CELE MAI IMPORTANTE REGULI ÎN AROMATERAPIE PENTRU

BEBELUȘI ȘI COPII:
Copiii nu ar trebui să ingereze niciodată uleiuri esențiale!
Păstrați-le în locuri în care copiii nu pot ajunge. Unele dintre uleiuri sunt toxice dacă sunt
ingerate. În ceea ce privește accidentele, marea majoritate a cazurilor de otrăvire implică
copii mici, de multe ori între 1 și 3 ani. În SUA, 75% dintre cazuri implică copii până în 6
ani. (sursa: „Essential Oils Safety”)
Diluarea este foarte importantă pentru TOATE uleiurile esențiale!
În această categorie de vârstă nu vorbim niciodată despre excepții. Absolut toate uleiurile
esențiale se diluează înainte de a fi puse pe pielea copiilor, indiferent de brand, de câte zile
îl folosim sau de zona unde îl aplicăm. Inclusiv atunci când îl punem în apa de baie a
copilului, uleiul trebuie diluat într-o bază purtătoare precum mierea nerafinată, glicerină
vegetală (acestea două sunt preferate pentru că sunt și solubile în apă) sau ulei vegetal de
calitate. În cazul în care nu le diluăm, uleiurile intră în contact cu pielea în forma lor
pură, concentrată și vor produce iritații.
La copiii mici, aplicarea pe tălpi este cea mai sigură dintre toate, pentru că tălpile sunt cel
mai departe de fața bebelușului.
Întrebat despre care sunt cele mai potrivite zone pe care să aplicăm uleiuri esențiale în
cazul copiilor, Robert Tisserand zice așa: „Depinde mult unde este localizată problema.
Cu copiii foarte mici nu este nicio diferență dacă aplicăm pe tălpi sau pe umeri, cantitatea
inhalată este aceeași, doar dacă nu acoperim picioarele cu șosete. Dar, în general, aplicăm
uleiurile unde este nevoie. Aplicarea pe tălpi este adesea menționată pentru copii. Acest
lucru este în regulă și este o opțiune relativ sigură, atât timp cât știm că tălpile nu absorb
uleiul mai bine decât orice altă parte a corpului, ba chiar absorb mai puțin. În general,
aplicăm pe spate și pe stomac.”
După cum spuneam, la copii mici (aș spune sub 2 ani), consider aplicarea pe tălpi sigură
și poate fi și eficientă. Sigură pentru că sunt șanse ca uleiul să fie inhalat în cantitate mai
mică, mai ales dacă acoperim imediat cu șosete, și poate fi și eficientă deoarece pielea
tălpilor copiilor nu se poate compara cu cea a adulților. Este o metodă pe care aș folosi-o
strict din motive de siguranță și în cazuri mai puțin acute, deoarece nu îi garantez
eficiența. În cazuri acute, în care îmi doresc eficiență maximă, am că primă opțiune
inhalarea și apoi masajul spatelui, pieptului, abdomenului.
Folosiți principiile diversificării, introduceți câte un ulei o dată și dați-i timp să acționeze!
Când începeți să folosiți uleiurile esențiale pentru copii, nu uitați că încă nu știți dacă
acesta este sau nu alergic la vreun ulei. Urmăriți orice tip de reacție și permiteți
organismului copilului să se obișnuiască cu uleiul respectiv. Acest lucru este valabil și
pentru aplicare topică și pentru difuzare.
Consultați un specialist dacă copilul este alergic, suspect de astm sau alte probleme
respiratorii, și/sau are imunitatea foarte scăzută!
De când începem să le folosim?
Alegerea mea personală este să nu recomand uleiuri esențiale în primele trei luni de viață
ale copilului, și cu foarte mare prudență până la un an. Corect este să vă scriu însă și
părerea expertului în materie de siguranță, Robert Tisserand. Acesta dă niște reguli
generale de diluare a uleiurilor pentru copii mici și foarte mici. Vă reamintesc faptul că
nu toate uleiurile pot fi folosite la copii mici, că se folosesc numai la nevoie și numai dacă
beneficiile depășesc riscurile. Conform lui Tisserand, diluăm așa:
 Pentru copii mai mici de 3 luni, pentru aplicare pe tot corpul, diluție de maxim
0,1%, iar pentru aplicare locală maxim 0,2%.
