Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apidiagnoza
Deşi temperatura creşte, în decursul lunii aprilie pot surveni perioade reci, cu ploi sau
chiar cu fulguieli scurte de zăpadă în unele zone ale ţării.
Familiile de albine îşi încep activitatea din afara stupului. Pentru ele, începe un nou
sezon, de formare a rezervelor de hrană, de înmulţire.
Acum are loc înlocuirea totală a albinei de iarnă cu albine tinere, crescute în cantităţi
din ce în ce mai mari.
Tocmai în acest scop, pe tot decursul lunii aprilie lucrările vor fi îndreptate spre
asigurarea în principal a spaţiului necesar creşterii de noi generaţii de albine, a
completării cantităţilor de hrană şi a izolării termice în condiţii optime a cuibului.
Sunt albine doici diferite de cele de iernare, fără rezerve în corpul gras. în familie
raportul dintre albinele de iernare şi cele nou apărute, se va schimba în fiecare zi, în
favoarea albinelor tinere.
Este momentul când albinele îmbătrânite, de iarnă, datorită uzurii, vor muri, lăsând
locul noii generaţii.
Acesta este momentul cel mai dificil în familia de albine, fenomen observat de obicei în
a doua jumătate a lunii.
Semnul egal între albinele bătrâne, epuizate şi care si-au încheiat menirea şi cele tinere
se înregistrează mai devreme sau mai târziu în funcţie de câţiva factori frenatori sau
propulsatori cum sunt:
• mersul (sau starea) vremii (condiţii meteo);
• surse de cules de la vegetaţia nectaro-poleniferă;
• puterea familiei la intrarea şi ieşirea din iarnă;
• starea de sănătate;
• valoarea - respectiv prolificitatea -mătcii;
• hrănirile anterioare de completare a rezervelor de hrană şi mai ales cele actuale de
stimulare a dezvoltării, protecţia termică a stupilor (mai sunt zile şi mai ales nopţi reci).
Armonizarea acestor factori într-o stupină este un caz fericit care se poate întâmpla sau
nu.
De multe ori livrarea de către producător a unei cantităţi de miere superioară de salcâm
este condiţionată de achiziţia de către cumpărător şi a altor sorturi de miere, mai puţin
solicitată, în cadrul a ceea ce numim vânzarea "în paletă" a unor cantităţi mai mari de
miere variată sortimental.
Dacă din punct de vedere biologic, fiziologic şi economic suntem lămuriţi să vedem care
sunt
Acţiunile specifice
- În stupină
Depunerea compactă şi în cantitate mare (2-3 faguri de puiet la 5-6 intervale albină)
indică o matcă de calitate, prolifică, sănătoasă.
Puietul puţin, împrăştiat, cu celule goale în cuprinsul lui, arata o matcă uzată, cu
defecte, care va trebui să fie înlocuită.
Cu această ocazie se scot, sau se trec după diafragmă fagurii goi, cei cu defecte, cu
multe celule de trântori, precum şi fagurii albi care, în perioada de primăvară, sunt
acceptaţi mai greu de mătci pentru creşterea puietului şi care, în acelaşi timp, menţin
în cuib o zonă care se încălzeşte mai greu din cauza coeficientului termic mai redus.
Pentru mărirea suprafeţei de puiet fagurii cu resturi de miere aşezaţi după diafragmă şi
chiar cei rămaşi în cuib se descăpăcesc.
Cât priveşte creşterea puietului, la început, până ce puietul ocupa bine 3-4 faguri în
centrul cuibului, acesta se menţine cât mai strâns, astfel încât puietul să fie depus cât
mai compact, albina ocupând complet intervalele dintre faguri.
Cuibul se menţine în acest mod până ce puietul se extinde până la fagurii laterali, iar
albina trece ziua şi pe fagurii de după diafragmă.
Din acest moment, o dată la 6-7 zile se introduce la marginea puietului câte un fagure
bun de ouat, mai închis la culoare (lucrarea se numeşte lărgirea cuibului), iar după ce
puietul se extinde pe 5-6 faguri, fagurele respectiv se poate introduce între ultimii doi
faguri cu puiet, din partea dinspre diafragmă, care de obicei este îndreptată spre sud
(lucrare denumită spargerea cuibului).
Fagurele nou introdus, poate fi uscat sau puţin stropit cu apă călduţă sau cu sirop slab
de zahăr, în ultimul caz trebuiesc luate măsuri atente de prevenire a furtişagului.
