„Grand Hotel Budapest”, „Iron Lady” , „Coach Carter”

Eseu comparativ

„Munca și Cariera în Arta Cinematografică”

„Munca, travaliul... asta înobilează pe om!”, zicea un personaj din Capul de Rățoi, de G.
Ciprian. Este adevărat. Ceea ce îl face pe individ să își depășească condiția de efemeritate în care
se găsește fiecare ființă vie este dedicarea și pasiunea pe care o cultivă pentru un scop menit nu
doar să-și ajute sinele, ci să le face și celorlalți o viață mai bună; iar ceea ce îl face pe om să devină
mai mult decât „un trecător prin viață” este munca și consecvența.

Arta cinematografică a încercat și a reușit de multe ori să producă de-a lungul timpului
capodopere inspirante și motivatoare pentru consumatori, iar de cele mai multe ori aceste
producții care stârnesc ceva în oameni vorbesc despre personalități și caractere, care prin efortul
și parcursul carierei lor au reușit să schimbe nu doar mentalități, ci și societatea, legile, structura
politică și chiar cursul umanității, în anumite cazuri. Mesajul majorității acestor filme este același:
munca necontenită și seriozitatea cu care îți tratezi sarcina, dar și credința în propriile metode, te
expune la multe riscuri și suferințe, dar te pot și ridica deasupra celorlalți, dându-ți posibilitatea să
intri în istorie și să realizezi fapte mărețe.

Pentru susținerea acestei teze, am ales trei filme produse în secolul 21, cu intenția de a le
analiza atât subiectul, cât și structura personajelor, în direcția deslușirii acelor particularități pe
care le prezintă un film bazat pe o biografie(imaginară sau bazată pe fapte reale), ce urmărește
cariera unui individ de succes. Astfel, în cele ce urmează voi explora și compara fantezia turistică a
lui Wes Anderson, reprezentată prin „Grand Hotel Budapest”, viața tumultoasă și hărțuită a
primei premiere a Regatului Unit, transpusă pe peliculă de Phillyda Lloyd în „Iron Lady” și educația
precară din liceele de suburbie americană, cercetată și povestită de Thomas Carter, în „Coach
Carter”.

Aparent, aceste trei filme vorbesc despre lumi total diferite, aflate la poli opuși una de
alta, cu estetici și cromatici incomparabile, cu stiluri de joc care nu-și au locul unul lângă altul și cu
subiecte care aparent n-au nici-o legătură între ele... și cu toate astea, aceste trei filme vorbesc, în
esență, despre același lucru.

Într-una dintre secvențele din „Grand Hotel Budapest”, naratorul Zero Moustafa, își
amintește că atunci când a fost întrebat de Monsieur Gustave, personajul principal al acestui film,
de ce își dorește să se angajeze ca Lobby Boy la Grand Hotel Budapest, a răspuns astfel „ Cine n-ar
vrea să se angajeze la Grand Hotel Budapest? Este o instituție!”. De asemenea, atât în „Iron Lady”,
în care memoriile doamnei Margaret Thatcher(personajul principal) sunt legate de Parlamentul
statului englez, cât și în „Couch Carter” în care Ken Charter se angajează ca antrenor de basket la
liceul Richmond, noi, ca spectatori ale acestor filme luăm contactul cu spații instituționale, care
funcționează după un regulament(mai mult sau mai puțin exigent) și pretind de la cei implicați să
aibă o anumită prestanță și un anumit mod de a se raporta la ceea ce au de făcut. Astfel, în toate
aceste filme avem de-a face cu o politică de funcționare a unui sistem.

În „Grand Hotel Budapest” aceată politică este impusă și menținută de Monsieur Gustave,
din ale cărui indicații pe care i le dă noului Lobby Boy deducem acest fapt, dar și din scenele în
care tot acesta vorbește angajaților hotelului de la tribuna amenajată în „culisele” acestuia și le
reamintește cele ce au de făcut pentru buna prestație a serviciilor, dar îi și anunță noile schimbări
ce vor avea loc în următoarea perioadă în cadrul instituției. Tot în acest film, vedem în repetate
rânduri cum acest timp de politică și ierarhie se aplică în mai multe hoteluri cu care Monsieur
Gustav are legături strânse, atunci când el telefonează pentru a cere ajutor prietenilor săi, noi
aflând astfel că peste tot, fiecare administrator de hotel are în subordine un Lobby Boy care-i ține
locul atunci când el este ocupat cu chestiuni de o mai mare importanță.

În „Iron Lady” luăm contactul cu o lume a bărbaților, în care Margaret intră, fiind aleasă ca
parlamentar într-o instituție în care femeile nu călcau decât în calitate de croitoreasă sau
însoțitoare a vreunui om politic. Margaret se lovește în nenumărate rânduri de situații în care este
discriminată sau neluată în seamă, în ciuda regulilor, pentru faptul că este femeie. Totuși, ea
reușește să devină parte din această instituție, căpătând ea însăși caracteristici masculine,
începând cu vocea și aspectul său și continuând până la modificări de caracter, dobândind astfel
prestanță, autoritate și un discurs care să nu mai amintească de gospodine, ci de puterea unui
adevărat lider politic. Vedem, totodată, în acest film, cum funcționează votul în sistemul de stat
englez și cum se desfășoară discuțiile atât în camera lorzilor, cât și la masa de consiliu la care
Margaret este prezentă și-și expune punctul de vedere. Tot aici, aflăm cum în biroul lui Margaret,
ajunsă prim-ministru, au loc conflicte de interes între membrii aceluiați partid, momente de
ipocrizie din partea subalternilor lui Margaret și cum cele mai delicate probleme de stat se discută
bând ceaiul „cu lapte sau fără”.

În „Coach Carter”, putem observa sistemul pe care funcționează o instituție școlară cu

rezultate slabe pe toate planurile. Regulile deși existente, sunt încălcate, iar sancțiunile nu reușesc
să înbunătățească situația. Antrenorul Carte propune și impune, în acest context, un nou sistem
ce are la bază un contract pe care sportivii ce urmează să fie antrenați de el trebuie să îl semneze.
Contractul pretinde atât respect și devotament față de sport, colegi, antrenament și instructor,
cât și rezultate bune la învățătură, pentru cei ce doresc să facă parte din echipă. Antrenorul
veghează la respectarea regulilor din contract și aplică sancțiuni serioase celor ce îl încalcă,
precum aplicarea unor exerciții suplimentare și chiar, în ultimă instanță, închiderea sălii de sport
în care echipa se antrenează. Kim Carter crează un sistem paralel cu cel școlar, dar integrat în
acesta, lucru care va determina multiple conflicte. Vedem modul de funcționare al instituției
școlare, cu precădere în scena consiliului, în care profesorii votează incălcarea contractului propus
de antrenorul Carter sub pretextul că „nu este nevoie ca acești elevi să exceleze la învățătură,
dacă ei sunt buni sportivi”. Vedem tot aici, în anumite scene, lipsa de autoritate pe care o are
directoarea școlii, plafonată și neputincioasă, dar și a fostului antrenor al echipe, aflat în aceeași
situație, precum și creșterea autorității antrenorului Carte, mânat de pasiune și vehemență, dar
caracterizat prin flexibilitate.

