AUTOMOTIVE CONTROL-REZUMAT

S.1

Definiții. Tipuri de suspensii

Sistemul de suspensie este un mecanism care face legătura între roți și

caroseria mașinii.

Principalele componente ale suspensiei sunt:

 Arc
 Bara stabilizatoare (opțional)
 Articulații și bucșe
 Amortizor

Sistemele de suspensie pot fi împărțite în două categorii: rigide și

independente. Acești termeni se referă la posibilitatea ca roțile de pe aceeași
punte (față sau spate) să se miște independent una față de cealaltă.

Caracteristici ale diverselor tipuri de suspensii

Suspensie pasivă: pot fi incluse sistemele de suspensie convenționale sau
tradiționale. Principala caracteristică a lor este că odată instalate pe mașină,
parametrii suspensiei (duritate, garda la sol) nu pot fi controlați din exterior.
Arcurile și amortizoarele tradiționale sunt elemente de suspensie pasivă.
Suspensii reactive: Toate sistemele de suspensie tradiționale sunt de
asemenea reactive.

Suspensie semi-activă: Principala caracteristica a sistemului semi-activ o

reprezintă capacitatea suspensiei de a-și schimba continuu coeficientul de
amortizare.

Suspensie activă: Sistemul de suspensie activă are capacitatea de a-și ajusta

parametrii de funcționare în mod continuu în funcție de condițiile de drum.

S.2
S.3

S.4

4. Proiectarea unor regulatoare PID pentru suspensii

S.5

7. Proiectarea controllerelor numerice pentru suspensii

Proiectarea unui regulator numeric se bazează pe utilizarea ecuațiilor
dinamice de stare ale sistemului de suspensie prezentate în capitolul anterior,
care vor fi convertite din domeniul continuu în domeniul discret.

Scopul reglării: proiectarea unui regulator numeric astfel încât suprareglajul

să fie mai mic de 5% şi durata regimului tranzitoriu sub 5 sec.

S.6 -----------

S.7 CRUISE CONTROL:intro, def, functionare,avantaje

Intro:
Prima etapă în procesul de proiectare a unui sistem de conducere în
automotive constă în dezvoltarea unor modele matematice utile, obținute fie
din legile fizice, fie din datele experimentale.

Def. Sistemul de tip pilot automat (sau autopilot) este un sistem tehnic montat la
bordul unui vehicul (aeronavă, navă, navă spațială) care asigură conducerea
acestuia preluând unele dintre sarcinile pilotului, în special menținerea
stabilității pe traseul prestabilit.

Funcţionare, avantaje și dezavantaje

Într-un sistem de tip pilot automat, șoferul trebuie să aducă viteza vehiculului
la o anumită valoare, după care prin apăsarea unui buton (dispozitivul de
prescriere) setează viteza dorită la valoarea curentă a acesteia.

Avantaje și dezavantaje ale pilotului automat:

Util pentru distanțe lungi (reduce oboseala, crește confortul)
Poate fi utilizat pentru evitarea depășirii vitezei legale
 Viteza prescrisă prea mare poate fi periculoasă în curbe
Calea de rulare cu probleme poate afecta în mod negativ controlul
Ploaia sau drumul alunecos pot duce la pierderea tracțiunii

S.8

Modelarea sistemelor de tip pilot automat

Scopul unui pilot automat este menținerea constantă a vitezei de deplasare a

vehiculului în pofida acțiunii peturbațiilor externe, cum ar fi, de exemplu,
schimbarea pantei drumului sau a vitezei și direcției vântului.
Acest scop este tipic pentru un sistem de reglare automată (de control) și poate
fi realizat prin măsurarea vitezei vehiculului, compararea cu referința (viteza
prescrisă) și ajustarea automată a accelerației conform unei legi de reglare.

S.9

Analiza sistemului de pilotare automată

Specificaţii (cerinţe) de proiectare

Sistemul de tip pilot automat trebuie să satisfacă anumite cerințe. De exemplu,
pentru o forță nominală de 500 N, mașina va atinge viteza maximă de 10 m/s
(36 km/h).
Autovehiculul ar trebui să fie capabil să accelereze până la această viteză în
mai puțin de 5 sec., cu un suprareglaj de maxim 10% și o eroare staționară de
poziție de maximum 2%.
Rezultă următoarele specificații de proiectare:
Timp de creștere < 5 sec.
Suprareglaj < 10%
Eroare staționară de poziție < 2%

S.10 Proiectarea unor regulatoare PID