verifica persoane, nu functii sau sisteme, pe cand
auditorul intern evalueaza activitati, compartimente, domenii, functii,
programe s.a. prin analiza sistemului de organizare si functionare a acestora.
Auditorii interni trebuie sa fie constienti ca este posibil ca anumite aspecte
sa nu le fi putut depista, dar in acelasi timp, pentru ceea ce au descoperit,
trebuie sa fie convinsi ca acestea vor influenta in mod pozitiv organizatia,
care va functiona mai bine ca inainte, astfel incat managerii sa poata spune:
„Auditul intern a fost pe la mine si in consecinta pot dormi linistit.“
Inspectorul poate veni oricand pentru instrumentarea unor
constatari, pe cand auditorul intern vine pe baza unui plan de audit
comunicat si aprobat anticipat.
Auditorii interni pot sa depisteze frauda si sa sesizeze
managementul, dar aceasta nu este obligatoriu sarcina lor, ci aceea de a
evalua sistemul de control intern si de a oferi o asigurare rezonabila
managementului.
Auditul intern si inspectia nu au acelasi profil, astfel inspectorul
are o mare autoritate, pe cand auditorul are o mare calitate pe baza
aptitudinilor sale de comunicare. De aceea, auditorul intern poate fi tanar,
poate evalua activitati conduse de mari specialisti, de oameni superiori lui,
fara ca aceasta sa conteze prea mult, deoarece el vine sa analizeze si sa
evalueze sisteme, sa aprecieze si sa ajute angajatii entitatii sa-si atinga
obiectivele, pe baza unor standarde de buna practica recunoscute
international.
In consecinta functia de audit si cea de inspectie, sunt amandoua
importante si nu trebuie sa se excluda una pe cealalta, ci, dimpotriva, sa se
sprijine si sa se informeze reciproc. In acelasi timp, nu trebuie sa uitam ca,
inspectorul are obligatia sa informeze atat managerul cat si auditorul intern
asupra rezultatelor investigatiilor sale.
Daca controlul intern este organizat si raspunde managementului
de linie, auditul intern este organizat in coordonarea managementului
general, avand ca activitate principala evaluarea sistemului de control
managerial.
In Romania, in prezent, problema inspectiei nu este rezolvata
printr-un cadru normativ, dar se recomanda, daca se organizeaza sub forma
unui compartiment, sa se afle in coordonarea managerului general. Astfel,
eventualele abateri de la normele financiare si chiar fraude depistate de
control sau de auditul intern, trebuie sa fie inaintate de manager pentru
instrumentare inspectiei si apoi transmise, daca este cazul, in afara, la
organele de specialitate pentru solutionare (Parchet, Politie s.a.).
In practica, nici activitatea de inspectie nu apreciem ca este
potrivit sa se organizeze sub forma unui compartiment distinct, ci este
recomandabil ca, atunci cand apar abateri grave sau fraude, sa se constituie
comisii ad-hoc, cu cei mai potriviti specialisti, pentru instrumentarea lor.
Managerul, in functie de rezultatele comisiei, va trebui sa stabileasca daca se
impune transmiterea lor, in continuare, pentru cercetarea penala a
rezultatelor investigatiei.
In entitatile unde aceste abateri sau fraude apar cu o oarecare
frecventa pot fi constituite comisii permanente anuale sau numai pentru
actiunile respective, pe principiul constituirii comisiilor parlamentare. In
acest fel se realizeaza economii prin neinfiintarea compartimentelor
permanente de inspectie in cadrul respectivelor organizatii.
In Romania, in cazul unei entitati publice, „actorii“ care coexista
pentru asigurarea functionarii acesteia si atingerea obiectivelor stabilite, de
regula, sunt:
- administratorul sau managerul general – responsabilul cu modul de
gestionare a resurselor organizatiei;
- controlul financiar ex-ante – responsabilul cu controlul financiar
preventiv, daca nu a fost inca desfiintat;
- controlul intern – constituit din responsabilii tuturor compartimentelor
din cadrul entitatii (directii, servicii, birouri), respectiv managementul de
linie;
- inspectorul – persoana sau echipa responsabila cu instrumentarea
neregulilor sau fraudelor, care au aparut, sau care s-ar putea sa apara;
- auditorul intern – responsabilul compartimentului de audit intern,
constituit din minimum doua persoane, care ofera consiliere
managementului general si il ajuta sa stapaneasca riscurile, cu care se
confrunta entitatea, si ofera o asigurare rezonabila prin evaluarea sistemului
de control managerial.
In tarile cu traditie in domeniul implementarii auditului intern, in
structura entitatilor exista si functia de controlor sef, care:
- supervizeaza functionarea sistemului de control intern, organizat de
management prin disiparea acestuia pe fazele lantului procedural,
- monitorizeaza implementarea recomandarilor auditorilor interni, care
intotdeauna reprezinta o problema, atat pentru managementul general, cat si
managementul de linie, datorita faptului ca sunt acaparati de activitatile
curente.
In aceasta configuratie logica, auditorul este o componenta aparte,
care trebuie sa se caracterizeze prin aceea ca:
- face ceea ce spune,
- este ceea ce se crede despre el si
- pare a deveni o necesitate absoluta.
O entitate care vrea sa-si imbogateasca cultura nu poate functiona
fara asemenea “actori” in structura sa, si mai ales fara auditorii interni, care
sunt “mentorii” entitatii si trebuie sa reprezinte “constiinta vie” a acesteia.
Din aceste considerente, cred ca se impune sa reprezinte o
preocupare majora pentru managementul general, atat implementarea si
consolidarea departamentului de audit intern in cadrul organizatiei, cat si
cresterea profesionala a auditorilor interni in raport cu cresterea rapida a
profesiei pe plan international, dar si national.
Totusi, trebuie sa avem in vedere ca auditorii interni au intotdeauna impresia
ca daca ar fi coordonat ei activitatile auditabile din cadrul organizatiilor,
acestea ar fi fost realizate mai corect.
Auditul intern nu este o activitate manageriala, ci o activitate care
se desfasoara pe langa manager cu scopul de a-l ajuta si asista in actul
managerial.
In acelasi timp, auditul intern trebuie sa reprezinte un canal de informatii
suplimentar, independent si obiectiv, pentru terti, parteneri ai organizatiei,
dar exact, echilibrat si eficient.
In practica, insa, auditul intern trebuie sa fie o ACTIVITATE
PARALELA cu activitatea de management si are scopul de a efectua o
evaluare obiectiva a activitatilor manageriale.
 CAPITOLUL II
PARALELA INTRE INSPECTIE SI AUDIT INTERN