Dacă stupii ME au iernat doar pe un corp, sau li s-a redus un corp în primăvară pentru
a se realiza un regim termic mai bun în cuib (la familiile slabe), şi a fost lăsat doar
corpul în care se afla cuibul familiei de albine, în momentul în care albina ocupă bine 8-
9 intervale şi există 6-7 faguri cu puiet, se montează (ataşează) şi cel de al doilea corp.
Acesta se aşează pentru început, sub corpul ocupat de cuib, unde se menţine până
când în corpul de sus puietul va ocupa 8 faguri, fapt care va obliga matca să coboare în
corpul de jos unde va începe să depună ouă pe 2-3 faguri centrali iar intervalele
corpului respectiv vor fi ocupate măcar pe jumătate de albine. În acel moment se face
inversarea corpurilor, în continuare lucrându-se nu cu rama, ci doar cu corpul.
Pentru o mai buna amorsare a creşterii de puiet în corpul pus deasupra, în acesta se
poate introduce un fagure cu puiet necăpăcit scos din primul corp, în locul lui
introducându-se un fagure bun de ouat sau o ramă cu fagure artificial, puietul
introducându-se între fagurii în care matca a depus deja ouă.
Aceşti faguri pot fi lăsaţi în locul respectiv până ce sunt clădiţi complet sau pot fi
înlocuiţi cu alţi faguri artificiali doar după ce celulele au fost trase numai pe jumătate
din înălţime, fagurii urmând a fi terminaţi de crescut la culesul următor, mai intens
(salcâm).
Cea de a doua variantă este de preferat, în acest mod putem realiza începerea clădirii
la mai mulţi faguri, şi nu vom tine ocupat locul respectiv cu un fagure alb în care, de
regulă, în această perioadă, albinele nu depun nimic, în plus îI pot strica clădind în
unele cazuri celule de trântor.
În situaţia în care se observă tendinţa depunerii de puiet de trântor, mai ales la familiile
cu mătci mai bătrâne, se va introduce la marginea cuibului o ramă goală, eventual
însârmată (rama clăditoare) în care albinele vor trage faguri naturali cu celule de
trântori, faguri care pot fi recoltaţi periodic, pe măsura ce sunt terminaţi de crescut,
uneori în celule existând chiar şi ouă sau puiet tânăr de trântori.
• În general, în această perioadă există un cules de întreţinere, uneori chiar mai intens,
de nectar, cât şi un aport destul de mare de polen care, în unele cazuri, poate bloca
fagurii destinaţi creşterii de puiet.
În acest caz fagurii destinaţi creşterii puietului, blocaţi cu păstură, trebuie să fie scoşi
din cuib şi înlocuiţi cu alţi faguri goi, buni de ouat, de preferat cu coroane de 0,4-0,5 kg
miere.
Pot apare însă şi perioade lipsite de cules, care influenţează negativ desfăşurarea
normală a creşterii puietului.
Hrănirile stimulative de primăvară se fac cu sirop de zahar sau miere (apa + zahăr =
1:1 - 1 parte apă la 1 parte zahăr -) în cantităţi mici, administrate periodic şi repetat la
un interval de 3-4 zile, în funcţie de puterea familiilor şi de capacitatea lor de
prelucrare a siropului.
Administrarea în hrănitoare a porţiilor mici de sirop din zahăr călduţ creează o senzaţie
de cules care, bazată pe instinctul de acumulare, induce un plus de activităţi:
- la matcă: mărirea numărului de ouă depuse într-un interval de timp;
- la albinele doici: contingente mai mari vor lua în creştere puiet mai mult, albinele care
efectuează alte munci în stup, în faguri şi chiar în afara stupului vor fi mai zorite.
Poate fi folosit însă doar atunci când temperatura exterioară a atins cel puţin 16-18°C.
• Întrucât primăvara se pot manifesta semnele clinice ale nosemozei (pete de
diaree, albine bolnave) împotriva acestei boli preparatul FUMIDIL B
administrat conform prospectului, sau ceaiuri preparate din mai multe plante
medicinale: sunătoare (Hypericum perforatum), flori de coada şoricelului
(Achilia millefolium), frunze de mentă (Mentha piperita), flori de muşeţel
(Matricaria chamomilla), frunze şi flori de busuioc (Ocimum basilicum).
Familiile de albine vor fi mutate în stupi dezinfectaţi prin spălare cu apa şi sodă de rufe
(carbonat de sodiu) 50 g la litru de apă caldă.
În nici un caz acum în siropuri sau mai devreme în paste, şerbet ori zahar candi nu se
vor introduce în compoziţie streptomicină ori alte antibiotice.
În cazul apariţiei de larve bolnave de puiet văros sau locă se iau imediat măsuri de
tratament.
