Referat Psihologie Socială

Rolul comunicării în relația de cuplu

“Dacă definirea comunicării este incredibil de simplă, înțelegerea ei este mult mai
complexă, mai dificilă. Este mult mai important să înțelegem ce implică şi ce nu presupune
definiția comunicării şi care sunt proprietățile cruciale admise de aceasta” (B.A.Fischer) (Turliuc,
M., p.211)
Comunicarea este o relație de cooperare dintre doi parteneri. (Tomulețiu A, p.199)
În orice comunicare, vorbitorii urmăresc, în acelaşi timp, scopuri primare şi scopuri
secundare. Scopurile primare sunt cele specifice comunicării, cum ar fi obținerea unor
informații, crearea unui feedback, emiterea unei solicitări. Scopurile secundare sunt,
dimpotrivă, mai generale: dorința de a face o bună impresie, menținerea unei relații pozitive cu
receptorul, dovedirea sprijinului față de acesta. Adesea, persoanele concep mesajele astfel încât
să-şi realizeze simultan atât scopurile primare, cât şi cele secundare. (Milcu, M., p.79-80)
Personal, consider comunicarea ca fiind liantul care face ca relația dintre doi parteneri să
funcționeze. Fără comunicare, o relație de cuplu ar fi seacă, fără conținut, fără nucleu şi astfel s-
ar destrăma. Comunicarea trebuie să aibă loc la toate nivelurile, atât spiritual, cât şi fizic, psihic,
social, cultural, cei doi parteneri trebuie să fie interconectați, având ca punct de legătură
multiple interese comune. După cum afirmă şi Andre Maurois, o căsnicie fericită este o
neîntreruptă conversație care pare întotdeauna prea scurtă.

În ultimul timp asistăm, pe plan mondial, la disoluția lentă a familiei. Sunt semnalate
creşteri alarmante ale ratei divorțurilor, mai ales în rândul tinerilor căsătoriți. Și toate astea, cel
mai probabil din lipsa unei comunicări bine închegate. Acest fenomen are în mod implicit o serie
de repercusiuni sociale, de regulă indezirabile, precum: creşterea numărului de familii
monoparentale, creşterea celibatului, creşterea frecvenței recăsătoriilor, dificultăți în ceea ce
priveşte creşterea, educare şi socializarea copiilor, scăderea nivelului de trai.
Cauzele destrămării cuplurilor sunt diverse, de la cele de naturi economică şi socială
până la cele de factură psihologică. Dar ce-i determină pe parteneri să rămână împreună? Ce
2
anume le întăreşte relația? Cele mai importante valori pot fi considerate următoarele:
încredere, înțelegere, comunicare, acceptare reciprocă, dorința de a evolua împreună şi timpul
petrecut împreună. (Mitrofan şi Mitrofan, 1996)
De asemenea, intercunoaşterea reprezintă una dintre valorile importante ale vieții de
cuplu. Atunci când partenerii se cunosc reciproc, ei se înțeleg şi pot încerca împreună să
îndeplinească nevoile unul celuilalt, să se dăruiască complet persoanei iubite, fără teama
secătuirii. Un mod bun de a rezolva un conflict constă în a şti să-l faci pe partener să înțeleagă că
poți privi lucrurile din perspectiva lui. Acest fapt contribuie la formarea unui capital de
sentimente pozitive.
Prin comunicare se realizează configurarea rolurilor de gen, sincronicarea şi dezvoltarea
acestora şi tot comunicarea asigură cuplului o structură stabilă a relațiilor de rol. (Deborah
Tanen, 2007) De asemenea, comunicarea este asociată cu intimitatea, după cum spune şi Ted
Huston, "intimitatea înseamnă a discuta, mai ales despre cuplul însuți" (Ștefan, 2001, p.89).
Totodată, comunicarea este un prilej de cunoaştere a pragurilor de intoleranță şi
vulnerabilitate, a zonelor de imaturitate, care ne determină să reacționăm într-un anume fel la
cuvintele sau comportamentele partenerului. Pe scurt, comunicarea exclude disprețul şi
insultele, dar şi atitudinile defensive - scuzele, contraofensivele, negarea responsabilității etc.
Buna relaționare, armonia familială, interesul față de partener se manifestă şi prin
interesul față de mesajul transmis de acesta, depăşind astfel orice bariere ce se pot interpune în
calea relaționării comunicaționale. O bună comunicare înseamnă a fi un ascultător activ, atât
prin mimică şi gestică, cât şi prin răspunsurile verbale şi nonverbale. Înseamnă a trăi bucuria
comunicării, a te îmbogăți prin simplul dialog, a fi acolo lângă celălalt când situția o cere.
Rezultatele comunicării eficiente în cuplu au efecte benefice în armonizarea relației,
frecvența foarte redusă sau chiar absența divergențelor familiale, depăşirea neînțelegerilor
minore, partenerii fiind motivați în depăşirea obstacolelor. Este indezirabili ca partenerii să
manifeste un interes scăzut față de situația de comunicare, sa nu se implice activ în depăşirea
barierelor comunicaționale. În acest caz nefericit, contradicțiile comunicaționale nu se soldează
cu rezolvarea problemelor, tensiunea interioară şi în relație menținându-se latent, fiind gata

3
oricând să izbucnească. Consecințele acestor factori pot ajunge chiar până la o separare
temporară care perturbă continuitatea vieții familiei.

