ANDREI ANA-MARIA

STOICA DANIELA

Stilurile de atasament si Complexul Oedip

Mulți teoreticieni psihanalitici care au precedat Bowlby au luat în considerare rolul de

îngrijitori primari ca figuri de atașament, ei au susținut că interacțiunile plăcute și iubitoare cu
îngrijitorii primari în primii câțiva ani ai vieții și consolidarea consecventă a reprezentărilor
"bunului obiect" rezolvarea complexului Oedip.
În schimb, experiențele dureroase timpurii cu îngrijitorii primari pot genera ostilitate, furie,
invidie și dorințe nerealiste de fuziune și exclusivitate, încurajând în același timp utilizarea
arhaice, schizoid-paranoide (de exemplu, divizarea, proiecția) care pun în pericol manevrarea
eficientă a problemelor oedipale și generează conflicte în domeniile sexuale și romantice.
Astasamentul securizat este o resursă internă care permite o abordare eficientă a multor
tranziții normative de dezvoltare, inclusiv rezolvarea complexului Oedip.
În timp ce modelele pozitive de lucru ale copiilor siguri le permit să aprecieze bunăvoința
și dragostea părinților lor, în ciuda concurenței cu părinții de același sex și a pierderii unei relații
exclusive imaginate cu părintele de sex opus, pot menține un sentiment de auto-valoare și auto-
eficacitate în ciuda poziției lor "inferioare" în triunghiul oedipal.
Aceste reprezentări mentale, combinate cu un sentiment de competență și autonomie,
deschiderea spre experiențe noi și provocatoare, capacitatea de a empatiza cu sentimentele
părinților și încrederea în modalități constructive de a face față, facilitează o tranziție lină prin
perioada oedipană.
Cu alte cuvinte, copiii, adolescenții și adulții cu atasament sigur pot integra reprezentările
părintești preoedipale și oedipale fără să se simtă ostili sau aiba resentimente. Mai mult, ei pot
deveni profund implicati cu parteneri romantici, fără a încerca să recreeze situația oedipană și pot
îndrepta atât dorința sexuală, cât și grija spre partenerii lor romantici adulți.
În schimb, experiențele de atașament negativ în copilărie și consolidarea
modelele nesigure de atașament pot interfera cu rezolvarea conflictului oedipal.
Pentru copiii evitanti, care posedă modele negative de lucru, triunghiul oedipal poate spori
și mai mult ostilitatea și furia, exacerbează poziția lor detașată, defensivă în relații strânse și,
eventual, extinde acest detașament în domeniul sexual.
Pentru copiii anxiosi, triunghiul oedipal poate fi experimentat ca fiind traumatizant,
deoarece frustrează dorința lor infantilă de a controla și fuziona cu un prim-îngrijitor, interferand
cu nevoile lor nesatisfăcute de securitate și dragoste.
Drept urmare, copiii anxiosi vor avea dificultăți în a-și abandona obiectul oedipal și pot
continua să caute o persoană similară în relațiile lor romantice adulte. Acest lucru perpetuează
dramă oedipală și îi determină pe persoana nerăbdătoare să confunde dorința sexuală cu dorința
de iubire, acceptare și fuziune. Această lipsă de rezolvare a conflictului oedipal poate exacerba
dificultățile adulților anxiosi în stabilirea unor relații de cuplu de lungă durată, ambivalența lor
puternică față de sexualitate și dragoste și folosesc sexualizarea lor pentru a-si satisface nevoile
de securitate și afecțiune.
Studiile recente ale pedofililor oferă dovezi suplimentare pentru o legătură între
atașamentuluinesigur și eșecul de a atinge sexualitatea matură.
Nu intenționăm să presupunem că atașamentul nesigur este implicat în mod necesar în
orice caz particular de infracțiune sexuală. După cum a subliniat Burk și Burkhart (2003), există

1
ANDREI ANA-MARIA
STOICA DANIELA
infracțiuni sexuale induse în mod contextual (de exemplu, un tânăr adult care nu are un istoric
antecedent de infracțiune sexuală poate molesta un partener de întâlniri într-o singură ocazie în
timp ce este sub influenta alcoolului sau drogurilor), care poate să nu aibă legătură cu modelele
de atașament ale infractorului. Mai mult, nu presupunem că atașamentul nesigur este suficient
pentru a produce infracțiuni sexuale sau că orice persoană nesigură este un potential abuzator
sexual.
Potrivit teoriei atașamentului, atașamentul nesigur creează deficite serioase în reglarea
emoțiilor, a comportamentului orientat spre scopuri și a schimburilor interpersonale, care la
rândul lor favorizează dependența de tactici coercitive, de control, de coerciție, care pot duce la
conflicte interpersonale, suferință și chiar violență.
Cu toate acestea, pentru ca infracțiunile sexuale să apară, aceste deficite trebuie în general
combinate cu alți factori situaționali, socioculturale și temperamentali (de exemplu, lipsa
inhibării comportamentale), precum și cu o istorie specială a experiențelor sexuale care au
stabilit scena pentru violență și sexualitate comportament deviant.

2
ANDREI ANA-MARIA
STOICA DANIELA
Adolescenţă şi sexualitatea

1.1 Aspecte generale

Sexualitatea în perioadă de adolescentă este etapă o dezvoltării umane în care adolescentul
experimentează şi sondează sentimentele cu caracter sexual. Interesul pentru sexualitate se
accentuează la începutul pubertăţii, acesta fiind considerat un aspect elementar al vieţii.
Interesul sexual în rândul adolescenţilor, la fel ca şi în rândul adulţilor, variază şi are
influenţe ale obiceiurilor culturale, normelor şi educaţiei sexuale.
Cuvintele adolescenţă şi pubertate sunt foarte de folosite ca fiind sinonime (făcând referire
la acea perioadă de tranziţie în care individul nu mai este copil dar nici adult), deşi înţelesurile
acestora diferă.
Pubertate vine din latină” pubertas” şi înseamnă adult, face referire la acele modificări
fizice ce apar; adolescenţa are la bază deasemenea un cuvânt latin” adolescere” ce denumeşte
acea perioadă de tranziţie între copilărie şi maturitate. Adolescenţa nu cuprinde doar acele
schimbări fizice ci toate modificările prin care individul trece, gânduri, sentimente, relaţiile
interpersonale, asumare responsabilităţilor, cu alte cuvinte acel coeziune de valori şi sentimente
ce transformă copilul în viitor adult ai unei societăţi.

2.1 Influenţele Mass-Media asupra sexualităţii adolescenţilor

Mass-media zilelor noastră prezintă un conţinut crescut de mesaje sexuale la care
adolescenţii au acces, în comparaţie cu generaţiile antecedente, iar efectul asupra
comportamentului sexual al acestora este relativ necunoscut deoarece nu au fost efectuate
cercetări longitudinale.
Internetul deşi este una din sursele principale de promovare a unui comportament sexual,
când vine vorba de informaţii cu privire la sănătatea sexuală sau violentă în cadrul sexual, aceste
informaţii sunt insuficiente fără a li se acordă atenţia necesară.
Un studiu realizat în Statele Unite ale Americii în anul 2016, cu privire la examinarea
programelor de televiziune şi mesajele sexuale transmise, concluzionează ca 2 din 3 emisiuni
populare conţineau mesaje sexuale şi 1 din 15 seriale conţin scene ale contactului sexual.
Acestea au o varietate de mesaje sexuale, manipulare sexuală, abuz. În urma studiului cercetători
cred că adolescenţii prezintă foarte mari şanse de a folosi aceste mesaje şi acţiuni sexuale şi în
vieţile lor personale.
Deborah Tolman iniţiatorul acestei cercetări, arată că expunerea adolescentului la
sexualitatea din mass-media nu îi afectează într-un mod direct comportamentul sexual, ci tipul de
mesaj se consideră a avea un impact puternic. Stereotipurile de gen prezentate în aceste mesaje
sexuale au un efect puternic asupra adolescenţilor, astfel fetele au simţit că au mai puţin control
asupra sexualităţii lor. D. Tolman discută despre riscul acestora de a internaliza acest mesaj şi de
a răspândi ideea că e mult mai bine să fi slab şi să te supui. Cu toate aceste fetele care au văzut în
cadrul acestor mesaje respingere din partea femeilor şi nesupunere, au vorbit mult mai deschis
despre viaţa lor sexuală şi propriile nevoi de acest gen, precum stabilirea limitelor şi deţinerea
controlului asupra sexualităţii.
Pentru băieţi constatările au fost mai puţin clare; cei ce au văzut bărbaţi dominanţi şi
agresivi, de cele mai multe dintre cazuri au fost băieţi ce avea o experienţă sexuală redusă.

3
ANDREI ANA-MARIA
STOICA DANIELA
Cu toate acestea când studiul a fost confruntat cu statisticile guvernului SUA, adolescenţii,
în ciuda creşterii cantităţii mesajelor sexuale în mass-media, prezintă o întârziere a relaţiilor
sexuale în ultimii ani.

2.2 Influenţa societăţii asupra sexualităţii adolescentului

Perspectiva construcţionismului social asupra sexualităţii adolescenţilor cercetează
maniera în care puterea, cultura, semnificaţia şi genul, interacţionează şi îşi pun amprenta asupra
acestora. Această perspectivă este strâns legată de mişcarea feministă şi „teoria queer”, cei ce
cred în acesta perspectivă susţin ca majoritatea oamenilor din societate în legătura cu sexualitatea
masculină sau feminină sunt defapt construcţii sociale care să menţină un popor heterosexual şi
cu privilegiul puterii.
Cercetătorii interesaţi de sexualitatea adolescentinilor folosesc această perspectivă pentru a
analiza modul în care genul, cultura, statutul socio-economic şi orientarea sexuală, afectează
înţelegerea propriei identităţii sexuale.
Un exemplu este acela când adolescentele consideră ca relaţiile sexuale poate fi utilizată ca
metodă de menţinere a unei relaţii atunci când partenerul este indisponibil emoţional şi se
angajează în a avea contact sexual cu acesta cu scopul de al satisface.

2.3 Orientarea sexuală a adolescenţilor – Comunitatea LGBT

Majoritatea adolescenţilor şi adulţilor se identifică ca fiind heterosexuali. Cu toate acestea
nu trebuie să uităm probleme sociale cu care se confruntă tinerii ce se identifică ca LGBTQ (gay,
lesbiene, bisexuali, transgender sau queer). Aproape toate problemele de ordin social, psihologic
său medical apar în urma stigmatizării pe baza orientării sexuale a acestora.
Adulţii gay descriu adolescenţa ca fiind perioada cea mai grea a vieţii, perioada în care se
simţeau izolaţi, ruşinat, temându-se să nu fie descoperiţi, trecând prin perioade de homofobie
internalizata, toate acestea având un impact major asupra personalităţii, stimei de sine şi a
formării identităţii. Din păcate studiile ne arată că mai bine de jumătate dintre aceştia au fost
agresaţi verbal sau fizic datorită orientării sexuale şi au fost de 4% mai expuşi de a fi ameninţaţi
cu o armă la şcoală. Hărţuirea în cadrul instituţiilor de învăţământ duce la o rata crescută de
abandon şcolar din parte acestor adolescenţi, cu atât mai mult ca acest gen de hărţuire poate
continua şi acasă, părinţii sau tutorii îi renegă şi refuză contactul cu aceştia din frica de a nu fi
judecaţi de societate, prin urmare aceşti adolescenţi sunt mult mai expui riscului de a ajunge să
trăiască pe străzi.
Adolescenţii din cadrul minorităţilor etnice sau rasiale pot prezenta un risc şi mai crescut,
cu sentimente de vulnerabilitate şi o percepţie a stresului până la de 13% mai mare deoarece în
cadrul anumitor comunităţi etnice homosexualitatea este stigmatizată în totalitate şi se poate
ajunge până la pedeapsă cu moartea.
Ca o concluzie trebuie să înţelegem şi să acceptăm orientarea sexuală a oricărui individ
indiferent de provenienţa sa, iar ca terapeut susţinerea şi sprijinul acestor adolescenţii ce se pot
afla în procesul de „comeing out”, trecând prin perioade de depresie poate chiar cu tendinţe de
suicid.