MONEDA ŞI CIRCULAŢIA MONETARĂ

➢Noţiune:

1. marfă cu rol de echivalent general, utilizată în schimbul de valori,

bunuri şi mărfuri şi prin intermediul căreia se exprimă o valoare.
2. moneda reprezintă un instrument etalon legal de plată pentru
facilitarea schimburilor şi pentru acumulări, fiind măsurătorul general de
valori care poartă girul autorităţii emitente, statul, şi care se bucură de
încredere publică.

➢Pentru ca o marfă să poată îndeplini rolul de echivalent general, să

devină monedă, trebuia să îndeplinească mai multe condiţii:

- să fie general acceptată;

- să fie relativ rară;
- să nu fie consumptibilă şi să nu se altereze în timp;
- să fie divizibilă;
- să poată fi tezaurizată, să transmită valoarea în timp;
- să aibă o valoare de întrebuinţare mică.
 MONEDA ŞI CIRCULAŢIA MONETARĂ
• Funcţiile monedei:

1.funcţia de evaluare a valorilor economice – moneda

măsoară valori materiale, prin ea se exprimă preţurile,
puterea de cumpărare, creditul.

➢ Moneda are o dubla valoare, mai ales daca este

turnată din metal preţios (aur, argint):

- o valoare intrinsecă, preţuind prin sine însăşi si are o

putere de cumpărare corespunzătoare acestei valori.

- o valoare proprie ce serveşte ca etalon direct pentru

alte valori, Prin monedă se exprimă preţul, expresia
monetară a valorii.
 MONEDA ŞI CIRCULAŢIA MONETARĂ

2. Funcţia de intermediere a plăţilor.

➢Ca instrument de plată legal, creditorul este obligat să

primească moneda aflată în circulaţie la data achitării
datoriei de către debitor.

➢Moneda poate fi întrebuinţată la efectuarea oricăror

plăţi, de către oricare dintre subiectele de drept,
indiferent de categoria mărfurilor ori serviciilor supuse
acestui actului comercial.

➢Valoarea esenţială a monedei rezultă din puterea ei de

cumpărare şi de efectuare a plăţilor în cadrul
operaţiunilor civile sau comerciale.
 MONEDA ŞI CIRCULAŢIA MONETARĂ
3. funcţia de intermediere a schimburilor de bunuri şi servicii.

➢Prin intermediul operaţiunilor de vânzare-cumpărare, moneda

permite circulaţia mărfurilor, ea însăşi fiind o marfă intermediară.

➢Mărfurile, serviciile şi moneda se află într-o relaţie economică

indisolubilă, moneda având o evoluţie neîntreruptă, concomitent
cu producţia şi schimbul de mărfuri.

➢Moneda a fost o prezenţă activă în funcţionarea şi dezvoltarea

economică a statelor, implicându-se de nenumărate ori şi în
evenimentele cu caracter politic şi social.

➢Apariţia şi dezvoltarea economiei monetare coincide cu însăşi

apariţia monedei, datorată diviziunii muncii, ca urmare a
producerii unor bunuri tot mai diversificate şi a înmulţirii nevoilor
oamenilor.
 MONEDA ŞI CIRCULAŢIA MONETARĂ
4. Funcţia de intermediere a economiilor.

➢ Disponibilităţile temporare ale populaţiei se pot valorifica prin

intermediul monedei. în acest mod, moneda transformă un capital,
care se poate utiliza eficient în circulaţia monetară.

5. Funcţia de intermediere a creditului.

➢ Creditul reprezintă transmiterea temporară a unei puteri de

cumpărare; el este un împrumut de monedă.

➢ Fizic şi funcţional, moneda este un document de credit atât

pentru cel care o primeşte, cât şi pentru cel care o livrează.

➢ Orice monedă este fiduciară, deci este bazată pe creditul care i

se acordă. Moneda serveşte ca mijloc de acordare a creditului.
 MONEDA ŞI CIRCULAŢIA MONETARĂ

6. Funcţia de tezaurizare.
➢ Cu ajutorul monedei se pot păstra şi transfera valorile
care se cer menţinute în timp, pe o perioadă
îndelungată. De asemenea, valorile, pot fi transmise de
la un deţinător la altul prin intermediul monedei.

7. funcţia socială de distribuire şi redistribuire a

bunurilor şi serviciilor.

➢ Produsul social se distribuie cu ajutorul monedei celor

care au contribuit direct sau indirect la crearea lui.

➢ Moneda permite o bună utilizare a factorilor de

producţie naţională, asigurând o repartiţie justă a
produsului social.
 MONEDA ŞI CIRCULAŢIA MONETARĂ

➢ Funcţiile monedei nu se cer îndeplinite, cumulativ, de

către o marfă pentru a fi considerată monedă.

➢ Este suficient ca moneda să îndeplinească o singură

funcţie din cele amintite pentru a deveni monedă, dacă
este asimilată ca atare.

➢ Moneda are ea însăşi valoarea bunurilor şi serviciilor ce se

pot procura cu ea, fiindu-i specifică funcţia social-
economică de exprimare a valorii tuturor celorlalte
mărfuri.

➢ Prin monedă se exprimă preţul, expresia monetară a

valorii; moneda constituie măsurătoarea comună pentru
aflarea preţului tuturor lucrurilor.
 Emisiunea monetara
➢Noţiune: reprezintă mijloacele şi metodele prin care statul, prin
intermediul Băncii Centrale (BNR), îşi exercită autoritatea publică
de a bate monedă şi de a facilita, legislativ şi instituţional,
circulaţia monetară, de a pune şi retrage din circulaţie moneda
scripturală şi a numerarului.
➢Mecanismul emisiunii este determinat de o serie de procese şi
factori, cum ar fi:
- necesităţile de numerar pentru plata salariilor, pensiilor,
asigurărilor sociale;
- necesităţile de creditare a sectoarelor productive şi a celor
neproductive;
- împrumuturi contractate de stat pentru acoperirea deficitului
bugetar, pentru plata datoriei externe;
- finanţarea cheltuielilor militare şi a altor cheltuieli ale statului;
- finanţarea unor mşsuri care se impun pentru contracararea
proceselor inflaţioniste.
 Emisiunea monetara
•Denominarea:
➢ În anul 2004 a fost adoptată Legea nr. 348 privind denominarea, Lege
care reglementează desfăşurarea reformei monetare sub forma
denominării.
➢ Denominarea este procesul de reducere a valorii nominale a monedei şi
constă în reducerea zerourilor.
➢ Se retrag din circulaţie vechile bancnote şi monede –însemne monetare-
în paralel cu punerea în circulaţie a unor monede şi bancnote noi.
➢ Prin denominare s-a urmărit:
- reducerea masei monetare;
- creşterea încrederii populaţiei în moneda naţională;
-apropierea designului, dimensiunilor şi greutăţii bancnotelor şi monedelor
naţionale de cele ale monedelor şi bancnotelor euro, în vederea pregătirii
psihologice a populaţiei pentru trecerea la moneda Euro.
- Monede aflate în circulaţie: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani.
➢ Bancnote aflate în circulaţie: 1 leu, 5lei, 10lei, 50 lei, 100lei, 200 lei şi
500 lei.
 Emisiunea monetara

•Banca de emisiune si functiile ei:

1. Functia de emisiune: Legea nr. 227/2007 şi Statutul BNR prevăd

că această instituţie este singura autorizată să emită bancnote şi
monede metalice pe tot cuprinsul ţării.

2. Functia de creditare: decurge direct din cea de emisiune,

întrucât emisiunea implică punerea sau retragerea din circulaţie a
monedei scripturale.

▪ Emisiunea bancnotelor înseamnă crearea de mijloace de plată.

▪ În procesul distribuirii mijloacelor de plată, se pune la
dispoziţia agenţilor economici puterea de cumparare, capacitatea
de plata.
▪ Procesul de distribure a acestor mijloace de plată în economie
se realizează prin sistemul bancar.
▪ Băncile, în special cele comerciale, sunt intermediari între
agenţii economici şi banca de emisiune care este izvorul principal
al creditului in economie.
 Emisiunea monetara

3. Funcţia de conducere a politicii monetare

➢Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea

stabilităţii monedei naţionale, pentru a
contribui Ia stabilitatea preţurilor.

➢Pentru atingerea obiectivului său fundamental,

BNR elaborează, aplică şi răspunde de politica
monetară, valutară, de credit, de plăţi, precum
şi de autorizarea şi supravegherea bancară.
 Emisiunea monetara
4. Funcţia de centru valutar.

În îndeplinirea funcţiei de centru valutar, BNR are următoarele

sarcini:

a) stabilirea cursului de schimb pentru operaţiuni proprii pe piaţa

valutară, calcularea şi publicarea cursurilor medii pentru evidenţa
statistică;
d) autorizarea şi retragerea autorizării;
e) supravegherea persoanelor juridice care au obţinut autorizaţia
de a efectua tranzacţii valutare;
f) stabilirea de plafoane şi alte limite pentru obţinerea de active
externe şi operaţiuni cu aur şi active externe pentru persoane
juridice şi fizice;
g) stabilirea plafonului şi a condiţiilor îndatorării externe a
persoanelor fizice şi juridice care intră sub incidenţa regimului
valutar.
 Emisiunea monetara

5. Funcţia de “bancă a băncilor”.

➢Poziţia privilegiată de “bancă a băncilor” a

băncii de emisiune se afirmă în îndeplinirea
funcţiilor de emisiune, de recreditare, de
conducere a politicii monetare şi a celei
valutare, precum şi de efectuare a operaţiunilor
cu trezoreria statului.