Schimbări climatice

Schimbările climatice reprezintă o actualitate: temperaturile cresc, tiparele precipitaţiilor

se schimbă, gheţarii şi zăpada se topesc, iar nivelul mediu global al mărilor creşte. Ne aşteptăm
ca aceste schimbări să continue, iar condiţiile meteorologice extreme care conduc la riscuri de
genul inundaţiilor şi a secetei să devină mai frecvente şi intensitatea lor să sporească. Impactul
asupra naturii, a economiei şi a sănătăţii noastre, asemeni vulnerabilităţii acestora variază în
Europa în funcţie de regiune şi teritoriu, precum şi de sectorul economic afectat.

Este foarte probabil ca încălzirea ce a avut loc începând cu mijlocul secolului al XX-lea
să se datoreze în mare parte creşterii observate a concentraţiei gazelor cu efect de seră (GES) ca
rezultat al emisiilor provenite din activitatea umană. Temperatura globală a crescut cu
aproximativ 0,8ºC în ultimii 150 de ani şi se estimează că va creşte în continuare.

Depăşirea unei creşteri de 2ºC în comparaţie cu temperaturile din epoca preindustrială

sporeşte riscul producerii unor schimbări periculoase pentru sistemele globale umane şi naturale.
Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (CCNUSC/UNFCCC) a
recunoscut ca obiectiv limitarea creşterii temperaturii globale medii în comparaţie cu perioada
preindustrială la valoarea de sub 2ºC.

Cum putem atinge acest obiectiv? La nivel global, emisiile gazelor cu efect de seră
(GES) trebuie menţinute la nivel constant în cursul deceniului actual, urmând a fi reduse până în
2050 cu 50% în comparaţie cu nivelurile din anul 1990. Având în vedere eforturile pe care
trebuie să le depună ţările în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană susţine obiectivul de a-şi
reduce emisiile de gaze de seră cu o valoare între 80% şi 95% până în anul 2050 (în comparaţie
cu 1990).

Chiar dacă politicile şi eforturile de a reduce emisiile vor fi încununate de succes,

anumite schimbări climatice vor fi inevitabile. Din acest motiv este nevoie şi de strategii şi
acţiuni de adaptare la impactul acestora.
 Introducere

Impact şi vulnerabilităţi

Cele mai mari creşteri de temperatură se înregistrează în Europa în partea sudică a

continentului şi în regiunile arctice; iar cele mai pronunţate scăderi ale cantităţii precipitaţiilor tot
în partea sudică, creşterile caracterizând nordul şi nord-vestul continentului. Creşterile
prognozate ale intensităţii şi frecvenţei valurilor de căldură şi a inundaţiilor, precum şi
modificările ce vor surveni în distribuţia unor boli infecţioase şi a polenului vor produce efecte
negative asupra sănătății umane.

Schimbările climatice constituie şi o presiune adiţională asupra ecosistemelor, ceea ce

duce la deplasarea spre nord şi spre zonele de altitudine mai ridicată a multor specii de plante şi
animale. Ele afectează în mod negativ agricultura, industria forestieră, producerea energiei
electrice, turismul şi infrastructura în general.

Printre regiunile europene deosebit de vulnerabile în faţa schimbărilor climatice se

numără:

 Sudul Europei şi bazinul mediteranean (datorită sporirii valurilor de

căldură şi a frecvenţei secetelor);
 zonele muntoase (datorită topirii în zone din ce în ce mai extinse a zăpezii
şi a gheţii);
 zonele de coastă, deltele şi luncile inundabile (datorită creşterii nivelului
mărilor şi a sporirii frecvenţei precipitaţiilor abundente, a inundaţiilor şi a furtunilor);
 nordul îndepărtat al Europei şi regiunea arctică (datorită creşterii
temperaturilor şi a topirii gheţii).

Cauzele schimbărilor climatice provocate de om

Gazele cu efect de seră (GES) sunt emise deopotrivă ca urmare a unor procese naturale
şi a activităţilor umane. Cel mai frecvent GES prezent în atmosferă sunt vaporii de apă. În urma
activităţilor umane sunt emise în atmosferă cantităţi considerabile din alte GES, crescând
concentraţia atmosferică a acestora – intensificând, prin urmare, efectul de seră şi încălzind
clima.

Sursele principale ale GES produse de om sunt:

 arderea combustibililor fosili (a cărbunilor, ţiţeiului şi a gazelor naturale)

în producerea energiei, transporturi, industrie şi în gospodării (CO2);
 agricultura (CH4) şi schimbările în utilizarea terenurilor cum ar fi
defrişările (CO2);
 depozitarea deşeurilor menajere (CH4);
  folosirea gazelor industriale fluorurate.

