Împreună cu clasa mea am fost la un muzeu foarte mare, să vizităm fosilele și
obiectele vechi. În colectivul cu care am fost, se află un băiat foarte neastâmpărat , pe nume George. În timp ce ne plimbam printre toate fosilele, minunadu-ne , George care era cel mai fascinat, își băga nasul peste tot. Am văzut o vaza foarte veche din lut și frumos decorată , iar George își băga capul acolo și se uita înăuntru, iar supraveghetorii îi mai făcu semne să nu atingă nimic. Am văzut fosilele unui dinozaur foarte mare, era foarte fascinant, iar neastâmpăratul de George, urcă pe postamentul unde se aflau fosilele de dinozaur, și voia să se urce pe ele, că și cum ar fi un cal. El trase de o fosilă că să se poată urcă, și. deodată totul se dezechilibra și căzu, unele fosile se și rupseră chiar. În acel moment toată clasa,toți vizitatorii, supraveghetorii , doamna dirigintă, și chiar și George , am rămas cu toțîi tăcuți, și uimiți de ceea ce se întâmplase.Doamna dirigintă nu știa ce să zică, îi era foarte jenă de ce făcuse George. În acel moment au venit oamenii care se ocupau de muzeu. Ei au luat numărul de telefon al părinților lui George de la doamna dirigintă pentru a îi chema la muzeu. Părinții lui sosiseră și au trebuit să plătească toate pagubele, ba chiar au mai rămas de plătit încă . Iar colegul nostru neastâmpărat, de atunci a fost un sfânt. Iar clasa noastră nu mai avea voie de acum la muzeu, din cauza lui George.