COMPUŞI CARBONILICI

Formula generală
R R' R H
C
C C
O
gruparea O O
carbonil cetona aldehida
Nomenclatură
1. Denumiri IUPAC
 denumirea cetonelor – numele alcanului urmat de sufixul -ona O
1
1 2 3 4 5 1 2 3 6
1 2 3 4 C CH2 CH3 2
H3C C CH2 CH3 H3C HC C CH CH3
O 5 3
O H3C O CH3 4
2-butanona 2,4-dimetil-3-pentanona 1-fenil-1-propanona 2-ciclohexenona

 denumirea aldehidelor – numele alcanului urmat de sufixul -al

7 6 5 4 3 2 1 4 3 2 1 CH O
H 3C C H H 3C H 2C H 2C HC HC H 2C C H H 3C HC H 2C C H
O Br CH 3 O OH O
etanal 4-bromo-3-metilheptanal 3-hidroxibutanal

ciclohexancarbaldehida
 denumirea compuşilor cu funcţiuni mixte – prefixul oxo- pentru cetone şi formil- pentru aldehide
O
H3C H2C C CH2 CHO
O CHO H3C C CH2 COOH
3-oxo-pentanal O 1
2-formilciclopentanona acid 3-oxobutanoic
 COMPUŞI CARBONILICI
2. Denumiri comune
 
H3C C CH2 CH3 Br H2C H2C C CH CH3 H3C C CH3 C CH3
O O CH3
metil etil cetona O O
-bromoetil izopropil cetona acetona
acetofenona
 Numele aldehidelor derivă deseori de la cel al acizilor carboxilici:

Acidul carboxilic Aldehida

H C OH H C H
Formica, furnici
O O
acid formic formaldehida
H3C C OH H3C C H
Acetum, acru
O O
acid acetic acetaldehida
H3C H2C C OH Protos pion, primul H3C H2C C H
O
acid propionic
acid O
propionaldehida
H3C H2C H2C C OH Butirium, unt H3C H2C H2C C H
O O
acid butiric butiraldehida

2
 COMPUŞI CARBONILICI
 Clasificare
• compuşi monocarbonilici saturaţi: aldehide şi cetone
• compuşi dicarbonilici şi policarbonilici saturaţi;
• compuşi carbonilici nesaturaţi (ce conţin dublă legătură în radicalul organic).

 Structura grupării carbonil

 Gruparea C=O este o funcţiune divalentă formată dintr-o legătură dublă între un atom de C sp2
şi un atom de O sp2
 Gruparea C=O este o grupare polară
 Electronii  ai dublei legături sunt deplasaţi spre atomul de oxigen, apare un dipolmoment
ridicat
H H
C O C O
H3C 1.23 Å H3C =2.8D

3
 COMPUŞI CARBONILICI
 Proprietăţi fizice
 Au puncte de fierbere mai mici decât ale alcoolilor corespunzători, dar mai mari decât ale alcanilor şi
eterilor
 Nu formează asociaţii moleculare
 Formaldehida (CH2O) – gaz la temperatura camerei, este depozitată şi utilizată ca soluţie apoasă
40%, numită formalină.
 Formaldehida uscată este furnizată din:
•Trioxan – trimer ciclic al formaldehidei
•Paraformaldehida – polimer liniar conţinând mai multe unităţi de formaldehidă
 Termenii superiori sunt lichizi şi solizi.
 Primii termeni sunt solubili în apă, cei superiori sunt greu solubili.
 Unele aldehide au miros plăcut fiind utilizate în parfumerie: aldehida benzoică - miros de
migdale amare, aldehida cinamică - de scorţişoară.