Când infectarea cu locă cuprinde mai multe celule pe acelaşi fagure, e de preferat ca
fagurele respectiv să fie scos la reformă şi topit, indiferent de cantitatea de puiet şi de
miere pe care o conţine.
• Tot în această perioadă, este bine să se monteze colectoarele de polen, atât pentru
evitarea blocării cuibului cu polen cât şi în vederea asigurării unor rezerve de polen
necesare în perioadele lipsite de polen sau pur şi simplu în scopuri comerciale.
De remarcat că merită a fi întărite doar acele familii care au mătci tinere valoroase - de
regulă roi formaţi în anul anterior şi care, din anumite motive au ieşit din iarnă foarte
slăbite.
Cele cu mătci bătrâne, defecte, sau afectate de diferite boli, mai bine se reformează şi
se refac în decursul sezonului activ.
În acest fel, familiile de putere medie ating mai repede o putere mai mare, stupina
ajungând la perioada de cules cu un efectiv mai mare de familii puternice, iar pe de
altă parte se poate evita intrarea prematură a familiilor foarte puternice în frigurile
roitului.
În locul cedării puietului căpăcit se poate practica schimbul de faguri cu puiet, în locul
fagurilor cu puiet căpăcit din familiile foarte puternice introducându-se faguri cu ouă şi
larve tinere scoase din familiile de putere medie, care primesc puietul căpăcit.
Acest mod de unificare (întărire) nu are rost să se aplice la familiile mai slabe (2-3
rame cu puiet), care oricum nu se vor întări prea mult până la înflorirea salcâmului,
urmând a se dezvolta în timpul acestuia şi după.
- În atelierul stupinei
- Se condiţionează polenul recoltat prin triere şi uscare după care se conservă prin
tratare cu tetraclorură de carbon sau prin menţinerea în congelator.
Organizatorice
Trebuie stabilit precis: câţi stupi vor fi transportaţi, în ce loc şi pe ce vatră temporară
vor fi răspândiţi.
Fireşte ca nu vom deplasa la salcâm (I, II şi chiar III) decât familiile de albine puternice
şi sănătoase adăpostite în stupi integri (fără crăpături sau dezmembrări).
Se ştie că fagurii vechi, maronii alterează culoarea mierii de salcâm la care indicele
colorimetric constituie o restricţie importantă şi definitorie pentru calitate respectiv
pentru preţul de vânzare.
Unii autori atrag atenţia ca volumul de faguri scontaţi ca faguri de recoltă trebuie să fie
de 2-3 ori mai mare decât cei ocupaţi efectiv de mierea capacită care va reprezenta
recolta propriu-zisă.
De ce?
Astfel nectarul pierde mai repede surplusul de apă ajungând să conţină până la 18-20%
cât trebuie să aibă mierea maturată (de la 30-40% cât conţine iniţial nectarul florii de
salcâm).
Altfel cei abilitaţi pot aplica amenzi, lucru pe care nu-l dorim nimănui.
Recunoaşterea vetrelor temporare în masivele de salcâm trebuie efectuată din timp iar
transportul propriu-zis este recomandat a se face în timpul nopţii.
Aproape toate plantele enumerate oferă albinelor un cules de nectar şi polen, unele ca
de exemplu arţarul tătăresc, jugastrul, cele doua specii de paltin oferă şi culesuri de
mană sau de la salcia albă şi cea căprească albinele adună pe lângă polen, nectar,
mană şi propolis.
Unele specii ca de pildă mesteacănul şi ulmul interesează albinele numai pentru polen
şi mană.
În aceasta lună culesurile sunt în general definite drept culesuri de întreţinere dar de la
speciile care intră în categoria ce are pondere apicolă mare sau mijlocie se pot
înregistra uneori chiar culesuri de producţie ca de pildă în livezile de pomi fructiferi sau
în vecinătatea lanurilor de rapiţă cultivată.
Sper într-un aprilie senin, călduros cu albine sănătoase, mereu mai multe, mai harnice
şi bine pregătite pentru marele cules care vine: cel de la salcâm.
Acesta este de patru stele (asteriscuri) adică are o pondere apicolă foarte mare şi, luna
viitoare, va fi marcat astfel: ***.
Nu uitaţi !
Se va acorda o deosebită atenţie întăririi familiilor ramase în urmă, cu puiet luat din
familiile foarte puternice.
Prin fagurii introduşi în schimbul fagurilor cu puiet căpăcit se oferă familiilor puternice
spaţiul necesar pentru creşterea în continuare a puietului şi astfel se previne apariţia
prematura a frigurilor roitului la familii puternice şi se întăresc totodată familiile slabe.
În concluzie: