Cooperare transfrontalieră

în România
Exemple de bune practici

Lucrare realizată de:

Ivana Mitev
Ina Cristea
Doina Pascariuc
Cristina Bolocan

20.01.2018
 În urma unor decizii politice ale sec.XX, din cauza unor presiuni, statul român s-a aflat în
situația de a renunța la o parte a teritoriului său, acesta fiind ocupat de către sovietici. Este
vorba despre Nordul Bucovinei și Basarabia. Acest eveniment a produs perturbații în special
în zonele de graniță a acestora, perturbații la nivelul minorităților, deoarece odată cu ruperea
teritoriului atât în interior cât și în afara granițelor s-au produs disfuncționalități. Din acest
motiv, relațiile umane la fel și schimburile materiale s-au micșorat, devenind astfel un
moment nefavorabil pentru ambele părți.

În acest context, în partea estică a României a fost trasată o axă între state, râul Prut,
Dunărea și Marea Neagră devenind o graniță naturală între Republica Moldova și Ucraina.
După o perioadă îndelungată și după construcția europeană, s-a evidențiat faptul că apare o
schimbare a percepției cu privire la zonele de granițe a statelor. Astfel, s-a evidențiat un
proces de deschidere a unei pieți libere care schimbă viziunea asupra vechilor frontiere,
statele bazându-se pe concepții culturale, etno-linvistice, istorice la fel și pe tradiții. De aici
apare noțiunea de cooperare transfrontalieră, ceea ce înseamnă o colaborare directă între două
regiuni de frontieră aflate în vecinătate, având ca și scop soluționarea diverselor probleme
comune, aflate pe ambele părți. Aceste colaborări se pot încheia atât între regiuni, comunități,
cât și între autoritățile aflate pe o parte și pe alta a granițelor. Comunitatea românească cu cea
din Republica Moldova are moșteniri în primul rând etno-lingvistice, mai apoi cele legate de
tradiții și obiceiuri la fel este și în cazul comunității ucrainene în care predomină elemente
legate de tradiții și obiceiuri, mai puține legate de limbă.

Acest proces de cooperare s-a observat la nivelul UE, cea de tip intern, Politica de
Coeziune care urmărește reducerea decalajelor economice și sociale la nivel regional și a
statelor membre la fel și cea de tip extern, Politica Europeană de Vecinătate, aflată ca un
instrument destinat pentru apropierea UE a legăturilor statelor aflate în estul și sudul Europei.
Acest model de cooperare s-a dovedit a fi unul eficient, deoarece urmărește diminuarea
problemelor de tip economice, sociale și culturale existente atât în statul respectiv cât și în
afara graniței, la fel și creșterea nivelului de dezvoltare a fiecărui stat prin cooperarea
transfrontalieră.

Cooperarea transfrontalieră a Uniunii Europene cu statele estice, fostele comuniste, adică

cu Ucraina și Republica Moldova este un proces de complicat, deoarece în ambele state există
probleme politico-economice provocate de Rusia.
Una din problemele existente este cea a Transnistriei, o regiune aflată în teritoriul Republicii
Moldova, în urma unor conflicte, Republica Moldova a pierdut controlul acestei zone, astăzi
Transnistria fiind sub influența armatei ruse. Pe de altă parte, zona de tensiune este cea din
Ucraina, cu pierderea Crimeii din 2014, aflata la fel sub influența Rusiei.

România fiind membru UE, are o importanță mare în cooperarea trasnfrontalieră cu Ucraina și
Republica Moldova fiind un proces de normalizare a statelor vecine.

În același context menționăm faptul că România, în consens cu celelalte state membre

ale Uniunii Europene, prin instituțiile sale abilitate, dezvoltă colaborări strânse și durabile la
nivel european și nu numai. În mod special, România este parte a planurilor de cooperare în
domeniul polițienesc, scopul primordial fiind asigurarea securității spațiului european și al
cetățenilor, respectiv prevenirea criminalității transnaționale. În conformitate cu documentele
bilaterale la care România este parte și în baza planurilor de cooperare deja stabilite, se
organizează, periodic, reuniuni între șefii structurilor politicilor de frontieră din statele vecine,
vizitele si schimburi de experiență la nivel de experți, precum și întâlniri mixte de frontieră și
la nivel de împuterniciți de frontieră în vederea îmbunătățirii cooperării pentru securizarea
frontierelor comune.

Principalele instrumente juridice internaționale de cooperare sunt:

 tratatele si conventiile internationale;

 tratatele de frontieră;
 documentele ce statuează cooperarea operativa internațională în combaterea
criminalității transnaționale și a celei organizate, încheiate la nivel bilateral și
multilateral.

În perioada de programare 2014-2020, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei

Publice şi Fondurilor Europene gestionează, în calitate de autoritate de management sau de
autoritate naţională, 12 programe de cooperare teritorială europeană la care participă şi
România, programe care se deruleaza atât la graniţele interne, cât şi la graniţele externe ale
Uniunii Europene.

Programul operațional România-Ucraina are obiectivul general de a spori dezvoltarea

economică şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor din zona vizată de program prin
investiţii comune în educaţie, dezvoltare economică, cultură, infrastructură şi sănătate,
asigurând în acelaşi timp siguranţa şi securitatea cetăţenilor din cele două ţări.

Obiective tematice:

 Sprijin pentru educaţie, cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare

 Promovarea culturii locale și protejarea patrimoniului istoric
 Îmbunătățirea accesibilităţii în regiuni, dezvoltarea transportului şi a reţelelor şi
sistemelor comune de transport
 Provocări comune în domeniul siguranţei şi securităţii

Principalele proiecte de infrastructură desfășurate, propuse spre finanțare Comisiei

Europene sunt: „“Râu curat” – Dunărea”, „Îmbunătățirea infrastructurii transfrontaliere –
poartă de deschidere către Europa”, „Cooperare regională pentru prevenirea și lupta împotriva
infracționalității transfrontaliere între România și Ucraina”.

Studiul „Cooperarea transfrontalieră între România și Ucraina, respectiv între România și

Republica Moldova. Oportunități și provocări în perioada 2014-2020” a fost gândit ca o
analiză a cooperării transfrontaliere și a rolului jucat de actorii statali și non-statali în
respectivul proces. Obiectivul general al studiului a fost acela de a identifica provocările și
oportunitățile, prezente și viitoare în cooperarea transfrontalieră, existente între România și
Ucraina, respectiv între România și Republica Moldova, în perioada 2014-2020. Cercetătorii
argumentează în această lucrare relevanța cooperării între cele trei state prin metoda analizei
documentelor și studiilor de caz. Așadar, relevanţa temei este cu atât mai ridicată cu cât
Europa estică, în special Ucraina, dar şi Republica Moldova sunt supuse unor presiuni externe
care, la rândul lor, produc vulnerabilităţi de ordin securitar ce afectează inevitabil frontiera
estică a UE și, deci, securitatea întregii regiuni. În acest sens, ȋnţelegem rolul României ca
fiind esențial ȋn atingerea respectivului obiectivat fiind triplul său statut de ţară-frontieră a
UE, de stat riveran la Marea Neagră și de partener strategic al Republicii Moldova și Ucraina.
Şi, nu ȋn ultimul rând, avem ȋn vedere interesele naţionale imediate ale României ca stat aflat
la doar câteva sute de mile de Crimeea ocupată de Rusia şi la alte câteva sute de km de
Transnistria aflată, de asemenea, sub controlul Rusiei.

Programul RO-UA-MD are scopul de a crea o zonă stabilă, sigură și prosperă la

granița estică a Uniunii Europene. Acesta va contribui la atingerea obiectivelor instrumentului
European de Vecinătate (ENI) prin promovarea culturii locale și a conservării patrimoniului
cultural, prin dezvoltarea sistemului de sănătate la nivelul zonei vizate, a infrastructurii și nu
în ultimul rând dezvoltarea educației și prevenirea și combaterea problemelor de securitate și
siguranță.

Un alt articol științific în care este prezentată cooperarea transfrontalieră între

România și alte state este „Sisteme de asezari umane si cooperare transfrontaliera in Bazinul
Prutului” scris de către membrul Institutului de Geografie din București, Radu Săgeata. În
această lucrare este detaliat impactul trasării graniţelor asupra sistemului de aşezări umane din
bazinul Prutului, autorul trecând în revistă importantele etape a procesului prin care a trecut și
s-a dezvoltat granițele din bazinul Prutului pe parcursul evenimentelor istorice. Prutul este o
graniţă relativ greu permeabilă, mai ales în anii ’50 - ’60 ai secolului trecut, ce a determinat
ruperea relaţiilor fireşti existente între sistemul de aşezări umane din Basarabia şi cel din
restul Moldovei rămasă între fruntariile României. Iaşii şi Galaţii au devenit astfel oraşe de
graniţă. Caracterul închis al acesteia a determinat restrângerea considerabilă a zonelor de
influenţă a celor două oraşe, concomitent cu redimensionarea sistemelor de aşezări umane
polarizate de acestea. Aceste disfuncţionalităţi au fost amplificate tot ca urmare a unor decizii
politice.

Pierderea jumătăţii nordice a Bucovinei a determinat dezorganizarea sistemului său de

aşezări umane. La fel s-au înregistrat schimbări la nivel micro si macro teritorial între
comunităţile locale situate de o parte şi de alta a Prutului.