 Pentru copii între 3-24 luni, pentru aplicare pe tot corpul, diluție de maxim 0,25%,
iar pentru aplicare locală maxim 0,5%.
 Pentru copii între 2-6 ani, pentru aplicare pe tot corpul, diluție de maxim 1%, iar
pentru aplicare locală, maxim 2%.
Din experiența personală, pot spune cu certitudine că inhalarea este mult mai eficientă
decât aplicarea topică (conform lui Robert Tisserand, atunci când le inhalăm se absorb în
proporție de 75%, iar când le aplicăm topic, doar 10%) și că foarte rar este nevoie să
ajungem la diluție de 2%. În marea majoritate a cazurilor, diluția de 1% este și eficientă
și mult mai sigură.
Ce uleiuri NU sunt potrivite pentru copii?
În primul rând, uleiuri care necesită atenție sporită sunt cele care conțin 1,8 cineol și
mentol. Cele mai comune sunt menta cu mentol, iar cu 1,8 cineol: majoritatea speciilor de
eucalipt, rozmarinul, cajuput, cardamom, niaouli, ravintsara, spike lavender.
Cele mai multe controverse în lumea uleiurilor esențiale sunt în legătură cu folosirea
uleiurilor de mentă și eucalipt la copii, pentru că acestea conțin cele mai mari cantități de
mentol și 1,8 cineol. Când am răsfoit pentru prima dată cartea „Essential Oils Safety”
(ediția din 2014), indicațiile la mentă erau să nu fie aplicat pe sau aproape de fața copiilor,
iar la eucalipt indicația era să nu fie folosit pentru copiii sub 10 ani. Între timp, după alte
studii, lucrurile s-au schimbat puțin. Pentru că, în asemenea situații, părerea specialiștilor
este cea care contează (și nu a mea), îl voi cita din nou pe Robert Tisserand
(sursa: http://wegotreal.com/essential-oil-concerns-robert-tisserand/ ):
„Sunt uleiurile esențiale de mentă și eucalipt potrivite pentru copii?”
R.T.: „Acestea sunt două dintre cele mai eficiente uleiuri esențiale pentru infecții
respiratorii și congestie, dar prea mult poate fi destul de periculos, mai ales pentru
bebeluși. Din cauza compușilor 1,8 cineol din eucalipt și mentol din mentă, aceste uleiuri
pot încetini respirația sau pot cauza probleme neurologice, dar există și opțiunea folosirii
în siguranță. Pentru copiii sub 3 ani, menta ar fi mai bine să fie evitată de tot, iar
eucaliptul poate fi difuzat sau folosit topic în diluții de maxim 0,5%. Pentru copii între 3
și 6 ani, ambele pot fi difuzate, iar când sunt aplicate topic, menta să fie în diluție de
maxim 0,5%, iar eucaliptul maxim 1%. ”
Există în continuare aromaterapeuți care nu recomandă menta sub 6 ani și eucaliptul sub
10 ani. Oricum, este bine de știut că există multe alte uleiuri perfect sigure pentru copii și
foarte eficiente în probleme respiratorii. Câteva exemple ar fi: busuioc, piper negru,
cedru, chiparos, musețel german, tămâie, măghiran, arbore de ceai, lămâie, cimbru, etc.
Iar eucaliptul poate fi difuzat în cantități mici, dar totuși nu mai devreme de un an și ideal
ar fi să fie consultat și un specialist.
Uleiuri care NU se aplică deloc pe pielea copiilor sub 2 ani, pentru că pot fi iritante ( pot fi
difuzate): piper negru, cassia, cuișoare, lemongrass, smirnă (myrrh), oregano, cimbru,
ylang ylang.
Uleiuri care nu se folosesc la copii sub 5 ani din cauza efectelor estrogenice: feniculul,
anasonul, anasonul stelat.
Uleiuri total interzise copiilor: wintergreen, mesteacăn.
Precizez că am menționat uleiurile cele mai comune. Este foarte important ca, atunci
când cumpărați un ulei esențial, să citiți informațiile puse la dispoziție de producător sau
furnizor, în materie de siguranță. Iar dacă cumpărați combinații gata făcute, căutați
informații despre fiecare ulei în parte (este obligatoriu să apară pe etichetă fiecare
ingredient cu nume comun și nume latin).
