Care erau exacţi la întâlnire Ca astrele-n cereasca lor rotire. Ei nu visau grădini de portocali Prin care în neştire să se plimbe, Ci căutau cu mâini înfrigurate Un punct de sprijin în realitate Ca să transforme lumea şi s-o schimbe. Unii-au pierit - i-a înghiţit abisul Cu viziunea lor scăldată-n sânge, Alţii-au rămas - dar nu pentru a-i plânge, Ci pentru-a le clădi aievea visul.