Raport Scolara 2016 PDF

RAPORT NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A COPIILOR ŞI TINERILOR DIN ROMÂNIA 2016
Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor

ROMÂNIA 2016
1
Institutul Național de Sănătate Publică
Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate
Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor

ROMÂNIA 2016
“ Sănătatea copiilor și adolescenților este importantă pentu fiecare societate. Chiar și

în societățile bogate, îmbunătățirile în acest domeniu, vizând asigurarea echitabilă a
sănătății și bunăstării pentru copii și adolescenți, vor necesita schimbarea, adeseori
sistemică, către o abordare comprehensivă, cu implicarea întregului Guvern.” Strategia OMS
EURO, Investiția în copii: Strategia europeană pentru sănătatea copiilor și tinerilor 2015–2020
2
CUPRINS
INTRODUCERE ______________________________________________________________________ 4
CAP. I. INDICATORI DEMOGRAFICI ______________________________________________________ 5
I. 1 NATALITATEA____________________________________________________________________________ 5
I. 2 MORTALITATEA INFANTILĂ _________________________________________________________________ 6
I. 3 MORTALITATEA PERINATALĂ _______________________________________________________________ 8
I. 4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE _______________________________________________________ 9
I. 5 MORTINATALITATEA ______________________________________________________________________ 10
I. 6 MORTALITATEA LA COPII __________________________________________________________________ 12
CAP. II INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI_____________________________________ 15
II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ______________________________________________________________________ 15
II. 2 MORBIDITATEA __________________________________________________________________________ 21
II. 2.1 Morbiditatea înregistrată prin examene de bilanţ ________________________________________ 21
II. 2.2 Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină primară_______________________________ 27
II. 2.3 Anii de viață ajustați cu dizabilitatea (DALY)_____________________________________________ 28
II. 2.4 Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri __________________ 30
II. 2.5 Morbiditatea înregistrată prin triajul epidemiologic în colectivitățile de copii și tineri____________ 34
CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI_________________________________ 40

III. 1 EVALUAREA PROFIOLULUI DE RISC PSIHO-SOCIAL ÎN COMUNITĂȚI ȘCOLARE________________________ 40
III. 2 UTILIZAREA MODELULUI ECOLOGIC PENTRU INTERVENŢIILE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI LA ELEVI______ 46
III. 3 IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR CU RISC LA ELEVI ÎN
CONTEXTUL STĂRII DE BINE____________________________________________________________________ 54
III. 4 PREDICTORI AI RISCULUI COMPORTAMENTAL ÎNALT - RANDAMENTUL ŞCOLAR_____________________ 65
III. 5 EVALUAREA BULLYING-ULUI LA ELEVI________________________________________________________ 69
III. 6 SUPRAPONDEREA ȘI OBEZITATEA___________________________________________________________ 73
IV. ASIGURAREA CU PERSONAL MEDICAL ȘI PERSONAL SANITAR MEDIU A PREȘCOLARILOR ȘI ELEVILOR______ 76
3
INTRODUCERE
Toate strategiile sănătății publice au ca principiu fundamental intervențiile pentru un start sănătos în viață
și sănătatea copiilor ca fundament al generațiilor viitoare sănătoase. Similar și Strategia Naţională de
Sănătate 2014-2020 “Sănătate pentru Prosperitate”, aprobată în anul 2014 prin Hotărârea Guvernului
României nr. 1028/2014 plasează în centrul activităților ariei strategice de intervenție pentru domeniul
sănătății publice, prin OG 1, îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi copilului. Producerea
evidențelor, monitorizarea dezvoltării și stării de sănătate a copiilor și tinerilor este una din direcțiile
specifice prioritare de intervenție.
Astfel, prin Programul naţional de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, PN V,
Subprogramul de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, PN V.1, sub coordonarea
Centrului Național pentru Promovarea și Evaluarea sănătății (CNEPSS) din cadrul INSP, se asigură
sintetizarea și integrarea informațiilor activităților de supraveghere a stării de sănătate desfășurate de către
specialiștii Direcțiilor de sănătate publică teritorială.
Prezentul Raport, al șaselea în seria Rapoartelor privind sănătatea copiilor, elaborate și disponibile pe
site-ul INSP, la adresa http://insp.gov.ro/sites/cnepss/sanatatea-copiilor/, integrează atât informațiile
sintezelor naționale cât și informațiile statistice analizate de către specialiștii Centrului Național de
Statistică și Informatică în Sănătate Publică (CNSISP) furnizate de către DSP-urile terioriale și Institutul
Național de Statistică.
Raportul actual, care valorifică rezultatele activităților de supraveghere finalizate în cursul anului 2016,
aduce, în plus față de informațiile dispensarizării, triajului, consultației preventive privind dezvoltarea fizică,
supravegherii comportamentelor cu risc și informații privind copmortamentele tip bullying, hărțuirea, în
şcoală precum și informații privind resursele și distributia resurselor rețelei de medicină școlară.
În concluzie, Raportul, prin informațiile privind nivelul și dinamica indicatorilor și determinanților stării de
sănătate pentru copiii și tinerii României, poate constiui o resursă pentru identificarea priorităților și
fundamentarea deciziilor privind prioritățile de intervenție viitoare.
Coordonator,
Director CNEPSS, Conf. Univ. Dr. Alexandra Cucu
4
CAP I. INDICATORI DEMOGRAFICI
Conform cifrelor raportate de către Institutul Naţional de Statistică, titularul statisticii demografice din țara
noastră, în România, în anul 2015 exista un număr total de 3 070 872 copii 0-14 ani (15,49% din totalul
populației rezidente a României), cu următoarea structură pe grupe de vârstă: 187 709 copii pentru grupa
de vârstă 0-1 an (0,95%), 766 891 copii pentru grupa de vârstă 1-4 ani (3,87%), 1 064 495 copii pentru grupa
de vârstă 5-9 ani (5,37%) şi 1 051 777 copii la grupa de vârstă 10-14 (5,31%).
Tabel nr. 1 Ponderea pe grupe de vârstă la copii (0-14 ani) în România, anul 2015
Total populație % din total populație % din total copii 0-14 ani
Total populație rezidentă 19819477 100,00 -
Total copii 0-14 ani, din care: 3070872 15,49 100,00
0-1 an 187709 0,95 6,11
1-4 ani 766891 3,87 24,97
5-9 ani 1064495 5,37 34,66
10-14 ani 1051777 5,31 34,25
Sursa datelor: INS
I.1 NATALITATEA
Natalitatea, fenomenul demografic al născuților vii, se menține pe trendul descendent al intervalului 1997-
2015, după cum se observă din Figura 1, scăzând de la 10,3‰ loc. în urmă cu 8 ani, în 1997 la 8,4‰ loc. în
2015 când se înregistrează și cea mai mică valoare a intervalului. Dinamica fenomenului înregistrează mici
oscilații, valorile ratei brute de natalitate menținându-se peste 9,0‰ loc. până în anul 2010.
Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2015

Sursa: INSP-CNSISP
Din perspectiva numărului născuţilor vii acesta scade de la 195612 în 2014 la 187372 în 2015 (8,4‰).
5
Pe medii se continuă tendințele anterioare, astfel numărul de născuţi vii, mai mare în mediul urban, scade
de la 106053 născuți vii în anul 2014 la 102255 în anul 2015. Similar și în mediul rural numărul născuților vii
scade de la 89559 în 2014 la 85117 născuți vii în 2015.
În context european dinamica ratei natalităţii din România comparativ cu rata medie a natalităţii din UE în
perioada 2000-2014 se situează constant sub nivelul mediei europene care osciliează în jurul valorii de
10‰, în timp ce valorile naționale scad la sub 9,0‰ din anul 2014.
12.0 10.6 10.3 10.3 10.4 10.4 10.5 10.6 10.8 10.7 10.7 10.4 10.3
10.2 10.0 10.0
10.0
10.5
8.0 9.8 9.3 9.4 9.5 9.8 9.7 9.5 9.8 9.9 9.4 9.3
8.7 9.0 8.8
6.0
4.0
2.0
0.0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Romania EU
Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 2000-2014

Sursa: WHO/Europe, European HFA Database
I.2 MORTALITATEA INFANTILĂ
Mortalitatea infantilă, principalul indicator sintetic pentru starea de sănătate a copiilor, deși înregistrează o
tendință favorabilă, de scădere accentuată, de la 22‰ în anul 1997 până la valoarea de 8‰ în anul 2015, se
situează încă la o valoare ridicată față de media europeană (3,7‰ născuți vii la nivelul anului 2014). Fig.3.
De remarcat că sunt și țări din Uniunea Europeană cu valori mici ale mortalității infantile (Finlanda -2,2‰
născuți vii, Suedia - 2,2‰ născuți vii, Republica Cehă și Norvegia - 2,4‰ născuți vii, Portugalia - 2,9‰
născuți vii).
Fig. 3 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2015

Sursa: INSP-CNSISP
6
Dinamica ratei mortalităţii infantile în România și în UE, ilustrată în figura 4, prezintă o scădere importantă
pe întreaga perioadă, mai accentuată în România, care scade de la 18,6‰ născuți vii în anul 2000 la 8,4‰
născuți vii în 2014, iar în UE de la 5,9‰ născuți vii în anul 2000 la 3,7‰ născuți vii în anul 2014. Chiar dacă
această scădere a ratei mortalităţii infantile din România este semnificativă, aceasta are o valoare de peste
două ori mai mare faţă de media europeană în anul 2014.
Fig. 4 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 2000-2014

Din perspectiva cauzelor, ierahia afecțiunilor este dominată de cauzele perinatale, bolile respiratorii și
anomaliile congenitale, conform figurii de mai jos.
Fig.5 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1999–2015

Sursa: INSP-CNSISP
În profil teritorial în anul 2015 cele mai mari valori ale mortalității infantile s-au înregistrat în județele
Tulcea (15,2‰ născuți vii), Caraș Severin (12,8‰ născuți vii) şi Călărași (12,7‰ născuți vii) iar cele mai mici
valori în municipiul București (4,9‰ născuți vii), Brăila (5,7‰ născuți vii) şi Galați (6‰ născuți vii).
O creștere a a mortalității infantile în anul 2015 față de anul 2014 s-a înregistrat în județele: Mehedinți
(12,6‰ în anul 2015 față de 8,3‰ născuți vii în anul 2014), Tulcea (15,2‰ născuți vii în anul 2015 față de
11‰ născuți vii în anul 2014), Caraș Severin (12,8‰ născuți vii în anul 2015 față de 9,9‰ născuți vii în anul
7
2014), iar o scădere accentuată se observă în județele Giurgiu (6,4‰ în anul 2015 față de 13,5‰ în anul
2014), Brăila (5,7‰ în anul 2015 față de 10,2‰ în anul 2014) și Călărași.
Fig. 6. Mortalitatea infantilă în România în 2015. Sursa: INSP-CNSISP
I.3 MORTALITATEA PERINATALĂ
Mortalitatea perinatală (însumând născuţii morţi, decesele la naştere şi în primele 6 zile de viaţă raportate
la născuții vii din aceeași perioadă) în perioada 1993-2015 are o evoluție favorabilă, descendentă,
înregistrând valori cuprinse între 12,4‰ la începutul intervalului şi 7,1‰ în anul 2015. Începând cu anul
2003 dinamica mortalității perinatale este una constant descendentă. (Fig. 7).
Fig. 7 Mortalitatea perinatală în România în perioada 1993–2015

Sursa: INSP-CNSISP
8
În context european, pornind de la o valoare aproape dublă față de cea înregistrată în UE în anul 2000, în
România mortalitatea perinatală scade progresiv de la 12,1‰ născuți vii+născuți morți în anul 2000 la
7,3‰ născuți vii+născuți morți în anul 2014.
Fig. 8 Mortalitatea perinatală în România vs UE în perioada 2000-2014

I.4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE

Mortalitatea neonatală precoce (cuprinde totalitatea deceselor survenite în primele 6 zile de viaţă; se
calculează la 1000 născuţi vii şi este inclusă şi în indicatorul mortalităţii infantile) în România își menţine
tendinţa de scădere pentru perioada analizată, de la 6,2‰ născuți vii în anul 2000 la 3,2‰ născuți vii în
anul 2015.
8 6.8
7 6.2 6.1 5.9 6
5.7 5.4
6
la 1000 nascuti vii
4.8
5 4.1
3.7 3.7 3.5 3.4
4 3.2 3.3 3.2
3
2
1
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Fig.9 Mortalitatea neonatală precoce în România în perioada 2000-2015

Sursa: INSP-CNSISP
În anul 2015 judeţele cu o mortalitate neonatală precoce mai mare decât media pe țară au fost Tulcea (6‰
născuți vii), Suceava (5,9‰ născuți vii), Hunedoara şi Vrancea (5,3‰ născuți vii), iar o rată a mortalității
neonatale precoce mai mică s-a înregistrat în judeţele Ialomița (1,6‰ născuți vii), Sibiu și Dâmbovița (1,9‰
născuți vii) şi în Municipiul București (2,1‰ născuți vii).
Cea mai mare creștere a mortalității neonatale precoce în anul 2015 față de anul 2014 s-a înregistrat în
județele: Covasna (4,3‰ născuți vii în anul 2015 față de 2,2‰ născuți vii în anul 2014 ), Vaslui (3,8‰
născuți vii în anul 2015 față de 2,1‰ născuți vii în anul 2014) și Caraș Severin (5,2‰ născuți vii în anul 2015
față de 3,5‰ născuți vii în anul 2014).
9
Fig 10. Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2014

Sursa: INSP-CNSISP
Dinamica mortalităţii neonatale precoce din România comparativ cu UE în perioada 2000-2014, se observă,
conform figurii de mai jos că înregistrează o tendinţă de scădere, de la 6,2‰ născuți vii în anul 2000 la
3,3‰ născuți vii în anul 2014. Prin comparație cu nivelurile și dinamica la nivelul UE deși dinamica este una
favorabilă, de scădere, valorile naționale rămân mai mari decât valorile medii europene 3,3 la mie față de
1,9‰ născuți vii în anul 2014.
Fig. 11 Mortalitatea neonatală precoce în România vs UE în perioada 2000-2014

I.5 MORTINATALITATEA
Mortinatalitatea (numărul de născuţi morţi raportat la 1000 de născuţi vii + născuţi morţi), din perspectiva evoluției
multianuale are o tendință de scădere, de la 6,5‰ în anul 1992 la 3,9‰ în anul 2015. Cea mai mică valoare a
intervalului analizat se înregistrează în anul 2013 – 3,7‰.
10
Fig. 12 Mortinatalitatea în România în perioada 1992-2015

Sursa: INSP-CNSISP
În ceea ce priveşte repartiţia pe medii în anul 2015 faţă de anul 2014 indicele de mortinatalitate scade
pentru mediul urban cu 0,2‰ şi rămâne la aceeași valoare în mediul rural. Județele cu cele mai mari rate de
mortinatalitate în anul 2015 au fost: Covasna (7,6‰), Călărași și Satu Mare (7‰), Arad și Harghita (6,7‰).
Cele mai mici valori ale mortinatalității s-au înregistrat în județele Dolj (0,2‰), Olt (1,3‰) și Brașov (1,5‰).
O creştere apreciabilă a acestui indice se remarcă în judeţele Satu Mare (de la 3,4‰ în anul 2014 la 7‰ în
anul 2015), Suceava (de la 2,6‰ în anul 2014 la 6,2‰ în anul 2015) și Giurgiu (de la 2,6‰ în anul 2014 la
4,7‰ în anul 2015).
Fig. 13 Mortinatalitatea în România vs UE în perioada 2000-2014

În România mortinatalitatea scade de la 5,9‰ în anul 2000 la 4,0‰ în 2014, în timp ce pentru UE rata
crește ușor de la 4,6‰ în anul 2000 la 4,8‰ în anul 2014 (Fig. 13). Analizând figura de mai sus se constată
că, începând din anul 2007, valorile pentru România scad, în timp ce media valorilor pentru UE înregistrează
rate mai mari.
În figura 14 se observă că evoluția în dinamică a mortalităţii la copiii 1-4 ani, în perioada 2002–2015,
prezintă o tendinţă de scădere constantă de la 0,8‰ locuitori în anul 2002 la mai puțin de jumătate 0,3‰
locuitori în 2015, cu mențiunea că în ultimii 3 ani se menține la nivel constant.
11
0.9
0.8
0.8
0.7 0.7
0.7
0.6 0.6
la 1000 loc. 1-4 ani
0.6
0.5
0.5 0.5
0.5 0.4 0.5
0.4 0.4 0.3 0.3 0.3
0.3
0.2
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Fig. 14 Dinamica mortalităţii copiilor 1-4 ani în România în perioada 2002-2015

Sursa: INSP-CNSISP
I.6 MORTALITATEA LA COPII
Conform datelor statistice ale INS numărul de decese pentru grupele de vârstă 0-14 ani înregistrează
scăderi de la 8307 decese în 1997 la 2204 decese în 2015. Din perspectiva valorilor ratei mortalităţii pe grupe
de vârstă se observă o scădere pentru toate grupele de vârstă. Îmbucurător, cea mai accentuată reducere se
înregistreazâ la grupa de vârstă 0-4 ani, de la o valoare maximă de 4,9‰ locuitori în 1995 la 1,8‰ în 2015. În
ultimii 3 ani se observă că indicele stagnează, înregistrându-se aceleași valori în cadrul tuturor grupelor de vârstă.
Fig. 15 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1995-2014

Sursa: INS
12
În anul 2015 în privința structurii deceselor înregistrate pe clase de boli, la copiii şi tinerii de până la vârsta de 19
ani, în ordine descrescătoare, primele 5 clase de boli sunt: leziuni traumatice şi cauze externe, boli ale aparatului
respirator, afecţiuni perinatale, malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale, tumori.
Fig. 16 Structura deceselor 0-19 ani pe principalele cauze de deces în România în anul 2015
Sursa: INSP-CNSISP
Principalele cauze ale mortalității infantile în anul 2015 au fost reprezentate de:
- cauzele perinatale reprezintă 31,9% din total cauze de deces la copiii 0-1 ani în anul 1999, 33,2%
în 2000 şi 37,8% în 2005; din 2003 cauzele perinatale devin principala cauză de deces infantil cu
33,4%, în 2014 se atinge maximul perioadei de 39,3%, scăzând în anul 2015 la 36,4%;
- bolile aparatului respirator, care s-au situat pe primul loc cu 33,6% în 1999, trec din 2000 pe locul
2 după cauzele perinatale, revin pe primul loc cu 31,3% în 2002; în 2013 înregistrează valoarea
minimă a perioadei studiate de 24,0% din totalul deceselor; în 2014 și 2015 se menține la aceeași
proporție de 24,4%;
- anomaliile congenitale au oscilat între 18,0% în 1999 şi 23,6% în 2015, reprezentând a treia cauză
de deces infantil.
Pe grupe de vârstă ierarhia cauzelor de deces este este dominată de afecțiuni specifice vârstei, astfel: grupa
de vârstă sub 1 an (cauze perinatale; boli ale aparatului respirator; malformaţii congenitale) şi grupa 15-19
ani (leziuni traumatice şi cauze externe; tumori).
13
Fig. 17 Structura deceselor pe clase de boli şi grupe de vârstă la copii şi tineri în România, în anul 2015
Sursa: INSP-CNSISP
14
CAP II. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI
II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ
Cu o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al
factorilor de mediu, socio - economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale
de timp, eficienţa programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei,
copilului şi tinerilor.
Sursa informaţiilor
Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate se efectuează anual preşcolarilor (la
intrarea în grădiniţă), elevilor din clasa I-a, IV-a, a VIII-a şi a XII-a, şcoala profesională, la nivelul
colectivităţilor şcolare de către medic şi asistenta medicală, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, în
vederea cunoaşterii nivelului de dezvoltare fizică, prevenirii unor îmbolnăviri, depistării precoce a unor
afecţiuni sau deficienţe, aplicării tratamentului recuperator, orientării şcolare şi profesionale în funcţie de
starea de sănătate.
Semnificaţia pentru sănătatea publică

