Economia modernă este caracterizată de fenomenul creşterii mai rapide a necesarului
de resurse decât a posibilităţilor de procurare a acestora. Resursele au caracter limitat, în timp ce cererea de resurse prezintă o accentuată tendinţă de creştere. În urma analizei veniturilor publice, putem afirma faptul că evoluţia veniturilor publice totale este destul de greu de analizat, având în vedere schimbările dese ce se produc asupra factorilor ce influenţează mărimea acestora şi asupra sectoarelor economiei ce duc la formarea acestor venituri. Având în vedere faptul că în unele domenii se produc creşteri economice, iar în altele descreşteri, nu putem găsi o concluzie comună tuturor sectoarelor implicate în această analiză, alta decât cea relevată de veniturile publice totale şi de evoluţia acestora în decursul anilor. Pe baza acestei analize, s-a putut observa că veniturile publice totale, de-a lungul anilor, au crescut într-o proporţie mai mică sau mai mare, fiind influenţate de: - factori economici, care imprimă o anumită evoluţie a produsului intern brut, ceea ce poate să determine sporirea veniturilor impozabile; - factori monetari, cum ar fi dobânda, creditul, masa monetară, care îşi transmit influenţa prin preţ. Creşterea preţului, accentuarea fenomenelor inflaţioniste generează sporirea resurselor din impozite şi taxe; - factori sociali, care presupun redistribuire resurselor în scopul asigurării nevoilor de educaţie, protecţie socială şi asigurări sociale, sănătate; - factori demografici, reprezentaţi de sporul demografic şi de structura populaţiei; - factori politici, care îşi manifectă influenţa asupra veniturilor publice prin intermediul politicilor economice, în materie de impunere fiscală prin politica aplicată de forţele aflate la putere; - factori financiari, care au o influenţă directă asupra veniturilor publice, prin mărimea cheltuielilor publice, prin creşterea sau descreşterea cheltuielilor, lucru ce permite majorarea su scăderea nivelului prelevărilor fiscale. În perioada analizată, veniturile publice pe locuitor au avut un trend ascendent, acest lucru datorându-se nu numai creşterii veniturilor totale, ci şi scăderii numărului de locuitori, iar ponderea veniturilor publice în PIB a avut un uşor trend ascendent, deoarerce s-a lărgit baza de impozitare, s-au întărit controalele şi inspecţiile fiscale. Impozitele directe, la începutul perioadei, aveau un aport mai mare la formarea veniturilor publice totale comparativ cu impozitele indirecte, deoarece impozitul pe profit şi contribuţiile la asigurările sociale erau mai mari, cotele acestora diminuându-se de-a lungul perioadei analizate. Din cele prezentate, rezultă că impozitele şi taxele actuale devin instrumente nemijlocite de conducere ale economiei, politica fiscală stabilind nu numai volumul şi provenienţa resurselor financiare necesare statului, respectiv volumul şi destinaţia cheltuielilor publice, dar şi obiectivele economice, sociale sau de altă natură ce urmează a fi atinse în procesul mobilizării şi repartizării resurselor. Altfel spus, impozitele, taxele şi contribuţiile sunt cele mai importante în realizarea veniturilor publice totale.