Un alt punct în care se întâlnesc aceste trei filme este acela al construcției de personaj.
Deși avem de-a face cu personaje care au vârste, origini, obiceiuri, sexe și locuri de muncă diferite,
cu toate astea, toate cele trei personaje Gustave, Margaret și Carter seamănă destul de mult. În
primul rând prin pasiune, a lui Gustave pentru serviciile turistice, a Margaretei pentru politică și a
lui Carter pentru sport. Pasiunea îi determină pe fiecare dintre aceștia să își mențină motivați de a
continua drumul pe care-l au de făcut, să îndure diverse suferințe aduse de cei ce nu înțeleg
filozofia lor și să reușească a-și duce la îndeplinire scopurile. Mai mult decât atât, pasiunea le
aduce alături oameni loiali și le va câștiga respectul celor din jur, la Gustave pe cel al altor
funcționari, al pușcăriașilor, al clienților și nu-n ultimul rând al lui Zero,care-l va și ajuta să evadeze
din închisoare, la Margaret pe cel al votanților, al colegilor de partid și nu-n ultimul rând al lui
Denis, partenerul său de viață, iar la Carter pe cel al părinților elevilor, pe cel al echipelor de la
celelalte licee, dar mai ales pe cel al propriei echipe, caracterizat prin dragostea pe care i-o poartă
fiecare membru al acesteia, în parte.

Totodată, autoritatea dobândită se remarcă la fiecare dintre aceste personaje. Autoritate

care este câștigată prin impecabilitate și extremă atenție, la Gustave, care cunoaște fiecare
colțișor al hotelului și fiecare plăcere a clienților, la Margaret prin inteligență, educație și siguranță
pe propriile forțe, dar și pe bunele intenții de schimbare ale țării pe care își propune să le
înfăptuiască, iar la Carter prin seriozitatea cu care privește sportul, rezultatele pe care le au cei
antrenați de el, flexibilitatea sa când vine vorba de situații dificile prin care trec cei din jur, dar și
prin logica pe care o dezvoltă în discursul său motivațional. Totuși, aceaste calități crează
probleme fiecăruia dintre cei trei, Gustave ajungând să fie chiar bătut și închis pentru
impertinență, în final chiar omorât pentru siguranța sa de a crede că poate rezolva orice,
Margaret suferind o decădere dureroasă, numeroase proteste din partea cetățenilor și
conștientizarea faptului că și-a neglijat familia și viața personală, iar Carter umilința profesorilor,
spargerea vitrinelor de la magazinul său și un scandal monstruos în presă.

În același timp, un alt punct interesant în care se întâlnesc protagoniștii celor trei filme
este acela al principiului dreptății. Cu toate că fiecare dintre personaje urmăresc aplicarea
acestuia, totuși, fiecare dintre ele greșește pe alocuri sau mai exact, are propriul său mod de a o
aplica. Bine înteles, această idee o întâlnim la majoritatea oamenilor și anume percepția diferită
asupra dreptății, însă în cazurile de față o vedem pe îndelete și o putem analiza cum se cuvine.
Gustave, este un om care chiar și atunci când are cei mai puțini bani, totuși își păstrează manierele
și este dispus să dea bacșiși funcționarului care a venit să-l ajute și să îl ascundă de poliția care se
află pe urmele sale. Totuși, el fură din casa iubitei sale decedate, tabloul care-i revine de drept,
conform testamentului acestuia. El nu numai că ajunge în închisoare pentru acest fapt, dar și
găsește metoda perfectă pentru a evada și pentru a dovedi că este defapt nevinovat. O altă
carență de caracter este remarcată prin faptul că Zero se vede nevoit de câteva ori să-i atragă
atenția asupra faptului că nu-i este permis să flirteze cu iubita sa, lucru pe care Gustave îl acceptă
în principiu. La Margaret observăm cum ea este conștientă de inegalitățile de sex și încearcă prin
propria fire să echilibreze această dezordine. De asemenea, ea ia decizii bune și drepte pentru
țară, însă își neglijează constant familia și deși își iubește soțul, realizează abia după ce acesta a
murit că nu i-a oferit poate atenția cuvenită. Tot în această direcție a dreptății, ea susține că prim-
ministrul trebuie să știe când să se oprească și să lase locul unui altuia mai bun, însă fiind ea pusă
în postura de prim-ministru, chiar și după 11 ani de conducere, nu este dispusă să renunțe la
funcție, ba chiar își umilește colegii de partid și îi judecă pe nedrept într-un moment sensibil,
crezând mai mult în propria dreptate, decât în cea colectivă. La Carter observăm cum el este
împlinit profesional și reprezintă un bun mentor pentru elevii săi, însă își neglijează fiul și îl
tratează în funcție de propriile principii, fără a îi da liberul arbitru, pe care acesta se vede nevoit să
și-l câștige. Vedem, tot la Carter cum el este atât de încrâncenat în propria idee despre dreptate,
încât este dispus să îl alunge pe unul dintre cei mai motivați elevi ai echipei sau cum ceartă
întreaga echipă pentru că a petrecut după câștigarea campionatului, deși, în parte, aceștia erau
îndreptățiți să facă acest lucru. Toate aceste abateri ale personajelor apar din dorința lor de a-și
atinge scopul, dar și din beția puterii pe care ei o dobândesc.

