UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE

CATEDRA DE PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Prevenirea şi combaterea violenţei şi agresivităţii în şcoli

(Membrii echipei), (anul de studiu) Strungă Alexandru

Craiova

2018
 Sinteza proiectului

A. Întrebări-cheie

Am ales să dezbat această temă deoarece:

 violenţa este una dintre marile probleme ale societăţii contemporane care ia amploare pe
zi ce trece şi devine din ce în ce mai des întâlnită în şcoli;

1. De ce a devenit violența o problemă sociala?

 a devenit un comportament tolerat, chiar acceptat, ajungând să fie învățat de copii şi

reprodus ca fiind o practică frecventă şi "firească";

2. Cine a implementat copiilor ideea că violența a devenit “firească”?

 în mediul școlar, violenţei nu i se acordă atenţia necesară, astfel devine adesea un lucru
normal cu care indivizii coexistă fără a conştientiza dimensiunea pericolului implicat,
având repercusiuni asupra individului în formare pe toate planurile.

3. Cum reușim să atragem atenția asupra repercursiunilor violenței?

B. (titlul proiectului) şi/în învăţământul primar şi preşcolar

Prevenirea şi combaterea violenţei şi agresivităţii în şcoli

C. Concluzii

În urma acestei cercetări, am ajuns la concluzia că, dacă vrem eliminarea violenţei din şcoli, trebuie
localizată în primul rând sursa acesteia pentru a putea stârpi acest flagel.

De asemenea, este necesară şi acordarea unor resurse atât materiale, dar şi punerea la dispoziţie a unui
anumit interval temporal dedicat aplicării metodelor sugerate anterior. Odată cu încercarea şi demararea
acestui proces, rezultatele vor începe să apară, iar violenţa şi agresivitatea din şcoli vor fi semnificativ
reduse.
 D. Bibliografia

1.Sălăvăstru Dorina : „Violenţa în mediul Școlar", Editura Polirom, Iaşi, 2003;

2. Laurențiu Şoitu , Cornel Havârneanu: „Agresivitatea în școală”, Iaşi, Editura Institutul european,
2001;

3. Eric Debarbieux: „Violenţa în şcoală”, Iași, Editura Institutul european, 2010 ( Traducere de Irinel
Antoniu ) ;

4. UNICEF: „Violenţa în şcoală”, Bucureşti, Editura Alpha MDN, 2006 (Autori: Florentina Anghel,
Magdalena Balica, Ciprian Fartuşnic, Irina Horga, Mihaela Ionescu, Mihaela Jigău , Aurora Liiceanu,
Andreea Măruţescu, Doina Săucan şi Lucian Voinea) .

Proiectul de prezentare

1. Obiective

Această problemă a violenţei sau a agresivității în mediul școlar a fost studiată din multe puncte
de vedere în literatura de specialitate. Un exemplu este Laurențiu Şoitu, care, în cartea „Agresivitatea în
şcoală”, ilustrează violenţa în şcoală ca fiind un fenomen dramatic nu numai prin simpla sa existență, ci şi
prin consecințele pe care le provoacă. Până în ziua de astăzi, s-a înregistrat un număr mare de definiţii ale
violenţei.

Eric Debarbieux, specialist în problematica violenţei în mediul școlar, oferă o definiție prin care
surprinde ansamblul fenomenului violenţei: „Violenţa este dezorganizarea brutală întreruptă sau continuă
a unui sistem personal, colectiv sau social şi care se traduce printr-o pierdere a integrității ce poate fi
fizică, materială sau psihică. Această organizare poate să opereze prin agresiune,prin utilizarea forței,
conștient sau inconștient, însă poate exista şi violenţă doar din punctul de vedere al victimei, fără ca
agresorul să aibă intenția de a face rău.” Este dificil să se realizeze discriminări între cele două concepte:
agresivitatea şi violenţa.

Dorina Sălăvăstru, în cartea „Violenţa în mediul școlar” precizează că termenul de agresivitate

face referire la o potențialitate individuală, la capacitatea de a înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu
altul şi de a nu da înapoi în caz de dificultate. Conform modului de abordare propus de autoare,
agresivitatea este necesară, uneori chiar utilă pentru desfășurarea şi finalizarea unei activităţi, ea devine o
calitate, putând fi chiar asimilată şi integrată în definiţia ambiţiei.

Scopul cercetării de faţă este reliefarea modului în care agresivitatea se manifestă în mediul școlar
şi propunerea de soluţii viabile pentru a face posibilă dispariţia acesteia sau, cel puţin, o diminuare
vizibilă şi satisfăcătoare.

