ARTA ÎN ANTICHITATE

Arta antică se referă la diverse tipuri de artă care se aflau în culturile societăților antice,
cum ar fi China, India, Fenicia, Mesopotamia, Egipt, Grecia și Roma.
Istoria artei este o știință auxiliară a istoriei, care studiază evoluția artelor vizuale, adică a
acelor produse ale activității umane destinate scopurilor estetice, deci care exprimă idei,
sentimente, emoții.

Arta egipteană
Încă din cele mai vechi timpuri arta egipteană a fost una dintre cele mai originale. Originile ei
pot fi găsite în preistorie și protoistorie.
Arhitectura religioasă și funerară din Egipt reprezintă cea mai importantă secție din arta
Egiptului antic. Aceasta cuprinde morminte, temple de cult și temple funerare.
Templele de cult există în fiecare oraș, fiind închinate unui singur zeu(sau faraon). În templu se
găsea statuia zeului, și tot aici era locul pentru oficierea ritualurilor de cult, făcute de preoți
și Marele Preot.
Sculptura, un domeniu important al artei egiptene, este formată din basoreliefuri, altoreliefuri
și realizarea statuilor de mari și mici dimensiuni. Materialele folosite pentru sculptură sunt: piatra,
lemnul și metalul(aur;argint). Și sculptura respectă regulile stricte ale egiptenilor, fiind realizată
în așa fel încât să exprime trăsăturile specifice egiptene.
La începutul artei egiptene, pictura se confunda cu relieful, dar pe parcurs pictura murală devine
o secție importantă, de mare amploare, luând locul acestuia în decorarea perețiilor de morminte,
temple sau coloane. Tehnica frescei este folosită des, iar scenele sunt așezate în frize pe tot
peretele, de la sol, la tavan.Formele din desen sunt delimitate cu o linie neagră, accentuată, iar
culorile sunt fără nuanțări, uniforme.

Arta greacă
Vechea Grecie-Ellada așezetă în bazinul oriental al Mării Mediterane cunoaște o dezvoltare
economică deosebită. Datorită acestui fapt, arta greacă atinge un nivel superior de dezvoltare
nemaipomenit la celelalte popoare din antichitate.
Arhitectura greacă urmărește realizarea unor construcții funcționale ce participă la
organizarea orașelor- cetate.Pentru greci arhitectura exprimă spiritul raționalist al artei și se
adresează unor ființe raționale convingând prin ordine, echilibru și armonie. Grecii au realizat
construcții simple cu linii clare, simplitate ce se impune pentru că grecii au un simț accentuat al
ordinii. Construcțiile dau impresia de durabil, calm, stabiltate și de echilibru. Pentru realizarea
acestor edificii, grecii au folosit matematica, calculând precis raporturi dintre verticale și
orizontale, plin și gol, structură și decorație.
În arta greacă, și sculptura este reprezentativă având origini legate de obiceiul reprezentării
chipului uman, acesta înfățișând fie defuncți pe stelele funerare, fie învingători în concursurile
sau întrecerile sportive ori, reprezentând zeități divinizate decorând templele.Arta grecă, în
general și sculptura în particular exprimă emoția colectivă, civilă și religioasă a cetățiilor grecești
preamarind omul. Punctul culminant al interesului pentru om este atins de Sofocle ce spune că
omul este "cea mai mare minune". Nu numai în sculptură ci și în pictură, în dramaturgie, se aduc
omagii omului.
În Grecia Pictura monumentală nefiind cunoscută decât din descrieri și copiile romane mai
ales cele de la Pompei și Herculanumsau prin intermediul ceramnicii pictate, era folosită pentru
decorarea caselor și mai târziu a palatelor elenistice. Tehnica de lucru folosită este similară cu cea
a frescei sau a encausticii aceasta însemnând realizarea picturilor cu pigmenți de culoare ce sunt
amestecați cu ceară, aceasta conferind culorilor calități speciale cum ar fi transluciditatea și
luminiozitatea.

Arta Romei antice

Pe teritoriul Imperiului Roman, între secolele III-I î Hr. apare și se dezvoltă arta romană, fiind
un produs al societății romane și o expresie a puterii statului. Această artă este una unitară, ce se
bazează pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor.
În cadrul arhitecturii romane se întâlnesc influențe ale artei etrusce și grecești.
Influența etruscă în arhitectura romană se poate observa în preluarea unor principii urbanistice
ce stau la baza înființării și organizării orașelor prin folosirea unor planuri regulate, cu străzi
drepte și trotuare, porți monumentale de acces sau prin sisteme de canalizare.
Influența greacă se regăsește în arta romană prin ideea de piață publică în centrul orașului,
ordinele de arhitectură doric, ionic și corintic ,unele tipuri de plan pentru templele de cult,
structura și componența teatrelor, ideea trofeelor ca monumente comemorative, folosirea
picturilor și mozaicurilor pentru decorarea caselor și palatelor.
În domeniul sculpturii romane, se găsesc influențe puternice etrusce și grecești. În sculptura
romană cele mai dezvoltate secții sunt portretul și relieful istoric.
Portretul este considerat cel mai valoros gen al sculpturii romane. Romanii aveau un interes
deosebit pentru realitate realizând portrete la care trăsăturile fizice și morale ale celui portretizat
ar exprima-o adevărul. Se practica sculptura capului, a bustului sau sculptura unei figuri întregi.
Sculptorii romani realizează adevărate tipuri de oameni: filozofi, negustori, femei, generali, mame
respectabile sau patricieni bogați.
Un rol important în arta romană, îl au mozaicul și pictura. Romanii le foloseau pentru
decorarea în principal a caselor și palatelor și, în mai mică măsură, pentru decorarea templelor.
Decorarea interioarelor se făcea pe plafoane, bolți, pereți și podele. În funcție de locul decorat,
romanii foloseau diverse tehnici și teme, astfel pentru plafoane și bolți erau folosite specifice
cerului, pereții îi decorau cu peisaje, diverse subiecte mitologice sau din viața de zi cu zi, iar
podelele erau decorate sub formă de mozaicuri pavimentare cu motive ornamentare geometrice,
florale sau figurative.