Inspectia are rolul de a verifica disfunctiunile, abaterile sau chiar

fraudele, si modul de nerespectare a regulilor si de aceea este o activitate
neanuntata anticipat. Auditul intern, fiind o activitate planificata, care
realizeaza o evaluare periodica, poate recomanda schimbarea regulilor
invechite, care nu mai sunt aplicabile, sau poate propune implementarea
unor reguli noi sau sisteme practice.
Inspectorul verifica persoane, nu functii sau sisteme, pe cand
auditorul intern evalueaza activitati, compartimente, domenii, functii,
programe s.a. prin analiza sistemului de organizare si functionare a acestora.
Auditorii interni trebuie sa fie constienti ca este posibil ca anumite aspecte
sa nu le fi putut depista, dar in acelasi timp, pentru ceea ce au descoperit,
trebuie sa fie convinsi ca acestea vor influenta in mod pozitiv organizatia,
care va functiona mai bine ca inainte, astfel incat managerii sa poata spune:
„Auditul intern a fost pe la mine si in consecinta pot dormi linistit.“
dormi linistit.“
Inspectorul poate veni oricand pentru instrumentarea unor
constatari, pe cand auditorul intern vine pe baza unui plan de audit
comunicat si aprobat anticipat.
Auditorii interni pot sa depisteze frauda si sa sesizeze
managementul, dar aceasta nu este obligatoriu sarcina lor, ci aceea de a
evalua sistemul de control intern si de a oferi o asigurare rezonabila
managementului.
Auditul intern si inspectia nu au acelasi profil, astfel inspectorul
are o mare autoritate, pe cand auditorul are o mare calitate pe baza
aptitudinilor sale de comunicare. De aceea, auditorul intern poate fi tanar,
poate evalua activitati conduse de mari specialisti, de oameni superiori lui,
fara ca aceasta sa conteze prea mult, deoarece el vine sa analizeze si sa
evalueze sisteme, sa aprecieze si sa ajute angajatii entitatii sa-si atinga
obiectivele, pe baza unor standarde de buna practica recunoscute
international
 DOMENII
NR.
DE INSPECTIA AUDITUL INTERN
CRT.
REFERINTA
1. Statutul Structura organizata in Functie a intreprinderii, face
cadrul entitatii sau parte din sistemul de control
activitate desfasurata la managerial.
solicitarea factorilor de
management pentru
instrumentarea neregulilor
sau abaterilor constatate.
2. Beneficiarii Compartimentul in care s- Managementul general si
au constatat disfunctiunile. managementul de linie.
3. Obiectivele Stabilite de management in Stabilite de echipa de auditori si
functie de specificul de seful compartimentului de
actiunii. audit intern.
4. Domeniul de In functie de neregulile si Toate domeniile entitatii sunt
aplicare abaterile care se produc in activitati auditabile.
cadrul organizatiei.
5. Periodicitatea Activitate ocazionala Activitate permanenta si
planificata pentru toate domeniile
si/sau activitatile entitatii, care
trebuie auditate cel putin o data la
3 ani.
6. Scopul Instrumenteaza o neregula, Auditarea unui domeniu, functie
actiunii / abatere, infractiune pentru sau activitate pentru a da o
misiunii stabilirea dimensiunilor asigurare rezonabila asupra
acesteia si a persoanelor conformitatii activitatilor auditate
responsabile. sau a eficacitatii derularii
acestora.
7. Modul de Realizeaza o verificare Realizeaza o evaluare a
abordare exhaustiva a obiectivelor conformitatii pe baza obiectivelor
actiunii. misiunii prin verificarea unor
esantioane de 2-5% din totalul
populatiei, stabilite statistic.
8. Modul de Se organizeaza sub forma Se organizeaza sub forma unui
organizare unui compartiment, daca se compartiment constituit din
impune, sau ramane o minim 2-3 auditori interni pentru
activitate ocazionala pe a fi functional.
care o solicita
managementul general unor
profesionisti din cadrul
entitatii.
9. Modul de Tehnicile si instrumentele Metodologie specifica
lucru de verificare se selecteaza standardizata, comuna tuturor
in functie de specificul misiunilor de audit intern.
activitatilor inspectate.
 DOMENII
NR.
DE INSPECTIA AUDITUL INTERN
CRT.
REFERINTA
10. Modul de Inspectorul propune Constatarile si recomandarile
finalizare modalitati concrete pentru auditorilor interni se
recuperarea pagubelor materializeaza intr-un Raport de
produse si stabileste audit intern, care se completeaza
termenele si persoanele cu un Plan de actiune si cu un
raspunzatoare in baza Calendar de implementare a
procesului verbal de recomandarilor.
inspectie.
11. Rezultatele Stabileste dimensiunea Ofera o asigurare rezonabila
prejudiciilor produse si managementului general asupra
persoanele vinovate. functionalitatii sistemelor de
control intern.
12. Constatarile, Concluziile inspectoratului Constatarile, recomandarile si
recomandarile privind persoanele concluziile auditorilor interni
si concluziileraspunzatoare, sumele de sunt optionale pentru
misiunii. imputat si termenele management, dar buna practica
stabilite sunt obligatorii, cere explicatii pentru
conform legii, daca nu sunt neimplementarea acestora.
contestate, sau dupa caz,
daca raman definitive.
13. Comparatia cu Asemanatoare cu controlul. Substantial diferit fata de control.
controlul
14. Personalul Inspectorul poate fi si cu Auditorul intern are studii
studii medii. superioare si, in timp, va trebui sa
aiba si o certificare in domeniu.
15. Perspectiva Prin implementarea Functia de audit intern trebuie sa
procedurilor operationale si evolueze tot mai mult si sa ajunga
a registrelor de riscuri, sa ofere managementului general
devine o activitate absolut o asigurare rezonabila pentru
intamplatoare. toate activitatile sau domeniile
auditabile, ceea ce va reprezenta
o valoare adaugata organizatiei.

