CURS 4

I. Clasificarea inovatiilor tehnologice (continuare)

II. Actiuni intreprinse de firme pentru mentinerea
avantajului concurential
-veghea tehnologica
-prognoza tehnologica
C. După impactul asupra pieţii (criteriul 3) :
- Inovarea de fond – când se creează un produs nou
pentru o piaţă nouă
- Inovarea de nisa comercială – adaptează un produs deja
existent căruia îi găseşte o piaţă nouă
- Inovarea curentă – aduce pe piaţa produse îmbunătăţite
calitativ, dar care au aceeaşi funcţie
- Inovarea revoluţionară – schimbă modul de realizare al
produsului păstrându-i funcţiile şi segmentul de piaţă
ex: Tehnologia de înregistrare a sunetului: înregistrarea
sunetului s-a făcut pentru prima oară ca o înregistrare
analogică şi a constituit o inovare de fond.La început pe
discuri, iar apoi pe banda magnetică.
Trecerea de la magnetofon la casetofon a fost o inovare de
nisa comercială. Înregistrarea ulterioară a fost pe benzi de
înaltă fidelitate ceea ce a reprezentat o inovare curentă.
Înregistrarea pe CD = inovare revoluţionară.
  inovarea de fond (Sinteză a unor noi tehnologii
sau a unor noi nevoi). Avem un produs nou pentru o
piaţă nouă.
 descoperirea unei nişe comerciale (Recombinarea
de elemente cunoscute pentru a creea ceva nou,
solicitat de piaţă). Piaţa este nouă, dar produsul este, în
linii mari, acelaşi.
 inovaţia curentă (îmbunătăţirea unui produs
existent). Piaţa este aceeaşi, iar produsul suferă
îmbunătăţirile curente, impuse de lupta concurenţială şi
permise de progresul tehnic.
 inovaţia revoluţionară (Schimbarea modului de
realizare, cu păstrarea funcţiei şi a clientelei). Produsul
este conceput într-un mod principial nou, dar el se
adresează vechii clientele, oferind însă performanţe net
superioare.
Noutatea
Se limitează etfel nivelul de risc, micile
modificări fiind net mai puţin riscante decât
îmbunătăţirile majore. Un exemplu ar putea fi
introducerea unui nou motor pe un model de maşină
nişă
deja existent, chiar dacă în perspectivă el este
destinat unui alt model.

Succesiunea modurilor de inovare

 Iată şi un alt exemplu, pentru a înţelege mai bine cele
patru tipuri de inovare. Înregistrarea sunetului pe bandă
magnetică poate fi considerată o inovaţie de fond.
Walkman-ul este o inovaţie de nişe (în fond, el nu aduce
chiar nimic nou ca tehnologie, În nici unul dintre
subsistemele sale). Walkman-ul HiFi este o inovaţie
curentă. Cititorul de CD-uri este de acum o inovaţie
revoluţionară, el se adresează cam aceloraşi ascultători,
dar modul de reproducere a sunetului este esenţial
diferit).

Desigur, diferitele tipuri de inovaţii vor avea efecte

economice diferite, aşa cum se arată în figura urmatoare :
Creează noi relaţii
comerciale,
distrugând

pe cele vechi
Creare de nişe Inovaţie de fond
(arhitecturală)
(aparat foto
Pastreaza si Creeaza
jetabil) (ceas cu cuarţ)
intareste aparitia unei
tehn.existente (walkman) noi log.tehn.
Inovaţie curentă Inovaţie
revoluţionară
dischetă 3,5’’
compact-disc
Păstrează şi
întăreşte vechile
relaţii comerciale
 Efectele inovaţiilor

Motorul puternic al inovării îl reprezintă concurenţa.

Există 2 firme A şi B la un anumit timp (N) care realizează
acelaşi produs cu performante diferite şi care îşi fac
concurenţa.