Obiectivele propuse de această cercetare:

 Să descopăr cauzele şi efectele violenţei în şcoli;

 Să stabilesc în ce măsură comportamentul agresiv al elevilor derivă din modele regăsite în sfera
mass-media sau din mediul familial;

 Să identific resursele care pot fi puse la dispoziţie de şcoli cu scopul de a preveni şi stăpâni
violenţa școlară;

 Să elaborez un program de prevenție şi intervenție asupra agresivității în cadrul şcolii;

 Să analizez comportamentul agresiv al elevilor în unitățile de învățământ;

 Să includ elevii agresivi într-un program de consiliere;

2. Metode utilizate

1. Pentru pregătirea metodologiei de cercetare am apelat la următoarele surse de informare

-documente sociale

-realitatea observabilă

2. Metodele de cercetare folosite pentru abordarea acestei teme:

 OBSERVAŢIA PARTICIPATIVĂ

Această metodă este foarte indicată, deoarece permite observarea comportamentelor verbale şi non-
verbale ale elevilor exact la momentul producerii lor. Este posibilă prin studierea şi analizarea tacită a
şcolarilor atât pe parcursul orelor, dar şi în pauze.

 CONVERSAŢIA

Am discutat cu părinții pentru a analiza şi discuta despre comportamentul agresiv al elevilor şi care ar
putea fi factorii care îl determină şi/sau declanșează . Se poartă discuţii şi cu celelalte cadre didactice, dar
şi cu personal avizat (consilierul şcolar sau psihologul şcolii).
  CHESTIONARUL

Prin această metodă am evaluat amploarea fenomenului de violenţă în școală şi am putut afla perspectiva
pe care directorii şcolii, consilierii școlari, părinţii şi elevii o au asupra acestei teme.

 STUDIUL DE CAZ

Acesta a fost întocmit pentru a reliefa cauzele determinative şi premisele care conduc la cazuri de violenţă
şcolară. Conform unui studiu de caz realizat de UNICEF în anul 2006, la nivelul ţării noastre, cca. 80%
dintre respondenţi (elevi, consilieri şcolari şi directori de şcoli) au spus că sunt conştienţi de existenţa
unui comportament inadecvat, chiar violent al elevilor în şcoli.

3. Evaluare şi feedback

Pentru efectuarea cercetării s-au efectuat observații la clase de a I-a, a II-a , a III-a si a IV-a
fiecare clasă având 15,18,21,16 elevi.

Fisa de observație pentru studierea comportamentului agresiv în școli

1. Înregistrarea comportamentului în momentul intrării în școală

-calm

-agitat

-nervos

-nerăbdător
-bucuros

-entuziasmat

2 . Înregistrarea modului vestimentar

-indecent

-uniformă

-modest

3 . Înregistrarea modului de reacție la primirea unei note mici

-supărare

-indiferență

-nervozitate

-indignare

-lacrimi

-alte reacții

4 .Înregistrarea comportamentului în timpul pauzelor

-bucurie

-agitație

-joacă

-supărare

-nervozitate

-agresivitate

5. Existența unor conflicte între elevi

6. Înregistrea modului cum evoluează conflictul

-lovituri

-înjurături
-semne obscene

7. Înregistrarea comportamentului elevilor "spectatori"

-neliniște

-amuzament

-încurajare la continuarea actelor violente

-implicarea

-chemarea profesorului de serviciu

-alte reacții

Raportul echipei

1. Raportul de muncă în echipă

Consider că întocmirea proiectului a necesitat o pregatire adecvată ,resurse spațiale,temporale și

materiale.

În opinia mea,violența este o problemă socială care ia amploare,iar predispozițtia la acest act apare la
vârste foarte fragede.

În elaborarea proiectului am colaborat fără dificultăți cu membrii echipei,fiecare contribuind cu idei

proprii,măsuri de îmbunătățire și participare pe teren.

Ca și puncte forte amintesc lucrul în echipă,colaborare activă,experiențe personale,limbajul de

specialitate.

Ca și puncte slabe amintesc timpul de lucru redus,reacțiile neprevăzute ale elevilor.

Pentru a îmbunătății feed-back-ul și urmările desprinse din proiect ,recomand :

 derularea de programe de prevenire și combatere a violenței școlare;

 consiliere individuală și de grup pe tema violenței, a abandonului școlar cu elevii, profesorii și

părinții;
 organizarea de parteneriate cu instituții care pot preveni și combate faptele antisociale (poliția,
biserica etc.)