Politici europene

O serie de iniţiative ale UE au ca scop reducerea emisiilor de GES:

 Ratificarea Tratatului de la Kyoto care prevede ca 15 dintre statele

membre ale Uniunii Europene (UE 15) să-şi reducă la nivel colectiv emisiile în perioada
2008–2012 cu 8% în comparaţie cu anul 1990;
 îmbunătăţirea continuă a eficienţei energetice a unei arii largi de
echipamente şi aparate electrocasnice;
 crearea de obligaţii legale cu privire la folosirea energiei regenerabile cum
ar fi energia eoliană şi solară, cea a apei şi de biomasă, precum şi a combustibililor
regenerabili pentru transport cum ar fi biocombustibilii;
 susţinerea elaborării tehnologiilor pentru captarea şi stocarea dioxidului de
carbon (CSC) pentru a capta şi stoca dioxidul de carbon (CO 2) emis de centralele
termoelectrice şi de alte capacităţi industriale de scară largă;
 întreprinderea unor acţiuni pe baza Sistemului de Comerţ cu Emisii (EU
ETS), principalul instrument al UE de reducere a emisiilor de GES provenite din
activităţi industriale.

Pachetul legislativ al UE din 2009, referitor la climă şi energie, reprezintă un set de

norme obligatorii ce vizează implementarea obiectivelor 20-20-20 până în anul 2020, şi anume:
reducerea emisiilor de GES ale UE cu cel puţin 20% faţă de nivelul din anul 1990; acoperirea
necesarului de energie a UE în proporţie de 20% din resurse de energie regenerabilă şi reducerea
cu 20% a utilizării primare a energiei în comparaţie cu nivelurile preconizate.

În afară de acestea, UE a pus pe prim plan adaptarea la schimbările climatice în ceea ce

priveşte politicile sale; până în anul 2013, o strategie amplă de adaptare la schimbările climatice
va fi implementată în cadrul UE care va creşte rezistenţa Europei faţă de schimbările climatice.
În 2012, UE va lansa un sistem informaţional nou dedicat impactului, vulnerabilităţilor şi
adaptării la schimbările climatice.

Află mai multe despre politicile cu privire la schimbările climaticeen

Activităţile Agenţiei Europene de Mediu (AEM)

Prin oferirea de informaţii despre schimbările climatice din Europa, AEM susţine
implementarea legislaţiei referitoare la adaptarea la schimbările climatice şi la atenuarea
efectelor acestora în Europa, precum şi evaluarea politicilor şi dezvoltarea strategiilor de lungă
durată ale UE care au ca scop adaptarea la schimbările climatice şi atenuarea efectelor acestora.
Informaţiile de care dispune AEM (date, indicatori, evaluări şi prognoze) au în vedere atenuarea
efectelor schimbărilor climatice (variaţia emisiilor de gaze cu efect de seră, prognoze, politici şi
măsuri cu privire la emisiile de GES), precum şi impactul schimbărilor climatice în Europa şi
acţiunile de adaptare întreprinse pe teritoriul continentului. AEM găzduieşte centrul european de
date privind schimbările climatice, iar începând cu anul 2012 va asigura funcţionarea Casei de
Compensaţie a UE care va gestiona problemele referitoare la impactul schimbărilor climatice,
precum şi vulnerabilităţile şi adaptarea la acestea.

AEM cooperează în mod strâns cu Comisia Europeană (Directoratul General de

Acţiune pentru Climă, Directoratul General Centrul de Cercetări Europene şi Eurostat), cu
experţii a două Centre Tematice Europene – cel pentru Aer şi Schimbări Climatice (ETC/ACM)
şi cel pentru Schimbări Climatice: Impact, Vulnerabilităţi şi Adaptare (ETC/ACM), precum şi cu
unităţile din reţeaua AEM (Eionet).

Principalele activităţi şi produse sunt:

 realizarea şi publicarea anuală a inventarului GES al Uniunii Europene;

 evaluarea anuală a progresului statelor membre ale UE şi a ţărilor
europene în ceea ce priveşte obiectivele lor legate de Tratatul de La Kyoto şi a acelora
care trebuie atinse până în 2020;
 analiza beneficiilor reciproce şi sinergice rezultate din politicile referitoare
la schimbările climatice şi la aer;
 analiza impactului schimbărilor climatice în Europa;
 analiza problemelor legate de schimbările climatice şi de adaptarea
sectorială la acestea, incluzând şi trecerea în revistă a acţiunilor de adaptare întreprinse de
diferite ţări;
 analiza vulnerabilităţii anumitor regiuni la schimbările climatice.

De fapt AEM reprezintă centrul european de date privind emisiile de gaze cu efect de
seră; impactul schimbărilor climatice, vulnerabilitatea faţă de şi adaptarea la acestea. În plus,
începând din 2012, urmează să asigure funcţionarea Casei de Compensaţie a UE care va gestiona
problemele referitoare la impactul schimbărilor climatice, precum şi vulnerabilităţile şi adaptarea
la acestea.