În ceea ce privește diferențele substanțiale dintre cele trei producții cinematografice, ele
sunt cel mai ușor de observat în estetica fiecăruia dintre ele, tipul de desfășurare a acțiunii,ritmul
scenelor și cheia de joc a actorilor. Dacă la „Grand Hotel Budapest” avem de a face cu o estetică
specifică regizorului Wes Anderson, fantezistă, caracterizată printr-o cromatică inconfundabilă și
prin imagini aproape extrase din lumea oniricului, cu o împletire perfectă a cadrelor realiste cu
cele derulate pe repede înainte și cu momente statice, la „Iron Lady” și „Couch Carter” avem de a
face cu o estetică realistă și specifică, una dintre ultimei jumătăți de secol XX a Marii Britanii, iar
cealaltă începutului de secol XI a suburbiei americane. Acțiunile în „Grand Hotel Budapest” și în
„Iron Lady” de desfășoară sub forma unor amintiri ale personajelor ajunse bătrâne (Zero și
Margaret)care își reamintesc parcursul vieții lor și pun cap la cap întâmplările ce l-au influențat
viețile, în vreme ce acțiunea din „Coach Carter” se desfășoară cronologig. Totodată, remarcăm
umorul negru cu care este tratat „Grand Hotel Budapest” și stilul aventurier al personajelor din
prim-plan și a desfășurării poveștii, precum observăm calitatea de dramă istorică și cheia de
interpretare realist-psihologică la „Iron Lady” sau stilul comic-dramatic, aplicat la „Couch Carter”,
unde avem de-a face atât cu momente profunde, cât și cu situații comice, ironice sau penibile.

Analizând toate acestea, vreau să subliniez încă odată atât calitatea și complexitatea
acestor filme, cât și ideea că o producție cinematografică axată pe munca și cariera unor
personalități interesante ne pot inspira și influența în propriile noastre cariere și ne pot ajuta să
înțelegem mai bine ce presupune un rol asumat în societate. Intrând în profunzimile fiecăruia
dintre aceste filme, conștientizez mai bine nevoia mea de a îmi găsi propriul sistem în care să
funcționez și nevoia de a-mi contura cât mai bine propriul caracter, dar mă face și să fiu mult mai
atent la cum mă raportez la cei din jur, dându-mi seama că în ciuda intențiilor mele bune,
întotdeauna putem greși și acționa nepotrivit. Cariera este un lucru important pentru fiecare
dintre noi și ne putem simți de multe ori descurajați sau debusolați în drumul nostru spre
expansiune, însă sunt sigur că întotdeauna un film bun care ne vorbește despre oameni siguri pe
ei, ce-și urmăresc țelurile și realizează ceea ce-și propun, ne poate motiva și ajuta să continuăm să
luptăm pentru lucrurile în care credem și să realizăm lucruri importante atât pentru noi, cât și
pentru cei din jur.

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/The_Grand_Budapest_Hotel

https://ro.wikipedia.org/wiki/Doamna_de_Fier_(film)

https://en.wikipedia.org/wiki/Coach_Carter

http://www.imdb.com/

https://www.margaretthatcher.org/essential/biography.asp

https://truesportsmovies.com/basketball/coach-ken-carter-richmond-oilers/

https://www.theguardian.com/film/2014/mar/06/the-grand-budapest-hotel-wes-
anderson-review