PATOLOGIA DENTARĂ ÎN SARCINĂ

REZUMAT

Sarcina este o stare dinamică, specială, care se caracterizează prin modificări morfofuncționale
cu caracter tranzitoriu la nivelul tuturor aparatelor și sistemelor. Pe acest fond pot apare aspecte
patologice variate, inclusiv la nivelul cavității bucale. Relațiile reciproce sarcină – patologie dentară
constau în faptul că agenții patogeni ai infecției dentare pot disemina pe cale hematogenă la nivelul
țesuturilor uterine determinând infecții, avort, naștere prematură, greutate mică a copiilor la naștere.
Anergia de sarcină predispune, de asemenea, la apariția unor infecții dentare. Problemele dentare
comune apărute în sarcină sunt cariile dentare, gingivita, hiperplazia gingivală, granuloamele piogene,
modificările salivare. Tratamentul stomatologic nu este contraindicat în sarcină, iar managementul
patologiei dentare se axează în principal pe latura profilactică.

Cuvinte cheie: sarcină, patologie dentară, epulis gravidarum, consultație prenatală.

 PATOLOGIA DENTARĂ ÎN SARCINĂ

Introducere
Stare fiziologică cu totul specială, dinamică, gestația se caracterizează prin modificări
morfofuncționale cu caracter tranzitoriu ale tuturor aparatelor și sistemelor.
Cele mai importante modificări sunt cele neurovegetative, metabolice, imunologice. Pe acest
fond pot apare aspecte patologice variate, inclusiv la nivel buco-dentar.
Relațiile reciproce nefavorabile sarcină – afecțiuni buco-dentare sunt insuficient tratate în
literatura de specialitate, lipsind opinii unitare privind această asociere. Prima mențiune referitoare la
sarcină – afecțiuni buco-dentare, apare în scrierile lui Hipocrate. De-a lungul timpului practica
medicală a confirmat această legătură.
Sarcina, prin starea de imunodepresie, predispune la apariția unei infecții dentare. În schimb, în
prezența unei infecții dentare germenii patogeni pot disemina pe cale hematogenă la țesuturile uterine
favorizând apariția unei infecții. În prezența acesteia se produc prostaglandine care pot iniția
contractilitatea uterină (avort, naștere prematură). În 1935 Okell și Elliot demonstrează reciprocitatea
sarcină – afecțiuni buco-dentare. H. J. Wespi (1961) a dovedit că patologia dentară crește cu vârsta și
numărul sarcinilor. În manualul de obstetrică din 1966, Martius amintește zicala populară „fiecare
sarcină o costă pe femeie un dinte”. Această situație nu ar trebui să mai existe în condițiile obstetricii și
stomatologiei moderne.
Abordarea patologiei dentare apărute la femeia gravidă trebuie să ia în considerare cumulul de
factori medicali, sociali, economici, culturali si educaționali care o favorizează.
Asocierea sarcinii cu patologia dentară preocupă astăzi stomatologi, obstetricieni,
endocrinologi, microbiologi, anatomo-patologi, sociologi, cerecetători din cadrul medicinei
experimentale. Literatura de specialitate alocă un spațiu limitat modificărilor gestaționale de la nivelul
cavității bucale și al afecțiunilor favorizate sau agravate de sarcină.
Regretabil este faptul că examinarea cavității bucale este superficială sau, de cele mai multe ori
omisă. Examenul stomatologic de specialitate, obligator la începutul sarcinii în cadrul consultației
prenatale, nu se efectuează.
Practicienii susțin că gestația este responsabilă de apariția unor modificări la nivel buco-dentar:
eritem la nivelul marginii gingivale, carii, policarii simple sau complicate, parodontite cronice
marginale, hiperplazie gingivală.

Etiologie
În 1937 Ziskin a publicat detalii ale experimentelor sale vizând modificările hormonale, ca
factor etiologic în tipul de gingivită de sarcină (epulis gravidarum).
Factorii etiologici implicați în apariția sau agravarea aspectelor de patologie dentară sunt
multipli, oferiți de terenul gravidic.
Factorii generali includ modificările endocrine, neurovegetative care induc modificări la
nivelul cavității bucale, determinând parodontopatii.
Impregnarea hormonală specifică sarcinii determină, prin creșterea nivelului de estrogeni,
retenție de apă, edem gingival, fragilitate a mucoasei bucale, iar prin nivelul crescut al progesteronului
și relaxinei lărgirea spațiului periodontal, relaxarea fibrelor elastice și de colagen.
Modificările metabolice sunt evidente în afecțiunile specifice sarcinii. Disgravidia precoce
(ptialismul, vărsăturile gravidice) induce perturbări metabolice: acidoză, scăderea rezervei alcaline
favorizand parodontopatiile. Datorită vărsăturilor, igiena orală este deficitară. Disgravidia tardivă
(HTAIS) se caracterizează prin perturbări circulatorii, care sunt un factor distrofic, ducând la fenomene
parodontale de tip distrofic. Perturbările echilibrului fosfo-calcic, carențele nutriționale (proteine,
vitamine), afecțiunile asociate sarcinii: diabet, anemii, alergii, afecțiuni tiroidiene sunt factori
favorizanți ai patologiei dentare. Fumatul este, de asemenea, un factor favorizant important.
Imunodepresia specifică sarcinii determină reducerea puterii de reacție a parodonțiului.
Factorii locali favorizanți ai patologiei dentare sunt: modificarea pH-ului salivar, chimismul
salivar, modificarea florei microbiene a cavității bucale, patologie dentară anterioară sarcinii, igiena
orală necorespunzătoare, prezența tartrului.
 Aspecte clinice, principii de management
Problemele dentare comune sunt expresia modificărilor instalate la nivelul cavității bucale.
Sarcina favorizează cariile dentare, gingivitele, hiperplazia gingivală, granuloamele piogene,
modificările salivare, mobilitatea dentară.
Gravida este predispusă la carii datorită creșterii acidității la nivelul cavității bucale. Dieta
bogată în carbohidrați, neglijarea igienei cavităţii bucale, vărsăturile specifice primului trimestru de
sarcină favorizează evoluția cariilor și demineralizarea, făcând dinții mai predispuși la carii. Cariile
netratate cresc incidența abceselor și celulitei. Tratamentul cariilor constă în limitarea dietei bogate în
glucide, igiena corespunzătoare a dinților (periaj utilizând pasta cu fluor, spălături pentru contracararea
efectului demineralizării datorită vărsăturilor).
Tratamentul stomatologic nu este contraindicat în sarcină dacă sunt îndeplinite cerințele legate
de anestezie și de poziția corectă a gravidei pe scaunul stomatologic. Administrarea de antibiotice,
antiinflamatorii se face cu prudență în funcție de gravitatea cazului și de vârsta sarcinii.
30% din femeile gravide suferă de boală periodontală. Nivelul crescut de estrogeni circulanți
este implicat în prevalența crescută a gingivitelor și hiperplaziei gingivale.
Gingivita este cea mai comună problemă dentară care afectează 60 – 70% din gravide. Ea se
datorează scăderii răspunsului imun, creșterii nivelului de estrogeni, modificărilor în flora microbiană
bucală. Gingivita necesită igienă orală corectă, periaj cu pastă de dinți cu flor, lavaj-clătire cu apă
sărată sau bicarbonatată, folosirea aței dentare, clătire cu clorhexidină, administrare de vitamina C.
Hipertorfia gingivală localizată (epulis gravidarum) apare în primul trimestru de sarcină și
deseori diagnosticul de sarcină este suspicionat de stomatologi pe baza acestei leziuni dureroase și
hemoragice.
Studii de specialitate arată corelația dintre sănătatea orală precară a gravidei și sănătatea
dentară a copiilor. De asemenea, patologia dentară din sarcină poate duce la naștere prematură,
greutate mică a feților la naștere, risc crescut de carii la copii. Tratamentul oral în sarcină trebuie făcut
în funcție de indicațiile primite la consultul stomatologic, obligator la începutul sarcinii. Igiena dentară
se face prin periajul dinților de două ori pe zi sau cel mai bine după fiecare masă; se indică folosirea
aței dentare, clătirea cavității bucale cu soluție salină caldă pentru calmarea iritației gingivale,
mestecarea de gumă fără zahăr, clătirea cu apă bicarbonatată pentru menținerea ph-ului cavității
bucale.
Tratamentul trebuie să pună accent însă, pe latura profilactică. Cunoașterea afecțiunilor buco-
dentare asociate sarcinii conduc la aprecierea corectă a stării de sănătate orală a femeii gravide și la
adoptarea unei atitudini terapeutice adecvate.
Pentru asigurarea sănătății orale este necesară o colaborare care trebuie să antreneze mediul
familial, medicul de familie, medicul școlar (pediatrul), medicul stomatolog din cabinetul de
stomatologie infantilă, stomatologi, obstetricieni.
Mijloacele de informare în masă pentru menținerea stării de sănătate orală sunt de un real folos.
În 2017, 162 de gravide peste 18 ani au primit un chestionar axat pe problema meținerii
sănătății orale. Rezultatul a fost alarmant, în sensul constatării lipsei de informare, de cunoaștere a
regulilor elementare de igienă orală. Gravidele chestionate și nedispensarizate nu cunoșteau rolul
consultației prenatale. La examenul clinic al cavității bucale s-au constatat edentații parțiale, carii.
Gravidele dispensarizate nu aveau un consult stomatologic de specialitate efectuat la începutul sarcinii.
S-au semnalat cazuri în care gravida, datorită unor experiențe stomatologice neplăcute, a
manifestat o atitudine negativă față de consultul stomatologic. De altfel, se remarcă deseori o atitudine
reținută a stomatologilor față de femeia gravidă cu probleme dentare.
Sarcina nu ar trebui considerată un motiv de amânare a îngrijirilor dentare care se impun.
Specialiștii susțin că aproape toate procedurile dentare de rutină sau preventive pot fi efectuate în
condiții de siguranță pe tot parcursul sarcinii. Procedurile dentare extinse și prelungite trebuie amânate
însă, până după naștere.
Atitudinea față de gravida cu probleme dentare ar trebui să fie cea recomandată de J. Lachard
„Absolut orice intervenție necesară să asigure liniștea și securitatea pacientei în perioada sarcinii
trebuie practicatăˮ.