DESPRE NUNTILE IN ROMAniA INTRE SEC.

XVIII-XIX

Astazi va voi prezenta incredibila istorie a nuntilor, respectiv in romania. Astea fiind
spuse... sa incepem!
In secolul al XVIII-lea Mitopolitului Antim Ivireanul marturiseste ca citez : „Nunta iaşte
împreunare bărbat cu muiare spre împlinirea Dumnezeescului acela cuvânt: ”Creşteţi şi vă
înmulţiţi”. Asadar, în viziunea Bisericii Ortodoxe, căsătoria avea doar scopuri: traiul împreună şi
procreerea. Plăcerea sexuală, era considerată păcat. Slujba bisericiasca era singura autoritate care
oficializa casatoria.
In schimb, in viziune populara, nunta era vazuta ca un nou inceput in societate, astfel
existau o gramada de traditii pentru a face o nunta ca la carte. La pregatiri, dupa cum era obiceiul,
participa cine putea si voia sa ii ajute pe miri. De vinerea, femeile aduceau ”galite” sa le gateasca
pentru nunta, socrii impodobeau casele, iar in preseara nuntii, tineretul de aduna la taiatul
verzelor. Feciorii merg de aduc pe mire, apoi pe mireasa şi pe nuni şi petrec cu toţii până după
miezul nopţii. Tot în ajun merg chemătorii prin sat la poftit rudele. Dacă cei chemaţi primesc să
închine din plosca cu vin, ce-au adus-o în straiţă chemătorii, e semn că învitarea la ospăţ e
binevenită.
Sa recapitulam: dupa ce au facut pregatirile si au invitat rudele, mai ramanea doar ziua
nuntii, care de obicei era duminica. Ziua incepea astfel: de dimineata, mirele insotit de tineri din
sat si de lautari mergeu dupa mireasa, o duc la casa socrului mic la impodoboitul marului.citez: În
mijlocul casei, o creangă de măr se împodobeşte cu covrigi şi turte, şi pe deasupra cu aşa numita
salbă: prune coapte, stafide şi boabe de mazăre înşirate pe aţişoare. La tulpina mărului se pun
colacii (capetele), cămaşa de mire, ulcele mici în număr de 30-50, cari după cununie se împart
fetelor şi nevestelor mai tinere.
Dupa ce s-a impodobit marul si s-a servit zeama marului, mireasa e condusa la casa
socrulului mare pe sunetul vioarelor si a chiutelor baietilor care vestesc sosirea nunilor, si a
cortegiului lor. Nuna aduce cu sine darurile nunţii: o pogace, cât o roată de mare, plăcinte şi o
găină, toate acoperite cu o cârpă mare, frumoasă. La poartă sau în curte, şezând pe o laviţă
aşternută cu un straiu dintre cele mai frumoase, socrul mare primeşte alaiul. Lui i se adresează
vornicul, spunându-şi solia.Nuntaşii sunt poftiţi apoi în casă, iar mirele este scos în curte, unde
vornicul cere pentru el, de la socrul mare, „iertăciune şi binecuvântare părintească”. De aici alaiul
porneşte spre casa miresei. După ce vornicul recită urările tradiţionale, naşa şi arcaşul intră în
casă. Mireasa, după-ce a trecut de trei ori prin arcul anume pregătit, zicând tot de atâtea ori: În
numele Tatălui şi al Fiiului şi al Sf. Duh, e scoasă afară din curte, unde îşi ia rămas bun de la
părinţi, de la fraţi şi surori. După aceasta pornesc nuntaşii la cununie, de regulă pe jos, şi numai
rareori însoţiţi şi de călăraşi.
Nunul cu mirele merg în frunte, ţinând fiecare de capătul unei cârpe, apoi vin nuna şi
mireasa, părinţii şi rudele, iar după ei junii, tot o fată şi un flăcău. În biserică, pe o blană de oaie,
care rămâne în urmă proprietatea preotului, mirii înghenuncheaza în faţa altarului în vreme ce
nunii îi înfăşură cu o bandă de mătasă. Mai apoi, desfăşurând această blană, apucă nunii de un
capăt, alţii de altul, şi fac astfel ocolirea pe la icoane. La ieşirea din biserică, nuntaşii găsesc uşa
străjuită de un cârd de copii, cari le ies înainte „cu plinu” (cu cofe pline de apă ). Nunii şi mirii
aruncă în cofe cât îi lasă inima şi numai după aceasta li se deschide calea să iasă”, se arată în
volumul citat.
De la biserica, oamenii mergeau la ospat, care se tinea acasa. In timpul ospatului se ofera
darurile pentru socrii, nasi si cumnati. ospatul era sărăcăcios sau bogat în funcţie de starea
materială şi socială,la nuntile boieresti, invitatii fiind primiti cu apa de trandafir, serbet, dulceata
de portocale si tutun. Toata sarbatoare se despasura de asemenea cu lautari. La final, invitatii
dadeau daruri in speranta ca vor fii si ei socrii sau nanasi la randul lor. La tara , darul era deobicei
modest: ceva maruntits, sau produse din gospodarie, iar la nuntile boieresti, acesta era mult mai
consistent.
După slujbă şi ospăţ, cei doi soţi se retrăgeau pentru a consuma noaptea nunţii. Era o
probă decisivă pentru mireasă. Nu însă şi pentru mire. ”După săvârşirea nunţii, tinerii sunt
conduşi în camera cea bună, atunci când această există, unde patul deja pregătit îi aşteaptă pentru
consumarea căsătoriei. Virginitatea tinerei mirese este răsplătită cu alte daruri exprimate în haine
şi bijuterii. Dacă tânăra mireasă nu era virgină, urma potopul. Mai precis era alungată cu scandal
de acasă. Erau cazuri, aşa cum arată documentele, când femeia era bătută cumplit, umilită public
şi apoi trimisă pe un cal şchiop la familie.
Umilinţa cădea asupra întregii familii a miresei. Mai ales asupra părinţilor care nu au ştiut
să-şi păzească copila. Lucrurile puteau fi de multe ori drese, bineînţeles cu bani. Onoarea nu
prima în faţa sporirii zestrei de exemplu, în multe cazuri. Tatăl fetei dezonorate accepta să
plătească preţul virginităţii, iar bărbatul o lua înapoi acasă. Situaţia se complica în momentul în
care femeia năştea un copil, la numai 5 luni de căsătorie. Era evident că nu putea fi copilul
mirelui. Atunci mireasa pierdea şi zestrea, erau umilită ştrimisă înapoi acasă. Bărbatul în schimb
nu trebuia să facă proba virginităţii. Nici nu conta, de altfel. După noaptea nunţii, cei doi
deveneau oficial, în ochii societăţii, soţ şi soţie.
Totul parea interesant la prima vedere, adica e incontinuu chef si veselie in jurul tau si
toata lumea va iubeste, dar totul se schimba radical cand amintesc ca varsta miresei era de 14-15
ani, iar a mirelui de 19-20 de ani,varste recomandate de Biserica Ortodoxa , iar căsătoria era
precedată de o logodnă. Era de fapt prima etapă a unor discuţii de natură strict economică. În
această ecuaţie, sentimentele, în multe cazuri, nu aveau nici cea mai mică valoare. Ginerele se
orienta de obicei după o tânără care putea aduce o zestre consistentă, adică să-l căpătuiască.
Chipul plăcut şi capacitatea intelectuală a viitoarei soţii erau condiţii de plan secund. Primele
aspecte luate în considerare erau zestrea şi virginitatea, iar despre iubirea dintre soti, nu se prea
poate spune decat ca ori intervenea pe parcurs ori nu exista deloc.