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate reprezintă un instrument valoros de
evaluare a stării de sănătate atât la nivel individual, cât şi la nivel populaţional, ceea ce face ca acestea să
fie unele dintre cele mai importante metode utililizate în sănătatea publică şi în medicina preventivă.
Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii
reprezintă un important segment din populaţia unui teritoriu. La copii si tineri, sănătatea are situaţia cea
mai favorabilă faţă de adulţi dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi
considerată un indicator al sănătăţii colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele
următoare. Sănătatea copiilor şi tinerilor ar trebui sa fie unul dintre principalele motive de preocupare
pentru decidenţi, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate
acceptabil la generaţiile următoare.
Metodologie
Datele colectate prin examinările medicale la nivelul colectivităţilor sunt centralizate la DSP judeţene, trimise
către INSP unde sunt prelucrate statistic şi analizate. În anul şcolar 2014/2015 examenele de bilanţ au inclus un
număr de 666 869 preşcolari şi elevi proveniţi din mediul urban şi rural (urban 39 județe şi rural 27). Dinamica
numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2015 ilustrată în tabelul de mai jos, are
15
o evoluție oscilantă, înregistrându-se o creștere de la 480693 copii examinați în anul 2002 la un număr de
666869 în anul 2015.
An Nr.copii Nr.județe Nr.județe
școlar examinați urban rural
2002 480 693 36 -
2004 879 717 37 22
2005 817 378 38 26
2006 767 797 39 25
2007 724 041 36 23
2008 723 050 37 21
2009 621 582 33 19
2010 493 941 30 18
2011 759 585 40 26
2012 706 022 38 25
2013 672 241 40 24
2014 494851 38 23
2015 666869 39 27
Tabel 1 Dinamica numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2015
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la
copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2014-2015”
Rezultate
Din punct de vedere al dezvoltării fizice, populaţia de copii din colectivităţile şcolare supuse examenului de
bilanţ în anul şcolar 2014-2015 a înregistat o dezvoltare armonică pentru 74,3% dintre copii și dizarmonică
pentru restul de 25,7%. Structura populaţiei şcolare din punct de vedere al diagnosticului de dezvoltare
fizică înregistrată în anul şcolar 2014/2015, ilustrată în figura de mai jos, este reprezentată în mediul urban
de 72,5% armonici și 27,5% dizarmonici, iar în mediul rural de 82,1% armonici și 17,9% dizarmonici.
90 82.1
80 74.3 72.5
70
60
50
% Armonici
40
25.7 27.5
30 Dizarmonici
17.9
20
10
0
Tara Urban Rural
Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi tinerii
din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2014-2015”
16
Analiza dinamicii diagnosticului de dezvoltare fizică 2002-2015 evidenţiază o dezvoltare fizică foarte bună,
pentru mai mult de 70% dintre copii examinați, aceștia fiind dezvoltaţi armonic. Se observă că, de-a lungul
perioadei urmărite, în mediul urban procentajul de armonici scade cu aproximativ 3 procente, iar în mediul
rural acesta creşte cu aproximativ 7 procente.
100
95
90 85.4
84 85.1
85
82.8 81.9 82.5 83.1 83 82.6 82.1
80.2 80.1
80 75.4
75
75.4 75.4 75.4 76
70 74.6
73 72 71.9 71 71.6 72.5
71.6 71.9
65
60
2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
URBAN RURAL
Fig. 2 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizică armonică 2002-2015

Din perspectiva distribuţiei copiilor cu dezvoltare dizarmonică în funcţie de perioada de dezvoltare, în

mediul urban se observă o predominenţă a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile de
școlari (excepție preșcolarii) fig. 3, iar în mediul rural imaginea este similară (Fig. 4).
5
4.5
4
3.5
3
2.5 D.+ Gr.
2 D. - Gr.
1.5
1
0.5
0
% presc cls.I cls.IV cls.VIII cls.XII prof. stud
Fig. 3 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2014/2015
17
2.5
% 1.5
D.+ Gr. D. - Gr.
1
0.5
0
presc cls.I cls.IV cls.VIII cls.XII prof. stud
Fig. 4 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul rural 2014/2015
Dinamica diagnosticului de dezvoltare pentru populaţia de copii şi tineri examinaţi arată că, din totalul
dizarmonicilor identificaţi, se înregistrează, în ultimul an, o uşoară scădere cu 1% a dizarmoniilor prin plus
de greutate și tot cu 1% o creștere a dizarmoniilor prin minus de greutate (Fig. 5).
100
90
80
70
55.4 57.1 57.6 56.6
60 52.3 51.9
50
40 47.7 48.1
44.6 42.9 42.4 43.4
30
20
10
0
2002 2005 2008 2011 2014 2015
Diz.+ Gr. Diz.- Gr.
Fig. 5 Dinamica frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, România 2002- 2015
Analiza lotului studiat arată în urban un procent sensibil egal de armonici indiferent de genul acestora. În
rural, procentul fetelor cu dezvoltare armonică este cu 3,6 mai mare decat cel al băieților, conform figurilor
de mai jos.
18
În mediul urban, indiferent de genul subiecților, dezvoltarea dizarmonică prin plus de greutate este mai
mare decât cea prin minus de greutate.
În mediul rural, la fete predomină dizarmonia prin plus de greutate, iar la băieți predomină dizarmonia prin
minus de greutate.
11.9
Armonici
15
D. + Gr.
73.1
D. - Gr.
Fig. 6 Profil dezvoltare, fete urban 2014/2015

11.7
Armonici
16.3
D. + Gr.
72
D. - Gr.
Fig. 7 Profil dezvoltare, băieți urban 2014/2015

19
6.6
8.1
Armonici
D + Gr.
85.3 D - Gr.
Fig. 8 Profil dezvoltare, fete rural 2014/2015

9.8
8.5
Armonici
D + Gr.
81.7 D - Gr.
Fig. 9 Profil dezvoltare, băieți rural 2014/2015

În concluzie, informaţiile examenului de bilanţ relevă o evoluţie favorabilă a dezvoltării fizice armonice a
copiilor şi adolescenţilor din colectivităţile şcolare. Totuşi, urmărind dizarmonicii în perioada 2002-2015, se
observă că ponderea copiilor şi adolescenţilor cu dizarmonie prin plus de greutate este din ce în ce mai
mare. Continuarea şi extinderea activităţiii de supraveghere a stării de sănătate a copiilor şi tinerilor prin
examenele de bilanţ, inclusiv în colectivităţile de copii din mediul rural vor permite identificarea precoce a
tendinţelor nefavorabile şi proiectarea intervenţiilor sănătăţii publice în concordanţă cu acestea.
20
II.2 MORBIDITATEA
Sursa informaţiilor
Evaluarea morbidităţii la copii şi tineri se face prin examenele medicale profilactice, efectuate la nivelul
colectivităţilor şcolare de către medic şi asistenta medicală (examene de bilanţ, triaj), cât şi prin cele
efectuate la nivelul cabinetelor de medicină primară.
Semnificaţia pentru sănătatea publică

Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii
reprezintă un important segment din populaţia unui teritoriu. La copii şi tineri, sănătatea are situaţia cea
mai favorabilă faţă, de adulți dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi
considerată un indicator al sănătăţii colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele
următoare. Sănătatea copiilor şi tinerilor ar trebui să fie unul dintre principalele motive de preocupare
pentru decidenţi, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate
acceptabil al generaţiilor următoare.
Metodologiile de evaluare a morbidităţii:

- Prin examenul medical de bilanţ desfăşurat anual în colectivităţile de copii şi tineri din mediul urban şi
rural se evaluează starea de sănătate a grupului țintă studiindu-se morbiditatea generală prin prevalenţa de
perioadă;
- Colectarea anuală de date actualizate din registrele de boli cronice aflate în cabinetele medicale şcolare
(sau în cabinetele individuale ale medicilor de familie, acolo unde nu există cabinet de medicină şcolară);
- Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate, practicată în
colectivităţile de copii şi adolescenţi după fiecare vacanţă şcolară (creşe, grădiniţe, centre de plasament,
şcoli generale, şcoli profesionale, licee).
II.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ
Prin examenele de bilanţ în cursul anului şcolar 2014-2015 au fost înregistrate 168837 cazuri, reprezentând
o morbiditate generală de 25,31% din totalul populaţiei examinate la nivelul ţării, cu diferenţe importante
în privinţa îmbolnăvirilor, în mediul urban, conform tabelului de mai jos.
Medii Număr Copii bolnavi

total copii Nr.total %
examinați
Urban (39 judete) 537698 151042 28.1
Rural (27 judete) 129171 17795 13.8
Total/tara 666869 168837 25.31
Tabel 2. Distribuţia morbidităţii cronice generale în anul şcolar 2014/ 2015
21
Dinamica fenomenului, conform datelor colectate de-a lungul anilor, este una staţionară variind în jurul
valorilor cuprinse între 26% în 2002 şi 25,31% în 2015.
35
30
26 25.5 25.6 25.2
25.2 24.9 25.31
25
24.6 24.1 24.9
20 23 22.9 22.2
15
10
5
0
2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Fig. 10 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, România 2002-2015
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de
bilanţ la copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2014-2015”
Morbiditatea rezultată în urma examinării stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor în anul școlar 2014 –
2015 se menține la valori apropiate de valorile înregistrate în ultimul an, atât în mediul urban cât și în
mediul rural. Pentru populația studiată morbiditatea medie a ultimilor 11 ani 2004-2015 în mediul urban se
situează la 27,5%, iar în mediul rural la 14,5%.
35
28.9 29 28.3 27.9 28.1
30 27.3
25
20
15
16.1 15.9
10 14.7 14.5 13.6 13.8
5
0
2004 2007 2009 2011 2013 2015
%
urban rural
Fig. 11 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, , urban – rural, România 2004 - 2015
22
În perioada 2002-2015 se evidenţiază o creştere a procentului morbidităţii odată cu vârsta pentru toate
categoriile, conform datelor din tabelul de mai jos.
Prescolari% Cls.I% Cls. IV-a% Cls.aVIII-a% Cls.aXII-a Prevalenta medie
Anul % %
2002 17.9 26.3 25.5 28.6 29.8 26.0
2004 12.9 19.2 19.6 25.3 19.5 24.6
2005 13.8 16.8 18.1 25.1 21.1 25.5
2006 14.0 17.3 17.3 23.0 22.5 23.0
2007 13.2 17.0 20.1 22.4 22.5 25.5
2008 14.4 17.6 18.7 21.5 23.6 22.9
2009 16.2 18.3 17.1 21.8 23.5 25.6
2010 14.3 16.1 18.5 20.3 26.1 22.2
2011 16.4 25.0 26.8 28.6 34.7 25.2
2012 15.6 24.0 25.7 28.5 31.7 24.1
2013 15.7 25.4 27.9 29.3 31.5 24.9
2014 16.7 24.9 27.2 31.2 29.8 24.9
2015 16.4 25 27.1 31.2 29.7 25.3
Tabelul 3 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice la copiii şi tinerii din colectivităţi, România 2002 - 2015
Nivelul prevalenţei pe cauze de îmbolnăvire pentru anul şcolar 2014/2015 la nivelul ţării a relevat faptul că
pe primul loc se situează viciile de refracţie, urmate de obezitatea de cauză neendocrină. Următoarele
afecțiuni ocupă locuri diferite în funcție de mediul de proveniență al elevilor.
intarz.mintale usoare 0.51
tulb.comportament 0.52
anemia cr.prin carenta Fe 0.89
alte boli de metab. 0.8
def.castig.ale membr. 0.92
tulb.de vorbire 0.56

0.95
af.cr.amigdale si veget.adenoide 1.013

1.02
Rural
hipotrof.staturala 0.95 Urban

1.22
hipotrof.pond 1.15
1.65
sechele de rahitism 0.84

1.74
def.castig.de col. Vertebrala 2.46
obezitatea de cauza neendocrina 1.39

2.84
Vicii de refractie 1.61

6.65
0 5 10
Fig. 12 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice 2014/2015

23
Analizând datele obţinute prin examenele de bilanţ ale stării de sănătate, în mediul urban se observă că pe
primul loc în ceea ce privește valoarea prevalenţei se situează viciile de refracție cu 23,7% , urmate de
obezitatea de cauză neendocrină cu 10,1% și deformările câștigate ale coloanei vertebrale (8,8%) Fig. 13.
Pentru mediul urban:
- Prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar până la casa a XII-a.

- Prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină are aproximativ aceeaşi caracteristică de curbă cu valori
crescătoare de la preşcolar la clasa a XII-a.
- Deformările dobândite ale coloanei vertebrale au o prevalenţă care creşte odată cu vârsta subiecţilor
examinaţi, începând de la clasa a I-a la clasa a XII-a.
Vicii de refractie
23.7 obezitate de cauza

neendocrina
57.4 10.1
deformari castigate
8.8 ale colanei
vertebrale
altele
Fig. 13 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele studiate în mediul urban 2014/2015
În ceea ce privește ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul rural, pe prima poziție se situează la
fel ca în mediul urban viciile de refracție cu 11,7%, urmate în ordine descrescătoare de obezitatea
neendocrină (10,1%) și hipotrofia ponderală cu 8,4%.
vicii refractie
11.7
10.1 obezitatea
neendocrina
8.4
69.8 hipotrofia ponderala
altele
Fig. 14 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele studiate în mediul rural 2014/2015
24
Pentru mediul rural prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar la clasa a VIII-a, vârful curbei
înregistrându-se la această vârstă; prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină creşte de la preşcolar, la
şcolarul de clasa aVIII-a.
Concluzii
Din analiza datelor centralizate pentru întreaga ţară – mediul urban şi rural în anul şcolar 2014/2015 a
rezultat o prevalenţă medie a morbidităţii generale de 25,3%; morbiditatea din mediul urban fiind mult mai
mare faţă de cea din mediul rural (28,1% faţă de 13,8%).
- În mediul urban valoarea prevalenţei bolilor cronice creşte odată cu vârsta, cea mai mare valoare fiind
înregistrată în clasa a VIII (37%).
- În mediul rural valoarea prevalenţei se descrie ca o curbă relativ crescătoare cu cea mai ridicată valoare la
școala profesională (27,5%).
Pe primul loc, ca de altfel în toţi anii precedenţi, se află viciile de refracţie, urmate de obezitatea de cauză
neendocrină, atât în mediul urban, cât şi în cel rural . Locul al treilea pentru mediul urban este reprezentat
de morbiditatea prin deformaţiile dobândite ale coloanei vertebrale, iar în rural de hipotrofia ponderală.
Trebuie avută în vedere importanţa majoră a efectuării corecte a acestor examene medicale de bilanţ în
vederea depistării din timp a tuturor îmbolnăvirilor şi deficienţelor cu scopul urmăririi permanente şi
tratării corespunzătoare.
Nu trebuie uitat faptul că toate aceste afecţiuni şi deficienţe ale nivelului dezvoltării fizice au un mare
răsunet asupra capacităţii de adaptare la efort a copiilor, deci, cu implicaţii majore asupra procesului
instructiv-educativ şi, mai ales, asupra rezultatelor obţinute de elevi în cadrul acestuia.
Cunoscând influenţa factorilor mezologici, peristatici ai mediului ambiental asupra stării de sănătate, se vor
depista din timp toţi acei factori care pot genera, favoriza sau agrava aceste deficienţe în vederea
ameliorării lor.
Dintre aceştia - cu mare impact asupra stării de sănătate putem aminti:
• alimentație necorespunzătoare
• marile şi frecventele deficienţe ale mobilierului şcolar (degradat, necorespunzător vârstei şi mai ales
scopului),
• nerespectarea curbei de efort a elevilor la întocmirea programelor şcolare şi la programarea tezelor şi
testelor,
• un iluminat artificial total necorespunzător în sălile de clasă, ateliere şi laboratoare.
25
• Una din cele mai grave deficienţe în sezonul rece este imposibilitatea asigurării temperaturii normale în
interiorul colectivităţilor de copii şi tineri. Corelat cu acest fapt este nerespectarea corespunzătoare a
microclimatului (supraaglomerare în sălile de clasă, lipsa de aerisire şi ventilaţie, lipsa de curăţenie).
Toţi copii şi tinerii depistaţi cu afecţiuni cronice trebuie să fie corect dispensarizaţi şi trataţi în scopul
evitării apariţiei complicaţiilor şi sechelelor, în vederea recuperării totale a acestora.
26
II.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE DE MEDICINĂ PRIMARĂ
Din datele colectate de către Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătatea Publică din cadrul
Institutului Național de Sănătate Publică București, prin raportările primite din cabinetele de medicină
primară (medicina de familie) în anul 2015 reies următoarele:
Indici la 100000 locuitori (incidența specifică)

Morbiditate înregistrată Incidența Incidența Incidența Incidența Incidența
total țară 0-14 ani 0-4 ani 5-9 ani 10-14 ani
TOTAL 75159.0 156830.9 203035.0 147097.1 124747.3
Bolile infecțioase și parazitare 2640.8 9133.7 10776.1 9996.6 6769.7
Tumori 450.8 97.3 132.8 69.0 93.6
Bolile sângelui, ale organelor
hematopoietice și unele tulburări ale 878.7 2259.7 3100.6 2018.1 1741.1
mecanismului de imunitate
Boli endocrine, de nutriție și metabolism 2876.0 3200.4 4729.5 2496.6 2525.0
Tulburări mintale și de comportament 1159.8 624.6 506.8 699.8 655.5
Bolile sistemului nervos 1601.9 500.9 269.3 410.5 802.5
Bolile ochiului și anexelor sale 2604.9 5046.6 5545.4 4962.0 4679.5
Bolile urechii și apofizei mastoide 2358.9 4981.1 5999.6 4931.0 4107.5
Bolile aparatului circulator 4756.7 278.6 231.2 280.6 319.5
Bolile aparatului respirator 29214.2 100446.1 136545.4 94254.6 73948.5
Bolile aparatului digestiv 8386.9 12411.2 14700.1 11590.8 11164.1
Bolile pielii și țesutului celular
3958.1 10121.3 12804.3 8805.4 9018.0
subcutanat
Bolile sistemului osteo-articular, ale
6599.1 699.4 242.6 475.6 1340.6
mușchilor, țesutului conjunctiv
Bolile aparatului genito-urinar 5004.1 2634.1 2447.7 2303.8 3137.6
Sarcina, nașterea și lăuzia 143.1 2.3 0.0 0.0 6.7
Unele afecțiuni a căror origine se
20.8 134.5 432.5 0.0 0.0
situează în perioada perinatală
Malformații congenitale, deformații și
55.4 258.1 612.1 118.6 78.0
anomalii cromozomiale
Simptome, semne și rezultate
anormale ale investigațiilor clinice și de 1039.5 2369.0 3035.7 2224.2 1910.5
laborator
Leziuni traumatice, otrăviri și alte
1409.1 1632.1 923.2 1459.9 2449.7
consecințe ale cauzelor externe
Tabel nr 4. Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină de familie în anul 2015
Sursa: INSP-CNSISP
27
După cum se poate observa din tabelul de mai sus:

• morbiditatea înregistrată pentru grupa de vârstă 0-4 ani este mai mare decât la grupele de vârstă
5-9 ani și 10-14 ani; excepție fac următoarele grupe de boli: tulburările mintale și de
comportament, bolile sistemului nervos, aparatului circulator, sistemului osteoarticular, mușchilor,
țesutului conjunctiv, leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe.
• La toate grupele de vârstă, patologia aparatului respirator se situează pe primul loc ca incidență.
• Patologiile cele mai frecvente care afectează copiii la toate grupele de vârstă includ boli ale
aparatului digestiv, ale pielii și țesutului subcutanat, boli infecțioase și parazitare precum și boli ale
urechii și apofizei mastoide.
II.2.3 ANII DE VIAȚĂ AJUSTAȚI CU DIZABILITATEA (DALY)
DALY este un indicator standardizat ce reprezintă un an de viață sănătoasă pierdut din cauza decesului
prematur şi dizabilităților de severitate specificată.
Din datele publicate de către OMS în anul 2014, pentru copii din grupa de vârstă 0-4 ani, ierarhia cauzelor
medicale care generează „povara bolii”, exprimată prin DALY, este dominată de infecțiile respiratorii
inferioare, anemie, anomaliile congenitale și în special cele cardiace și de complicațiile asociate
prematurității, unele dintre acestea fiind afecțiuni cu potențial mare de prevenire.
Alte boli infectioase 383
Boli diareice 518
Alte leziuni fara intentie 581
Alte afectiuni neonatale 777
Asfixie si traumatism la nastere 1,209
Anemie feripriva 1,519
Alte anomalii congenitale 2,624
Anomalii congenitale cardiace 2,719
Complicatii ale prematuritatii 6,029
Infectii respiratorii inferioare 6,058
DALY la 100000
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000
Fig. 15 Povara îmbolnăvirilor la vârsta de 0-4 ani, principalele 10 cauze, DALY la 100000 locuitori, anul 2012
Sursa: WHO, Global Health Estimates Summary Tables 2014
28
Pentru grupa de vârstă 5-14 ani principalele cauze medicale care generează pierdere de ani de viață
sănătoasă sunt: anemia feriprivă, depresia, astmul broşic, tulburările comportamentale ale copilului,
accidentele rutiere precum şi consecințele accidentelor rutiere.
Epilepsie 209
Alte leziuni fara intentie 244
Inec 249
Infectii respiratorii inferioare 325
Dureri lombare si cervicale 327
Accident rutier 338
Tulburari comportamentale ale copilului 354
Astm 499
Depresie 631
Anemie feripriva 643
DALY la 100000 0 100 200 300 400 500 600 700
Fig. 16 Povara îmbolnăvirilor la vârsta de 5-14 ani, principalele 25 cauze, DALY la 100000 locuitori, anul 2012
Sursa: WHO, Global Health Estimates Summary Tables 2014
După cum se observă în figurile de mai sus principalele cauze care generează DALY la copiii din România
sunt reprezentate de un amestec între boli netransmisibile şi accidente dar şi depresie, boli infecțioase,
anemie.
Posibilitatea de a evalua povara bolii, pe cauze, pe grupe de vârstă şi comparativ pe perioade lungi de timp,
chiar cu anumite grade de incertitudine a datelor, este extrem de importantă pentru evaluarea a cât de
adecvat a răspuns și anticipat sistemul de sănătate la nevoile populaţiei.
29
II.2.4 EVALUAREA MORBIDITĂŢII CRONICE PRIN DISPENSARIZARE ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII

ŞI TINERI
Dispensarizarea are ca obiectiv prevenirea, combaterea şi recuperarea bolilor cronice prin supravegherea
medicală organizată a unor categorii de indivizi sănătoşi sau bolnavi şi aplicarea măsurilor medico-sociale
corespunzătoare; este o metodă de prevenire, combatere şi recuperare, fiind aşadar un instrument de lucru
valoros pentru sănătatea publică. Dispensarizarea este o metodă complexă de organizare a ocrotirii
sănătăţii în cadrul instituţiilor curativ-profilactice, care prevede supravegherea activă a sănătăţii a unor
grupe de oameni, după particularităţile lor fiziologice (copii de toate vârstele, adolescenţi, femei gravide) şi
a persoanelor cu anumite afecţiuni (ulcer gastroduodenal, tuberculoză, boli cardiovasculare, oncologice,
venerice, psihice etc). Se realizează prin diagnosticarea activă şi precoce a bolilor cronice sau cu potenţial
de cronicizare, prin studierea şi înlăturarea cauzelor care contribuie la apariţia şi răspândirea lor şi prin
luarea unor anumite măsuri sociale, curativ-profilactice şi sanitar-igienice. Are drept scop păstrarea şi
întărirea sănătăţii populaţiei, creşterea longevităţii şi a calităţii vieţii, studierea profundă a legăturii dintre
modificările patologice apărute şi mediul înconjurător, în special a factorilor sociali.
Descrierea morbidităţii cronice prin boli dispensarizabile în colectivităţile de copii şi tineri se face prin
calcularea prevalenţei pe an şcolar la nivelul cabinetelor medicale şcolare.
Dinamica raportărilor primite anual de la nivelul Dsp-urilor, înregistrează o creștere în intervalul 2002-2015
de la un număr de 22 județe în anul 2002 la 35 în anul 2015, excepție făcând anii 2009 cu 22 și 2010 cu 24
de județe. În anul şcolar 2014-2015: s-au primit raportări de la 34 de judeţe şi Municipiul București, deci 35
de raportări.
45 36 40 38
34 38
40 32 35 36 35
30 34
35
30 22 22 24
25
20
15
10
5
0
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Fig. 17 Dinamica numărului de județe care au raport în perioada 2002-2015

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2014-2015”
30
Din datele înregistrate, prevalenţa bolilor cronice la

Prevalenta pe tara 15.5
nivel naţional pentru copiii cu vârste cuprinse între Vrancea 8
0 şi 19 ani, aflaţi în evidenţa cabinetelor medicale Tulcea 3.34
şcolare este de 15,5% (faţă de 13,75% în anul 2014); Timis 29.84
Teleorman 6.36
cea mai scăzută valoare s-a înregistrat în judeţul
Suceava 5.99
Caraș Severin – 3%, iar cea mai ridicată valoare s-a Sibiu 18.49
înregistrat în Cluj 34,57% (Fig. 18). Satu Mare 23.45
Salaj 9.22
Ponderea primelor 10 boli cronice (cu cea mai Prahova 18.36
Neamt 18.67
ridicată prevalenţă) care reprezintă ~ 71,39% din
Mures 19.13
totalul cazurilor de boală, comparativ cu celelalte 53 Mehedinti 16
de boli cronice înregistrate, care reprezintă doar Maramures 15
Iasi 18
28,61% din numărul total de cazuri (Fig. 19).
Ialomita 15.93
Hunedoara 13.6
vicii refractie Harghita 12.21
Gorj 6.63
vicii de postura
Giurgiu 14
Galati 19.74
obezitate
2.78% neendocrina
Dolj 3.76
2.79%
2.96% Constanta 8.61
astm bronsic
3.38% Cluj 34.5
24.44%
3.69% Caras Severin 3
alte boli cronice
4% ale ap. locomotor Calarasi 9.33
4.38% Buzau 8.86
tulburari de
vorbire Bucuresti 25.21
9.19% 10.69% hipotrofie
Braila 10.55
ponderala Brasov 11.28
manifesta
retard psihic si Bistrita 15.29
intelect de limita Bihor 15.35
spasmofilie Bacau 14
Arges 15.62
Fig. 19 Structura morbidităţii cronice dispensarizate-top 10 Arad 26.97
boli cronice Alba 18
Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin %
dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar
0 10 20 30 40
2014-2015” fig. 18 Prevalenţa medie a bolilor cronice dispensarizate în
cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2014-2015, pe
judeţe şi pe ţară
31
În ceea ce privește prevalenţa primelor zece boli cronice dispensarizate în anul şcolar 2014-2015, ilustrată
în figura următoare, se poate observa că viciile de refracție ocupă prima poziție cu 4,25% , urmate de viicile
de postură cu 1,65% și obezitatea neendocrină 1,42%, celelalte boli înregistrând valori ale prevalenței sub
1%.
tulburari nevrotice si de… 0.43
spasmofilie 0.43
retard psihic si intelect de… 0.45
hipotrofie ponderala manifesta 0.52
tulburari de vorbire 0.57
alte boli cronice ale ap.… 0.62
astm bronsic 0.68
obezitate neendocrina 1.42
vicii de postura 1.65
vicii refractie 4.25
0 1 2 3 4 5
Fig. 20 Prevalenţa primelor 10 boli cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2014-2015
Analiza prevalenţei bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2014-2015 pe
cicluri de învăţământ arată că, cea mai ridicată valoare se înregistrează la elevii din ciclul gimnazial – 19.51%
(Fig. 21).
25
19.51
20
15.87 16.58
15
10.63
10
5 2.41
0
cresa gradinita cl.I-IV cl. V-VIII cl.IX-XII
%
Fig. 21 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2014-2015, pe cicluri de învăţământ
Valorile mici înregistrate la copiii din creşe pot fi interpretate şi prin prisma unei supravegheri medicale
deficitare a colectivităţilor de copii cu vârstă mică; aceşti copii sunt în grija medicilor de familie iar medicii
32
care se ocupă de colectivităţile de copii (medicii şcolari) nu deţin date privind morbiditatea prin boli cronice
la aceste grupe de vârstă. Aceste date se pot obţine doar printr-o foarte bună colaborare între medicii de
familie, medicii şcolari şi Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană. Absenţa datelor reprezintă un factor de
eroare în calcularea prevalenţei medii pe ţară: un alt factor de eroare este reprezentat şi de populaţia de
referinţă care nu a fost raportată corect şi complet în toate judeţele analizate. De asemenea, nu trebuie
uitat faptul că foarte mulţi copii de vârstă mică nu sunt cuprinşi în colectivităţi (creşe şi grădiniţe de stat).
În concluzie, din raportările primite de la cabinetele medicale şcolare în ultimii ani reiese că prevalenţa
bolilor cronice dispensarizabile la copii şi tineri se menţine ridicată. Dispensarizarea corect întocmită nu se
poate realiza decât printr-o strânsă colaborare interdisciplinară, cu implicarea medicilor de familie, a
medicilor şcolari, a pediatrilor şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor în igiena copiilor şi tinerilor, cărora le
revine sarcina de a colecta, centraliza şi prelucra datele din teritoriu pentru o descriere generală a
fenomenului şi pentru elaborarea de programe profilactice care să asigure îmbunătățirea stării de sănătate
a populaţiei infantile.
33
II.2.5. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN TRIAJUL EPIDEMIOLOGIC ÎN COLECTIVITĂȚILE DE

COPII ŞI TINERI
Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate practicată în colectivităţile
de copii şi adolescenţi. Triajul epidemiologic se efectuează prin: anamneză succintă, termometrizare,
examen clinic al cavităţii buco-faringiene, examen clinic al tegumentelor şi mucoaselor de către medici şi
cadre medii. Identificarea potenţialului epidemiologic din creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli
generale, licee, în cadrul efectuării triajului epidemiologic arată orientarea profilactică a acţiunilor medico-
sanitare şi social economice privind ocrotirea sănătăţii populaţiei.
Triajul epidemiologic efectuat la începutul acestui an şcolar 2014-2015 ,“triajul după vacanţa de vară” a
cuprins un număr de 2 260 885 copii şi adolescenţi, din care 641 629 din mediul rural şi 1 619 256 din
mediul urban.
Numărul de copii examinaţi în cadrul triajului epidemiologic a crescut în ultimii ani, de la un număr de 928
923 de copii examinaţi prin examenul de triaj în anul şcolar 2007/2008, s-a ajuns la un număr de 2 260 885
copii examinaţi în anul şcolar 2014/2015 (Fig. 22).
Numar
3000000
2.417.518
2500000 2324844
2280861
2.260.885
2.162.786
2000000
1.563.973
1500000
1050183
1000000 928.923
500000
0
2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015
An scolar
Fig. 22 Dinamica numărului copiilor şi adolescenţilor examinaţi în ultimii ani şcolari
Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2014-2015”
Din totalul de copii examinaţi, au fost diagnosticaţi cu boli infecto-contagioase şi parazitare 26 048,
înregistrându-se o prevalenţă de moment a bolilor infecto-contagioase şi parazitare de 1,15% (Fig. 23).
34
1.60 1.48
1.40
1.18 1.12 1.13 1.15
1.20
1.00
0.80
0.63
0.60 0.46
0.40 0.28
0.20
-
% 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015
Ani scolari
Fig. 23 Dinamica prevalenţei de moment a bolilor transmisibile în ultimii ani şcolari
Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele
0,576% (din care 0,003% angine cu streptococ B hemolitic), urmate de pediculoză 0,337%, micoze 0,067%,
scabie 0,013% și boala diareică acută 0,004% .
Varicela 0.001
Angine strept. β hemol. 0.003
BDA 0.004
Scabie 0.013
Micoze 0.067
Pediculoza 0.337
Angine 0.576
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
Fig. 24 Prevalenţele de moment ale bolilor transmisibile diagnosticate la începutul anului şcolar 2014-2015
În condiţii epidemiologice sezoniere, patologia este dominată de infecţiile acute ale căilor respiratorii
superioare, întâlnite, de fapt, la toate vârstele (Fig. 25).
Scoli prof Angine
Licee Pediculoza
Scoli Micoze
Gradinite
Scabie
Centre de plasament
Angine cu SH
Crese
BDA
% 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8
Fig. 25 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi la începutul anului şcolar 2014-
2015
35
În dinamică, în ultimii ani, cazurile de angină depistate la triajul de la începutul anului școlar sunt cu valori
între 0,36% și 0,57% (Fig. 26).
An scolar 2014/2015 0.576
An scolar 2013/2014 0.595
An scolar 2012/2013 0.62
An scolar 2011/2012 0.63
An scolar 2019/2011 0.41
An scolar 2009/2010 0.36
An scolar 2008/2009 0.54
An scolar 2007/2008 0.36
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
Fig. 26 Angina-prevalenţe de moment în ultimii ani şcolari

Depistarea cu ocazia triajului a anginelor cu SβH+, în ultimii ani a înregistrat oscilaţii mari de la 0,001 la
0,03% (datorate probabil şi dificultăţilor obiective privind recoltarea exudatelor faringiene la copiii cu
angine prezumtiv streptococice). Dificultăţile de depistare sunt cu atât mai mari cu cât 10-20% din copii
sunt purtători sănătoşi. În anul şcolar 2014/2015 prevalenţa de moment a fost 0,003% (Fig. 27).
An scolar 2014/2015 0.003

An scolar 2013/2014 0.008
An scolar 2012/2013 0.006
An scolar 2011/2012 0.009
An scolar 2010/2011 0.03
An scolar 2009/2010 0.005
An scolar 2008/2009 0.03
An scolar 2007/2008 0.03
An scolar 2006/2007 0.001
%
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035
Fig. 27 Dinamica prevalenţei de moment a anginelor cu SβH+, în ultimii ani şcolari

36
Pediculoza prezintă la începutul acestui acest an şcolar o prevalenţă per total colectivităţi de 0,337%.
(Fig.28).
An scolar 2014/2015 0.337
An scolar 2013/2014 0.312
An scolar 2012/2013 0.29
An scolar 2011/2012 0.32
An scolar 2010/2011 0.51
An scolar 2009/2010 0.22

%
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
Fig. 28 Dinamica prevalenţelor de moment ale pediculozei, în ultimii ani şcolari

Triajul epidemiologic efectuat după vacanţa de iarnă a cuprins un număr de 1 672 944 copii şi adolescenţi,
din care 430 955 din mediul rural şi 1 241 989 din mediul urban.
Comparativ cu triajul epidemiologic de la începutul anului şcolar, efectuat în septembrie 2014 - când
prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate a fost de 1,154%, observăm că la triajul după vacanţa de
iarnă, în ianuarie 2015, prevalenţa de moment a fost mai mare, 1,265% (Fig. 29).
Incidenta generala ianuarie 2015 1.265
Incidenta generala septembrie 2014 1.154
% 0 0.5 1 1.5
Fig. 29 Prevalenţa de moment septembrie 2014-ianuarie 2015
În figura 30 se observă prevalenţa îmbolnăvirilor prin boli infecţioase şi parazitare diagnosticate, în cadrul triajului epidemiologic
după vacanţa de iarnă.
37
Angine 0.759
Pediculoze 0.302
Micoze 0.058
Varicela 0.022
Scabie 0.007
Boala diareica acuta 0.005
Angine streptococice β hemol. 0.004
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8
Fig. 30 Prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate după vacanţa de iarnă

Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele
(0,759% ), urmate de pediculoză (0,302%), micoze (0,058%), varicelă (0,022%), scabie (0,007%), BDA
(0,005%) , angine cu streptococ B hemolitic (0,004%). Scarlatina a fost depistată doar la un copil din mediul
urban (Fig. 30).
În ceea ce priveşte distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi, în figura următoare se observă că, cea mai
ridicată frecvenţă a acestora se înregistrează în centrele de plasament (3,763%), apoi în şcoli profesionale
(2,202%), în grădiniţe (1,669%), creșe (1,327%), şcoli generale (1,214%), urmate de licee (1,006%).
Centre plasament 3.763
Sc. profesionale 2.202
Gradinite 1.669
Crese 1.327
Sc. generale 1.214
Licee 1.006
%
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Fig. 31 Distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2015”

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2014-2015
38
După vacanța de iarnă, patologia este dominată, la fel ca la începutul anului școlar, de infecţiile acute ale
căilor respiratorii superioare, înregistrându-se valori ușor crescute la toate grupele de vârstă (Fig.32).
Angine strept.β
hemol.
Scoli profes. Boala diareica

acuta
Licee
Scabie
Scoli generale
Varicela
Gradinite
Centre plasament Micoze
Crese
Pediculoza
0
0.5 %
1
1.5 Angine
Fig. 32 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2015

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2014-2015
39
CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI

III.1 EVALUAREA PROFILULUI DE RISC PSIHO-SOCIAL ÎN COMUNITĂȚI ȘCOLARE
”Va exista întotdeauna ceva mult mai urgent decât protejarea stării de bine a copiilor. Dar niciodată nu va
exista ceva mai important.” (1)
"Este mai ușor să clădești copii puternici, decât să repari adulți distruși." (Frederick Douglass)
Mediul psiho-social școlar se referă la mediul social, relațiile interpersonale în școală și felul în care elevii și
personalul interacționează, dar se referă și la experiența elevilor referitoare la procesul de învățare. A fost
demonstrat faptul că mediul fizic, social și emoțional în care personalul și elevii petrec o mare parte din
fiecare zi, poate afecta sănătatea lor fizică, emoțională și mentală și starea de bine, precum și rata
abandonului școlar. (2) Faptul că sănătatea şi rezultatele educaţionale sunt legate intrinsec, şi că şcoala
reprezintă locaţia ideală pentru eforturi în ambele direcţii, se bucură de o largă recunoaștere și a generat,
ca urmare, dezvoltarea a numeroase programe internaţionale având ca scop ameliorarea deopotrivă a
învăţării şi sănătăţii prin intermediul şcolii (3).
Necesitatea de a promova starea de bine a copiilor este, ca imperativ moral, larg acceptată, iar ca imperativ
pragmatic, este la fel de demnă de prioritate, incapacitatea de a proteja și promova starea de bine a
copiilor fiind asociată cu un risc crescut mai târziu în viață, într-o gamă largă de aspecte. Acestea variază de
la afectarea dezvoltării cognitive, la performanțe școlare slabe, de la competențe și așteptări reduse, la
productivitate și câștiguri reduse, de la rate mai mari ale șomajului la dependență crescută de asigurări
sociale, la prevalența crescută a comportamentelor antisociale și implicarea în criminalitate, la o mai mare
probabilitate de consum de droguri și abuz de alcool, la niveluri mai ridicate ale nașterilor în rândul
adolescentelor, creșterea costurilor de îngrijire medicală și o incidență crescută a bolilor psihice (4).
Indicatorii utilizați pentru a măsura starea de bine copiilor din punct de vedere educativ reflectă, în linii
mari, angajamentul fiecărei națiuni de a asigura dreptul fiecărui copil de a fi pregătit în mod adecvat pentru
cererile și provocările din lumea în care va trăi.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization) a dezvoltat Profilul de mediu psiho-social
pentru a ajuta deopotrivă profesorii, elevii şi părinţii în demersul de realizare a unui climat psiho-social
pozitiv în şcoli, ca mijloc de ameliorare a calităţii şcolii şi promovare a bunăstării fizice şi mentale a
tinerilor.(5) Mediul şcolar fiind unul dintre multiplii determinanţi ai calităţii şcolii, evaluarea profilului de
mediu psiho-social are o eficienţă maximă dacă este utilizată ca parte integrantă a unor eforturi extinse de
creare a unor şcoli prietenoase şi promotoare ale sănătăţii copilului.
WHO recomandă utilizarea Profilului de mediu psiho-social ca parte integrantă a eforturilor de promovare a
sănătăţii prin intermediul şcolii, în conjuncţie cu instrumentele din Local Action: Creating Health
Promoting Schools, WHO/ School/00.3 (Acţiune Locală: Crearea şcolilor promotoare ale sănătăţii).
Cercetări care au urmărit mediul de au arătat că poate exista o relaţie puternică între condiţiile de mediu
social şi bunăstarea emoţională pe termen scurt şi lung. (6). Având în considerare timpul petrecut de către
copii la şcoală, dimensiunea psiho-socială a şcolii a stârnit interesul unui număr tot mai mare de cercetători
preocupaţi de impactul şcolii asupra sănătății și bunăstării emoţionale a tinerilor. MacIntosh a elaborat o
teorie conform căreia „reacţiile pozitive în şcoală pot creşte probabilitatea elevilor de continua procesul
instructiv educativ, de a dezvolta angajamente faţă de procesul de învăţare şi de a utiliza această instituţie
40
în avantajul lor”.(7) Astfel, un climat pozitiv, suportiv în şcoală poate avea o contribuţie critică pentru
realizările academice. Selecţia eşantionului reprezentativ pentru fiecare unitate de învăţământ s-a efectuat
în conformitate cu recomandările cuprinse în documentul WHO - Creating an Environment for Emotional
and Social Well-Being: An important Responsability of a Health-Promoting and Child-Friendly School.
METODOLOGIE
Studiul a fost coordonat metodologic de către Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj şi implementat de
către specialiştii din DSP-urile teritoriale. În intervalul şcolar 2014-2016 au fost incluse în studiu un număr
de 40 unităţi de învăţământ, în cadrul cărora au fost chestionaţi 2362 elevi şi 1633 cadre didactice. Pentru
identificarea factorilor de risc psihologici și sociali din mediul școlar a fost utilizat Chestionarul de profil
psiho-social, care conține o serie de întrebări concepute cu intenţia de a ajuta la conştientizarea
importanţei mediului psiho-social sanogen şcolar în rândul personalului şcolar şi elevilor, precum și la
identificarea caracteristicilor pozitive ale mediului şcolar şi a celor care necesită a fi îmbunătăţite.
Instrumentul evaluează condiţiile din şcoală, activităţile şcolare din şi din afara programului şcolar şi în
timpul drumului între şcoală şi casă. Procedura de studiu a fost concepută pentru a sigura
confidenţialitatea datelor şi participarea voluntară. S-au utilizat chestionare cu auto-administrare care pe
prima pagină includ instrucţiunile de completare și care nu conţin informaţii despre identitatea
respondentului. Pentru fiecare şcoală în parte s-au calculat suma scorurilor, media pe arie şi media pe
întrebare pentru fiecare din cele 7 arii calitative ale chestionarului. Aspectele investigate în cadrul fiecărei
arii a chestionarului sunt formulate ca afirmaţii, iar întrebarea pentru fiecare afirmaţie este „Cât de mult se
potriveşte şcolii dvs.?”. Scala de răspuns este cuprinsă între 1 şi 4 (deloc, puţin, destul de mult, foarte mult).
Numărul de itemi ai ariei înmulţit cu 4 va oferi rezultatul maxim, ideal al ariei. Pentru fiecare şcoală s-au
evidenţiat ariile calitative deficitare care s-au situat în primele 3 ranguri, separat din punctul de vedere al
cadrelor didactice şi elevilor.
REZULTATELE au evidențiat:
Aria calitativă 1. Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare

Atmosfera prietenoasă acoperă o gamă largă de activităţi. În această arie este inclusă atitudinea
binevoitoare faţă de elevii nou veniţi în şcoală, în special faţă de cei care încep un nou an şcolar, astfel încât
să se simtă încrezători. La nivel naţional, în această arie a fost înregistrată din partea o medie de 3,13/ item
în rândul cadrelor didactice, iar pentru elevi o medie de 2,74/ item. Se observă că din perspectiva
profesorilor şcoala asigură în mare măsură un climat adecvat, dar din perspectiva elevilor cerinţele pentru
asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi încurajatoare sunt acoperite într-o mai mică
măsură. Rezultatele observate relevă necesitatea ca şcolile să-şi revizuiască o serie de aspecte legate de
această arie calitativă şi să stabilească mecanisme eficiente de feed-back între profesori şi elevi pentru
identificarea deficienţelor şi stabilirea de măsuri pentru corectare.
Aria calitativă 2. Susţinerea cooperării şi învăţării active

Cooperarea este o caracteristică importantă a şcolilor care promovează sănătatea şi atitudinea prietenoasă
faţă de copii. Promovarea grupurilor mici de lucru în clasă şi contactul cooperant între elevi este esenţial în
crearea unei atmosfere prietenoase, aceasta putând reduce stereotipiile şi ameliora relaţiile dintre elevii
41
proveniţi din diferite grupuri sociale şi etnice. Acest tip de învăţare oferă elevilor capacitatea de a-şi asuma
responsabilitatea în procesul de învăţare. O experienţă de învăţare în cooperare le va permite să-şi exprime
gândurile ca parte a procesului învăţare - gândire. În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor
o medie de 2,96/ item, iar din partea elevilor de 2,59/ item, scoruri care plasează învăţarea activă şi
cooperarea, atât din perspectiva profesorilor cât și din cea a elevilor, într-o zonă deficitară, rezultatele ariei
punctând necesitatea unei mai atente implementări a procedurilor de învăţare. Tehnicile active de învăţare,
cum ar fi jocul de roluri, proiecte şcolare /comunitare, proiecte de cercetare bazate pe anumite teme, ar
putea fi noi pentru unii profesori şi prin urmare se impune formarea acestora pentru dobândirea de abilităţi
şi încredere în folosirea lor. Deoarece există unele capcane, elevii desemnaţi să lucreze în grupuri mici
putând să nu coopereze, fără o implementare atentă a procedurilor de învăţare, ei pot continua să lucreze
independent.
Aria 3. Interzicerea pedepsei fizice şi a violenţei

Pedeapsa corporală este o încălcare a drepturilor copilului. Legea internațională a drepturilor copilului
stipulează dreptul copiilor la protecție juridică față de pedepsele corporale. (8) Violenţa faţă de elevi, în
forma pedepsei corporale, poate fi sancţionată legal, fiind văzută ca o formă de abuz al copilului. Pedeapsa
corporală nu este necesară deoarece nu numai că nu dă rezultate, suprimând doar pentru o perioadă scurtă
comportamentul nedorit, dar creează pe de altă parte o atmosferă de teamă care nu este favorabilă
învăţării. Şcoala trebuie să lupte pentru realizarea unui mediu şcolar echilibrat, cald, cu interesul pozitiv şi
implicarea adulţilor, pe de o parte, şi stabilirea unor limite clare pentru comportamentele inacceptabile, pe
de altă parte. Se recomandă sancționarea pentru nerespectarea limitelor, dar nu prin metode fizice. În
această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o medie de 3,33 /item, iar din partea elevilor de 2,91
/item, ceea ce denotă că din perspectiva profesorilor există în mare măsură politici de interzicere a
pedepsei fizice şi violenţei, chiar dacă din cea a elevilor acestea nu se situează la nivelul dorit. Existenţa
unor reguli clare şi corecte şi aplicarea lor cu consecvenţă este vitală pentru menţinerea disciplinei.
Scorurile ariei denotă necesitatea creări de oportunităţi pentru ca profesorii să poată dobândi cunoştinţe şi
deprinderi care să le permită să facă faţă violenţei la diverse niveluri, mergând de la agresiunea verbală, de
tipul poreclelor şi rumorii în clasă, până la intervenţia în cadrul unor încăierări.
Aria 4. Intoleranţa faţă de agresivitate, hărţuire şi discriminare

Depresia, anxietatea și izolarea se numără printre efectele cele mai dăunatoare ale intimidării și hărțuirii,
care pot avea un impact de durată asupra identității și stimei de sine a unui copil, la acestea adăugându-se
comportamente auto-distructive, cum ar fi fuga de la domiciliu, auto-vătămarea și chiar tentative de
suicid. Intimidarea şi hărţuirea pot face ca mersul la şcoală să reprezinte o experienţă neplăcută şi dacă
sunt persistente pot avea influenţe pernicioase asupra sănătăţii mentale, în special în relaţie cu depresia şi
suicidul. Copiii au dreptul fundamental de a se simţi în siguranţă la şcoală şi de a fi scutiţi de asuprire,
umilire intenţionată şi pericole potenţiale cauzate de intimidare şi hărţuire. În această arie, şcolile au
obţinut din partea profesorilor o medie de 3,26 /item, iar din partea elevilor de 2,80 /item, ceea ce denotă
că în pofida faptului că profesorii consideră că şcolile dispun în mare măsură de politici ferme şi mecanisme
de combatere a agresivităţii, intimidării, hărţuirii şi discriminării, în timp ce elevii nu se simt pe deplin
protejaţi şi consideră că unităţile de învăţământ nu au politici clare şi proceduri de combatere a agresivităţii
şi hărţuiri şi de abordare a victimelor. Elevii consideră că profesorii nu sunt suficient de implicaţi în
prevenirea discriminării şi a excluderii. Se impune discutarea în mod deschis a problemei şi conceperea
unor planuri clar de acţiune pentru a aborda intimidarea, hărţuirea şi consecinţele lor. Părinţii trebuie
42
încurajaţi să lucreze în parteneriat cu profesorii pentru a preveni escaladarea a o serie de comportamente

indezirabile. Profesorii trebuie să sesizeze schimbarea de la tachinarea în joacă la insultă, să fie capabili să
contracareze agresiunea fizică de îndată ce devine evidentă. Mentori din rândul elevilor pot să-şi asume
responsabilitatea pentru integrarea în şcoală a nou-sosiţilor şi a celor singuratici. Creşterea capacităţii şi
motivării elevilor pentru cooperare pot conduce la reducerea agresivităţii în şcoală. Intervenţiile de succes
necesită ameliorări marcate ale climatului şcolar, în special în termenii ordinii şi disciplinei, întăririi
atitudinilor pozitive faţă de şcoală şi muncă pentru reducerea numărului de victime, injurii, traume
emoţionale şi comportamente anti-sociale de tipul vandalismului.
Aria 5. Dezvoltarea activităţilor creative

Una dintre trăsăturile cheie ale şcolilor care promovează sănătatea şi atmosfera prietenoasă este
asigurarea locurilor şi oportunităţilor de joacă, socializare şi participare la activităţi recreaţionale creative
pentru elevi. (9) În consolidarea procesului de învăţare, odihna şi relaxarea joacă un rol important. Este
important ca şcoala să asigure oportunităţi, facilităţi şi timp pentru învăţarea unor meşteşuguri şi arte şi
condiţii în care elevii să poată acţiona fără presiunea performanţei sau a evaluării. Participând la jocuri,
copii descoperă prin intermediul jocului mai multe despre ei înşişi şi modul lor de a se comporta în anumite
situaţii, dobândind deprinderi necesare pentru independenţă, organizare, negociere şi arbitraj. În această
arie, şcolile au obţinut din partea o medie de 3,02 /item, iar din partea elevilor de 2,60 /item. Este aria
şcolară care a obţinut cele mai mici scoruri, atât din partea profesorilor, cât şi a elevilor, ceea ce denotă
faptul că nu sunt asigurate într-o măsură suficientă locuri de joacă şi oportunităţi de dezvoltare a
capacităţilor creative ale elevilor. Se impune ca şcolile să analizeze aceste aspecte şi să caute modalităţi de
ameliorare. Idei simple, cu costuri reduse, cum ar fi utilizarea de pietre, marcaje colorate pentru
delimitarea unor locuri pentru diverse jocuri, pot fi deopotrivă distractive şi eficiente în acest scop.
Solicitarea de idei în acest sens din partea elevilor poate aduce soluţii novatoare, simple, eficiente şi
agreate de către aceştia.
Aria 6. Legătura dintre şcoală şi familie prin implicarea părinţilor

Implicarea părinţilor în activităţile şcolare şi luarea deciziilor este un pilon esenţial al şcolilor care
promovează sănătatea şi atmosfera prietenoasă. Familia şi şcoala sunt cele două instituţii fundamentale
care influenţează copiii. Deşi predarea este de importanţă primară pentru învăţare, nu este posibil să se
ignore familia din care provine copilul, fără ca aceasta să genereze riscuri potenţiale ale învăţării eficiente.
În această arie, la nivel naţional a fost obţinut din partea profesorilor o medie de 3,32 /item, iar din partea
elevilor o medie de 2,85 /item, denotând o implicare destul de redusă a părinţilor. Este important ca şcolile
să-şi revizuiască politicile în acest domeniu, pentru a întări relaţia dintre familie şi şcoală, contactul dintre
familie şi şcoală fiind benefic învăţării. Având informaţii referitoare la situaţia familială şi la necesităţile
copilului, profesorii îl pot înţelege mai bine şi îşi pot adapta modul de predare, iar probabilitatea de a-i
ignora tradiţiile şi valorile deprinse în familie ducând în felul acesta la contradicţii, conflicte şi nefericire,
este mult redusă. Părinţii care au sentimente pozitive faţă de şcoală şi implicare în viaţa şcolii pot fi cei mai
buni avocaţi ai valorilor şcolare, încurajând pregătirea temelor acasă, promovând politicile împotriva
hărţuirii şi oferind suport pentru cooperare. Absenţa contactului între şcoală şi familie, duce la trecerea
neobservată a problemelor şi schimbărilor majore din viaţa copilului, în timp ce un climat pozitiv în şcoală şi
o relaţie bună şcoală-familie vor asigura mediul pentru dezvoltarea unor niveluri ridicate de auto-încredere
şi stimă de sine.
43
Aria 7. Promovarea oportunităţilor egale de participare la luarea deciziilor

Şcolile prietenoase şi promotoare ale sănătăţii asigură elevilor suportul emoţional şi social şi îi ajută să
dobândească încrederea de a vorbi liber despre şcoală şi viaţa lor în cadrul acesteia. Pe măsură ce se
maturizează, este posibil de a conferi elevilor o contribuţie mai importantă în luarea deciziilor referitoare la
reguli, drepturi şi disciplină în şcoală. Printr-o contribuţie la modul de organizare şi funcţionare a şcolii,
copiii găsesc şcoala mai atractivă şi prietenoasă. În această arie, şcolile au obţinut din partea profesorilor o
medie de 3,17 /item, iar din partea elevilor de 2,66 /item. Dacă profesorii consideră că şcoala promovează
într-o măsură destul de mare oportunităţi egale în luarea deciziilor, elevii sunt de părere că implicarea lor
este redusă în acest domeniu, scorul fiind unul dintre cele mai scăzute, imediat după aria calitativă 5.
Sentimentul excluderii sau inegalităţii (îndeosebi pentru motive ce nu ţin de controlul personal) este
dăunător pentru stima de sine şi demnitate. Elevii care sunt trataţi ca egali şi cred în şansa lor de a avea
succes ca oricare altă persoană, nu au numai o probabilitate mai mare de a-şi atinge potenţialul intelectual,
dar îşi vor preţui şcoala pentru mediul prietenos şi de susţinere şi vor fi mai toleranţi cu cei care sunt
„diferiţi”.
Stabilirea priorităţilor de intervenţie