4
 COMPUŞI CARBONILICI
 Proprietăţile grupării carbonil
 Tautomeria ceto-enolică
- Aldehidele şi cetonele se află în echilibru cu formele tautomere, enolice. Poziţia echilibrului
depinde de tipul compusului carbonilic.
- La unii compuşii carbonilici echilibrul este mult mai deplasat spre forma carbonilică:
CH3 C CH3 CH2 C CH3 CH3 CH O CH2 CH OH
100% 0%
O OH
99,99% 0,01%
 Reacţiile chimice ale compuşilor carbonilici pot fi grupate în trei categorii:
1. reacţii specifice grupării carbonil
2. reacţii ale poziţiei  faţă de gruparea carbonil
3. reacţii specifice aldehidelor
A. Reacţii specifice grupării carbonil
I. Reacţii de adiţie nucleofilă
1. Adiţia apei
OH
CH3 CH O + H2O CH3 CH
OH
hidrat instabil
2. Adiţia hidracizilor  halohidrine instabile, care se stabilizează prin reacţia cu alcoolii
OH OR'
+ - R'OH
C O + H Cl C C
Cl Cl
5
halohidrina ester -halogenat
 COMPUŞI CARBONILICI
3. Adiţia acidului cianhidric  cianhidrine
OH
C O + HC N C
CN
4. Adiţia alcoolilor semiacetali ce pot reacţiona cu o moleculă nouă de alcool  acetal.
OH HOCH3 OCH3
RCHO + HOCH3 R CH R CH
- H2O
OCH3 OCH3
0
semiacetal t acetal
5. Adiţia tiolilor  semitioacetal care trece în tioacetal în exces de tiol
OH HS R S R
C O + HS CH3(R) C C
S CH3 (R) S CH3 (R)
6. Adiţia bisulfitului de sodiu  combinaţii bisulfitice frumos cristalizate şi reacţia
serveşte pentru identificarea aldehidelor şi cetonelor:
OH
+ -
C O + Na SO 3H C - +
SO 3 Na

7. Adiţia acizilor organici  semiacetaţi sau acetaţi ai aldehidelor şi cetonelor.

OCOCH3
C6H5 CHO + HOOC CH3 C6H5 CH OCCH3 + HOOC CH3 C6H5 CH
- H2O
OH O OCOCH3
6
 COMPUŞI CARBONILICI
II. Reacţii de condensare
 Combinaţiile carbonilice pot da reacţii de condensare de tip aldolic, crotonic şi trimolecular.
 În reacţiile de condensare participă două componente: una carbonilică (c.c) şi una metilenică (c.m).
- Componenta carbonilică poate fi: aldehidă sau cetona RCHO, R2C=O.
- Componenta metilenică poate fi: CH3-Y, RCH2-Y, R2CH-Y.
Y: -CHO, -COOH, COOR, -CN, NO2, sau hidrocarburi cu atomi de hidrogen mobili:

1. Condensarea compuşilor carbonilici între ei

B- sau H+ E
CH3 CH O + H CH2 CH O CH3 CH CH2 CH O CH3 CH CH CH O
A.N. - H2O
OH 2-butenal
-hidroxialdehida

  

C6 H5CHO + CH3 CH2 CHO C6 H5 CH CH CHO C6 H5CH C CH O
-H O
2
OH CH3 CH3

CH2O + H3C C CH3 HO H2C H2C C CH3 H2C HC C CH3

O -H2O
O O

7
 COMPUŞI CARBONILICI
2. Condensarea compuşilor carbonilici cu alţi compuşi cu hidrogen mobil
a) Condesarea aldehidelor cu fenolii
OH OH OH
+ CH2 OH
+CH
H
2O
+

o
CH2 OH
- Novolacul p

OH OH OH OH
+ CH2
H2 C
n + nCH2 O H
CH2 CH2
n
- bachelita
OH
H2C CH2
HO
CH2
CH2

H2 C CH2
OH 8
 COMPUŞI CARBONILICI
3. Reacţii de condensare cu compuşi cu azot
a. cu amoniac:
O H - H 2O
C O + H N H2 C C NH
N H2 a ld imin e (c e timin e )
b. cu amine
- H2O H2
C O + R NH2 C N R CH NHR
bazã Schiff (combinatii azometinice)
c. cu hidroxilamina
OH - H2O
C O + NH2 OH C C N OH
NHOH oxime (aldoxime si cetoxime)
d. cu hidrazina:
C O + NH2 NH2 C N NH2
hidrazone cristalizate,
(medicamente cu
actiune antituberculoasã)
e. cu fenilhidrazina sau 2,4-dinitro-fenilhidrazina
C O + NH2 NHC6 H5 C N NHC6 H5
fenilhidrazina fenilhidrazona

9
 COMPUŞI CARBONILICI
f. condensarea aldehidei formice cu amoniacul conduce la urotropină

CH2 O + NH3 CH2 NH

aldimina N
H
N
trimerizare 3 CH2 O N N (CH2)6N4
3 CH2 NH
HN NH NH3 N
trimetilentriamina hexametilentetramina
(urotropina)
- oxidarea urotropinei cu acid azotic formează un trinitroderivat exploziv:
O2N N N NO2
HNO3
(CH2)6N4
N
NO2
hexogen

III. Reacţii ale poziţiei  faţă de gruparea carbonil

1. Halogenarea
Cl2
R CH2 C R - HCl
R CH C R
O Cl O
-halogenocetonã
10
 COMPUŞI CARBONILICI
IV. Proprietăţile specifice aldehidelor
1. Reacţia de oxidare - aldehidele se oxidează în condiţii blânde (Ag2O, Cu(OH)2, KMnO4,
CrO3, HNO3), trecând în acizi organici
a) oxidarea cu permanganat de potasiu
KMnO4 /H2 O
RCHO RCOOH

b) oxidarea cu reactiv Tollens (formarea oglinzii de argint)

AgNO 3 + NaOH AgOH + NaNO 3
AgOH + 2 NH3 [Ag(NH3)2]OH
RCHO + 2 [Ag(NH3)2]OH 2 Ag + RCOOH + 4 NH3 + 2 H2 O
reactiv Tollens
c) oxidarea cu reactiv Fehling
Cu2 O + 2 H2 O
RCHO +Cu(OH)2 RCOOH +
Fehling rosu
d) Oxidarea cu oxigen molecular (O2 din aer) :
O2
C6H5 CHO C6H5 COOOH + C6H5 CHO 2 C6H5 COOH
acid perbenzoic

11
 COMPUŞI CARBONILICI
5. Polimerizarea aldehidelor
H2SO4/HCl n = 8-100
nCH2 O HO CH2 O H
n
paraformaldehida
- Paraformaldehida cu gradul de polimerizare 8100 este solidă şi deci uşor transportată. Prin încălzire
la 140-1600C se depolimerizează transformându-se în formaldehidă gazoasă.
- Paracetaldehida rezultă prin polimerizarea acetaldehidei în mediu acid:
CH O
nCH3 CHO CH3 n
CH3
CH O
O CH CH3
CH O
CH3
paracetaldehida

12
 COMPUŞI CARBONILICI
 Reprezentanţi
Metanalul sau formaldehida, CH2O, are largi utilizări la obţinerea fenoplastelor, a răşinilor
carbamidice, a unor coloranţi şi medicamente. Are proprietăţi reducătoare. În soluţii apoase este puternic
germicidă şi antivirotică. Este folosită la conservarea preparatelor anatomice. Cancerigenă fiind, nu se mai
foloseşte drept conservant.
Etanalul sau acetaldehida, obţinută industrial prin hidroliza acetilenei, este folosită la obţinerea
acidului acetic şi a acetatului de etil.
Cloralul, Cl3C-CHO, este hipnotic, sedativ, anticonvulsivant şi analgezic. Prin condensare cu
clorbenzen formează DDT.
Heptanalul sau oenantolul, CH3(CH2)5-CHO, se obţine prin descompunerea termică a acidului
ricinoleic. Este folosit în parfumerie. Aldehidele cu catenă normală cu C8-C10 care se găsesc în uleiurile
eterice de lămâie, trandafir se obţin şi pe cale sintetică în scopul folosirii în parfumerie.
Benzaldehida, C6H5-CHO se găseşte în migdale amare sub formă de glicozid, amigdalina . Se foloseşte
în parfumerie şi ca intermediar în sinteze organice.
Acetona sau propanona, CH3-CO-CH3, este un lichid incolor, inflamabil, cu miros aromat, solubil în
apă. Este materia primă pentru obţinerea metacrilatului de metil, a oxidului de mesitil, a cetenei, a
bisfenolului. Este folosită ca solvent pentru acetatul de celuloză, nitroceluloză, acetilenă, etc.
Ciclohexanona se foloseşte la sinteza caprolactamei.

13
 COMPUŞI CARBONILICI

O serie de compuşi naturali sunt activi împotriva insectelor: poligodial este o dialdehidă activă împotriva
unui vierme african iar ajugarina împotriva lăcustelor. Pentru că sunt molecule naturale, costisitoare,
cercetări recente au adus în prim plan molecule de sinteză, mult mai simple şi mult mai active cum este
acetalul de mai jos. Aceste molecule sunt insecticide naturale ce împiedică insectele să se hrănească
(molecule ce taie foamea insectelor!). O
O

CHO H3C
CH3 H
CHO CH3

O O

H O CH2 OCOCH3 compus sintetic

Poligodial OCOCH3
Ajugarina

14
 COMPUŞI CARBONILICI
COMBINAŢII DICARBONILICE
 Clasificare
1. În funcţie de poziţia reciprocă a grupărilor carbonilice
 compuşi 1,2- sau  - dicarbonilici;
 compuşi 1,3- sau  - dicarbonilici;
 compuşi 1,4- sau  - dicarbonilici..
A. Combinaţii 1,2-dicarbonilice
 Nomenclatura
1. Denumiri comune:
CHO H3 C C O H6 C 5 C O H3 C C O H6 C 5 C O
CHO H3 C C O H6 C 5 C O H C O H C O
glioxal diacetil benzil metil-glioxal fenil-glioxa

B. Combinaţii 1,3 – dicarbonilice

 Astfel de compuşi nu există ca atare în stare liberă, ele există ca săruri.
 Exemple:
OHC CH2 CHO CH3 CO CH2 C CH3 OHC CH2 C CH3
dialdehida malonica
O O
acetilacetona formilacetona
 Gruparea CH2 cuprinsă între grupările CO din poziţiile 1,3 are o reactivitate deosebită
15
 COMPUŞI CARBONILICI
C. Combinaţii 1,4 – dicarbonilice
 Compuşi 1,4 – dicarboxilici se obţin prin oxidarea dienelor corespunzătoare
COMPUŞI CARBONILICI NESATURAŢI
 Compuşi organici ce conţin în moleculă legături duble C=C şi C=O
 Clasificare
1. După poziţia legăturii duble faţă de gruparea carbonil în:
• sisteme cumulate (cetene)
• sisteme conjugate (,-nesaturate)
• sisteme izolate
A. Sisteme cumulate
 Clasificare
 aldocetene CH2 C O RCH C O R2C C O
 cetocetene. cetena aldocetena cetocetena

16
 COMPUŞI CARBONILICI
B. Sisteme conjugate: ,; ,; , - nesaturate
  
CH2 CH CH O C6 H5 CH CH CHO CH3 CH CH CHO
propenal (acroleina) aldehida cinamicã 2-butenal
(fenil acroleina)
 Acroleina rezultă prin deshidratarea glicerinei:
CH2 OH CHOH CHO CHO
H2SO4 izomerizare -H 2 O
CHOH CH CH2 CH
- H2O
CH2 OH CH2 OH CH2 OH CH2
acroleina
 Aldehida crotonică, CH3-CH=CH-CHO, rezultă prin deshidratarea aldehidei obţinute la condensarea
a două molecule de aldehidă acetică.
 Aldehida cinamică, C6H5-CH=CH-CHO, se găseşte în scoarţa arborelui de scorţişoară şi se obţine
prin condensarea acetaldehidei cu benzaldehida; are rol antifungic şi antimicrobian.

17
 COMPUŞI CARBONILICI
CHINONE
 Dicetone ciclice ,-nesaturate
 Nomenclatura
Denumirea lor derivă de la numele hidrocarburilor de la care provin, urmată de cuvântul chinonă
O O O
O
O O
O
O -nafochinona amfinaftochinona 1,2-antrachinona
-naftochinona 2,6-naftochinona
1,2-nafochinona
1,4-naftochinona O
O

O
O O O
1,4-antrachinona 9,10-antrachinona 9,10-fenantrochinona

 Derivaţi chinonici naturali

 Unii derivaţi alchilaţi ai naftochinonei constituie vitaminele K, cu rol important în menţinerea
proprietăţilor coagulante ale sângelui.
O O O OH O
CH3 CH3 OH

R
O O O OH O
vitamina K3 vitamina K naturalã
R= C20 , C30 , C40 lausona-colorantul naftazarina 18
(anticoagulante) din henã colorant rosu
sintetic