Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) 1

1 Concepte generale
Prin funcţia sa, un echipament de comutaţie realizează legătura dintre două subreţele (figura 1).
 în poziţie închis u A1 = u A2 , u B1 = u B 2 , uC1 = uC 2 ,
 după deschidere, variaţia în timp a tensiunilor u A1 , u B1 , uC1 este determinată de evoluţia
mărimilor de stare din subreţeaua R1 în timp ce variaţia tensiunilor u A2 , u B 2 , uC 2 de evoluţia
celor din subreţeaua R2

Figura 1
Regimul tranzitoriu care urmează întreruperii electrice are legi de evoluţie diferite în cele două
subreţele separate. Pe durata regimului tranzitoriu, tensiunea care solicită izolaţia longitudinală din
interiorul dispozitivelor (camerelor) de stingere de pe fiecare fază, este notată uTTR pe figură şi este
denumită tensiune tranzitorie de restabilire; este egală cu :
uTTR , A (t ) = u A1 (t ) − u A2 (t ) ; uTTR , B (t ) = u B1 (t ) − u B 2 (t ) ; uTTR ,C (t ) = uC1 (t ) − uC 2 (t )
(1)
(rezultă din aplicarea teoremei a II-a Kirchhoff).
Pentru un aparat de comutaţie trifazat, deplasarea contactelor se face sincron pe cele trei faze.
întreruperea electrică a circuitului se realizează însă după stingerea arcului electric, fenomen care se
produce în momente diferite pentru fiecare fază în parte, în funcţie de momentul trecerii prin zero a
curentului pe faza respectivă.
Cea mai severă tensiune tranzitorie de restabilire apare la bornele polului de pe faza care întrerupe
prima. În cele ce urmează, acesta va fi denumit primul pol care întrerupe.
Dacă primul pol care întrerupe este cel de pe faza A,
iA = 0 (2)
u A12 (t ) = u A1 (t ) − u A2 (t ) = u A12, f (t ) + u A12,l (t ) (3)
    
componenta componenta
fortata libera

În relaţia (3), tensiunea pe polul care întrerupe a fost exprimată şi sub forma sumei dintre:
i. componenta liberă – depinde de condiţiile iniţiale,
ii. componenta forţată – tensiunea de regim stabilizat (tensiunea pe pol după amortizarea
componentei libere).
Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) este:
uTTR (t ) = u A12 (t ) (4)

În figura 2 sunt reprezentate calitativ cele două etape succesive din evoluţia tensiunii:
• etapa tranzitorie, pe durata căreia tensiunea pe pol este suma celor două componente (liberă şi
forţată); convenim să denumim variaţia tensiunii pe pol în această etapă prin "tensiune tranzitorie
de restabilire" cu acronimul TTR,

ECHIPAMENTE-2 1
 Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) 2

• etapa care urmează amortizării componentei libere, pe durata căreia tensiunea pe pol este egală
cu componenta forţată (permanentă); convenim să denumim variaţia tensiunii pe pol în această
etapă prin "tensiune de restabilire" cu acronimul TR.

Figura 1
Întreruperea curentului la trecerea sa prin zero căreia i se asociază stingerea arcului electric în
camera de stingere, iniţiază două procese cu efecte opuse şi anume,
• refacerea proprietăţilor dielectrice ale mediului din interiorul dispozitivului de stingere (mediul
de stingere),
• restabilirea tensiunii la bornele polului întrerupt.
Modul în care evoluează cele două procese determină
• succesul întreruperii  stingerea definitivă a arcului electric şi separarea galvanică a celor două
borne ale polului întrerupt),
• insuccesul întreruperii restabilirea circulaţiei de curent prin:
o reaprinderea termică a arcului electric (în primele microsecunde care urmează
întreruperii curentului) sau
o reaprinderea dielectrică a arcului (denumită şi reamorsare – fenomen care poate
surveni mai târziu, după un interval de timp cel puţin egal cu ½ perioadă).
Regenerarea proprietăţilor dielectrice ale mediului de stingere se face după o serie de caracteristici
care depind de:
• construcţia dispozitivului de stingere,
• natura mediului de stingere folosit,
• presiunea din interiorul dispozitivului de stingere,
• intensitatea curentului care urmează să fie întrerupt, mărime determinantă pentru energia
arcului electric.