Auditorul intern, in studiul functiei contabile, examineaza:

- respectarea regulilor de functionare stabilite de intreprindere
(repartizarea sarcinilor, proceduri de lucru, planificari s.a.), cauzele si
eventualele consecinte;
- ansamblul sistemului de control intern care guverneaza functionarea
contabilitatii si care-i permit responsabilului sa aiba un control mai bun
asupra activitatii. De aceea el trebuie sa se preocupe atat de pregatirea
profesionala a contabililor, cat si de organizarea muncii.
 Intre auditul intern si inspectie confuziile se amplifica avand in
vedere pe de o parte, ca distinctiile sunt mai subtile, si pe de alta parte, faptul
ca auditorul intern si inspectorul sunt salariatii organizatiei.
Confuziile realizate se accentueaza atat datorita folosirii gresite a
vocabularului, de exemplu: auditori-inspectori , inspectii de audit, cat si
atunci cand activitatea practica a acestora nu se respecta, adica auditorii
interni efectueaza si inspectii sau numai activitate de control si inspectie sau
inspectorii realizeaza si activitati de audit intern.
Spre exemplu: Aprecierea unei lipse in gestiunea unui casier porneste de la
cine a facut constatarea, astfel:
· daca lipsa in gestiune este stabilita de inspector cu ocazia inspectiei
efectuate pentru verificarea exhaustiva a modului de aplicare a
regulamentului si obiectivelor conducerii sau
· daca aceasta descoperire este realizata de auditorul intern, cu totul
intamplator, el neavand astfel de obiective, respectiv de a controla modul de
desfasurare a activitatilor, ci numai pe acela de a observa cum functioneaza
sistemele. De asemenea, auditorul intern nu realizeaza o evaluare
exhaustiva, ci prin esantionare, sondaj sau alte tehnici efectueaza o serie de
teste pe baza carora constata si el posibilitatea unor erori, a unor deturnari de
sume sau chiar lipsa in gestiunea casieriei.
Persoanele implicate in descoperirea lipsei in gestiunea casieriei vor
proceda astfel:
· Inspectorul, constatand eroarea sau furtul, va sanctiona direct sau
indirect casierul sau, cel putin, isi va da acordul in privinta sanctionarii.
Indiferent de actiunea sa in acest domeniu, care va depinde foarte mult de
cultura organizatiei, va avea loc o "actiune" care se va interesa de persoana
casierului. In continuare, inspectorul va cauta , in mod firesc, unde au
disparut banii, va incepe o munca de anchetare si cercetare si va intreprinde
toate actiunile pe care le considera necesare pentru a recupera activul
disparut. In final, inspectorul va da toate dispozitiile necesare pentru a pune
lucrurile in ordine, ca rezultat al misiunii sale. Astfel, el se va asigura ca
intre registrele de contabilitate si documentele casieriei exista concordanta,
facand rectificarile de rigoare in contabilitate si evidente. Deci, inspectorul
realizeaza actiunile de: cercetarea si sanctionarea responsabilului,
recuperarea activelor intreprinderii constatate lipsa si aducerea la zi a
situatiei din contabilitate.
· Auditorul intern va actiona extrem de diferit, astfel el nu se va interesa
de persoana casierului decat pentru a semnala problema, daca este destul de
importanta, conducerii si/sau inspectiei pentru ca acestea sa dea fara
intarziere dispozitiile necesare. Daca apreciaza inexistenta elementelor care
 ar impune anuntarea urgenta, conducerea sau inspectia vor fi sesizate in mod
normal, prin intermediul raportului de audit, intocmit cu ocazia finalizarii
misiunii sale. In continuare, auditorul intern va cerceta si se va interesa de
toate aspectele care tin de buna functionare a casieriei (metode de lucru,
competenta casierului, supravegherea eficienta, dispozitive de securitate,
activitati de control - printre care si inspectia, un sistem bun de informare
etc.), acele activitati de control care nu au functionat sau care au functionat
necorespunzator, astfel incat s-a ajuns in aceasta situatie. In acest fel,
auditorul va realiza o ancheta cauzala care are ca scop determinarea
activitatilor de control intern neaplicate/inexistente sau insuficiente care au
stat in calea unui bun control asupra activitatilor casierului.
Identificand astfel cauzele punctelor slabe, insuficientelor sau disfunctiilor,
auditorul intern va preciza ce anume trebuie schimbat, adaugat, eliminat
pentru ca pe viitor acest lucru sa nu se mai intample. Deci, auditorul intern
va recomanda imbunatatirea activitatilor de control aplicate pana la acel
moment pentru a avea un mai bun control asupra operatiunilor casieriei.
Intr-un tabel sinoptic, prezentam o paralela intre cele doua
activitati: inspectia si auditul intern

Nr. Inspectia Auditul intern

crt.
1. Integrata in organizatie sau
structura distincta
2. Proces ocazional, intervine oricand
apreciaza
3. Organizata de management cand
situatia impune
4. Exista o procedura stabilita de
desfasurare
5. Poate fi realizata prin controale
succesive
6. Obligat sa informeze
managementul si structura de audit
intern cu privire la inlocuirea
procesului-verbal
7. Solutioneaza o problema concreta
8. Nu are rolul de a interpreta sau de
a readuce in discutie norme si
reguli
Structura independenta
Misiune planificata
Organizat la cel mai inalt nivel
Exista o metodologie specifica numai
acestei functii
Utilizeaza proceduri de testare standard
Obligat sa semnaleze iregularitatile
managementului general, verbal sau prin
raportul intocmit
Ajuta entitatea sa-si atinga obiectivele
Metodologie specifica pentru analiza,
interpretare si evaluare
Nr. Inspectia Auditul intern
crt.
9. Face verificari, stabileste Face constatari si emite recomandari si
raspunderi, ia masuri de concluzii si urmareste implementarea lor
valorificare
10. Asemanatoare cu controlul Total diferit fata de control
11. Masurile luate de inspectori sunt Recomandarile auditorilor interni sunt
obligatorii optionale pentru management. Daca
auditorul la o noua misiune va face
aceleasi constatari, de care managerul nu
a tinut cont, atunci va fi o problema
pentru manager
12. Raporteaza pe cale ierarhica modul Are linie proprie de raportare, respectiv
de solutionare nivelului cel mai inalt al conducerii
13. Verifica persoane Evalueaza activitati/functii/programe

Inspectia are rolul de a verifica daca s-au respectat regulile, ea

este neanuntata, pe cand auditul intern poate recomanda schimbarea
regulilor invechite, care nu mai sunt aplicabile, dar aceasta se va realiza pe
baza unui plan de actiune.
Inspectorul verifica persoanele nu functiile, el verifica toate
activitatile persoanei respective, pe cand auditorul selecteaza obiectivele in
functie de riscuri.
Auditorii interni trebuie sa fie constienti ca este posibil ca
anumite aspecte sa nu le fi putut depista, dar in acelasi timp, pentru ceea ce
au descoperit, sa fie convinsi ca va influenta in mod pozitiv organizatia, care
va functiona mai bine ca inainte. Astfel incat managerii sa poata spune:
"auditul intern a fost pe la mine si in consecinta pot dormi linistit".
Auditorii interni pot sa depisteze frauda, dar nu este obligatoriu
sarcina acestora. Activitatea lor de baza este sa evalueze si sa
imbunatateasca sistemul de control intern.
Inspectorul poate veni oricand sa aprecieze, pe cand auditorul
intern vine pe baza unui plan de audit comunicat si aprobat anticipat.
Auditul intern si inspectia nu au acelasi profil, astfel: inspectorul are o mare
autoritate, pe cand auditorul are o mare calitate pe baza aptitudinilor sale de
comunicare. De aceea, auditorul intern poate fi tanar, poate evalua activitati
conduse de mari specialisti, de oameni superiori lui, fara ca aceasta sa
conteze, deoarece el vine sa evalueze, aprecieze si sa ajute.
In consecinta, functia de audit si cea de inspectie, sunt amandoua
importante si ele nu trebuie sa se excluda una pe cealalta, ci dimpotriva sa se
sprijine si sa se informeze reciproc. Nu trebuie sa uitam ca, inspectorul are
obligatia sa informeze atat managerul cat si pe auditor asupra rezultatelor
investigatiilor sale.
In prezent, in Romania, pentru a inchide feed-back-ul, este
necesara constituirea unei structuri de inspectie, la nivelul entitatilor. Daca,
controlul intern este organizat si raspunde managementului de linie, auditul
intern este organizat pe langa nivelul superior al managementului, avand ca
activitate principala evaluarea controlului intern, problema inspectiei nu este
rezolvata! Eventualele abateri de la normele financiare si chiar fraude
depistate de control sau chiar de auditul intern trebuie sa fie inaintate de
manager pentru instrumentare inspectiei si apoi transmise, daca este cazul, in
afara, la organele de specialitate pentru solutionare (parchete, politia s.a.).
Nici activitatea de inspectie nu apreciem ca este potrivit sa se organizeze sub
forma unui compartiment distinct, ci este recomandabil ca atunci cand apar
abateri grave sau fraude sa se constituie comisii ad-hoc, cu cei mai potriviti
specialisti, pentru instrumentarea lor. Managerul, in functie de rezultatele
comisiei sa stabileasca daca se impune transmiterea lor in continuare pentru
cercetarea penala a rezultatelor investigatiei.
In entitatile unde aceste abateri sau fraude apar cu o oarecare
frecventa pot fi constituite comisii permanente anuale sau numai pentru
actiunile respective, pe principiul constituirii comisiilor parlamentare. In
acest fel, se realizeaza economii prin neinfiintarea compartimentelor de
inspectii in entitati.
In Romania, in cazul unei entitati publice, "actorii" care coexista
pentru a asigura functionarea acesteia si atingerea obiectivelor propuse sunt:
- administratorul- managerul - responsabil cu gestionarea resurselor;
- control financiar ex-ante - controlul financiar preventiv;
- controlul intern - sistemul de control intern din cadrul entitatilor;
- inspectorul - care se asigura de respectarea legii, sanctioneaza
neregulile in ideea eliminarii eventualelor fraude care ar putea sa apara;
- auditorul - consilier al managerului, care il ajuta sa stapaneasca
riscurile care planeaza asupra entitatii.
In concluzie, intr-o entitate functioneaza obligatoriu controlul
intern, care include controlul financiar preventiv, structura de inspectie,
constituita ad-hoc, in functie de necesitate pentru instrumentarea abaterilor si
a eventualelor fraude, si structura de audit in subordinea directa a
managerului. In practica, in structura entitatilor, se contureaza tot mai mult
necesitatea functiei de controlor sef care sa coordoneze sistemul controlului
intern organizat de management prin dispersarea acestuia pe fazele lantului
procedural.
 Retinand, recomandarile Uniunii Europene privind eliminarea
controlului financiar preventiv din structura entitatilor, poate ca o solutie ar
fi transformarea controlului, care acorda viza CFP, in controlor sef pentru
supervizarea functionarii sistemului de control al entitatii, dar si pentru
monitorizarea implementarii recomandarilor auditorilor interni, care
intotdeauna au reprezentat o problema atat pentru managementul general, cat
si pentru managementul de linie, pe motiv ca ar fi preocupati de problemele
curente. Aceasta idee este sprijinita si de faptul ca atat structura controlului
financiar preventiv, cat si cea a viitorilor controlori sefi din cadrul entitatilor,
vor fi constituite dintr-o singura persoana.
Autorii considera aceasta mutare ca fiind foarte benefica, atat
pentru management, cat si pentru functia de audit intern, contribuind efectiv
la asigurarea implementarii corecte si eficiente a auditului intern, imperativ
solicitat insistent de Comisia Europeana. In aceasta configuratie logica,
auditorul este o componenta aparte care trebuie sa se caracterizeze prin
aceea ca:
- face ceea ce spune,
- este ceea ce face si
- pare a deveni o necesitate absoluta.
O entitate care vrea sa-si imbogateasca cultura nu poate
functiona fara asemenea componente in structura sa si mai ales auditorii care
sunt pe un anumit nivel mentorii respectivei entitati.
 CAPITOLUL III
AUDITUL INTERN SI INSPECTIA
PRIMARIA PLESOI