D. Barnlund a propus şase aserțiuni cu privire la comunicarea umană, utile şi în

înțelegerea comunicării familiale. El afirma că procesul comunicării este dinamic, continuu,
circular, irepetabil, ireversibil şi complex.

1. Comunicarea este dinamică – procesul comunicării se modifică mereu şi doar în

mică măsură el se realizează într-un mod simplu, liniar. Cercetătorii percep astăzi
familia şi procesele sale comunicaționale ca pe o entitate vie, în permanentă
schimbare, care creşte şi se maturizează.

2. Comunicarea este continuă – numeroşi autori consideră că procesul comunicării

nu are un început clar şi un sfârşit absolut, fiind în desfăşurare continuă. Se ştie
că, atunci când între doi sau mai mulți actori ai comunicării mesajul verbal nu mai
este prezent, comunicarea se poate desfăşura, în continuare, într-un alt registru.

3. Comunicarea este circulară – comunicarea nu începe cu emițătorul unui mesaj şi

nu se termină cu receptorul mesajului. Mesajul transmis şi cel recepționat sunt
componente majore ale procesului comunicării, dar mesajul transmis
receptorului determină, în urma decodificării sale, un răspuns care este un alt
mesaj ş.a.m.d.

4. Comunicarea este irepetabilă - nu putem să spunem acelaşi lucru şi aceleiaşi

persoane, la câteva minute după comunicarea inițială. Nu putem trăi în mod
repetat acelaşi sentiment, emoție, după cum nu putem, repeta calitatea unui
mesaj. Timpul nu se repetă şi, de aceea, aserțiunea potrivit căreia comunicarea
se repetă este anulată.

5. Comunicarea este complexă - comunicarea este un proces extrem de complex

deoarece el este profund implicat ]n structura funcționării relațiilor

4
interumane, de-a lungul ciclul vieții. Această caracteristică nu poate fi desprinsă
din analiza separată a elementelor de bază ale procesului comunicării.

Trebuie evitată fervent pseudocomunicarea, care are loc atunci când unul dintre
parteneri încearcă să spună ceva, dar, de fapt, acesta nu spune nimic. Caracteristicile
comunicării deficitare pot fi rezumate astfel: dezinteres pentru situația de comunicare care
merge de la lipsa totală a comunicării până la reacții agresive verbale soldate, uneori, cu reacții
agresive fizice; contradicții frecvente în comunicare, incompatibilitate în abordarea problemelor
de cuplu, finalizate prin nerezolvarea lor; nivelul ridicat al stresului în timpul comunicării;
atitudine comunicațională negativă în fața problemelor partenerului, manifestată prin accese de
furie sau dezinteres. În momentul în care comunicarea se deteriorează, cuplul intră într-un
declin inevitabil.
Se poate recurge la două strategii de atenuare a conflictelor. Prima, se referă la
mulțumirea mai accentuată a celuilalt în aspectele neproblematice ale situației. Dacă există un
conflict într-o anumită privință, partenerii pot şi ar trebui să îşî ofere unul celuilalt mai multe
satisfacții în alte privințe. Pe măsură ce echilibrul dintre laturile pozitive şi cele negative ale
relației se stabileşte, bilanțul recompenselor devine satisfăcător, ceea ce poate contribui la
atenuarea conflictelor. Cealaltă metodă este aceea de a încerca să înțelegi punctul de vedere al
celuilalt. Sensibilitatea față de ceea ce gândeşte şi ce simte partenerul sporeşte calitatea unei
relații. Ce poate să-i motiveze pe indivizii aflați în vâltoarea unei dispute să faca efortul de a-l
înțelege pe celălalt? Se presupune că e de folos, în astfel de situații dacă ei îşi dau seama că, în
fond, se confruntă cu o problemă de comunicare.
În concluzie, după cum susține şi Adrian Nuță, a hotărî să comunici înseamnă a hotărî să
comunici onest, deoarece doar astfel te poți apropia de partener. Comunicarea onestă are
această calitate magică: creează instantaneu intimitate. Inima ta se deschide şi tinde să vibreze
la unison cu inima celuilalt,prin care curg trăirile şi sentimentele lui adevărate. Înseamnă a-ți
deschide sufletul în fața celui de lângă tine, a transmite informații pline de sens, a transpune în
cuvinte cele mai profunde sentimente şi trăiri lăuntrice, iar astfel relațiile interumane devin
complete, complexe şi cu adevărat semnificative.

5
 Bibliografie

 Crăciun, D, Psihologie Socială, Bucureşti, Editura ASE, 2005.

 Micu, M, Psihologia relațiilor interpersonale, Iaşi, Editura Polirom, 2008.

 Nuță A, Psihologia cuplului, Bucureşti, Editura Sper, 2006.

 Tomulețiu, A, Psihologie Socială, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2014.

 Turliuc, M, Psihologia cuplului şi a familiei, Iaşi, Editura Performantica, 2004.