Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

Departamentul de Învăţământ la Distanţă şi de Frecvenţă Redusă

TEMA DE CONTROL
Acordul General pentru Tarife si Comert

Student: URSU CONSTANTIN ALEXANDRU

Specializarea ECTS ID, Anul 3

Suceava, 2018
Acordul General pentru Tarife si Comert

Acordul General pentru Tarife si Comert este un tratat multilateral interguvernamental


prin care tarile membre se obliga sa respecte anumite principii si reguli in domeniul relatiilor
comerciale; sa reduca, sa elimine sau sa consolideze taxele vamale si sa inlature restrictiile
cantitative sau de alta natura din calea schimburilor comerciale reciproce, trecand treptat la
liberalizarea acestora. Rezulta din aceasta definitie ca obiectivul initial principal al GATT-ului a
fost crearea de conditii favorabile pentru desfasurarea schimburilor comerciale intre tarile
membre. Acest obiectiv isi pastreaza valabilitatea si in prezent. In ultimii 15-20 de ani insa, ca
urmare a faptului ca a crescut numarul tarilor membre si in special al tarilor in curs de
dezvoltare, atributiile si obiectivele GATT-ului s-au largit, indeosebi pe linia sprijinului
dezvoltarii comertului exterior al acestora si implicit a economiilor lor. Reiese aceasta din
prevederile partii a patra a GATT-ului, precum si din faptul ca au fost stabilite legaturi
organizate cu UNCTAD-ul prin crearea de la 1 ianuarie 1968 a Centrului comun pentru comertul
international GATT-UNCTAD.

Conditiile in care a fost elaborat si a inceput sa fie aplicat Acordul General pentru tarife si
Comert au determinat si structura organizatorica initiala deficitara a acestuia, corectata, treptat,
pe parcursul activitatii sale. Desi GATT-ul nu este o organizatie internationala, in practica el
exercita atributiile unui organism international, asigurand cadrul organizatoric corespunzator
pentru negocierile comerciale, precum si structura organizatorica menita sa dea rezultatelor
acestor negocieri forma unor instrumente legale.
In prezent, activitatea GATT-ului se desfasoara in cadrul urmatoarei structuri organizatorice:
– Sesiunea partilor contractante;
– Consiliul reprezentantilor;
– Comitete si grupe de lucru specializate pe probleme (permanente si temporare);
– Secretariatul.
Sesiunea partilor contractante (membrii cu drepturi depline) este alcatuita din delegatii
tuturor tarilor membre si este forul suprem al GATT; se intruneste, de regula, odata pe an
(sesiune ordinara) sau de mai multe ori pe an, la cererea partilor contractante (sesiuni
extraordinare).
Are ca principale atributii:
– dreptul si obligatia de a veghea la respectarea prevederilor Acordului General;
– aproba modificarile si completarile aduse textului Acordului General;
– aproba prin vot (trimis prin corespondenta) primirea de noi membri in GATT;
– aproba crearea de noi organe in structura organizatorica a GATT-ului si le
directioneaza activitatea.
Consiliul reprezentantilor, alcatuit din reprezentantii tarilor membre cu drepturi depline, a
inceput sa functioneze in 1960 si isi exercita atributiile intre sesiunile partilor contractante,
indeplinind rolul de organ executiv.
Are urmatoarele atributii mai importante:
– indruma activitatea organelor din subordine (comitete, comisii si grupe de lucru
specializate pe probleme);
– organizeaza negocierile pentru primirea de noi membri in GATT;
– organizeaza consultari cu partile contractante asupra diverselor aspecte ale evolutiei
schimburilor comerciale reciproce;
– elaboreaza, cu sprijinul organelor din subordine, recomandari pentru Sesiunea partilor
contractante in legatura cu problemele inscrise pe ordinea de zi a acestora.

Comitetele si grupele de lucru specializate pe probleme asigura activitatea permanenta a


Acordului General, studiind problemele ce le-au fost incredintate, fie de catre Sesiunea partilor
contractante, fie de catre Consiliul reprezentantilor. Concluziile si recomandarile lor sunt supuse
aprobarii organelor superioare.

In afara comitetelor specializate cu activitatea permanenta pot fi create si comitete cu


activitatea temporara (cum sunt, de pilda, Comitetele pentru organizarea negocierilor comerciale
din cadrul rundelor, organizate periodic de catre GATT), a caror misiune inceteaza odata cu
terminarea actiunii pentru care au fost create.

Secretariatul GATT, cu sediul la Geneva, indeplineste functii administrative ce rezulta


din activitatea celorlalte organe ale GATT-ului si este condus de un director general. El sprijina
derularea rundelor de negocieri organizate de GATT si publica rezultatele acestora. Acorda
asistenta de specialitate tarilor in curs de dezvoltare.

Din 1964, mai face parte din structura organizatorica a GATT-ului si Centrul de comert
international, care din 1968 a devenit Centrul comun de comert international GATT-UNCTAD.

Principalele prevederi ale Acordului General pentru Tarife si Comert

Textul Acordului General pentru Tarife si Comert a suferit pe parcursul existentei sale, o
serie de revizuiri si completari impuse de conditiile internationale postbelice, in continua
schimbare. In prezentarea principalelor prevederi ale GATT-ului se au in vedere si aceste
revizuiri si completari.

Din textul Acordului General se desprind o serie de principii fundamentale care trebuie sa
stea la baza relatiilor comerciale dintre partile contractante si care au fost statornicite in practica
activitatii GATT-ului.
Acestea sunt urmatoarele:

a) Principiul nediscriminarii in relatiile comerciale dintre partile contractante.


Aceasta inseamna, in primul rand, ca partile contractante trebuie sa-si acorde reciproc clauza
natiunii celei mai favorizate in forma ei neconditionata (art. I), iar, in al doilea rand, ca trebuie
sa-si acorde tratament national in materie de impozite si reglementari interne (art. III). Ambele
clauze se acorda in GATT pe cale multilaterala. Singura tara membra a GATT care acorda clauza
natiunii celei mai favorizate si tratamentul national pe cale bilaterala este SUA.

b) Interzicerea de catre partile contractante, in relatiile reciproce, a restrictiilor cantitative, sau a


altor masuri cu efecte similare la importul si exportul de marfuri (art. XI).
Aceasta inseamna ca partile contractante nu trebuie sa instituie sau sa mentina la importul si
exportul reciproc de marfuri restrictii de ordin cantitativ, cum sunt contingentele, licentele de
import si export, interdictiile sau orice alte masuri cu efecte similare. De la aceste doua principii
sunt admise, dupa cum se va vedea, unele derogari.

c) Aplicarea nediscriminatorie a restrictiilor cantitative (sau a altor masuri cu efecte similare) in


relatiile comerciale dintre partile contractante, in masura in care, in anumite situatii, acestea sunt
admise (ca derogari de la principiul “b”) (art. XIII).
De aici rezulta ca, atunci cand, in anumite situatii, sunt admise restrictii de ordin cantitativ sau
alte bariere netarifare, ele trebuie sa fie aplicate fara discriminare, adica in aceleasi conditii fata
de toate partile contractante.

d) Eliminarea sau limitarea subventiilor la export in relatiile comerciale dintre partile


contractante (art. XIV).
Din prevederile art. XIV rezulta ca partile contractante trebuie sa elimine sau sa limiteze
subventiile de export in masura in care acestea afecteaza serios, direct sau indirect, interesele
comerciale ale celorlalte parti contractante. In astfel de situatii, partile contractante sunt obligate
sa procedeze periodic la examinarea cazurilor concrete si daca se face dovada ca practicarea unor
subventii de export de catre unele parti contractante aduce importante prejudicii altor parti
contractante, primele sunt obligate sa inlature sau sa limiteze aplicarea subventiilor respective.

e) Protejarea economiilor nationale de concurenta straina sa se faca, in principiu, numai cu


ajutorul tarifelor vamale, care nu trebuie sa fie insa prohibite (art. XI) si (art. VII).

f) Folosirea consultarilor de catre partile contractante pentru evitarea prejudicierii intereselor


comerciale ale acestora (art. XXII).
Cu alte cuvinte, partile contractante au dreptul sa foloseasca consultarile si obligatia de a
raspunde la aceste consultari pentru a se rezolva pe aceasta cale diferendele de ordin comercial
dintre ele.
g) Adoptarea deciziilor de catre partile contractante prin consens general; deciziile se supun la
vot numai atunci cand nu se realizeaza consensul general sau la cererea unei dintre partile
contractante, fiecare dispunand de un singur vot.

Prevederile Acordului, precum si practica indelungata a GATT-ului, au statornicit si


unele exceptii sau derogari de la principiile fundamentale, dintre care, mai importante sunt
urmatoarele:

a) Recunoasterea sistemului preferintelor vamale in vigoare la data semnarii acordului, cu


conditia ca limitele acestor preferinte in vigoare sa nu fie extinse ulterior de catre partile
contractante. Acestea vizau preferintele instituie anterior de catre metropole si imperiile
coloniale.

b) Admiterea crearii de zone de liber schimb si de uniuni vamale, cu tarife vamale externe
comune, la care sa participe doua sau mai multe parti contractante (art. XXIV), cu conditia sa nu
fie instituite noi bariere (tarifare si netarifare) fata de celelalte parti contractante.

c) Negocierea de protocoale preferentiale intre tarile in curs de dezvoltare, parti contractante ale
GATT, si instituirea Sistemului generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii
in favoare tarilor in curs de dezvoltare (ca o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate);
negocierea Sistemului Global de Preferinte Comerciale intre tari in curs de dezvoltare, membre
ale Grupului celor 77, tot ca o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate.

d) Autorizarea tarilor in curs de dezvoltare – parti contractante la GATT – de a promova masuri


de politica comerciala cu caracter protectionist pentru apararea economiei nationale si in special
a industriei, de concurenta puternica a tarilor dezvoltate. Aceasta reprezinta o derogare de la mai
multe principii fundamentale. Intr-o anumita masura, prevederile partii a patra din GATT se
inscriu si ele ca derogari de la unele principii fundamentale in favoarea tarilor in curs de
dezvoltare – parti contractante la GATT.

e) Admiterea temporara de restrictii cantitative (sau alte masuri netarifare cu efecte similare) in
relatiile comerciale dintre partile contractante la importul unor produse care ar periclita productia
interna sau in scopul de a contribui la echilibrarea balantei de plati.

Textul Acordului General pentru Tarife si Comert a fost autentificat, pe calea semnarii
unui act final, de catre reprezentantii a 23 de tari (care l-au negociat) denumite membre
fondatoare (Australia, Belgia, Brazilia, Birmania, Canada, Ceylon, Chile, Cuba, SUA, Franta,
India, Liban, Luxemburg, Norvegia, Noua Zeelanda, Pakistan, Olanda, Rhodezia de Sud, Anglia,
Siria, Cehoslovacia, Uniunea Sud-Africana si China), fiind inscrise in preambulul acordului. De
la semnarea acordului (octombrie 1974) si pana in septembrie 1993, numarul statelor membre la
GATT a crescut de la 23 la 133 din care 111 parti contractante si 22 tari membri de facto. Drept
vot au numai partile contractante.

Membrii de facto sunt foste colonii pe teritoriul carora au inceput sa fie aplicate
prevederile Acordului General pentru Tarife si Comert inainte de castigarea independentei lor
politice (prin intermediul metropolei – parte contractanta GATT) si care, in virtutea prevederilor
articolului XXVI din Acord, au dreptul, daca doresc, sa devina parti contractante dupa castigarea
independentei politice. Printre tarile contractante se numara in prezent si foste tari socialiste,
intre care si Romania (1971).

Cat priveste retragerea din GATT, articolul XXXI din Acord precizeaza ca orice parte
contractanta are dreptul de a se retrage din GATT, atunci cand doreste acest lucru, cu conditia sa
instiinteze in scris despre aceasta Secretariatul GATT-ului. Cererea de retragere intra in vigoare
dupa expirarea a sase luni de la depunerea ei in Secretariat.

Aderarea Romaniei la GATT

Acordand o atentie deosebita dezvoltarii relatiilor comerciale cu toate tarile lumii,


Romania si-a manifestat interesul fata de activitatea desfasurata de GATT cu multi ani in urma.
Ea a participat in calitate de observator la GATT inca din anul 1957, la invitatia Secretarului
GATT, iar din iulie 1966, a fost stabilita o legatura cu caracter tehnic intre Centrul de Comert
International al GATT si Camera de Comert si Industrie a Romaniei. In iulie 1968 Romania a
adresat oficial cererea de aderare la GATT ca membra cu drepturi depline. In noiembrie 1968,
Consiliul reprezentantilor a examinat cererea Romaniei si a hotarat crearea unui grup de lucru
(format din reprezentantii a 27 tari membre), care a negociat cu tara noastra conditiile de aderare.
In octombrie 1971, Consiliul reprezentantilor a adoptat in unanimitate raportul grupului de
lucru, precum si protocolul de aderare convenit. Conform practicii uzuale a GATT, protocolul de
aderare a fost semnat apoi si de Romania (15 octombrie 1971) si, ca urmare, tara noastra a
devenit membra cu drepturi depline la GATT. Intrand in GATT ca membra cu drepturi depline,
Romania beneficiaza de o serie de avantaje, cu implicatii pozitive asupra schimburilor noastre
comerciale.

a) Prin intrarea in GATT, Romania a obtinut pe cale multilaterala clauza natiunii celei mai
favorizate din partea tarilor membre (cu exceptia SUA care acorda aceasta clauza numai pe cale
bilaterala si din partea careia a obtinut-o abia in 1975); in consecinta, beneficiaza de concesiile
tarifare negociate in cadrul GATT, concesii care nu mai pot fi retrase unilateral de catre partile
contractante (fara a-i acorda compensatii echivalente).
b) Admiterea Romaniei in GATT ca parte contractanta implica si eliminarea treptata a
restrictiilor cantitative discriminatorii la exportul de produse romanesti in tarile membre.
c) Ca orice parte contractanta, Romania are dreptul de a invoca prevederile Acordului General
pentru Tarife si Comert si de a folosi mecanismul consultarilor bi si multilateral din cadrul
GATT pentru a-si apara interesele comerciale in eventualitatea in care anumite masuri de politica
comerciala ale partenerilor din GATT i-ar aduce prejudicii. In acest sens, se fac precizari in mod
expres in protocolul de accesiune a Romaniei la GATT.
d) Prezenta Romaniei in cadrul GATT ca membru cu drepturi depline ii ofera posibilitati
suplimentare pentru promovarea intereselor ei comerciale. Romania va putea participa direct la
toate negocierile comerciale ce vor fi organizate in cadrul GATT si va putea milita, in spiritul
prevederilor GATT, pentru crearea de conditii favorabile si reciproc avantajoase in ce priveste
desfasurarea relatiilor comerciale cu partile contractante.
e) Datorita faptului ca si dupa institutionalizarea UNCTAD-ului, GATT-ul a ramas principalul
mecanism institutional in care se dezbat si se negociaza facilitatile concrete in domeniul
comertului international si al politicii comerciale, Romania are posibilitati largite de informare
cu privire la actiunile viitoare ale tarilor membre in domeniul politicii comerciale, ceea ce ii va
permite sa adopte la momentul oportun masurile corespunzatoare menite sa-i apere interesele,
fara a contraveni prevederilor GATT. Prezenta Romaniei in GATT ii permite o mai mare
adaptabilitate la conditiile de desfasurare a comertului international si de promovare a
schimburilor sale comerciale.
f) In sfarsit, apartenenta la GATT a Romaniei, ca tara in curs de dezvoltare, ii ofera posibilitatea
de a beneficia de masurile speciale adoptate de partile contractante in favoarea acestui grup de
tari, potrivit prevederilor partii a patra din Acordul General pentru Tarife si Comert.

Protocolul de aderare a Romaniei la GATT a inscris si o serie de obligatii ce revin tarii


noastre, in schimbul avantajelor pe care le-a obtinut sau le va obtine din partea celorlalti membri.
Obligatiile (angajamentele) Romaniei ce au fost inscrise sunt:
a) Romania s-a angajat prin protocolul de accesiune sa-si sporeasca si sa-si diversifice
importurile de marfuri din tarile membre ale GATT in acelasi ritm in care vor creste importurile
totale.
b) Prin protocolul de accesiune la GATT, Romania si-a sumat anumite obligatii in ce priveste
politica valutara pe care o va urma atata vreme cat nu va fi membra a Fondului Monetar
International, in sensul ca va actiona in problemele valutare in conformitate cu spiritul Acordului
General. In toamna anului 1972, Romania a fost primita ca membra atat la Fondul monetar
International, cat si la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, fiind in felul
acesta obligata sa respecte statutul celor doua organizatii financiare internationale si prevederile
inscrise in protocolul de aderare la aceste organizatii cu care colaboreaza GATT-ul.