ECHIPAMENTE-2 2
 Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) 3

2 Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) în circuite elementare

Pentru o mai bună înţelegere a dependenţei dintre TTR şi caracteristicile circuitului în care se
produce întreruperea, în cele ce urmează vom analiza întreruperea unor circuite monofazate cu
structură foarte simplă pe care le vom denumi "circuite elementare".
2.1 Deconectarea unei sarcini monofazate rezistive
Circuitul în care analizăm întreruperea curentului şi mărimile de stare sunt reprezentate în figura 2.
Un astfel de circuit corespunde întreruperii curentului nominal în cazul unui consumator al cărui
factor de putere este cos ϕ ∈ [0.9 1] (inductiv). Impedanţa echivalentă consumatorului poate fi
calculată ca fiind:
U
= Z e jϕ = Z (cos ϕ + j sin ϕ) = R + j X
Us
Z= s =
I − j ϕ
Ie
(3)
2
X
Z = R 2 + X 2 = R 1 +   = R 1 + (tg ϕ)2
R
Pentru cos ϕ ∈ (0.9 1)° → tg ϕ ∈ (0.48 0 ) → tg ϕ2 ∈ (0.23 0 ) şi se poate accepta aproximaţia
Z≈R (4)
Ca atare curentul absorbit de consumator poate fi considerat în fază cu tensiunea reţelei.

Figura 2
Dacă i (t ) ≠ 0 (5)
u a (t ) = ub (t ) = u s (t ) şi u ab = u a − ub = 0 (6)

Dacă i (t ) = 0 (7)
ua (t ) = u s (t )
ub (t ) = 0
Explicaţie: conductorul de nul este considerat legat la masă (potenţialul său este egal cu 0).
uab = ua − ub = u s şi uTTR = ua − ub = u s (8)

În figura 2 cu ajutorul a 5 grafice coordonate sunt reprezentate variaţiile următoarelor mărimi de

stare ale circuitului:
• Pe primul grafic a fost reprezentată cu linie plină variaţia tensiunii sursei u s şi cu linie
întreruptă variaţia curentului din circuit i . Cele două mărimi sunt în fază. La trecerea prin zero a
curentului (moment care reprezintă originea de timp pentru variaţia TTR) circuitul este
considerat întrerupt şi pentru t ≥ 0 este îndeplinită condiţia (7) respectiv i (t ) = 0

ECHIPAMENTE-2 3
 Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) 4

Figura 3
• Variaţia tensiunii bornei (a) este reprezentată în cel de al doilea grafic. După întreruperea
circuitului, borna (a) va urma variaţia tensiunii reţelei u s care, pentru a reflecta situaţia
reprezentată în figura 3a, are expresia:
u s (t ) = 2 U s [− sin ω t ] = ua (t ) (9)

• Variaţia tensiunii bornei (b) este reprezentată în cel de al treilea grafic. După întreruperea
circuitului, borna (b) fiind legată la conductorul de nul va avea tensiunea 0:
ub (t ) = 0 (10)
• Tensiunea aplicată la bornele intervalului (ab) rezultat din deschiderea elementului de
comutaţie din circuit, uab este reprezentată în cel de al patrulea grafic iar modulul acesteia
respectiv uTTR în cel de al cincilea grafic.

uab (t ) = ua (t ) − ub (t ) = 2 U s [− sin ω t ] (11)

• După cum se observă din grafic, în primele momente după întreruperea circuitului, tensiunea
este iniţial zero după care creşte cu o pantă proporţională cu constantele ω şi U S (pulsaţie
respectiv valoare efectivă a tensiunii reţelei). Valoarea maximă a tensiunii se aplică intervalului
intercontacte după T/4 (5 ms) de la întreruperea circuitului. Panta TTR se obţine din derivarea
relaţiei (11)
d d
uab = 2 U s − sin ω t = 2 U s ω − cos ω t
dt dt (12)

ECHIPAMENTE-2 4
 Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) 5

d
uab = 2 U s ω − cos ω t = 2 U sω
dt t =0
t =0 (13)
În cazul întreruperii unui curent care variază în fază cu tensiunea reţelei, probabilitatea ca
solicitarea aplicată intervalului intercontacte (ab) să conducă la reaprinderea termică a arcului
este redusă, mai ales dacă intensitatea curentului care parcurge circuitul înainte de întreruperea
acestuia corespunde unui regim normal de funcţionare.

2.2 Deconectarea unei sarcini monofazate inductive

Situaţia este reprezentativă pentru deconectarea unui curent de defect (scurtcircuit). Schema
echivalentă şi mărimile de stare ale circuitului sunt reprezentate în figura 4.

Figura 4
În regim permanent de funcţionare (înainte de întreruperea circuitului) se poate accepta
simplificarea
r << ωL deci r ≈ 0 (14)
în consecinţă curentul din circuit este defazat cu π/2 în urma tensiunii sursei (defazaj inductiv).
Variaţia în timp a mărimilor de stare (tensiuni şi curenţi) înainte şi după întreruperea circuitului,
sunt reprezentate în cele cinci grafice coordonate din figura 5.

Figura 5

ECHIPAMENTE-2 5
 Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) 6

• În primul grafic este reprezentată variaţia tensiunii sursei şi curentului prin circuit; cele două
mărimi sunt defazate inductiv. Circuitul este întrerupt la trecerea prin zero a curentului, moment
care se devine origine de timp ( t = 0 ) pentru fenomenele post-întrerupere.
• Pentru a corespunde situaţiei reprezentate în figura 5a (cu linie plină), legea de variaţie în timp a
tensiunii sursei este cea din relaţia (16) (curentul este reprezentat cu linie punctată).
u s (t ) = 2 U s cos ω t (16)

• Tensiunea bornei (a) urmează variaţia tensiunii sursei atât înainte cât şi după întreruperea
circuitului la t = 0 (relaţia (16) şi graficul din figura 5b).

u (t ) − L [i (t )] t < 0
d
ua (t ) =  s dt (17)
u s (t ) t ≥ 0 (i = 0)
(în reprezentarea grafică din figura 5b s-a neglijat căderea de tensiune pe inductivitatea L)
• Tensiunea bornei (b) este egală cu cea a bornei (a) înainte de întreruperea circuitului şi devine 0
după întrerupere (relaţia (18) şi figura 5d)
u (t ) t < 0
ub (t ) =  a (18)
0 t≥0
• Tensiunea aplicată spaţiului intercontacte este:
0 t<0
uab (t ) = ua (t ) − ub (t ) =  (19)
 2 U s cos ω t t ≥ 0
şi corespunzător tensiunea tranzitorie de restabilire (relaţia (20) şi figura 5e)
uTTR (t ) = uab (t ) = 2U s cos ωt (20)

Să observăm că întreruperea se realizează în acest caz în condiţiile în care tensiunea aplicată

intervalului intercontacte este egală cu valoarea maximă a tensiunii sursei ,
uTTR (t ) t = 0 = 2U s cos ωt t = 0 = 2U s (21)

Dacă elementul de comutaţie din circuit este un element real, în care întreruperea se realizează cu
arc electric, faptul că tensiunea aplicată intervalului intercontacte în momentul stingerii arcului
electric la trecerea prin zero a curentului este egală cu valoarea maximă a tensiunii sursei
(reţelei) poate să conducă la producerea unei reaprinderi termice a arcului şi o reluare a
circulaţiei de curent în circuit.

În concluzie, întreruperea unui curent defazat inductiv în raport cu tensiunea reţelei este mai
dificilă decât întreruperea unui curent în fază cu tensiunea reţelei, datorită valorii iniţiale mari a
tensiunii tranzitorii de restabilire.

ECHIPAMENTE-2 6
 Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) 7

2.3 Deconectarea unei sarcini capacitive

Să considerăm o capacitate conectată între conductorul de fază şi cel de nul într-o reţea monofazată;
circuitul echivalent este reprezentat în figura 6.

Figura 6
Datorită valorilor mari ale reactanţelor capacitive corespunzătoare frecvenţei industriale (ordin de
mărime 1...100 MΩ la 50 Hz), curenţii care circulă prin capacităţi sunt de intensitate foarte mică
(ordin de mărime 10-3...10 A). Variaţia în timp a mărimilor de stare ale circuitului înainte şi după
întrerupere poate fi urmărită în figura 7. Curentul prin capacitate este defazat cu π/2 înaintea
tensiunii (defazaj capacitiv)

Figura 7
• Tensiunea reţelei (reprezentată cu linie plină în figura 7a) este şi în acest caz dată de expresia
u s (t ) = 2 U s cos ω t (22)
Curentul (reprezentat cu linie punctată în aceeaşi figură) se anulează la t = 0 prin deschiderea
elementului de comutaţie.

ECHIPAMENTE-2 7
 Tensiunea tranzitorie de restabilire (TTR) 8

• Tensiunea bornei (a) va fi dată de

u (t ) t < 0
ua (t ) =  s (23)
u s (t ) t ≥ 0 (i = 0)
• Tensiunea bornei (b) urmează variaţia tensiunii reţelei până la întreruperea circuitului; după
întreruperea circuitului la trecerea prin zero a curentului, capacitatea rămâne încărcată cu o
cantitate de sarcină electrică corespunzătoare tensiunii la bornele sale din momentul întreruperii.
Prezenţa sarcinii electrice va menţine tensiunea la capacităţii un timp teoretic nedefinit, deci
u (t ) = u s (t ) t < 0
ub (t ) =  a (24)
 2Us t≥0

• Tensiunea la bornele elementului de comutaţie este:

 0 t<0
uab (t ) =  (25)
 2U s (cos ω t − 1) t ≥ 0
Variaţia în timp a tensiunii u ab este reprezentată în figura 7d. În momentul iniţial tensiunea este
zero ceea ce anulează practic probabilitatea de producerea a unei reaprinderi termice a arcului în
elementul de comutaţie. După un timp egal cu T/2 (10 ms) tensiunea atinge însă o valoare
maximă egală cu dublul tensiunii sursei:
uTTR (t ) t =T / 2 = 2 U s cos ω t − 1 t =T / 2 = 2 2U s
(26)
Solicitarea din (26) este practic o supratensiune aplicată intervalului intercontacte, care poate
produce o reaprindere dielectrică a arcului (iniţiată de dezvoltarea unei descărcări disruptive în
intervalul intercontacte).

ECHIPAMENTE-2 8