Alegeri personale
Fetele mele (5 ani și 5 luni, 2 ani și 8 luni) au beneficiat din plin de proprietățile uleiurilor
esențiale în ultimul an. Toate problemele de sănătate (normale pentru orice copil) au fost
tratate cu succes, aproape fără excepție, cu uleiuri esențiale. Fiecare episod de răceală sau
enteroviroză ne-a dus în cabinetul pediatrei pentru liniștea mea, deci copiii au fost mereu
în siguranță.
Cel mai des apelez la difuzie. Singurele uleiuri pe care le-am mai aplicat pe piele în
ultimele câteva luni au fost lavanda, cedrul, mușețelul german, în diluții de maxim 1%.
Restul, toate și-au făcut treaba în difuzor sau în inhalatoare personale.
În ceea ce mă privește, niciodată nu voi recomanda uleiuri esențiale, nici difuzate și mai
ales aplicate pe piele, bebelușilor sub 3 luni. Între 3 și 6 luni, aș difuza în cantități foarte
mici uleiuri blânde precum lavandă, mandarină sau mușețel. După 6 luni, aș rămâne tot
de difuzie și aș mai adăuga uleiuri precum bergamotă, cedru, chiparos, lămâie, brad,
grepfrut, geraniu, scorțișoară, neroli, palmarosa, pin, rosalina, trandafir, santal,
portocală, arbore de ceai, tămâie, etc.
Aș lăsa aplicarea topică pentru perioada de după 1 an, dar și atunci tot difuzia mi-ar fi
prioritară. Aceleași uleiuri pe care până la 1 an doar le-aș difuza, după 1 an, în caz de
nevoie, le-aș aplica pe piele (cu excepția scorțișoarei care este sigură doar difuzată) în
diluție de maxim 1% și cu mare atenție la cele fotosensibilizante.
Sub nicio formă nu recomand: wintergreen și mesteacăn la copii de nicio vârstă (din
cauza salicilatului de metil, care poate cauza sindromul Reye), fenicul sau anason
(inclusiv anason stelat) la copii sub 5 ani și sunt foarte atentă la combinațiile gata făcute
care conțin aceste uleiuri. În legătură cu menta și eucalipt, mă ghidez după indicațiile lui
Robert Tisserand (cele de mai sus).
Cât de mult e prea mult? Cât și cum difuzăm în preajma copiilor?
R.T.: „Difuzarea uleiurilor esențiale în așa fel încât uleiul esențial să se simtă într-un mod
discret este în regulă oriunde, pentru orice perioadă de timp. Asta înseamnă câteva
picături în 24 de ore (completare- „câteva” pentru mine înseamnă nu mai mult de 10). În
cantitate mai mare de atât, ar trebui să fie folosite doar intermitent și doar la nevoie –
atunci când copilul este bolnav sau atunci când altcineva din casă este bolnav. Intermitent
înseamnă: 30-60 de minute pornit, 30-60 de minute oprit (difuzorul). Difuzoarele care pot
fi programate sunt perfecte pentru asta. Difuzarea intermitentă este mult mai eficientă și
sigură decât cea continuă. Dacă un copil face infecții respiratorii repetate, una după alta,
e posibil să aibă nevoie de ajutorul unui aromaterapeut. Copiii au sistem imunitar foarte
puternic, ba chiar acesta are nevoie să fie provocat pentru a deveni și rămâne puternic.
Folosirea zilnică a uleiurilor esențiale în scop preventiv, pe parcursul mai multor
săptămâni sau luni, nu este întotdeauna o idee bună. Folosirea la nevoie este o alegere
generală bună. ”
În ceea ce privește difuzarea intermitentă, tot Tisserand explică pe pagina de Facebook
Robert Tisserand Essential Training, de ce aceasta este mult mai eficientă: „Deoarece
corpul nostru, în special sistemul nervos, se obișnuiește (cu substanța respectivă) după
această perioadă de timp (30-60 de minute). Dacă difuzăm în mod continuu, beneficiile nu
cresc și există dovezi că organismul devine stresat în diferite feluri.”