Diagrama pe care sunt figurate scorurile ideale /item ale celor 7 arii calitative, alături de scorurile /item ale
profesorilor şi elevilor din şcolile investigate, evidenţiază ariile prioritare de intervenţie pentru ameliorarea
climatului psiho-social şcolar la nivel naţional.
III Diagrama climatului psiho-social şcolar
0
1 2 3 4 5 6 7
scor elevi scor profesori scor maxim
Fig. 1 Diagrama climatului psiho-social
PROFESORII apreciază că Aria calitativă 2 - Susţinerea cooperării şi învăţării active reprezintă prima
prioritate pentru ameliorarea mediului psiho-social şcolar, urmată de Aria calitativă 5 – Dezvoltarea
activităţilor creative şi Aria calitativă 1 - Asigurarea unei atmosfere prietenoase, recompensatoare şi
încurajatoare.
ELEVII consideră, la fel ca și profesorii, ca primă prioritate Aria calitativă 2 - Susţinerea cooperării şi
învăţării active, urmată de Aria calitativă 5 – Dezvoltarea activităţilor creative şi Aria calitativă și Aria
calitativă 7 - Promovarea oportunităţilor egale şi participarea la luarea deciziilor.
La modul global prima prioritate se conturează a fi Aria calitativă 2, elevii şi profesorii apreciind deopotrivă
că Aria calitativă 5 – care se referă la dezvoltarea activităţilor creative a obţinut scoruri care o plasează în
rangul II al priorităţilor deopotrivă din perspectiva elevilor şi a profesorilor, evidenţiindu-se în felul acesta ca
44
o altă arie prioritară de intervenţie. Instrumentul utilizat, validat în cadrul unui studiu pilot permite
evaluarea cantitativă a mediului şcolar, creând bazele unei analize de tip SWOT a fiecărei şcoli în parte.
Investigarea unui eşantion reprezentativ de şcoli la nivel naţional a oferit oportunitatea unei analize a
mediului psiho-social din învăţământul românesc, cu conturarea punctelor tari şi slabe, stabilind în felul
acesta cadrul şi priorităţile de acţiune pentru ameliorarea climatului psiho-social şcolar din România.
Analiza întreprinsă a conturat ca priorităţi pentru ameliorarea mediului psiho-social şcolar, deopotrivă din
perspectiva elevilor cât şi a profesorilor, susţinerea cooperării şi învăţării active și dezvoltarea activităţilor
creative. Avantajele unui mediu şcolar pozitiv constau în bunăstarea şi fericirea, întărirea sentimentului de
apartenenţă şi o mai bună calitate a vieţii celor implicaţi în procesul instructiv-educativ și indirect, poate
avea ca rezultat performanţe academice mai bune. De asemenea, poate modifica unele aspecte negative
ale vieţii şcolare prin reducerea intimidării şi hărţuirii, injuriilor şi absenteismului şcolar. Pe de altă parte,
are potenţialul de a diminua sterotipiile, teama, anxietatea, depresia şi pierderea motivaţiei. În plus,
sentimentele de bunăstare în timpul copilăriei şi adolescenţei pun temelii solide pentru o bună sănătate la
maturitate. Starea de bine nu este o problemă individuală și privată. Interdependența tinerilor în cadrul
școlii și comunității extinse arată că starea de bine a individului este legată de stare de bine a altora și este
important ca elevii să perceapă școala ca mediu sigur, bazat pe sentimente de grijă și respect. La rândul ei,
școala trebuie să fie în stânsă legătură cu comunitatea, deoarece starea de bine a elevilor este potențată
atunci când școala se bazează pe expertiza, aportul și susținerea comunitară.
Bibliogarfie
1.UNICEF Office of Research, 2013. ‘Child Well-being in Rich Countries: A comparative overview’, Innocenti Report Card
11, UNICEF Office of Research, Florence
2. Jamal F., Fletcher A., Harden A., Wells H., Thomas J., Bonell C. (2013) The school environment and student health: a systematic
review and meta-ethnography of qualitative research. BMC Public Health, 13(798), 1-11)
3. Jamal F., Fletcher A., Harden A., Wells H., Thomas J., Bonell C. (2013) The school environment and student health: a systematic
review and meta-ethnography of qualitative research. BMC Public Health, 13(798), 1-11; Bradley B and Greene A (2013). Do health
and education agencies in the United States share responsibility for academic achievement and health? A review of 25 years of
evidence about the relationship of adolescents' academic achievement and health behaviors. Journal of Adolescent Health, 52 (5),
523-32)
4. Duncan, G., K. Telle, K. Ziol-Guest and A. Kalil (2009). ‘Long-run Impacts of Early Childhood Poverty: Comparative evidence from
Norwegian registry data and the U.S’, PSID, paper prepared for the conference ‘The Long-run Impact of Early Life Events’. Michigan:
National Poverty Center, University of Michigan, March 12-13 2009; Johnson, R. and R. Schoeni (2007). ‘The Influence of Early-Life
Events on Human Capital, Health Status, and Labor Market Outcomes over the Life Course’, Working Paper Series. Berkeley, CA:
Institute for Research on Labor and Employment, UC Berkeley).
5. WHO. Local Action: Creating Health-Promoting Schools, WHO/SCHOOL/00.3. Information Series on School Health, WHO
2000, www.unicef.org)
6. European Agency for Safety and Health at Work – EU-OSHA, 2013, Well-being at work: creating a positive work environment,
Literature Review )
7. MacIntosh JI. Dimensions and determinants of school social climate in schools enrolling middle year students. SSTA Research
Centre Report #91-04. Saskatchewan, Canada)
8. Committee on the Rights of the Child (2006), General Comment No. 8: The right of the child to protection from corporal
punishment and other cruel or degrading forms of punishment (arts. 19; 28, para. 2; and 37, inter alia) CRC/C/GC/8).
9. (Ros McLellan, Maurice Galton, Susan Steward and Charlotte Page, The Impact of Creative Partnerships on the Wellbeing of
Children and Young People, Final Report to Creativity, Culture and Education (CCE), Available at:
http://www.creativitycultureeducation.org/).
45
III.2 UTILIZAREA MODELULUI ECOLOGIC PENTRU INTERVENŢIILE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI LA

ELEVI
Violenţa în rândul tinerilor este o cauză de îngrijorare în majoritatea ţărilor din lume. Strategia regiunii OMS
Europa „Investing in children: the European child and adolescent health strategy 2015–2020” situează
intervențiile destinate prevenirii violenței și abuzului emoțional asupra copiilor și adolescenților ca una din
prioritățile de intervenție, definite prin aria tematică 37, dedicată specific acestui domeniu. În acest sens
OMS recomandă ţărilor membre evaluarea magnitudinii violenţei ca problemă de sănătate publică la elevi
şi a factorilor de risc în relaţie cu aceasta, conform modelului ecologic, conform rezoluţiei Adunării
Mondiale a Sănătăţii WHA 49.25/1996.
Și Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile copilului subliniază responsabilitatea

socială de a proteja persoanele mai tinere de 18 ani, de a le oferi asistenţă şi servicii adecvate şi sprijină
dreptul la un mediu sigur fără violenţă.
Raportul Comisiei UE privind factorii sociali determinanţi ai sănătăţii subliniază că distribuţia inegală de
putere, venituri, bunuri şi servicii duce la inechități în starea de sănătate a populației din diferite ţări
europene. (1) Mulţi dintre factorii de risc în relaţie cu violenţa sunt legaţi de aceşti determinanţi sociali, de
condiţiile de viaţă de zi cu zi, în diverse societăţi. Inegalităţile de şanse se manifestă în inegalitatea mult
diferită a violenţei în rândul tinerilor din ţările europene. Cartierele periculoase/nesigure, nivelul ridicat al
şomajului, un număr mare de baruri, prezenţa comerţului ilegal de droguri, lipsa reţelelor sociale şi un
acces limitat la educaţie şi servicii de sănătate predispun tinerii la confruntarea cu violenţa interpersonală.
Se recomandă anihilarea sau reducerea acestor factori determinanţi ai violenţei cât mai devreme, în
copilărie.
Bătaia este cea mai comună formă de violenţă interpersonală şi se asociază cu răniri intenţionate de
diferite gravităţi, care de multe ori necesită îngrijiri medicale sau chiar spitalizare. (2)
Prevalenţa bătăilor scade în raport cu vârsta în cele mai multe ţări şi regiuni din lume. Declinul apare între
11 şi 15 ani fiind cel puţin de 10% la băieţi şi de 5% la fete. Aproximativ 25% din băieţi şi 7% dintre fete
raportează că au fost implicaţi într-o bătaie de cel puţin trei ori în ultimul an. Diferenţele de frecvenţă între
sexe sunt semnificative statistic, frecvenţa înregistrată la băieţi fiind de trei ori mai mare decât cea
înregistrată la fete, în toate ţările şi la toate grupele de vârstă. Prevalenţa bătăilor raportate este mai
scăzută la vârsta de 15 ani, faţă de valoarea observată la 11 sau 13 ani. (3)
Bătaia este comună vârstelor mici. Copiii mai mari sunt implicaţi, mai frecvent, în alte forme de violenţă,
precum cea verbală sau emoţională. Eforturile pentru prevenirea violenţei fizice ar trebui să se adreseze
intervenţiilor care promovează dezvoltarea abilităţilor verbale şi sociale la vârste mici, rezolvarea
conflictelor pe cale paşnică, precum şi introducerea unor programe şcolare eficiente în vederea reducerii
bătăii la vârsta adolescenţei.
Statisticile arată asocierea violenţei cu abuzul de substanţe şi folosirea armelor. Copiii cu comportament
violent provin de multe ori din familii cu probleme, sunt copii cu rezultate şcolare mediocre sau slabe.
46
Studiul întreprins a avut ca scop reducerea frecvenţei actelor de violenţă la adolescenţi. Pentru aceasta şi-a
propus identificarea factorilor de risc (relaţionali, socio-culturali, ambietali) şi a celor de protecţie conform
modelului ecologic, în vederea realizării unor intervenţii de profilaxie sau combatere ţintite.
METODOLOGIE
Pornind de la aceste considerente, studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat
metodologic de către Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj şi implementat de către specialiştii din DSP-
urile teritoriale, prelucrările statistice realizându-se de către CNSISP, a avut ca obiectiv general evaluarea
magnitudinii şi a gravităţii violenţei în rândul elevilor, iar ca obiective specifice: identificarea predictorilor
riscului înalt – randament şcolar slab, religiozitate redusă şi angajarea în munca la negru; identificarea
factorilor de risc în relaţie cu comportamentul violent, conform modelului ecologic – factori relaţionali
(violenţa domestică, divorţialitatea), factori socio-culturali (şomajul membrilor familiei, venit mediu redus
pe membru de familie, frecvenţa participării la servicii religioase, rezultate şi expectanţe şcolare minime) şi
factori ambientali ( condamnări ale membrilor familiei, angajarea elevilor în munca la negru între 20-30 ore
pe săptămână); iniţierea activităţilor ţintite de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate.
În cadrul studiului au fost investigați prin metoda chestionarului un număr de 4612 elevi. Instrumentul
utilizat a fost YRBSS (Aria comportamentului agresiv) – elaborat de CDC SUA anul 1990, în vederea
monitorizării comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri. Acest instrument a fost adaptat
particularităților socio-economice și cultural educative din țara noastră. Chestionarul YRBSS este utilizat în
studii populaționale în statele din U.E. și nu numai.
47
Tabelul 1 Factori de protecție și factori de risc pentru violență conform modelului ecologic
Sursa: Risk and Protective Factors for Adolescent Substance Use (and other Problem Behavior) Alaska Division of Behavioral Health January 2011
Factori de protecție Factori de risc
Caracteristici native ale individului sau condiții în familie, Factorii de risc sunt caracteristici individuale condiţii
școală sau comunitate care ajută tânărul să facă față cu familiale sau din şcoală, comunitate care cresc
succes încercărilor din viață și să neutralizeze factorii de probabilitatea ca tinerii să se angajeze în
risc comportamente cu risc
Legătura cu familia/ataşamentul faţă de Istoric familial de probleme comportamentale X
X
familie Managementul problemelor familiale X
Stil parental educativ pozitiv X Conflicte familiale X
Atitudine parentală permisivă în problema
X
Familia
Trăieşte într-o familie cu ambii părinţi comportamentelor cu risc
Acces la substanţe nepermise şi arme, la domiciliu X

Părinţi cu nivel educaţional înalt X
Expectanţe parentale înalte în ceea ce Deces prin suicid al prietenilor al membrilor familiei
X X
priveşte rezultatele şcolare sau tentative de suicid
Conectat la şcoală/ataşat de şcoală X
Rezultate şcolare slabe X
Ca elev participă la activităţi extracuriculare
Școala
Intervenţia precoce a serviciilor de sprijin

Lipsa angajamentului/interesului pentru şcoală X
Climat școlar ocrotitor
Este în legătură cu alţi adulţi pozitivi Acces la alcool/alte droguri
X X
(relaţie/ataşament)
Acces la arme de foc X
Societate-mediu
Siguranţă, ajutor, ataşament din partea

X Legi şi norme comunitare favorabile utilizării
Comunitate
vecinilor X
drogurilor, armelor de foc şi crimei
Tranziţie şi mobilitate
Infrastructura comunitară puternică (servicii
Slab ataşament faţă de vecini şi comunitate
pentru toate necesităţile) X
dezorganizată
Politici locale şi statale, suport norme de
X Sărăcie X
sănătate şi programe pentru copii şi tineri
Iniţierea comportamentelor cu risc la vârste
X
Angajarea în activităţi pozitive în mod timpurii
X
semnificativ Experienţe abuzive în copilărie (fizice, sexuale sau
X
alte violenţe familiale)
Individ-grup de prieteni de aceeaşi vârstă
Calităţi personale pozitive Pierderea identităţii culturale

Identitate culturală şi conectare la Factori constituţionali X
identitatea culturală Expunerea în media în copilărie X
Comportamente antisociale începute devreme şi
Autopercepţie pozitivă X
persistente
Prieteni care sunt angajaţi în probleme
X
Grupul de prieteni de aceeaşi vârstă- model comportamentale
pozitiv Atituni favorabile comportamentelor cu risc
(incluzând slaba percepţie a riscului, a răului)
Credinţă religioasă sau spirituală Implicat într-o gaşcă X
Înfăţişare fizică corespunzătoare unei vârste mai
Înalt grad al nivelului de valori X mari decât vârsta reală (şi decât grupul de prieteni
de aceeaşi vârstă)
Munceşte pentru bani mai mult de 20 ore pe
Abilitățile de viață și competențele sociale X
X săptămână
(social emoționale/abilități profesionale)
Percepţia riscului de moarte prematură X
48
REZULTATE PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC ÎN RELAȚIA CU COMPORTAMENTUL VIOLENT

CONFORM MODELULUI ECOLOGIC
Factori de risc relaționali în legătură cu comportamentul violent
Factorii de risc relaționali și comportamentul violent
În baza studiilor de specialitate vizând comportamentele cu risc pentru sănătate s-a realizat un inventar al
factorilor de risc și a celor de protecție. În ceea ce privește violența, relațiile cu membrii familiei sau cu alte
persoane din proximitate sunt considerate factorii de risc prioritari. Abuzul fizic sau neglijarea sunt
predictori pentru actele de violență (până la crimă), iar conflictele dintre părinți, fizice sau verbale, sunt
predictori pentru dezvoltarea comportamentului antisocial sau a comportamentelor delicvente.
Comportamentul violent în relaţie cu starea civilă a familiei

100%
80% 75,3%
70,3%
64,6%
60%
40%
23,8% 25,7%
19,3%
20% 9,7%
5,4% 5,9%
0%
Căsătoriţi Divorţaţi Concubinaj
niciodată 1-3 ori/an > 3 ori pe/an
Fig. 2 Relatția dintre starea civilă a familiei și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Aproape şase din o sută elevi cu frecvente acte de agresivitate provin din familii cu părinţi divorţaţi. Zece
elevi din o sută cu frecvente acte de agresivitate fac parte din familii cu părinţi care trăiesc în concubinaj şi
cinci din o sută fac parte din familii cu părinţi căsătoriţi.
Comportamentul violent în relaţie cu violenţa domestică și climatul familial
100%
80% 75,6%
60% 54,1%
40% 31,4%
19,3%
20% 14,5%
5,1%
0%
Calm Violent
Fig. 3 Relatția dintre climatul familial și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
49
Aproape 15 din o sută elevi aparţinând familiilor cu un climat tensionat au prezentat acte de
violenţă/agresivitate. Prevalenţa elevilor cu comportament agresiv manifestat în mod frecvent, este de trei
ori mai redusă în familiile cu un climat familial calm.
Comportamentul violent în raport cu relaţiile parentale

100%
80% 74,6%
60%
42,1%
40% 33,3%
24,6%
20,0%
20%
5,4%
0%
Pozitivă Cu agresiuni
Fig. 4 Relatția dintre relația parentală și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Aproape 25 din o sută elevi care fac parte din familii în care s-au înregistrat acte de agresivitate fizică între
părinţi au prezentat în mod frecvent un comportament agresiv. În familiile cu relaţii parentale pozitive,
prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate fizică a fost de patru ori mai redusă faţă de cea a
elevilor provenind din familii în care se înregistrează acte de agresivitate fizică între părinţi.
Comportamentul violent al elevilor în relaţie cu pedepsele fizice
100%
79,7%
80%
60% 54,6%
40% 32,6%
16,6%
20% 12,7%
3,7%
0%
Nu Da
Fig. 5 Relatția dintre pedepsele fizice și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Mai mult de 12 din o sută elevi supuşi pedepselor fizice în familie au prezentat în mod frecvent acte de
agresivitate. În familiile în care nu se aplică pedepse fizice copiilor, prevalenţa elevilor cu manifestări
agresive frecvente este de trei ori mai redusă, respectiv aproape 4 din o sută elevi .
50
Factori de risc socio-culturali în relaţie cu comportamentul violent

Factorii sociali, respectiv politicile sociale şi economice care menţin inegalităţile socio-economice între
diferite grupuri, accesul la arme de foc, norme sociale şi culturale diferite (dominarea femeilor de către
bărbaţi, a copiilor de către părinţi, utilizarea violenţei ca metodă de rezolvare a conflictelor) sunt alţi factori
de risc pentru diferite tipuri de violenţă.
Modelul ecologic se desfăşoară la niveluri multiple, arătând intervenţia factorilor la fiecare nivel.
Programele de prevenire, adresându-se multitudinii de factori de risc, trebuie să opereze la multiple

niveluri: la nivel individual, suport pentru completarea studiilor secundare; la nivel relaţional, efort pentru
prevenirea abuzării copilului şi a violenţei partenerilor; la nivel comunitar, programe de educație și
intervenție pentru reducerea consumului de alcool şi, la nivel social, pentru reducerea şomajului şi a
inechităţilor socio-economice.
Factorii de risc comunitari pentru violenţă includ factori situaţionali (utilizarea rutelor nesigure spre şcoală,
cartiere sărace), mobilitate rezidenţială înaltă, rata înaltă a şomajului, lipsa protecției prin intermediul
agenților comunitari în şcoli, cluburi, baruri, lipsa locurilor de muncă şi existenţa drogurilor în diferite
locaţii.
Comportamentul violent în relaţie cu situaţia economică a familiei

100%
80% 74,9% 74,3%

69,4%
60%
40%
18,7% 20,3% 21,9%
20% 8,8%
6,4% 5,4%
0%
Ridicat Mijlociu Scăzut
Fig. 6 Relatția dintre venitul familiei și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Şase din 100 elevi din familii cu nivel economic ridicat au prezentat comportamente agresive în mod
frecvent. În cazul familiilor cu nivel economic redus frecvenţa acestora a fost uşor mai crescută 8 din 100
copii au manifestat în mod frecvent comportamente agresive.
Comportamentul violent în relaţie cu frecvenţa participării la servicii religioase
100%
76,7% 74,8%
80% 70,3%
60%
40%
22,7% 18,7% 19,5%
20%
7,1% 4,6% 5,8%
0%
Rareori 1-2 o ri/lună Săp tămânal
nicio d ată 1-3 ori/an > 3 ori pe/an
Fig. 7 Corelația dintre frecventarea bisericii și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
51
Şapte din o sută elevi care nu participă la servicii religioase și aproape 6 din 100 elevi care participă
săptămânal au prezentat în mod frecvent acte de agresivitate/violenţă.
Comportamentul violent în relaţie cu randamentul şcolar
100%
78,8%
80% 72,7%
57,4%
60%
40% 27,3%
21,6%
16,6% 15,3%
20%
4,5% 5,7%
0%
Bun Mijlociu Scăzut
Fig. 8 Corelația dintre randamentul școlar și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate a fost de trei ori mai redusă în grupul elevilor cu
randament şcolar bun comparativ cu grupul elevilor cu randament şcolar scăzut. Expectanţele şcolare
superioare modelează comportamentul, în sensul adoptării conduitelor pozitive și al învăţării traiului în
comun.
Factorii de risc ambientali în relaţie cu comportamentul violent

Comportamentul violent în relaţie cu antecedentele penale în familie
100%
80% 74,8%
59,2%
60%
40% 29,8%
19,7%
20% 11,0%
5,5%
0%
Nu Da
Fig. 9 Corelația dintre antecedentele penale în familie și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Prevalenţa elevilor cu un comportament agresiv/violent manifestat în mod frecvent în familiile în care nu s-

au înregistrat antecedente penale, a fost de două ori mai redusă decât prevalenţa acestor elevi în familiile
cu antecedente penale.
52
Comportamentul violent în relaţie cu prestarea muncii la „negru” remunerate
100%
76,2%
80%
61,9% 57,9%
60%
40% 31,1% 27,6%

18,7%
20% 14,5%
5,1% 7,0%
0%
Nu 1-5 ore/săpt. 6-30 ore/săpt
Fig. 10 Corelația dintre muncile remunerate și frecvența actelor de violență a elevilor (N=4612)
Mai mult de 14 din 100 elevi care au prestat muncă la „negru” remunerată au prezentat în mod frecvent
acte de agresivitate/violenţă. Prevalenţa elevilor, cu un asemenea tip de comportament, a fost de aproape
trei ori mai redusă în subgrupul elevilor care nu au prestat astfel de munci. Studiul a relevat că munca la
„negru” remunerată poate influenţa evoluţia comportamentală, fie prin anturajul nepotrivit, fie prin
reducerea timpului alocat pregătirii şcolare.
CONCLUZII
Modelul ecologic de evaluare a violenţei constituie un instrument valoros în profilaxia şi combaterea

violenţei la adolescenţi.
Prin identificarea factorilor de risc şi a factorilor de protecţie în relaţie cu violenţa se direcţionează în mod
ţintit resursele umane şi financiare (uneori precare).
Studiul a dat posibilitatea ierarhizării factorilor de risc şi a factorilor de protecţie după cum urmează:
Factori de risc: Rang (R)1 Acte de agresivitate fizică în familie; R2 Pedepse fizice aplicate de către părinţi;
R3 Climat familial tensionat; R4 Angajarea în munca la negru, remunerată
Factori de protecţie: Rang (R) 1 Expectanţe şcolare superioare; R2 Randament şcolar bun; R3 Relaţii
intrafamiliale armonioase; R4 Participare constantă la serviciile religioase; R5 Educaţie prin metode
nonviolente
Bibliografie
1.European Report on Preventing Violence and knife Crime among Young People, WHO 2010.
2. (Sursa: Krug, E., Dahlberg, I., Mercy J., Zwi, A. & Rafael, L. (eds.) (2002). World Report on Violence and
Health.http://whqlibdoc.who.int/hq/2002/9241545615.pdf (12/08/2007); Butchart A, Phinney A, Check P, Villaveces A. Preventing
violence: a guide to implementing the recommendations of the World Report on violence and health. Department of injuries and
violence Prevention, World Health Organization; 2004.
3. Sursa: Krug, E., Dahlberg, I., Mercy J., Zwi, A. & Rafael, L. (eds.) (2002). World Report on Violence and Health. On line version,
http://whqlibdoc.who.int/hq/2002/9241545615.pdf (12/08/2007); Butchart A, Phinney A, Check P, Villaveces A. Preventing
violence: a guide to implementing the recommendations of the World Report on violence and health. Department of injuries and
violence Prevention, World Health Organization; 2004.
53
III.3 IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR CU RISC LA

ELEVI ÎN CONTEXTUL STĂRII DE BINE
În anul 2013 UNICEF a publicat raportul referitor la starea de bine a copiilor din 29 de ţări europene cu
economii dezvoltate, printre care a fost inclusă şi România (UNICEF Office of Research (2013).(1) Ca un
imperativ moral, necesitatea de a promova starea de bine a copiilor a fost larg acceptată de toți
participanții. Ca un imperativ pragmatic, este la fel de demnă de prioritate incapacitatea protejării și a
promovării stării de bine la copii, fapt asociat cu un risc crescut, într-o gamă largă de aspecte, mai târziu în
viață. Aceste rezultate variază de la afectarea dezvoltării cognitive, la performanțe școlare slabe, de la
competențe și așteptări reduse la productivitate și câștiguri reduse, de la rate mai mari ale șomajului la
dependență crescută de asigurări sociale, la prevalența crescută a comportamentelor antisociale și
implicarea în criminalitate, la o mai mare probabilitatea de consum de droguri și abuz de alcool, la niveluri
mai ridicate ale nașterilor în rândul adolescentelor și creșterea costurilor de îngrijire medicală și o incidență
crescută a bolilor psihice. (2)
Fig. 11 Arii de impact ale stării de bine la copii și tineri
În anul 2013 UNICEF, cu ocazia publicării raportului stării de bine a copiilor din 29 de ţări europene cu
economii dezvoltate, a prezentat evaluarea stării de bine în baza a cinci dimensiuni parametrice: 1.
sănătate și siguranță; 2. bunăstare materială; 3. educație; 4. comportamente și riscuri; 5. condiții de locuit
și de mediu.
Dimensiunea 4 – comportamente și riscuri conține trei componente separate: 1. deprinderi sănătoase de
alimentaţie şi activitate fizică; 2. comportamente ce reprezintă pericole imediate (abuz de alcool, droguri,
violenţă, sarcini nedorite la adolescente, rezultate şcolare slabe); 3. stări şi comportamente secundare
creşterii și dezvoltării într-un mediu violent: anxietate, depresie, înclinaţie spre violenţă etc.
54
Motivarea abordării comportamentelor cu risc pentru sănătate din perspectiva stării de bine la elevi rezultă
din faptul că:-> starea de bine este strâs legată de învățare -> existența sau absența stării de bine a elevului
afectează angajamentul și succesul în procesul de învățare -> imperativul de moment în ceea ce priveşte
procesul instructiv- educativ constă în convingerea educatorilor cu privire la potenţialul pe care starea de
bine îl poate avea pentru o schimbare pozitivă: ce este necesar pentru promovarea stării de bine și cum
poate deveni starea de bine o forţă puternică în procesul de învăţare şi dezvoltare a elevilor.
METODOLOGIE
Studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat metodologic de către Centrul Regional
de Sănătate Publică Cluj şi implementat de către specialiştii din DSP-urile teritoriale, prelucrările statistice
realizându-se de către CNSISP. Studiul a avut ca scop evaluarea comportamentelor cu risc la elevii din
România dintr-o nouă perspectivă, aceea de determinanți ai stării de bine.Examinările s-au realizat pe un
eşantion naţional de elevi cu vârste cuprinse între 15-19 ani, reprezentativ statistic (N=7953). S-a utilizat
metoda chestionarului, instrumentul folosit fiind Youth Risk Behavior Surveillance System CDC – SUA.
Analiza consumului de alcool a vizat următoarele componente: consumul ocazional de alcool; plasarea
consumului ocazional de alcool la elevii din România în context European; vârsta inițierii consumului de
alcool; vârsta inițierii consumului de alcool în România în context European; consumul frecvent de alcool.
Consumul ocazional de alcool
50
41.74
39.08
40 43.08
30 34.59 32.96 28.98 B

20 F
10
0
2010 2012 2014
Fig. 12 Procentul elevilor care au consumat ocazional alcool
În intervalul 2010-2014 evoluția consumului rar de alcool (1-5/30 zile) a fost descendentă atât la băieți cât
și la fete. Există o diferență constantă de frecvență de 10% între băieți și fete, pe tot intervalul evaluat (Fig.
12).
55
Consumul ocazional de alcool la adolescenţi –

România în context european Vârsta inițierii consumului de alcool
Conform datelor studiului HBSC, România se 20 17.35 17.04

plasează pe locul 8 în ordinea descrescătoare a
frecvenţelor elevilor de 15 ani care consumă cel 15
puţin o dată pe săptămână alcool, frecvenţe 8.73

10
înregistrate într-un şir de 42 state (Fig.13). 6.68
5.37
4.85
5
Malta 26 32 0
Bulgaria 17 32 sub 9 ani 9 - 10 ani 11 -12 ani 13 -14 ani 15 - 16 ani peste 17
Italia 18 32 ani
sub 9 ani 9 - 10 ani
Croatia 13 33 11 -12 ani 13 -14 ani
Ungaria 18 29 15 - 16 ani peste 17 ani
Grecia 18 29
Israel 11 29 Fig. 14 Distribuția elevilor care au consumat alcool în relație cu
Romania 10 30 vârsta inițierii consumului
Moldova 13 23
Cehia 14 20
Albania 10 23
Austria 11 În figura de mai sus se poate observa că unii din
23
Danemarca 12 20 subiecții intervievați au menționat inițierea
Olanda 13 18 consumului de alcool chiar sub vârsta de 9 ani, însă
Slovacia 11
11
19 cele mai mari frecvențe s-au înregistrat la 13-14
Belgia (Flamanda) 18
Slovenia 11 18
ani (17,35%) și 15-16 ani (17,04%).
Germania 8 19
Ucraina 10 18
Macedonia 9 18
Scotia 11 16
Tara Galilor 1214
Belgia (Franceza) 9 17
Franta 8 16
Luxemburg 9 14
Armenia 7 18
Anglia 1012
Polonia 9 13
Lituania 6 13
Canada 8 12
Estonia 7 12
Spania 8 11
Elvetia 6 11
Rusia 6 12
Portugalia 4 11
Letonia 4 10
Groenlanda 2
Finlanda 4 8
Suedia 45
Irlanda 4 6
Norvegia 34
Islanda 23
0 10 20 30 40
Fete Baieti
Fig. 13 Distribuția consumului ocazional de alcool la copii de
15 ani la nivel european
Sursa: Health Behavior in School Aged Children International
Report from 2013/2014 Survey (WHO)
56
Vârsta inițierii consumului de alcool în România în

context european Conform datelor studiului HBSC, dintr-un număr de
41 de ţări, România s-a plasat pe locul 13, după
Lituania care a ocupat prima poziție, în ordinea
Lituania 15 25 descrescătoare a frecvenţelor elevilor de 15 ani care
Estonia 17 21
13
au început să consume alcool la vârsta de 13 ani sau
Bulgaria 19
Letonia 12 14 mai devreme de această vârstă.
Finlanda 12 14
Scotia 12
12
Croatia 6 16
Slovacia 10
12 Consumul frecvent de alcool
Cehia 9 12
Danemarca 10
11 6
Tara Galilor 10
10 5.32
Ungaria 9 11 5
3.94
Romania 4 16 4
Anglia 9 10 4.02 B
Ucraina 6 13 3
2.69
Albania 6 13 F
9
2
Malta 9
Canada 8 10 1
Slovenia 6 0.77 1.03
11 0
Moldova 4 12 2010 2012 2014
Germania 7 9
Polonia 88 Fig.16 Procentul elevilor care au consumat frecvent alcool în
6
ultimele 30 de zile
Austria 10
Franta 67
Spania 67 Frecvența elevilor de ambele sexe care au consumat
Grecia 5 8 frecvent alcool (>20 zile/lună) în intervalul 2010-
Armenia 4 8 2014 a manifestat o evoluție ascendentă. La fete,
Irlanda 5 7
creșterea frecenței a fost mai pronunțată (1,92%).
Portugalia 56
Evetia 4 7
Luxemburg 5
5 În concluzie, în baza parametrilor înregistrați, se
Belgia… 3 6 poate aprecia faptul că pe plan european România
Suedia 55
s-a plasat între ţările cu frecvenţe mai ridicate ale
Olanda 44
Rusia 3 5 consumului ocazional de alcool. Sub aspectul vârstei
Israel 1 7
a crescut frecvenţa consumatorilor ocazionali la
Macedonia 2 6 vârstele mici, faţă de anii anteriori. Acţiunile de
Belgia… 34
profilaxie şi combatere a consumului de alcool se
Italia 2 5
3 impune a fi orientate asupra experimentatorilor
Norvegia 3
Islanda 23 ocazionali spre a evita derapajul spre consum
0 10 20 30 frecvent. Monitorizarea consumatorilor, în raport cu
Fete Baieti zona geografică de apartenenţă, dă posibilitatea
Fig. 15 Frecvența elevilor ≤13 ani care au început să consume intervenţiilor diferenţiate loco-regionale, în funcţie
alcool, la nivel european
Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report
de necesităţile concrete.
from 2013/2014 Survey (WHO)
57
Fumatul
14
12.66
12
10.19
10 11
9.7 9.19
8
8.17 B
6
F
4
2
0
2010 2012 2014
Fig. 17 Procentul elevilor care au fumat în 1-5 zile din ultimele 30 zile
Evoluția frecvenței elevilor care fumează 1-5/30 zile în perioada 2010-2014 a fost descendentă la ambele
sexe. De menționat că frecvențele înregistrate la fete sunt cu aproximativ 1% mai reduse pe tot parcursul
anilor evaluați (Fig. 17).
Consumul de droguri a vizat următoarele aspecte: consumul experimental de marijuana; consumul

experimental de etnobotanice.
Consumul de marijuana
2.5
2.32
2
1.97 1.95
1.5
B
1 0.96
1.15 F
0.8
0.5
0
2010 2012 2014
Fig. 18 Procentul elevilor care au experimentat marijuana de 1-2 ori în 30 de zile
Distribuția frecvenței consumului experimental (de 1-2 ori/30 zile) de marijuana în rândul elevilor, în
intervalul 2010-2014, relevă o evoluție aproximativ liniară, scăderile apărute la mijlocul perioadei de
evaluare (anul 2012) fiind atenuate la finalul perioadei (2014) (Fig. 18).
58
Consumul de etnobotanice pe regiuni geografice
4 3.87
3.5
3.18 3.14 3.07
3
2.5
2.05
2
1.5
0.5
0
%
BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA
Fig.19 Frecvenţa elevilor care au consumat substanţe etnobotanice de 1-2 ori pe parcursul vieţii
Consumul experimental de etnobotanice a fost confirmat de trei din o sută elevi intervievaţi, cei mai mulţi
fiind înregistraţi în Moldova (Fig. 19). În concluzie, deşi mai recent intrate pe piaţă, frecvenţa utilizării
etnobotanicelor a crescut vertiginos. Se impune o atenţie particulară consumului de produse etnobotanice,
atât prin creşterea alarmantă, cât şi datorită consecinţelor dramatice datorită efectelor imediate şi instalării
rapide a dependenţei.
Comportamentul sexual a vizat următoarele aspecte: ponderea elevilor sexual activi; ponderea elevilor
sexuali activi din România în context European; utilizarea metodelor contraceptive; sarcini nedorite la
adolescente.
Ponderea elevilor sexual activi
100%
90%
80%
70%
57.75%
60%
50% 44.71%
40.89% 42.93%
40% 33.69%
30%
20%
10%
0%
BANAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA
Fig. 20 Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale, în raport cu zona geografică de rezidenţă
Pe plan național mai mult de 4 din 10 elevi sunt sexual activi (Fig. 20).
Ponderea elevilor sexual activi din România în

context european
59
Conform datelor studiului HBSC România s-a plasat

Bulgaria 21 40 printre ţările cu cei mai mulţi elevi de 15 ani care au
Ungaria 27 29
avut relaţii sexuale (Fig.21).
Danemarca 25 29
Tara Galilor 21 32
Utilizarea metodelor contraceptive
Scotia 24 27
Grecia 17 35
26 Utilizarea contraceptivelor orale la ultimul act
Suedia 24
Finlanda 2425
sexual
Cehia 24
23
Islanda 23
24 3.5
3.31
Luxemburg 21 25 3
Canda 2122 3 3.08
2.5
Malta 19 25 2.69
2
Franta 16 26 1.56 B
20 24
1.5 1.81
Austria F
Romania 12 1
33
Spania 19 24 0.5
Germania 19 22 0
Italia 18 23 2010 2012 2014
Estonia 21
20 Fig. 22 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea
Anglia 18 23 contraceptivelor orale
Slovenia 17 24
Macedonia 3 36 Față de anul de referință 2010 a crescut frecvența
Albania 2 39 elevilor de ambele sexe care au raportat folosirea
Portugalia 13 26
18 contraceptivelor orale la ultimul raport sexual.
Belgia (Flamanda) 20
7
Creșterea raportării a fost mai evidentă la subiecții
Israel 31
4
de gen masculin (Fig. 22).
Moldova 33
Letonia 14 22
Rusia 11 26
Polonia 1618
Irlanda 14 21
Belgia (Franceza) 16
18
Slovacia 14 18
Ucraina 9 24
16
Olanda 15
Elvetia 13
17
Lituania 7 22
Croatia 6 21
Armenia 1 21
0 10 20 30 40 50
Fete Baieti
Fig.21 Frecvența elevilor de 15 ani sexual activi, la nivel
european
Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)
Utilizarea prezervativelor la ultimul act sexual
60
50 43.14
39.18
36.13
40
30 B
20
F
17.93 18.5 16.38
10
0
2010 2012 2014
Fig. 23 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea prezervativelor
Deși considerată metoda contraceptivă cea mai sigură (cu excepția abstinenței) frecvența utilizatorilor de
prezervative a scăzut în intervalul studiat (Fig. 23).
Sarcini nedorite la adolescente
50%
40%
30%
20%
8.72% 8.40%
10% 3.67% 4.75%
0%
IX X XI XII
FIg. 24 Frecvenţa sarcinilor nedorite, în raport cu nivelul de şcolarizare
Deşi numărul sarcinilor nedorite se dublează la elevele din clasele terminale, totuşi prin creşterea
alarmantă a elevelor sexual active de vârstă redusă, prezenţa sarcinilor nedorite la vârstele mici prezintă o
importantă problemă de sănătate publică (Fig. 24). În concluzie, în ceea ce priveşte comportamentul sexual,
tendinţa generală pare să fie către reducerea vârstei iniţierii raporturilor sexuale. Rata sarcinilor nedorite
este în relaţie cu utilizarea redusă a contraceptivelor (în special prezervative).
61
Activitatea fizică
35
32.13
30
25.04
26.13
25 28.62
20 22.3 17.86 B
15
F
10
0
2010 2012 2014
Fig. 25 Procentul elevilor care au practicat activitate fizică intensă în 2-3 zile din ultima săptămână
În intervalul 2010-2014 a scăzut frecvența elevilor care au efectuat activitate fizică susținută 2-3 zile/săpt.
Scăderea s-a înregistrat la ambele sexe, dar la fete diferența înregistrată în 2014 față de 2010 a fost de 10%
(Fig. 25).
Vizionarea TV
20 17.47
18 17.83 17.73
17.07
16
14
15.23
12
12.77 B
10
8
F
6
4
2
0
2010 2012 2014
Fig. 26 Procentul elevilor care au privit la televizor ≥4h/zi într-o zi obișnuită de școală
În ceea ce privește vizionarea TV, pe o perioadă de aproximativ 4 ore pe zi, frecvența la fete a crescut în
intervalul 2010-2014 cu 5%. În același interval la băieți frecvența s-a redus cu 0,1% (Fig. 26).
62
Alimentația
Consumul de fructe
70 61.57
60 49.63 64.68
50 49.66
40 47.86 42.8
B
30
F
20
10
0
2010 2012 2014
Fig. 27 Procentul elevilor care au consumat fructe de 1-6 ori în ultimele 7 zile
Față de anul 2010, în anul 2014 s-a redus consumul zilnic de fructe doar la fete, cu 5,06% (Fig. 27).
Consumul de lapte
44 43.38
42 41
40
38.74
38 B
37.93 36.55 F
36
36.24
34
32
2010 2012 2014
Fig. 28 Procentul elevilor care au consumat 1-6 pahare de lapte în ultimele 7 zile
În intervalul 2010-2014 consumul zilnic de lapte a înregistrat o evoluție diferită la cele două sexe. La fete s-a
înregistrat o frecvență maximă în 2012 dar în 2014 valorile au fost aproape similare celor din 2010.
Frecvența băieților care au consumat zilnic lapte s-a redus în intervalul studiat cu 2,26% (Fig. 28).
Percepția greutății
25
19.6
20 22.92
17.25
15 B
12.66
14.3 14.34
10
F
5
0
2010 2012 2014
Fig. 29 Procentul elevilor care s-au autoevaluat ca fiind peste greutatea normală
63
Frecvența subiecților care și-au autoperceptat greutatea corporală ca fiind peste limitele normale a
înregistrat un declin în intervalul 2010-2014. Observația este mult mai evidentă la fete, respectiv 5,67%
(Fig. 29).
CONCLUZII
Din perspectiva dimensiunii 4 de evaluare a stării de bine respectiv comportamente și riscuri, rezultatele
studiului au relevat următoarele aspecte:
 S-a redus consumul ocazional de alcool, dar a crescut frecvența consumatorilor de vârstă mică (≤9 ani),
față de anii anteriori. A crescut în același timp frecvența elevilor care au consumat în mod frecvent
alcool. Observațiile înregistrate conduc spre necesitatea profilaxiei consumului de alcool la vârste cât
mai timpurii, respectiv în faza de experiment.
 În ceea ce privește fumatul săptămânal, frecvența la elevi este în descreștere față de anii anteriori.
Măsurile educative dublate de măsuri administrative (pictograme pe pachetele de țigări) sau pecuniare
(cost ridicat al pachetului de țigări) au dat rezultate.
 Tendința consumului de droguri este în creștere, dar actualmente pericolul îl reprezintă consumul de
etnobotanice, prin rapiditatea instalării dependenței și multitudinea simptomelor și a caracterului
devastator al acestora.
 Mai mult de 40% dintre liceeni sunt sexual activi. Sub aspectul vârstei inițierii raporturilor sexuale,
România s-a plasat între țările cu cei mai mulți elevi de 15 ani care au avut relații sexuale. Vârsta mică a
inițierii raporturilor sexuale și utilizarea la scară foarte mică a contraceptivelor explică ponderea
sarcinilor nedorite la adolescentele liceene.
 Din punctul de vedere al activității fizice s-a observat tendința de creștere a frevenței elevilor cu
comportament sedentar. Alimentația este în continuare dezechilibrată, cu un consum redus de fructe și
lapte. Modelele comportamentale sedentare dublate de dezechilibrul alimentar stau la baza instalării
supraponderii și a obezității. În acest sens se impune promovarea modelelor sanogene alimentare sau
de cultură fizică, implementate încă din grădiniță.
64
III. 4 PREDICTORI AI RISCULUI COMPORTAMENTAL ÎNALT - RANDAMENTUL ŞCOLAR

În câmpurile distincte de studiu ale comportamentelor cu risc pentru sănătate la adolescenţi, există şase
caracteristici comune, predictorii pentru problemele comportamentale: 1. vârsta; 2. randamentul şcolar; 3.
comportamentul general; 4. anturajul şi influenţa sa; 5. rolul părinţilor şi religiozitatea. 6. calitatea
cartierului de rezidenţă. S-a evidenţiat că cele şase arii de risc comportamental definitorii stilului de viaţă cu
risc: fumat; consum de droguri; comportament sexual cu risc; sedentarism; comportament alimentar cu
risc; agresivitate, au antecedente comune asociate cu fiecare dintre câmpurile problematice: vârsta
timpurie a iniţierii; realizări slabe în şcoală şi aspiraţii în concordanţă cu realizările şcolare; absenteismul,
comportamentul antisocial şi tulburările de conduită; rezistenţa scăzută la influenţele anturajului; absenţa
suportului parental; rezidenţa în zone / cartiere sărace. Alte variabile care sunt frecvent asociate
comportamentelor cu risc includ răzvrătirea şi non-conformismul, slaba religiozitate (participarea rară la
serviciile religioase), status socio-economic precar, comportamente cu risc ale părinţilor, lipsa activităţilor
culturale în familie, izolarea în şcoală şi comunitate
METODOLOGIE
realizându-se de către CNSISP. În acest studiu s-a folosit metoda chestionarului, s-a utilizat chestionarul
YRBSS, elaborat de CDC –SUA, capitolul adecvat predictorilor riscului înalt, pentru monitorizarea
comportamentelor cu risc pentru sănătate la tineri. Acesta a fost adaptat particularităţilor socio-economice
şi cultural-educative din ţara noastră.
Investigaţiile s-au efectuat pe un lot de 2500 elevi din ciclul liceal, din judeţele României.
Într-o ierarhie a predictorilor riscului comportamental înalt, randamentul şcolar a fost plasat în rangul doi.
Relaţia dintre randamentul şcolar şi starea civilă a părinţilor
%
80
70
χ2 = 31
60
p < 0,001 56
50 47,7
42,7 43,9 Bun
41,3
40 Mijlociu
Scăzut
30
22,9 21,1
20 14,8
9,6
10
0
Căsătorit Divorţ Concubinaj
Fig. 30 Corelaţia dintre starea civilă a părinţilor şi randamentul şcolar al elevilor

Cercetările de specialitate au fundamentat faptul că, în familii cu ambii părinţi copiii sunt mai puţin tentaţi
să se angajeze în probleme comportamentale în perioada adolescenţei . (1) American Journal of Public Health
Vol. 94: 8. 1425-30), iar randamentul şcolar al acestora este bun. Rezultatele studiului întreprins sunt în
conformitate cu informaţiile din literatura de specialitate.
65
Relaţia dintre randamentul şcolar şi climatul familial
80
70 χ2 = 13,27
60 p < 0,001 Bun
50 46.7
43.2 42 Mijlociu
38.1
40 Scăzut
30
19.9
20
10
10
0
Calm Mai violent
Fig. 31 Corelaţia dintre climatul familial şi randamentul şcolar al elevilor

Legăturile cu membrii familiei sunt importante. Acestea se referă la compasiune, căldură, dragoste şi
îngrijirea oferite de către părinţii. Copilul care simte suportul şi legăturile familiei prezintă un grad ridicat de
ataşament, compasiune pentru fiinţele înţelegătoare, iubitoare, ocrotitoare, care sunt părinţii săi, fiinţe
prezente alături de el tot timpul: înainte de şcoală, după şcoală, la masă, la ora culcării şi cu care desfăşoară
activităţi comune. Studii longitudinale fundamentează legătura cu familia ca fiind cel mai puternic factor
protectiv împotriva riscului comportamental şi pentru reuşite şcolare superioare.( 2, 3, 4, 5)
Relaţia randamentului şcolar cu tipul relaţiilor interparentale
80 % χ2 = 6,49
70
p = 0,039
60
Bun
50 46.7
43.3 42.4 Mijlociu
40 33.3 Scăzut
30 24.2
20
10.6
10
0
Pozitivă Cu agresiuni
Fig. 32 Corelaţia dintre relaţia parentală şi randamentul şcolar al elevilor

Reuşita şcolară este influenţată de tipul relaţiilor interparentale. Copiii sunt afectaţi de conflictele
familiale negative, obţin rezultate şcolare mai slabe.
Relaţia randamentului şcolar cu educarea copilului prin corecţii fizice
80
% χ2 = 19,89
70 p < 0,001
60
Bun
48.3
50 45.6
42.4 Mijlociu
38.9
40 Scăzut
30
20 15.5
9.3
10
0
Nu Da
Fig. 33 Corelaţia dintre pedepsele fizice şi randamentul şcolar al elevilor
66
Stilul parental pozitiv implică expectanţe înalte, reguli familiale clare, practici disciplinare ferme,
consistente şi potrivite supervizării, monitorizării comportamentelor prietenilor şi a locurilor pe unde îşi
petrece timpul copilul. (6, 7) Acestea se reflectă în rezultate şcolare bune.
Relaţia dintre randamentul şcolar şi venitul familial
80
%
χ2 = 31
p < 0,001
70
59.2
60
50 44.6 44.4 Bun
43.6
40 Mijlociu
34.1 34
Scăzut
30 22.3
20
10.9
10 6.8
0
Ridicat Mijlociu Scăzut
Fig. 34 Corelaţia dintre venitul familial şi randamentul şcolar al elevilor
Copilul care trăieşte în zone/cartiere degradate şi cu crime, caracterizate printr-o sărăcie extremă sunt mai
predispuşi la delincvenţă, sarcini premature, abandon şcolar şi violenţă. Copiii care trăiesc în aceste zone şi
au comportamente cu risc şi au probleme de adaptare comportamentală sunt mai predispuşi la a avea
probleme cu drogurile mai târziu în viaţă (8)
Rezultatele studiului întreprins sunt conforme datelor din literature de specialitate.
Relaţia dintre randamentul şcolar şi antecedentele penale ale membrilor familiei
80 % χ2 =14,75
70 p < 0,001
60
Bun
50 46.5
43.3 41 Mijlociu
37.6
40 Scăzut
30
21.4
20
10.3
10
0
Nu Da
Fig. 35 Corelaţia dintre antecedentele penale în familie şi randamentul şcolar al elevilor
Copiii proveniţi din familii cu istoric de consum de alcool/dependenţă de droguri au tendinţa crescută, încă
din copilărie de a consuma alcool sau alte droguri. Copiii din familii cu istoric de activităţi criminale, au un
risc crescut de a avea problem comportamentale din categoria delincvenţei juvenile. La fel, copiii
abandonaţi sunt mai predispuşi la a fi nefericiţi, copiii părăsiţi sunt mai retraşi şi mai singuratici la şcoală.
(9).Rezultatele şcolare sunt marcate de aceste aspect, aceştia au în general un randament şcolar redus.
67
Relaţia randamentului şcolar cu frecvenţa participării la servicii religioase
%
χ2 =10,59
80
p = 0,032
70
60 Bun
49.7
50 43.4 45.9 43 45
Mijlociu
39.9
40
Scăzut
30
20 12
10.7 10.4
10
0
Nu prea 1-2 ori/lună Săptămânal
Fig. 36 Corelaţia dintre frecventarea bisericii şi randamentul şcolar al elevilor
Importanţa ridicată acordată religiei, rugăciunii sau credinţelor spiritual este asociată cu descreşterea
fumatului de ţigări, consumului de alcool, marijuana şi suicidului (şi corelată cu întârzierea începerii
activităţii sexual). Identificarea religioasă este definită de măsura afilierii la religie, frecventarea bisericii şi
modul de percepţie a religiei. (10,11)
Fără a avea o semnificaţie statistică, frecvenţa elevilor cu randament şcolar bun este superioară în rândul
elevilor care participă săptămânal la servicii religioase, faţă de frecvenţa acestora în rândul celor care nu
participă sau participă rar.
Relaţia dintre randamentul şcolar şi munca remunerată
80 % χ2 = 31
70 p < 0,001
60 Bun
48.6 48.8 51.2
50 41.6 Mijlociu
40 36.7
32.8 Scăzut
30
18.4
20 12
9.8
10
0
Nu 1-5 ore/săptămână 6-30 ore/săptămână
Fig. 37 Corelaţia dintre muncile remunerate ocazionale şi randamentul şcolar al elevilor
Elevii care lucrează mai mult de 20 de ore pe săptămână pentru bani, în timpul anilor de şcoală au un înalt
nivel de stress emoţional, sunt predispuşi la utilizare de substanţe şi un debut timpuriu al activităţii sexuale.
Randamentul şcolar este mai redus la elevii care prestează munci remunerate, fie datorită reducerii
timpului alocat pregătirii temelor, fie prin influenţa anturajului impropriu. (12)
68
Relaţia dintre randamentul şcolar şi agresivitate
χ2 =21,91
80 %
70
p < 0,001
60 Bun
48.6 50.3
46.7
50 43.5 Mijlociu
39.7
40 32.5 Scăzut
30
17.3
20 11.7
9.8
10
0
Deloc 1-3 ori/an > 3 ori
Fig. 38 Corelaţia dintre violenţă - agresivitate şi randamentul şcolar al elevilor
Băieţii care în ciclul primar sunt agresivi sunt cu mare risc de abuz ulterior de substanţe şi delincvenţă
juvenilă. Aceasta creştere a riscului se aplică şi comportamentului agresiv, combinat cu hiperactivitatea,
deficitul sau tulburarea de atenţie. Agresivitatea timpurie constituie un predictor pentru comportamentul
antisocial în adolescenţa timpurie, fuga de la şcoală şi antrenarea în diferite încăierări cu alţi copii. Tinerii
care simt că nu fac parte din societate, nu respect regulile, nu cred în strădania pentru success şi
responsabilitate sau care afişează o atitudine verbal de ostilitate faţă de societate prezintă un risc înalt de
abuz de droguri, delincvenţă şi abandon şcolar. În cadrul studiului întreprins frecvenţa elevilor cu
randament şcolar slab a fost de două ori mai ridicată în subgrupul elevilor agresivi. Ca o concluzie generală
se admite că randamentul şcolar al elevilor este în primul rând în relație cu familia. O familie normal
constituită, cu o situaţie economică bună şi care utilizează metode educaţionale nonviolente, este garant al
randamentul ui şcolar bun, atât prin mediul securizant oferit copilului, cât mai ales prin accesul la educaţie
şi cultura de calitate. În ceea ce priveşte randamentul şcolar slab s-a înregistrat în mod predominant la
elevii proveniţi din familii de o calitate îndoielnică, nesigură (dată de concubinaj), cu acte de agresivtate
fizică între parteneri, familii cu venituri reduse şi cu antecedente penale. Acestea oferă copilului modele
comportamentale negative, îndepărtându-l de la o conduită normală şi valorile morale. Angajarea în munca
la negru necalificată, atât prin reducerea timpului alocat lecţiilor şi prin includerea într-un anturaj
nepotrivit, constituie un factor agravant.
III.5 EVALUAREA BULLYING-ULUI LA ELEVI
Conform studiilor de specialitate bullying este o ameninţare serioasă pentru dezvoltarea sănătoasă a
copilului agresor dar şi a victimelor acesuia.Interesul pentru studierea fenomenului bullying în şcoală a
condus la necesitatea definirii acestuia. Deşi definiţiile variază de la autor la autor, comportamentul
„bullying” este în general privit ca o formă specifică a comportamentului agresiv (13).
Cea mai des utilizată definiţie a termenului bullying, în literatura de specialitate, este cea formulată de
Olweus (14) care stabileşte că „bullying” este caracterizat după trei criterii:
1) este un comportament agresiv sau o acţiune cu scopul de a face rău intenţionat;
2) este un comportament care se repetă în timp;
3) relaţiile interpersonale se caracterizează printr-un dezechilibru de putere.”
Mai mult, comportamentul de tip bullying poate să se manifeste fără nici o provocare iar acţiunile negative
pot fi realizate prin contact fizic, cuvinte, gesturi obscene, excludere intenţionată dintr-un grup.
69
Limber a realizat un model de clasificare a formelor comune de bullying întâlnite la elevi, care are la bază
formele comportamentului de tip bullying prezentate de Olweus (1993) şi de Rigby (1996).(15)
 Forme verbale ale comportamentului de tip bullying: tachinarea, provocarea, jicnirea (direct bullying)
şi bârfirea (indirect bullying)
 Forme fizice ale comportamentului de tip bullying: lovirea, îmbrâncirea, distrugerea sau furtul
obiectelor personale (direct bullying) şi convingerea unui prieten să atace pe cineva în locul tău
(indirect bullying)
 Forme non-verbale/ non-fizice ale comportamentului de tip bullying: ameninţarea, gesturi obscene
(direct bullying) şi excluderea altora dintr-un grup, manipularea prieteniilor, e-mail-uri ameninţătoare
(indirect bullying)
Fenomenul de tip bullying în şcoală reprezintă o problemă cu care se confruntă multe state ale lumii.
(16,17).
Semnalarea din ce în ce mai frecventă a cazurilor de bullying în şcolile din România a condus la creşterea
interesului pentru acest domeniu şi implicit la realizarea mai multor studii de specialitate axate pe tema
fenomenului bullying în şcolile din România. O dificultate întâmpinată de studiile internaţionale care au ca
scop compararea la nivelul mai multor ţări a unor aspecte ale fenomenului bullying, este aceea a comparării
terminologiei. În cadrul acestui studiu, s-a utilizat termenul „hărţuire” ca termen corespondent în limba
română a termenul „bullying”. Studiul a avut ca scop evaluarea bullying-ului la elevii din România şi a
formelor acestora.
METODOLOGIE
realizându-se de către CNSISP. Studiul a fost efectuat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional N=4612
dintre care băieţi (49,7%) şi fete (50,3%). Repartiţia elevilor pe zone geografice este următoarea: Moldova
(9,2 %), Muntenia (47,8%), Banat (14,9%) şi Transilvania (28%). S-a utilizat Chestionarul de auto-evaluare
comportamentală la elevi construit de Stevens, de Bourdeaudhuij si Van Oost (2000) [7].
Acest chestionar evaluează frecvenţa şi unele forme de hărţuire (izolare socială; hărţuire fizică şi verbală
directă şi indirectă; ameninţarea) la elevi, într-un interval de trei luni înaintea aplicării chestionarului.
Chestionarul cuprinde 22 de itemi grupaţi în trei scale: a hărţuirii (fizice şi verbale) cu 8 itemi, scala
victimizării (8 itemi), şi a comportamentului prosocial (6 itemi). Cotele stabilite, pentru variantele de
răspuns la itemii chestionarului sunt: 0- nu s-a întâmplat niciodată; 1- s-a întâmplat de două ori; 2- s-a
întâmplat de 3-4 ori; 3- s-a întâmplat mai mult de 5 ori; 4- s-a întâmplat foarte frecvent (de câteva ori pe
săptămână). Pentru acest studiu s-au luat în considerare itemii care se referă la identificarea frecvenţei
elevilor care au fost hărţuiţi de colegii lor precum şi itemii care se referă la identificarea formelor hărţuirii
(izolare socială; hărţuire fizică şi verbală directă şi indirectă; ameninţarea).
70
Aspecte ale hărţiuirii/ bullying la elevi
100%
86,2% 82,6%
90% 81,9% 82,1%
80% 75,0%
70%
60%
50%
40%
30% 18,3%
13,8% 10,8% 13,6% 13,6%
20%
4,2% 3,0% 3,8% 6,7% 4,3%
10%
0%
Moldova Muntenia Banat Transilvania România
niciodată uneori frecvent
Fig. 39 Distribuţia elevilor în funcţie de nivelul hărţuirii/bullying
Rezultatele obţinute arată că 17,9% dintre elevii chestionaţi au fost hărţuiţi de către colegii lor. Dintre
aceştia 4,3% în mod frecvent iar 13,6% uneori. Valorile naţionale au fost uşor depăşite în Transilvania 25%
dintre elevii chestionaţi au fost hărţuiţi de colegii lor (Fig. 39).
Evaluarea formelor de hărţiuire/ bullying la elevi
România
Transilvania
Banat
Muntenia
Moldova
0% 10% 20% 30%

