3.2.

S M O G U L

Smogul, ca formă de poluare a atmosferei, se prezintă sub formă de ceaţă

albă sau galbenă-cafenie.
Termenul smog derivă din cuvintele [smoke = fum] şi [fog = ceaţă] şi se
pare că a fost folosit prima dată în anul 1905 de către H.A. Des Voeux pentru a
descrie condiţiile atmosferice ale multor oraşe din Marea Britanie. Folosirea sa
s-a impus după manifestarea ştiinţifică "Manchester Conference of the Smoke
Abatement League of Great Britain" unde H.A. Des Voeux a prezentat un raport
privind cele peste 1000 de victime ale "smoke-fog" din toamna anului 1909, din
oraşele Glasgow şi Edinburgh.
Din punct de vedere al compoziţiei şi condiţiilor de formare, smogul poate
fi:
a. londonez (reducător sau sulfuros)
b. californian (oxidant sau fotochimic).

3.2.1. Smogul reducător

Este sub formă de ceaţă albă, datorită prezenţei în aer a:

- dioxidului de sulf (SO2);
- umidităţii ridicate;
- particulelor solide în suspensie (fum);
- calmului atmosferic.
Dioxidul de sulf, la concentraţii mari în atmosferă, reprezintă cauza
principală de formare a smogului reducător. Acesta provine, în cea mai mare
parte, din arderea combustibililor fosili cu sulf, în principal, cărbune (energie
electrică, încălzire, gătit, transport). Cantităţi tot mai mari de SO2 au început să
fie deversate în atmosferă odată cu revoluţia industrială (după 1750), fapt
pentru care smogul reducător se mai numeşte şi smog industrial. Un asemenea
smog, la concentraţii mari şi persistenţă de ordinul zilelor, devine foarte toxic
pentru organismele vii. Cei mai expuşi sunt copiii şi bătrânii cu afecţiuni
pulmonare şi cardiovasculare.
În anul 1909 la Glasgow şi Edinburgh au murit peste 1000 de persoane,
iar în 1952, la Londra, într-un interval de 5 zile cu ceaţă şi calm atmosferic au
murit peste 4.000 de persoane.
În prezent există un risc redus de formare a smogului industrial, deoarece
energia electrică provine, în cea mai mare parte, din hidrocentrale, reactoare
nucleare, gaze naturale, derivate de petrol şi surse neconvenţionale.

3.2.2. Smogul fotochimic

Înlocuirea cărbunilor cu derivatele de petrol a dus la apariţia unui alt tip de

1
smog, numit smog fotochimic. Acesta se manifestă îndeosebi în centrele
urbane cu trafic auto intens, nefiind necesară prezenţa ceţii sau a fumului.
Smogul fotochimic este generat de acţiunea luminii solare asupra unor
compuşi chimici (poluanţi primari) prezenţi în atmosferă. În acest fel apar sute
de noi compuşi toxici (poluanţi secundari) (tabelul 3.2.1).
Cei mai importanţi poluanţi primari sunt oxizii de azot (NOX) şi compuşii
organici volatili (COV) (în special, combustibilii folosiţi la motoarele cu ardere
internă).

Generarea smogului fotochimic

Condiţiile pentru apariţia smogului fotochimic sunt următoarele:
1. sursă: NOx şi COV;
2. un anume interval al zilei:
 dimineaţă - primele ore: trafic auto intens duce la creşterea
emisiei de NOx şi COV;
 dimineaţă - după începerea lucrului:
- traficul auto scade;
- reacţiile chimice {NOx + COV} – duc la creşterea concentraţiei
NO2;
 în timpul zilei – are loc creşterea nivelului de insolaţie:
- NO2 se descompune;
- se formează {O3 + compuşi toxici, cum ar fi peroxiacetil
nitratul, PAN};
 pe timpul nopţii:
- încetează formarea O3;
- O3 existent se descompune.

3. Condiţii meteo:
- precipitaţiile diminuează smogul (sunt îndepărtaţi poluanţii din
atmosferă);
- vântul îndepărtează smogul, dar apar probleme în zonele în care
ajunge aerul poluat;
- inversiunea temperaturii - accentuează efectele negative ale
smogului fotochimic.
Inversiunea temperaturii (diminuarea deplasării pe verticală a maselor
de aer) determină reducerea dispersiei verticale a agenţilor poluanţi.
Fenomenul poate dura zile până la săptămâni. În condiţii normale, în
timpul zilei, aerul de la suprafaţa scoarţei terestre se încălzeşte,
deplasându-se pe verticală. În acest fel agenţii poluanţi sunt antrenaţi
spre altitudini mai mari. În situaţiile în care are loc inversiunea
temperaturii, poluanţii rămân blocaţi la nivelul solului.

4. Topografia zonei
Depresiunile sunt predispuse poluării cu smog fotochimic:
- dealurile şi munţii din jur împiedică deplasarea maselor de aer, fapt
care duce la creşterea concentraţiei agenţilor poluanţi;
- apar puternice inversiuni de temperatură.

2
Tabelul 3.2.1. Principalii poluanţi prezenţi în smogul fotochimic.

Nr.
Compusul toxic Sursa Efecte asupra mediului Observaţii
crt.
 reducerea vizibilităţii (NO2 este de
 arderea combustibililor fosili culoare brună); - procesele de ardere justifică 5%
(solizi, lichizi, gazoşi)  NO2 agravează afecţiunile pulmonare şi din NO2 prezent în atmosferă
[industrie; motoare cu ardere cardiace; (95% provine din reacţiile chimice
Oxizii de azot
1. internă];  NO diminuează rezistenţa organismului la ale NO);
(NO şi NO2)
 bacterii din sol; infecţii; - pentru viitor se preconizează
 incendii de pădure; vulcani;  favorizează apariţia cancerului; creşterea concentraţiei oxizilor de
 fulgere.  împiedică dezvoltarea normală a azot din atmosferă.
plantelor.
 evaporare solvenţi organici şi - efectele depind foarte mult de
combustibili;  iritaţia ochilor, căilor respiratorii; natura COV;
Compuşii
 arderea incompletă a  unele sunt cancerigene; - în atmosferă există peste 600
2. organici volatili
combustibililor fosili;  reduce vizibilitatea (formează ceaţă COV;
(COV)
 arborii – emană compuşi albastră-cafenie). - în viitor va creşte concentraţia din
organici (terpene) atmosferă.
 contracţia bronhiilor;
 tuse, răguşeală; - o concentraţie de 0,1 ppm reduce
 iritaţia căilor respiratorii şi a ochilor;
cu 50% procesul de fotosinteză;
 reacţiile fotochimice ale NO2;  diminuarea recoltelor agricole;
3. Ozonul (O3) - afectate: persoanele cu afecţiuni
 ozonul stratosferic  împiedică creşterea plantelor;
respiratorii;
 distruge materialele plastice şi a
cauciucului; - se formează numai în timpul zilei
 miros dezagreabil
- prima dată detectat/recunoscut în
Peroxiacetil  iritaţia ochilor şi a aparatului respirator; smog;
4.  reacţiile dintre NO2 şi COV
nitrat (PAN)  degradează proteinele. - pentru plante este mai toxic
decât ozonul.

3
 Chimia smogului fotochimic

Formare smogului fotochimic are loc în următoarele condiţii:

- radiaţie solară;
- oxizi de azot (NOX);
- compuşi organici volatili (COV);
- temperaturi peste 18°C.

Formarea ozonului şi a peroxiacetilului nitrat (cei mai toxici constituenţi

ai smogului fotochimic).
Radiaţia solară descompune NO2 din atmosferă, cu formare de NO şi
oxigen atomic (O). Acesta din urmă este foarte reactiv şi se combină cu
oxigenul (O2), formând ozon.

NO2 + rad. solară (hv)  NO + O (3.1)

O + O2  O3 (3.2)

NO poate să descompună ozonul din atmosferă, procesul având loc în

natură, într-o atmosferă nepoluată, fără NO2:

O3 + NO  NO2 + O2 (3.3)

Oxigenul atomic, O3 şi NO - reacţionează cu hidrocarburile (CmHn) din

aer formând:
- produşi chimici toxici stabili (aldehide: RCHO; peroxiacetil nitrat:
RONO2);
- compuşi cu reactivitate ridicată (radicali organici: RCO2, RCO, R,
RO2, RO)

O + CmHn  RCHO + R (3.4)

O3 + CmHn  RCHO + RCO2 (3.5)
NO + RCO2  NO2 + RCO (3.6)
O2 + R  RO2 (3.7)
NO + RO2  RO + NO2  RONO2 (3.8)
RO  R + O ...... (3.9)

unde R = lanţ de hidrocarbură (compus din atomi de carbon,

hidrogen şi alte elemente chimice) care intră în compoziţia COV.

Concluzii
- ozonul apare în troposferă în condiţii naturale (chiar într-o
atmosferă nepoluată), dar este consumat de NO (reacţia (3.3);
- dacă în aer există COV, NO participă la alte reacţii {(3.6) şi (3.8)},
iar ozonul rămâne în atmosferă. Aceasta poate fi una din cauzele
creşterii concentraţiei O3 la valori toxice.