Nici la umblet mai frumos : Era inger la iubire, Zmeu era la razboire ; Intre fete curcubeu, La batai trasnet si leu.
El cu dragii sai tovarasi
La razboi pornit-a iarasi, Dar pe drumul lat si-ntins L-a cuprins un dor pe cale : Dorul Angelinei sale. Si el zice catre frati : Dragii mei ! Voi m-asteptati, Pana-n seara, pana-n noapte, Pane maine-seara poate, Pan ma duc la draga mea Caci nu pot de dor de ea ! Astfel zise lin si bland Si-apoi pleaca suierand Pe poteca mult batuta, Care duce la paluta ! La palat daca-a sosit Portile-nchise-a gasit. Ce-i aceasta ? Niciodata N-a fost poarta sub lacata, Si-acum pentr-ntaia oara Geme poarta sub zavoara ? ! Greu uimit d-aceste, el Bate-n poarta-ncetinel. Vine-o baba si-l priveste, De pe zid apoi vorbeste : Ce tot bati ? Mergi inapoi ! N-ai sa cati nimic la noi ! Si Dumitru greu mahnit De raspunsul ce-a primit, Bate-n poarta cu piciorul, Sparge poarta cu toporul : Intra-n casa si gemea ; Caci in casa ce vedea ? Un fecior oh, bata-l vina Tinea-n brate pe-Angelina, Si glumea, si-o dezmierda Si cu foc o saruta. Trist Dumitru geme, zbiara Si-n mania lui amara Prinde lemnul sclipicios : Angelina cade jos, Crud bolboroseste-n sange, Lin ofteaza si se stange. Vipera cu doua limbi ! Astazi juri si maini te schimbi ! Astazi juri pentr-a-nsela, Maine-nseli pentru-a jura : Deci sa moara miseleste Inima care minteste ! Apoi crunt si disperat Catre tanar s-a-nturnat : Vezi cadavrul ! Dubla crima Este chiar a ta victima
San zdrobit de doua ori
Pleaca fruntea taci si mori ! Barda fulgera prin aer ; Un suspin infrant si-un vaier, Si-un fecior tanar frumos, Mort de barda cade jos.
Ucigasul lung priveste
Sangele cum abureste Si tacut ca fierul stand El se pare tremurand : Simte-ale mustrarii icuri Si din gene-i lunec picuri. Iar in urma s-a plecat, Trupurile-a ridicat Si-asteptand pana deseara, Cu ele-a grabit la moara Si la tarm groapa sapa, Acolo le-nmor manta. Si de-atunci Dumitru n-are Liniste si zi cu soare ; Si d-atunci mereu plangea Langa moara si zicea : Moara ! pentru orisicine Macina farina bine ! Caci copila ce-am ucis A fost singur ul meu vis, A fost blanda cum e steaua Si mai alba decat neaua ! Macina farina bine, Moara, pentru orisicine ! Caci voinicul ucis azi A fost nobil si viteaz ! Si pe locul, unde fu Tanar u-ngropat, crescu Un cipres cu frunza lata ; Unde-a fost dansa-ngropata, Au crescut vite de vii. Si d-atunci prin batalii Toti la chiparos s-adun Si pe rane frunza pun : Caci e frunza fermecata, Vindeca ranele-ndata. Iar la vie rand pe rand Curg bolnavii, caci gustand Fructul vitei fermecate Iar le da lor sanatate.