COMUNA PLESOI

A. Date de identificare
A.1. Denumirea completa a solicitantului : COMUNA PLESOI
A.2. Denumirea prescurtata : NU ESTE CAZUL
A.3. Coordonatele solicitantului :
 Adresa sediului inregistrat : Com. Plesoi, Str. Principala, nr. 62
A.4. Forma juridica de constituire : Administratie publica

A.5. Data si locul de desfasurare a activitatii Solicitantului :

Data inceperii activitatii : 02. IANUARIE 2017
Locul : Plesoi .
A.6. Domeniul de activitate

Activitate Cod CAEN

Administratie publica 8411

Domeniul de activitate al firmei este administratie publica.

A.7. Capital social : NU ESTE CAZUL
A.8. Cifra de Afaceri pentru ultimul an : NU ESTE CAZUL
A.9. Active totale din ultimul bilant : 147118,4 Lei la 31.12.2017
A.10. Asociati, actionari Nu este cazul .

A.11. Entitati legale la care solicitantul are participari la capital Nu este

cazul
A.12. Cenzori si/sau auditori ai Solicitantului Nu este cazul
A.13. Banca ( Banci ) :

Banca( Bancile )la Adresa , Data Numerele Valuta/ROL

care Solicitantul telefon, deschiderii conturilor <precizati ce
detine conturi. denumirea contului bancare valuta>
sucursalei , bancar
filialei
bancare care
poate da
 relatiidespre
Solicitant
Trezoreria Mun. 2004 ROL
Craiova Craiova
B. Conducerea si personalul

B.1. Conducerea

Functia Nume Perenume Studii Anul

angajarii la
Solicitant
Primar Ionescu Ion Facultatea de 2012
Drept
Viceprimar Birsan Iulian Facultatea de 2012
Agronomie
Secretar Ciucea Ion Facultatea de 2004
Drept

B.2. Personal :
2.1. Numar total de salariati:

Numar total de angajati Din care:

Cu contract de munca pe Cu contract de
durata nedeterminata colaborare sau alte
forme de angajare
temporara
13 13 0

2.2. Structura personalului :

 Personal de conducere al solicitantului : ( 3 )
 Personal functionari publici: ( 7 )
 Personal contractual: ( 3 ) ,
din care:
 Angajati absolventi universitari : ( 8 )
 Angajati absolventi de liceu : ( 5 )
 Angajati absolventi de scoala primara : ( 0 )

- Mii Lei -
Tabel 1. Evoluţia venitului previzionat şi a venitului realizat în perioada
2016
2016
Venit previzionat 2189

Venit realizat 1775

Raport venit
realizat/venit 81%
previzionat

Venitul previzionat a avut un trend crescător din 2013 până în 2016,

iar pentru 2016, s-a previzionat atingerea măcar a unui venit egal cu cel din
2015.
În evoluţia ponderii venitului realizat din venitul previzionat se poate
observa o crestere începând din 2013 şi până în 2016.
Dacă în 2013 venitul realizat a fost cu 10% mai mare decât cel
previzionat, în 2014 şi în 2015 venitul realizat a fost aproape egal cu cel
previzionat. În anul 2016, datorită condiţiilor economice s-a reuşit depasirea
venitului previzionat.
Analizând dinamica absolută a veniturilor în perioada 2013 – 2016, se
observă o creştere permanentă faţă de anul 2013, însă, analizând dinamica
relativă, anul 2016 se caracterizează printr-o crestere a veniturilor faţă de
anul 2015.
- mii Lei -
Evoluţia cheltuielilor previzionate şi a cheltuielilor realizate în anul 2016
2016
Cheltuieli 2342
previzionate
Cheltuieli 1550
realizate
Raport cheltuieli
realizate/cheltuiel
i previzionat 66%

Cheltuielile realizate s-au menţinut foarte aproape de cele previzionate

de-a lungul perioadei 2013-2016
Începând cu anul 2013, dinamica absolută a cheltuielilor efectuate a
fost crescătoare.
 Analizând şi dinamica absolută reală a cheltuielilor se observă acelaşi
trend crescător.
Analizând dinamica relativă, se observă creşterea cheltuielilor de la an
la an, însă creşterea este din ce în ce mai mare începând cu 2015 până în
2016.

Evoluţia excedentului în perioada 2013 – 2016

- mii Lei -
Evoluţia cheltuielilor previzionate şi a cheltuielilor realizate în perioada
2013-2016
2013 2014 2015 2016
Venituri 1600 2826 3713 1775
realizate
Cheltuieli 1503 2807 3607 1550
realizate
Excedent
realizat 97 19 106 225

Excedentul a înregistrat o evoluţie interesantă în perioada 2013-2016.

În anul 2015 a crescut foarte mult faţă de 2014 datorită lipsei de cheltuieli
pentru ca în anul 2016 să crească dublu fata de 2015.
În anul 2016 excedentul bugetului local a fost dublu fata de 2015
datorită cheltuielilor nu foarte mari, intrucat au fost „blocate” investitiile.

Concluzii şi propuneri

Luând în considerare evoluţia unitatii în perioada 2013-2016, în

vederea eficientizării activităţii entitatii, propun următoarele măsuri:
- Creşterea eficienţei muncii prin cresterea cheltuielilor salariale.
Acest lucru se poate realiza fie prin acordarea unor sporuri la
nivelul eficientei fiecărui salariat.
- Desfăşurarea unei activităţi de identificare a colectarii de noi taxe
si impozite.

Atribuţiile compartimentului audit intern

Este organizat şi îşi desfăşoară activitatea în subordinea directa a

primarului, potrivit normelor metodologice proprii, prevederilor Legii
nr.672/2002 privind auditul public intern cu completările şi modificările
ulterioare, Normelor generale privind Exercitarea activităţii de audit public
intern, aprobate prin O.M.F. nr.38/2003, cu completările şi modificările
ulterioare şi O.M.F. nr. 1702/2005 pentru aprobarea normelor privind
organizarea şi exercitarea activităţii de consiliere desfăşurate de către
auditorul intern din cadrul entităţilor publice.
Atribuţiile Compartimentului audit public intern sunt:
1. Elaborează norme metodologice specifice Primăriei Comunei
Plesoi,
2. Elaborează proiectul planului anual de audit public intern.
Selectarea misiunilor de audit public intern cuprinse în proiectul planului de
audit public intern se face în funcţie de următoarele elemente de
fundamentare:
a) evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, activităţi,
programe/proiecte sau operaţiuni;
b) criterii semnal/sugestiile ordonatorului principal de credite;
c) temele defalcate din planul anual;
d) numărul entităţilor publice subordonate;
e) respectarea periodicităţii în auditare, cel puţin o data la 3 ani;
f) tipurile de audit convenabile pentru fiecare entitate
subordonata;
g) recomandările Curţii de Conturi.
3. Efectuează activităţi de audit public intern pentru a evalua daca
sistemele de management financiar şi control ale Primăriei oraşului Siret
sunt transparente şi sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate,
economicitate, eficienta şi eficacitate.
Auditul public intern se Exercită asupra tuturor activităţilor
desfăşurate în cadrul Primărie Comunei Plesoi, inclusiv din entităţile
subordonate, cu privire la formarea şi utilizarea fonduri publice, precum şi la
administrarea patrimoniului public.
Sfera auditului public intern cuprinde:
a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de
entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea
fondurilor de către beneficiarii finali;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea
titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea,
concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat /public al
statului sau al Primăriei oraşului Siret;
d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv
contabilitatea şi sistemele informatice aferente.
 Compartimentul de audit public intern auditează, cel puţin o data la 3
ani, fără a se limita la acestea, următoarele: angajamentele bugetare şi legale
din care deriva direct sau indirect obligaţii de plata, inclusiv din fondurile
comunitare; plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv
din fondurile comunitare; vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea
de bunuri din domeniul privat al statului sau al Primăriei oraşului Siret;
concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau
al Primăriei oraşului Siret; constituirea veniturilor publice, respectiv modul
de autorizare şi stabilire a titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor
acordate la încasarea acestora; alocarea creditelor bugetare; sistemul contabil
şi fiabilitatea acestuia; sistemul de luare a deciziilor; sistemele de conducere
şi control precum şi riscurile asociate unor astfel de sisteme; sistemele
informatice.
4. Informează Prefectura Dolj despre recomandările neînsuşite de
către conducătorul entităţii publice auditate, precum şi despre consecinţele
acestora;
5. Raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi
recomandărilor rezultate din activităţile sale de audit;
6. Elaborează raportul anual al activităţii de audit public intern;
7. În cazul identificării unor iregularităţi sau posibile prejudicii,
raportează imediat conducătorului entităţii publice şi structurii de control
intern abilitate;
8. Verifică respectarea normelor, instrucţiunilor, precum şi a Codului
privind conduita etică în cadrul compartimentelor de audit intern din
entităţile publice subordonate, aflate în coordonare sau sub autoritate şi
poate iniţia măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul
entităţii publice.
9. Auditorul intern desfăşoară şi auditări ad-hoc, respectiv misiuni de
audit public intern cu caracter excepţional, necuprinse în planul anual de
audit public intern.
10. Conform O.M.F. nr. 1702/2005 pentru aprobarea normelor
privind organizarea şi exercitărea activităţii de consiliere desfăşurate de către
auditorul intern din cadrul entităţilor publice, consilierea reprezintă
activitatea desfăşurată de auditorul intern, menita sa aducă plusvaloare şi să
îmbunătăţească administrarea entităţii publice, gestiunea riscului şi controlul
intern. Activităţile de consiliere se efectuează potrivit programului anual,
alături de activităţile de asigurare, precum şi la cererea expresă a conducerii
entităţii publice.
Compartimentul audit public intern colaborează cu toate
compartimentele şi serviciile publice locale din cadrul Primăriei Comunei
Plesoi şi cu entităţile publice subordonate.
Auditorii publici interni au acces la toate datele şi informaţiile,
inclusiv la cele existente în format electronic, personalul de conducere şi de
execuţie din structura auditată având obligaţia sa ofere documentele şi
informaţiile solicitate, în termenele stabilite.
Entitatile publice nu mai pot realiza activitatea obligatorie de audit
public intern prin incheierea de contracte de prestari de servicii. Acestea au
obligatia de a-si constitui un compartiment propriu de audit intern.
Comprtimentul de audit intern este definit ca fiind tipul de structura
functionala de baza a auditului public intern care, in functie de volumul si
complexitatea activitatilor si riscurile asociate de la nivelul entitatii publice,
poate fi: directie generala, directie, serviciu, birou sau compartiment cu
minimum 2 auditori interni, angajati cu norma intreaga.

Auditorii institutiilor publice trebuie sa fie interni si angajati cu norma

intreaga. Sunt obligate sa isi formeze compartimente proprii pentru auditul
public intern toate institutiile publice, cu exceptia:
- entitatilor publice centrale ai caror conducatori sunt ordonatori principali
de credite si gestioneaza anual un buget de pana la 5 mil lei si care nu au
constituit compartiment de audit intern. La aceste entitati publice activitatea
de audit intern este realizata de >inisterul Finantelor Publice prin UCAAPI;
- institutiilor publice mici, asa cum sunt definite la art. 2 lit. s din Legea
672/2002 privind auditul public intern
la care nu sunt subordonate altor entitati publice. La aceste entitati publice
auditul intern este efectuat de compartimentele de audit intern ale
Ministerului Finantelor Publice;
- entitatilor publice subordonate/aflate in coordonare /sub autoritate altei
entitati publice pentru care conducerea de la nivelul ierarhic imediat superior
a decis neinfiintarea compartimentului de audit public intern. La aceste
entitati publice activitatea de audit
public intern este efectuat de catre compartimentul de audit public intern de
la nivelul ierarhic superior.
- entitatile publice locale care coopereaza pentru asigurarea activitatii de
audit public intern.
Inspectia fiscala este reglementata de Codul de procedura fiscala, la
titlul VII, care o defineste astfel: “Inspectia fiscala are ca obiect verificarea
legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii
indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor
legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor
de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor
aferente acestora”.
Potrivit reglementarilor, inspectia fiscala se exercita asupra tuturor
persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de
stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume
datorate bugetului general consolidat. In cazul contribuabililor care au sedii
secundare, inspectia fiscala se va exercita, de regula, concomitent la sediul
principal si la sediile secundare de catre organul fiscal competent.
Ce urmareste inspectia fiscala?
O inspectie fiscala are ca obiect constatarea si investigarea fiscala a
tuturor actelor si faptelor rezultate din activitatea contribuabilului. Mai
exact, organele de control urmaresc:
-Legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale;
-Corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea
descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
-Stabilirea de diferente in plus sau in minus (in functie de situatie) fata de
creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale.
-De asemenea, potrivit documentului Deloitte, inspectia fiscala mai are ca
obiect analiza si evaluarea informatiilor fiscale (confruntarea declaratiilor
fiscale cu informatii proprii sau din alte surse), dar si sanctionarea faptelor
constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor
de la prevederile legislatiei fiscale.
Este util sa stiti ca, in cadrul unei inspectii fiscale, pot fi aplicate
doua proceduri de control:
- controlul inopinat - consta in verificarea faptica si documentara, in
principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de
incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;
- controlul incrucisat - consta in verificarea documentelor si operatiunilor
impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte
persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.
Aceste proceduri sunt diferite de metodele de control utilizate intr-o
inspectie fiscala, care pot fi, de asemenea, de doua tipuri:
- controlul prin sondaj - consta in verificarea selectiva a documentelor si
operatiunilor semnificative, in care sunt reflectate modul de calcul, de
evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general
consolidat;
- controlul electronic - consta in verificarea contabilitatii si a surselor
acesteia, prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de analiza,
evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.
Ce perioada poate fi supusa inspectiei fiscale?
Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a
dreptului de a stabili obligatii fiscale. Codul de procedura fiscala stabileste la
art. 91 ca dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in
termen de 5 ani (sau 10 ani, in cazul obligatiilor fiscale care rezulta din
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala). Termenul de prescriptie
incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a
nascut creanta fiscala.
La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la
sfarsitul perioadei controlate anterior, in timp ce, pentru celelalte categorii de
contribuabili, inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in
ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale.
Totusi, inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a
dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca:
- exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a
altor sume datorate bugetului general consolidat;
- nu au fost depuse declaratii fiscale;
- nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de
inspectie fiscala, in functie de obiectivele inspectiei, dar trebuie sa retineti ca
nu poate fi mai mare de 3 luni. In cazul marilor contribuabili sau al celor
care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
Documente ce trebuie pregatite pentru control, pentru o inspectie
fiscala:
- Registrul de Evidenta Fiscala (reglementat de Ordinul Ministerului
Finantelor nr.870/2005). Registrul de evidenta fiscala se intocmeste de catre
contribuabilii care sunt inregistrati ca platitori de impozit pe profit si are ca
scop inscrierea tuturor informatiilor care au stat la determinarea profitului
impozabil si a calculului impozitului pe profit cuprins in declaratia privind
obligatiile de plata la bugetul general consolidat. Documentul se patreaza la
domiciliul fiscal al contribuabilului si trebuie prezentat organelor de
inspectie fiscala de cate ori este nevoie. Informatiile inscrise in acest registru
trebuie inregistrate in ordine cronologica si trebuie sa corespunda cu
operatiunile fiscale si cu datele privind impozitul pe profit din declaratia
privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat.
- Documente justificative pentru serviciile primite de catre societate;
- Documente pentru cheltuielile efectuate in scopul promovarii vanzarilor
(politica comerciala, politica campaniei promotionale, decizii interne);
- Documente aferente urmatoarelor situatii:
lipsuri de la inventar (decizii interne, note contabile, etc.);
pierderi tehnologice (decizii interne, decizii ale organelor abilitate pentru
stabilirea normelor de consum, detalii tehnice ale utilajelor, etc.);
casarea mijloacelor fixe (decizii interne, note contabile, etc.);
reduceri comerciale si discounturi (politicile aplicate, contracte, etc.);
sponsorizari (politici interne privind activitatea de sponsorizare).
- Certificatele de rezidenta fiscala ale beneficiarilor de venituri (sa fie
conforme cu cerintele legislatiei nationale);
- Documente justificative pentru cheltuielile estimate inregistrate in
perioadele fiscale verificate (contracte, ordine de cumparare);
- Documentele care au legatura cu amortizarea mijloacelor fixe (Registrul
mijloacelor fixe, procese verbale de punere in functiune);
- Dosarul preturilor de transfer;
- Documente ce justifica dreptul de deducere;
- Documente ce atesta scutirea de TVA;
- Corelatii intre balante, jurnale de TVA si declaratii de TVA;
- Documentul care atesta plata TVA catre bugetul de stat;
- Documente din care sa rezulte calitatea beneficiarilor in cazul serviciilor
intracomunitare, sediul activitatii/sedii fixe ale beneficiarilor serviciilor.
Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale
contribuabilului si in timpul programului de lucru al acestuia (in afara
programului se poate desfasura numai cu acordul scris al contribuabilului si
cu aprobarea conducatorului organului fiscal). Totusi, daca nu exista un
spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea
de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt
loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Este important sa retineti ca,
indiferent de locul in care se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are
dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta
contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
Codul de procedura fiscala mai stabileste ca inspectia fiscala
trebuie efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta
a contribuabililor.
Prevederile legale statueaza ca inspectia fiscala se efectueaza o
singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate
bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii.
Totodata, mai este important sa stiti ca, dupa finalizarea inspectiei fiscale,
contribuabilul trebuie sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din
care sa rezulte ca a supus controlului toate documentele si informatiile
solicitate pentru inspectia fiscala si ca toate aceste acte i-au fost restituite.

BIBLIOGRAFIE
1. M. Ghiţă, E. Ghiţă, A. G. Manta, D. Voinea – Guverananta corporativa si
auditul intern, Ed. Universitaria, Craiova, 2009.
2. E. Ghiţă – Control intern si audit public intern, Ed. Sitech, Craiova, 2008.
3. E. Ghiţă - Audit public intern, Ed. Sitech, Craiova, 2007.
4. E. Ghiţă, M. Ghiţă - Audit şi control, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”,
Bucureşti, 2007.
5.Mihai, I.C. Velicu - Audit in sistemul bancar, Ed. Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2006.
6.Spencer Pickett, K.H. - Indrumarul de audit intern, a doua editie. John
Wiley si Fii, 2003.
7. E. Ghiţă, M. Ghiţă - Audit şi control, Ed. Fundaţiei „România de
Mâine”, Bucureşti, 2007.
8. POPESCU MARIN, GHIŢĂ MARCEL – Auditul intern al instituţiilor
publice: teorie şi practică, Editura CECCAR, 2006
9. POPESCU MARIN – Fiscalitate. Elemente de Control şi Drept
Financiar Fiscal, Editura Bren, 2007
10. RAVEN W. – Responsabilitatea sociala corporativă: Coduri şi
standarde, Institutul Auditorilor Interni – Marea Britanie şi Irlanda, 2003
11. RENARD JACQUES – Teoria şi practica auditului intern, ediţia a IV-
a, traducere din limba franceză realizată de Ministerul Finanţelor
Publice în cadrul unui proiect finanţat de PHARE, Bucureşti, 2002
12. SEELY MICHAEL – Vision of value – Based Governance, Directors
and Boards, 1991
13. SHLEIFER A., VISHNY R. – A Survey of Corporate Governance,
Journal of Finance nr. 52, 1997
14. SPENCER PICKETT K. H. – Internal Control. A Manager’s Journey,
John Wiley & Sons, 2001
 CUPRINS

CAPITOLUL I - NOTIUNILE DE INSPECTIE SI AUDIT

INTERN…………………………………………PAG. 2

CAPITOLUL II - PARALELA INTRE INSPECTIE SI AUDIT

INTERN…………………………………………PAG. 12

CAPITOLUL III - AUDITUL INTERN SI INSPECTIA LA

PRIMARIA PLESOI…………………………….PAG. 20

BIBLIOGRAFIE…………………………………PAG. 30