TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

28.10.2003
CURS NR 7

I. Soluţia diluată de peroxid de hidrogen (apă

oxigenată) 3%.
Este o soluţie oficinală de uz extern. Se numeşte apă oxigenată
deoarece prin descompunerea totală a unui mililitru de soluţie se degajă 10
mililitri de oxigen. Farmacopeea Română IX oficializează 2 monografii:
1. Soluţia concentrată de perhidrol (apă oxigenată concentrată)
– este o soluţie care conţine 33 grame la 100 de perhidrol, prin
descompunerea unui mililitru de soluţie se degajă 100 mililitri de
oxigen.
2. Soluţia de apă oxigenată – se prepară prin diluarea perhidrolului
cu apă distilată (nu se utilizează apă potabilă deoarece conţine
mici cantităţi de fier, cantităţi ce catalizează descompunerea apei
oxigenate).
Preparare:
Se cântăresc 10 grame de perhidrol care se diluează cu 90 grame de
apă distilată. Se amestecă uşor (se clatină recipientul).
Precauţii la preparare:
Prepararea nu se face la temperaturi ridicate, în prezenţa luminii
puternice, în prezenţa substanţelor oxidante sau reducătoare. Se
condiţionează în flacoane de sticlă neutră.
Buşonul – nu se înfiletează până la capacitatea maximă deoarece
există pericolul explodării.
Aspectul soluţiei – soluţie limpede, incoloră, cu gust slab metalic şi
cu reacţie slab acidă.
Conservarea – se păstrează în sticle de 100 mililitri, la loc răcoros şi
cu capacul nefixat total. Soluţia concentrată (perhidrolul) nu se păstrează în
recipiente pline şi închise deoarece pericolul de explozie este mult mai
mare. Se transportă fără agitare, de regulă în vase de material plastic. Nu
se utilizează dopuri din plută sau cauciuc deoarece perhidrolul le distruge.
Acţiune şi întrebuinţări:
Apa oxigenată este un antiseptic şi un bactericid. Apa oxigenată în
prezenţa sângelui se descompune în apă obişnuită şi oxigen datorită unei
enzime din sânge numită catalază. Ca urmare în prezenţa sângelui sau a
puroiului din răni deschise se formează o spumă abundentă, spumă cu
acţiune bactericidă. Se utilizează ca dezinfectant al cavităţii bucale în
asociaţie cu infuzie de muşeţel, folosită ca atare este cariogenă. Ajută la
dezlipirea pansamentelor prin efervescenţă pe care o produce. Dizlocă
puroiul şi curăţă ţesuturile. Este bine tolerată şi nu are acţiune iritantă.
Incompatibilităţi:
Nu se asociază cu soluţii acide bazice, apă de var, glicerină, iod,
taninuri şi substanţe organice. Când pe o reţetă se prescrie apă oxigenată
fără nici o altă specificaţie se v-a elibera apă oxigenată 3%.
II. Soluţia de lactat de etacridină 1 gram ‰ sau 2 grame
‰ (soluţie de rivanol sau de acriflavină).
Rivanolul este o pulbere cristalină, galbenă, inodoră, cu gust amar şi
fotosensibilă. Este solubilă în apă în proporţia de 1 : 9 şi se foloseşte în
concentraţie de 1‰ sau mai rar 2‰.
Preparare:
Se cântăreşte substanţa, se dizolvă într-o mică cantitate de apă
distilată fierbinte, după care se completează cu apă rece până la 1000
grame. Soluţia se poate prepara şi cu ajutorul apei reci, dar după un timp
soluţia devine portocalie deoarece se formează precipitate.
Conservare:
În vase de culoare brună, ferită de lumină. Soluţia se prepară la
nevoie.
Acţiune şi întrebuinţări:
Dezinfectant mai ales în ginecologie. Se mai utilizează în răni şi
arsuri.
Dezavantaje:
Soluţia produce cruste (usucă plăgile sub care nu mai pătrunde o altă
soluţie, sub aceste cruste se formează colecţii purulente care întârzie
vindecarea). Pătează lenjeria (petele se pot scoate cu acid acetic diluat,
fierbinte sau cu pergament de potasiu care se decolorează cu meta –
bisulfit de sodiu).
Incompatibilităţi:
Nu se asociază cu cloruri, cloramina B, iod, taninuri şi săruri de
argint.
III. Soluţia de clorură de calciu 50%.
Clorura de calciu este o substanţă cristalizată (CaCl2 * 6H2O) sub
formă de cristale, incolore, fără miros, gust amar → sărat → arzător. Este o
substanţă delicvescentă (absoarbe puternic apă). La temperaturi mai mari
de 300 C se dizolvă în apă de cristalizare. Industria condiţionează
substanţe în borcane de sticlă de capacitate de 250 – 500 grame, bine
închise şi obligatoriu parafinate. Clorura de calciu nu se păstrează în
farmacie sub formă de substanţă solidă. Ea se transformă în soluţie
concentrată 1 : 1 din care se va folosi o cantitate dublă celei prescrisă în
reţetă.
Preparare:
Clorura de calciu se dizolvă în apă, se completează la 100 grame şi
se filtrează.
Conservare:
Flacoane bine închise, ferite de lumină.
Acţiune şi întrebuinţări:
Se foloseşte în terapia cu calciu, alergii, în prurit şi intoxicaţii
(indiferent de natura intoxicaţiei). Se mai utilizează ca hemostatic uterin
(reduce sau chiar stopează hemoragia la nivelul mucoasei uterine). Se
utilizează şi în compoziţia preparatelor magistrale. Datorită gustului se
asociază cu corectori de gust şi aromatizanţi (de preferinţă citrice). În
alergii şi intoxicaţii se asociază cu vitamina C indiferent de formă şi cu un
histaminic (clorfeniramin, cloritine, ciptroheptadină, nilfan, aerius). Pentru
acţiunea hemostatică clorocalcinul se asociază cu ergometul (sub formă de
fiole), 3 – 4 fiole de ergomet şi o fiolă de clorocalcin se agită pentru uz oral,
se administrează 2 linguriţe de 4 – 5 ori / zi înainte de masă.
Incompatibilităţi:
Tamponaţi, borax, citraţi, oxalaţi.