izolare socială hărţuire fizică directă
hărţuire indirectă (fizică şi/sau verbală) hărţuire verbală directă
ameninţare
Fig. 40 Formele hărţuirii/bullying la elevii
Hărţuirea fizică directă şi verbală directă sunt formele cel mai frecvent raportate de elevii hărţuiţi din cadrul
eşantionului examinat (Fig. 40).
CONCLUZII
Acest studiu furnizează informaţii de bază în ceea ce priveşte prevalenţa şi formele fenomenului bullying în
şcolile din România.
Rezultatele obţinute pot constitui un reper în dezvoltarea unor programe de sănătate publică în vederea
prevenirii şi reducerii frecvenţei acestor forme de violenţă.
71
Bibliografie
1. Oman, R., et al. (2004). The Potential Protective Effect of Youth Assets on Adolescent Alcohol and Drug Use.
2. (Resnick, M.D., et al. (1997). Protecting Adolescents from Harm: Findings from the National Longitudinal
Study on Adolescent Health. Journal of the American Medical Association, 278 (10), 823-832; National
Longitudinal Study of Adolescent Health (1995-2003) Series of Monographs;
American Journal of Public Health Vol. 94: 8. 1425-30;
4. Borowsky, I., et al. (1999). Suicide Attempts Among American Indian and Alaska Native Youth. Archieves
Pediatrics Adolescent Medicine Vol 153. 573-580;
5. Society for Adolescent Medicine (2010)”Positive Youth Development as a Strategy to Promote Adolescent
Sexual & Reproductive Health” Journal Adolescent Health. Vol 6:3 Supplement March 2010.
6. Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence
and Early Adulthood: Implications for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105;
American Journal of Public Health Vol. 94: 8. 1425-30).
8. Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence
and Early Adulthood: Implications for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105).
9. (Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence
and Early Adulthood: Implications for Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105).
Longitudinal Study of Adolescent Health (1995-2003) Series of Monographs;
American Journal of Public Health Vol. 94: 8. 1425-30).
Longitudinal Study of Adolescent Health (1995-2003) Series of Monographs).
13. Smith, P.K., Cowie, H., Olafsson, R.F., & Liefooghe P.D. (2002). Definition of bullying: A comparison of terms
used, and age and gender differences, in a fourteen-country international comparison. Child Development,
73(4), 1119-1133; Dawkins, J. (1995). Bullying in schools: doctors’ responsibilities. British Medical Journal,
310, 274-275)
14. (Olweus, D. (1999). Sweden. In P.K. Smith, Y. Morita, J. Junger-Tas, D. Olweus, R. Catalano, & P. Slee, The
Nature of School Bullying: A Cross-National Perspective ( pp. 7–21). London, UK: Publisher Routledge, Taylor &
Francis Group, accesabil - link)
15. (Limber, SP. (2002). Addressing Youth Bullying Behaviour. in: M. Fleming, K. Towey K. (eds.) Educational
Forum on Adolescent Health: Youth Bullying (p. 4-18). Versiunea On line, http://www.ama-
assm.org/ama1/pub/upload/mm/39/youthbullying.pdf).
16. Analitis, F., Velderman, M.K., Ravens-Sieberer, U., Detmar, S., Erhart, M., Herdman, R., Berra, S., Alonso, J., &
Rajmil, L. (2009). The European Kidscreen Group Being Bullied: Associated Factors in Children and Adolescents
8 to 18 Years Old in 11 European Countries. Pediatrics 123, 2, 569-577;
17. Walsh S. Cosma A. (2016). Bullying. In: Inchley J et al. eds. Growing up unequal: gender and socioeconomic
differences in young people's health and well-being. Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) study:
international report from the 2013/2014 survey. Copenhagen, WHO Regional Office for Europe, (Health Policy
for Children and Adolescents, No. 7).
72
III. 6 SUPRAPONDEREA ȘI OBEZITATEA
Excesul greutăţii corporale reprezintă o serioasă problemă pentru sănătatea publică în Europa.
Supraponderea şi obezitatea sunt omniprezente în ţările bogate şi în cele aflate în tranziţie.Cel mai comun
şi în acelaşi timp , cel mai simplu mod pentru evaluarea supraponderii şi obezităţii este calcularea Indicelui
de Masă Corporală (IMC). Creşterea frecvenţei obezităţii este abordată dintr-o perspectivă ecologică –
aceasta corelează nivelul obezităţii cu dieta hipercalorică, cu inactivitatea fizică şi cu unele caracteristici
individuale, în mod special psihologice. Acestea sunt uneori definite ca şi mediu „obezogenic”.
Supraponderea şi obezitatea din perioada copilăriei conduce la serioase probleme de sănătate în perioada
de adult. Obezitatea copilului este puternic asociată cu factorii de risc pentru bolile cardiovasculare, diabet,
probleme ortopedice şi degradarea stării de bine psiho-sociale, incluzand tulburări alimentare, relaţii
sociale precare şi dezavantaje educaţionale.Copilul supraponderal are mai multe şanse să fie un adult
supraponderal. Un IMC mare în adolescenţă este predictiv cu creşterea riscului de boală cardiovasculară şi
cu o rată ridicată a mortalităţii la vârsta de adult. Conform studiului OMS „ A snapshot of the Health of
Young People in Europe”, distribuţia geografică a prevalenţei supraponderii la copiii în vârstă de 14-17 ani,
utilizând standardele IOTF a evidenţiat o prevalenţă joasă la copiii din ţările centrale şi estice ale Europei,
unde economia a suferit de pe urma recesiunii, mai ales in perioada de tranziţie din jurul anului 1990. Se
observă, în schimb , o creştere clară a prevalenţei supraponderii la copiii din sudul Europei, respectiv, mai
mult de 20% la copiii de 14-17ani din ţări precum Malta, Spania, Italia şi Grecia. (1)
Acelaşi studiu evidenţiază cea mai ridicată prevalenţă a supraponderii la băieţii din Malta – 26,6% şi cea mai
redusă la băieţii din România – 7,7%, potrivit datelor înregistrate in 28 de ţări europene. La fete prevalenţa
maximă a supraponderii a fost înregistrată tot în Malta- 20,5%, cea mai mică în Italia – 8,7%, iar în România
valoarea prevalenţei supraponderii în rândul fetelor a fost de 13,4%.
METODOLOGIE
realizându-se de către CNSISP. Studiul întreprins a avut ca scop evaluarea prevalenţei supraponderii şi
obezităţii la elevii din ciclul liceal. Pentru aprecierea dezvoltării fizice s-au utilizat date antropometrice
autoraportate, la un eşantion de 7953 de elevi cu vârsta între 14- 18 ani, dintre care 3570 de băieţi şi 4383
de fete. Încadrarea în clase de dezvoltare (subponderali, normoponderali, supraponderali şi obezi) s-a
realizat conform tabelelor IMC pe grupe de vârstă – vezi tabelul 2. (2)
73
Ani Supraponderali Obezi
B F B F
14 22,63-27,63 23,34-28,57 Peste 27,63 Peste 28,57
15 23,30-28,30 23,95-29,11 Peste 28,30 Peste 29,11
16 23,91-28,88 24,38-29,43 Peste 28,88 Peste 29,43
17 24,47-29,41 24,71-29,69 Peste 29,41 Peste 29,69
18 25,1-30 25,1-30 Peste 30
Tabelul nr. 2 Valori IMC pe grupe de vârstă și sex
100
77.24 74.94
80 70.43 69.45
58.38
60
40
26.59
22.46 21.35 19.23
15.03 18.38
20 8.92
6.35 3.64 4.93
0
14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani
Subponderale Normoponderale Supraponderale Obeze
Fig. 41 Dezvoltarea fizică a fetelor în funcţie de IMC, pe grupe de vârstă, în anul 2014
În anul 2014, procentul de fete supraponderale şi obeze este semnificativ mai mic decât la băieţi. Astfel
15,03 % dintre fetele de 14 ani şi 8,92 % din cele de 16 ani sunt supraponderale. În categoria obeze, la toate
grupele de vârstă se evidenţiază valori subunitare (Fig. 41)
100
79.35
80 74.89
70.37
60.53 61.33
60
40
23.68
19.19 15.87 16.35
20 14.91 11.46 14.49 12.05
8.41 5.25
0.88 3.61 1.82 2.21 3.35
0
14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani
Subponderali Normoponderali Supraponderali Obezi

Fig. 42 Dezvoltarea fizică a băieților în funcţie de IMC, pe grupe de vârstă, în anul 2014
Cei mai mulţi băieţi supraponderali, 23,68 % s-au înregistrat la grupa de vârstă 14 ani , urmaţi de cei de 16
ani, 16,35 %, iar cei mai puţini la 18 ani, 12.05 %. În categoria obezi s-au încadrat 3,61 % dintre băieţii de 15
ani şi 3,35 % dintre cei de 18 ani ( Fig. 42).
74
30
17.48 16.48
25 16.2 11.7
20 12.1
15
9.32
10 6.39 6.96
4.9 5.17
5
0
2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2014
%
Fete Baieti
Fig. 43 Evolutia prevalenţei elevilor supraponderali în perioada 2008 -2014
Prevalenţa băieţilor supraponderali este în creştere de la 11,7 % în 2012 la 16,48 % în 2014, în timp ce la
fete a scăzut de la 9,32 % în 2012, la 6,96 în anul 2014 (Fig. 43)
5
3.19
4 1.69
2.28
3 1.51
2.01
2% 1.12
1.17
0.86
1 0.53
0.33
0
2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2014
Fete Baieti
Fig. 44 Evolutia prevalenţei elevilor cu obezitate în perioada 2008 -2014
Faţă de anul 2012, procentul fetelor cu obezitate este în scădere de la 0.86% la 0,53%. Menţionăm că
prevalenţa băieţilor cu obezitate a crescut de la 1,51% în anul 2012 la 2,28 % în anul 2014. În concluzie,
prevalenţa obezităţii la băieţi în anul 2014 este în uşoară crestere faţă de anul 2012, în timp ce la fete a
scăzut faţă de acelaşi an (Fig. 44). Obezitatea şi supraponderea s-au înregistrat în mod predominant la
vârstele mai mici (14 şi 15 ani), atât la fete cât şi la băieţi. Excesul ponderal, indiferent de grad, este un
factor de risc major pentru sănătate. Se impune inventarierea responsabilă a factorilor favorizanţi şi
determinanţi în vederea unor măsuri de profilaxie primordială şi primară pertinente.
Bibliografie
1. A Report prepared for the European Commission Conference on Youth Health, Brussels, Belgium,
July 2009
2. Cole TJ, Bellizzi MC, Flegal KM, Dietz WH, (2000). Establishing a standard definition for child overweight and
obesity worldwide: international survey. BMJ Clinical Research 320(7244):1240-3.
75
IV. ASIGURAREA CU PERSONAL MEDICAL ȘI PERSONAL SANITAR MEDIU A PREȘCOLARILOR ȘI

ELEVILOR
În ceea ce privește acoperirea cu medici școlari ilustrată în figura de mai jos, în plan teritorial se observă că
în majoritatea județelor există mai puțin de 1 medic la 1000 de elevi și preșcolari, excepție făcând doar
județul Călărași 1,38‰ (Fig. 2).
Fig. 1 Numărul medicilor școlari pentru preșcolari și elevi, pe Fig. 2 Asigurarea elevilor și preșcolarilor cu medici școlari, pe
județe, în anul 2015 județe, in anul 2015
Sursa:MS-UIS Sursa:MS-UIS
Așa cum se poate observa în figura de mai sus numărul mai mare de medici școlari se regăsește în
municipiul București (89) și în județele: Dolj (47), Timiș (37), Cluj (34), Iași (25), Argeș (24), Bihor (22),
Hunedoara (21), Suceava (20). Un număr mai mic de medici în județele: Ilfov (2), Arad (3), Giurgiu (4),
Covasna (4), Sălaj (4), Ialomița (5), Vrancea (5), Vaslui (5) și 6 medici în Caraș Severin și Teleorman (Fig. 1).
Referitor la distribuția pe medii a medicilor școlari, aproape în totalitate aceștia sunt în mediul urban, cu
excepția județelor Gorj și Satu Mare unde există un medic de medicină școlară angajat în fiecare județ, în
mediul rural.
Spre deosebire de acoperirea cu medici școlari, distribuția asistenților medicali în teritoriu este mai bună,
indicii variind de la 0,39‰ – 1,21‰ în 10 județe până la un interval de 1,99‰-2,74‰ în 9 județe, indicele
cel mai mare, repectiv 2,74‰ înregistrându-se în județul Olt (Fig. 4).
76
Fig. 3 Numărul asistenților medicali din cabinetele școlare Fig 4 Asigurarea elevilor și preșcolarilor cu asistenți medicali
pentru preșcolari și elevi, pe județe, în anul 2015 din cabinetele școlare, pe județe, în anul 2015
În figura de mai sus (Fig. 3), referitor la numărul de asistente medicale din cabinetele școlare, județele cu
un număr mare au fost: Cluj (124), Timiș (113), Prahova (111), Dolj (102), Olt (100), Iași (98), Bacău (96),
Buzău (82). Un număr mai mic de asistente medicale din cabinetele școlare s-a înregistrat în județele: Ilfov
(8), Arad (10), Călărași (14), Sălaj (22), Giurgiu (23), Bistrița Năsăud (30), Alba (32), Tulcea (34) .
Distribuția pe medii a asistentelor de medicină școlară este similară cu cea a medicilor școlari, marea
majoritatea lucrând în mediul urban cu următoarele excepții în mediul rural: Buzău (1), Călărași (1), Gorj (2),
Hunedoara (1), Iași (1), Prahova (1), Satu Mare (1), Tulcea (1).
În ceea ce privește acoperirea cu medici dentiști, așa cum relelevă și figurile de mai jos, este mai slabă față
de acoperirea cu medici școlari și chiar este absentă la nivelul județelor Harghita și Ilfov (Fig. 6).
Fig. 5 Numărul medicilor dentiști școlari pentru preșcolari și Fig. 6 Asigurarea elevilor și preșcolarilor cu medici dentiști
elevi, pe județe, în anul 2015 școlari, pe județe, în anul 2015
În figura de mai sus (Fig. 5) se poate observa un număr mai mare de medici dentiști școlari în Municipiul
București (111) și în județele: Cluj (34), Iași (26), Timiș (24), Suceava (15) și 14 în Constanța și Sibiu. De
asemenea se observă județe cu un număr mic de medici dentiști școlari, respectiv: Botoșani, Călărași, Gorj,
Tulcea și Satu Mare cu câte un medic dentist, respectiv Arad, Brașov, Giurgiu, Sălaj și Maramureș cu câte
doi medici dentiști școlari. Putem observa, nu în ultimul rând, absența medicilor dentiști școlari în județele
Harghita și Ilfov.
77
Prin comparație cu medicii școlari, în ceea ce privește distribuția pe medii a medicilor dentiști școlari,
aceștia lucrează toți în cabinetele de medicină dentară din mediul urban.
Distribuția teritorială a aisistenților medicali din cabinetele de medicină dentară este mult mai slabă decât
distribuția asistenților medicali școlari diferențele mergând până la lipsa acoperirii în județele: Harghita,
Ilfov, Satu Mare, Bihor și Vaslui (Fig. 8).
Fig. 7 Numărul asistenților medicali din cabinetele de Fig. 8 Asigurarea elevilor și preșcolarilor cu asistenți medicali
medicină dentară pentru preșcolari și elevi, pe județe, în anul din cabinetele de medicină dentară, pe județe, în anul 2015
2015 Sursa:MS-UIS
Sursa:MS-UIS
În privința numărului aisistenților medicali din cabinetele de medicină dentară, numărul cel mai mare se
poate observa în județul Cluj (124) și în Municipiul București (48), iar un număr mai mic, respectiv de un
asistent medical de medicină dentară în județele: Arad, Călărași, Gorj și Tulcea. De asemenea se poate
observa absența personalului mediu de medicină dentară în județele Harghita și Ilfov, unde nu există nici
medici dentiști, cât și în județele Bihor, Satu Mare și Vaslui (Fig. 7).
78
Autor coordonator: Conf. Univ. Dr. Maria Alexandra Cucu
Autori: Dr. Carmen Dumitrache, Dr. Camelia Teodora Stănescu, Dr. Viorica Ariana Kassai, Dr.
Ciprian Ursu, Dr. Lăcrămioara Aurelia Brîndușe, Dr. Sorina Irimie, Dr. Ileana Maria Mireştean, Dr.
Cosmina Adriana Samoilă, Prog. Cristian Calomfirescu, Dr. Cristea Constantina, Asis. Ecaterina
Scorțan, Ref.spec. Ecaterina Matei, Ec. Dana Georgescu.
Editare grafică: Ing. Cristina Chiriță, Dr. Ciprian Ursu
79

Raport Scolara 2016 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport Scolara 2016 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RAPORT NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A COPIILOR ŞI TINERILOR DIN ROMÂNIA 2016

Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor

Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor

“ Sănătatea copiilor și adolescenților este importantă pentu fiecare societate. Chiar și

CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI_________________________________ 40

III. 6 SUPRAPONDEREA ȘI OBEZITATEA___________________________________________________________ 73

IV. ASIGURAREA CU PERSONAL MEDICAL ȘI PERSONAL SANITAR MEDIU A PREȘCOLARILOR ȘI ELEVILOR______ 76

CAP I. INDICATORI DEMOGRAFICI

Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2015

Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 2000-2014

I.2 MORTALITATEA INFANTILĂ

Fig. 3 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2015

Fig. 4 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 2000-2014

Fig.5 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1999–2015

Fig. 6. Mortalitatea infantilă în România în 2015. Sursa: INSP-CNSISP

I.3 MORTALITATEA PERINATALĂ

Fig. 7 Mortalitatea perinatală în România în perioada 1993–2015

Fig. 8 Mortalitatea perinatală în România vs UE în perioada 2000-2014

I.4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE

Fig.9 Mortalitatea neonatală precoce în România în perioada 2000-2015

Fig 10. Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2014

Fig. 11 Mortalitatea neonatală precoce în România vs UE în perioada 2000-2014

Fig. 12 Mortinatalitatea în România în perioada 1992-2015

Fig. 13 Mortinatalitatea în România vs UE în perioada 2000-2014

0.4 0.4 0.3 0.3 0.3

Fig. 14 Dinamica mortalităţii copiilor 1-4 ani în România în perioada 2002-2015

I.6 MORTALITATEA LA COPII

Fig. 15 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1995-2014

CAP II. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI

II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

Fig. 2 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizică armonică 2002-2015

Din perspectiva distribuţiei copiilor cu dezvoltare dizarmonică în funcţie de perioada de dezvoltare, în

Fig. 6 Profil dezvoltare, fete urban 2014/2015

Fig. 7 Profil dezvoltare, băieți urban 2014/2015

Fig. 8 Profil dezvoltare, fete rural 2014/2015

Fig. 9 Profil dezvoltare, băieți rural 2014/2015

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Metodologiile de evaluare a morbidităţii:

II.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ

Medii Număr Copii bolnavi

intarz.mintale usoare 0.51

anemia cr.prin carenta Fe 0.89

alte boli de metab. 0.8

def.castig.ale membr. 0.92

tulb.de vorbire 0.56

af.cr.amigdale si veget.adenoide 1.013

hipotrof.staturala 0.95 Urban

sechele de rahitism 0.84

def.castig.de col. Vertebrala 2.46

obezitatea de cauza neendocrina 1.39

Vicii de refractie 1.61

Fig. 12 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice 2014/2015

Pentru mediul urban:

- Prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar până la casa a XII-a.

23.7 obezitate de cauza

69.8 hipotrofia ponderala

II.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE DE MEDICINĂ PRIMARĂ

Indici la 100000 locuitori (incidența specifică)

După cum se poate observa din tabelul de mai sus:

II.2.3 ANII DE VIAȚĂ AJUSTAȚI CU DIZABILITATEA (DALY)

Alte boli infectioase 383