Deschiderea politică de la începutul anilor ’90 a fost imediat urmată şi de o deschidere

a relaţiilor interumane. Totodată, au fost deschise noi puncte de vamă, generate de potenţialul
de favorabilitate al aşezărilor dublete, au fost intensificate cursele rutiere regulate şi
schimburile de mărfuri şi persoane, punându-se bazele primelor acţiuni de constituire a unor
euroregiuni. În aceste condiţii, zona transfrontalieră româno-română aferentă bazinului
hidrografic al Prutului a suferit mutaţii semnificative. În 2004 Prutul se configurează tot mai
pregnant ca o graniţă relativ stabilă a Uniunii, o graniţă care va trebui să facă faţă unor noi
provocări determinate de fluxurile transfrontaliere ce bat la porţile estice ale Uniunii
Europene şi configuraţiei etnice, caracterizată prin omogenitatea românilor pe ambele maluri
ale Prutului, ce impune o intensificare a cooperării transfrontaliere.

Pe baza temei de cooperare tranfrontalieră au fost create o varietate de programe, fiind

abordate în mai multe lucrări/articole de cercetare. Unul din aceste programe este cooperarea
transfrontalieră România-Bulgaria 2014-2020, care include 7 județe din România și 8 districte
din Bulgaria care se compun in mare parte din municipii. Acest program își propune să
sprijine dezvoltarea zonei transfrontaliere româno-bulgare, prin îmbunătățirea accesibilității,
promovarea cooperării instituționale și protejarea și dezvoltarea activelor regionale. Strategia
generală a acestui program a fost formulata ca raspuns direct la Strategia UE 2020 pentru o
creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. În cadrul Strategiei UE 2020, UE a
stabilit obiective ambițioase care trebuie atinse pana în 2020, în cinci domenii principale:
ocuparea forței de munca, cercetare și dezvoltare, schimbări climatice și energie durabilă,
educație, combaterea sărăciei și a excluziunii sociale.

Cooperarea transfrontalieră reprezintă, așadar, un aspect important al dezvoltării

regionale, în contextul în care unitățile administrativ-teritoriale apropiate zonei de frontieră
pot încheia între ele înțelegeri de cooperare transfrontalieră în scopul dezvoltării și a
schimbului de experiență dintre acestea. Unitățile administrativ-teritoriale prin primari,
respectiv președinții Consiliilor Județene, transmit Ministerului Afacerilor Interne spre
avizare conforma proiectele de înțelegeri de cooperare cu unitățile administrativ-teritoariale
din alte țări, înainte de supunerea lor spre adoptare de catre Consiliile locale sau dupa caz,
Consiliile Județene.

Concluzionând, obiectivele de bază ale cooperării transfronataliere sunt rezolvarea

problemelor comune ale unităților administrativ-teritoriale situate pe de o parte și de alta a
frontierei, conceperea unor proiecte menite să dezvolte sau să îmbunătățească unele aspecte
ale comunelor sau orașelor, sub aspectul creșterii nivelului de trai și al dezvoltarii economice
a acestora. În viziunea noastră o astfel de cooperare este de-a dreptul importantă, în primul
rând prin faptul că unitățile administrativ-teritoriale reușesc prin colaborare să se dezvolte. De
exemplu o astfel de cooperare o reprezinta ”Acordul de Înfrățire” dintre Comuna Țiganca,
raionul Cantemir(Republica Moldova) și Comuna Valea Mărului Județul Galați(Romania).
Acordul a fost semnat la 1 decembrie 2017 de către primarii celor două comune, acord ce va
facilita relațiile multiplanice bilaterale-în sferele economie, cultură, tineret, sport.

În al doilea rând, un impact pozitiv îl are și asupra cetățenilor/locuitorilor cumunelor

respective, prin faptul că, în urma unor astfel de proiecte nivelul de trai și a investițiilor din
comună cresc , aceștia putându-se bucura de un aspect imbunătățit al localitații din care fac
parte.
Bibliografie:

 „Programe de Cooperare Teritoriala 2014-2020”, accesibil la

http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-4970/-7572/-9495
 Bărbulescu, Iordan Gheorge; Brie, Mircea; Toderaș, Nicolae; „Cooperarea
transfrontalieră între România și Ucraina, respectiv între România și Republica
Moldova. Oportunități și provocări în perioada 2014-2020”, accesibil la
http://ier.ro/sites/default/files/pdf/St%202_Cooperarea%20transfrontaliera_final.pdf
 Săgeată, Radu, „Sisteme de așezări umane și cooperare transfrontalieră în Bazinul
Prutului”, accesibil la
http://www.academia.edu/16018296/Sisteme_de_asezari_umane_si_cooperare_transfr
ontaliera_in_Bazinul_Prutului
 „Programul de cooperare transfrontalieră România-Bulgaria 2014-2020”, accesibil la
http://www.finantare.ro/programul-de-cooperare-transfrontaliera-romania-bulgaria-
2014-2020.html