Variatia costurilor unitare in doua firme A si B in timp

Concurenta obliga intreprinderile sa inoveze prermanent
pentru a nu fi eliminate de piata. Experienta in domeniu si
progresul tehnic pot modifica pozitia concurentiala a
firmelor pe piata.
Curba “experientei” reda variatia costului unitar in timp iar
progresul tehnic determina ca la costuri egale produsele
sa prezinte performante diferite. In figura de mai sus se
observa avantajul concurential al firmei A la un moment
dat iar dupa “ n” ani avantajul se schimba in favoarea
firmei B prin reducerea costurilor.
II. Acţiuni întreprinse de firme pentru menţinerea
avantajului concurenţial
Pentru a se menţine pe piaţa o firmă trebuie informată
asupra unei multitudini de aspecte. Cantitatea de
informaţie este foarte mare, diversă şi trebuie organizată
pentru a înţelege toate fenomenele prezente. Pentru
menţinerea avantajului concurenţial, întreprinderile
dezvolta activităţi specifice cunoscute sub numele de
“veghea tehnologică” şi “prognoza tehnologică”.
Veghea tehnologică reprezintă activitatea de structurare,
finalizare şi prezentarea rezultatelor căutării de informaţie
externă. Are următoarele obiective:
Informarea asupra stadiului cunoaşterii din alte firme
şi tendinţele dezvoltării
Detectarea noutăţilor ce pot fi integrate în sisteme
deja existente (tehnici noi, utilaje, dispozitive, tehnologii)
Identificarea potenţialilor concurenţi
Depistarea zonelor în care firma se poate extinde
datorită unor avantaje (performanta produse,concurenta
redusa ,piata favorabila,costuri convenabile).
Informaţiile pe care trebuie să le obţină întreprinderile
sunt de natură diferită: ştiinţifice, tehnice, tehnico-
economice, legislative, de protecţia mediului, marketing
etc.
Fiind foarte amplă informarea asupra zonei de preocupări
cunoaşte mai multe stadii; informaţia este preluată ca
informaţie brută, devine apoi informaţie prelucrată care
se difuzează şi reprezintă informaţie difuzată.
Informaţia brută este diversă, vastă şi necesită resurse
importante în culegerea ei.Se obtine din resurse care se
împart în 3 categorii: primare, secundare, neformale.
Sursele primare sunt reprezentate de revistele de
specialitate, brevetele de invenţie, tezele de doctorat şi
volumele congreselor (simpozioane,conferinte) ştiinţifice
de înaltă ţinută. Contin informatii de ultima ora, in detaliu-
se gasesc in biblioteci sau pe suport electronic si se
apeleaza prin internet si intranet.
Sursele secundare sunt reprezentate de cărţi de
specialitate, reviste de rezumate, bănci de date,ziare şi
reviste specializate în veghea tehnologică
(FUTURETECH,INSIDE,R&D s.a in SUA). Contin informatii
prezentate relative succinct.
Sursele neformale sunt reprezentate de materialele
publicitare, prospecte, manuale tehnice
,expozitii,colocvii,saloane tehnice ,sesiuni de comunicari,
fiind foarte diverse. Informatii pot provenii si din ateliere
de service , de la furnizori, calatorii de studii, vizite in
intreprinderi, contracte de cercetare, contact direct cu
angajatii altei firme etc.
Sursele se mai clasifica din punct de vedere al
accesibilităţii astfel: sursele deschise (70%), sursele
închise (20%), spionajul economic (10%).
Informaţia prelucrată se obţine din cea brută prin
eliminarea informaţiilor inutile şi completarea celor
importante.Se parcurg următoarele etape:
1. Completarea informaţiilor sumare cu detalii .Se
apeleaza la carti ,articole din reviste, brevete in
original,banci de date etc.
2. Trierea informatiei , prin extragerea elementelor utile
3. Evaluarea prin apelare la cunostintele specialistilor
intreprinderii
4. Verificarea
5. Sinteza sub forma unor rapoarte care să ajute
dezvoltarea intreprinderii
Informaţia difuzată este informaţia prelucrată, stocată pe
suport electronic sau hârtie şi apoi difuzată , mijloacele de
difuzare devenind surse de informatii .
Prognoza tehnologică reprezintă evaluarea probabilă,
ştiinţifică a evoluţiei calitative şi cantitative a unui
domeniu într-un interval de timp, numit orizont şi poate fi
lung, mediu şi scurt.
Alegerea orizontului depinde de:
Scopul prognozei (ceea ce se urmareste)
Beneficiarul acesteia (firma, guvern, organizaţie
naţională, internaţională)
Importanţa deciziilor ce trebuie luate
Costurile prognozei (tehnica de realizare, corectie,
actualizare in raport cu alte metode)
Stabilitatea studiului (sisteme stabile diferite de
sisteme turbulente, ca evolutie)
 Usurinta de aplicare
Studiile de prognoza se fac de specialiştii întreprinderii
sau se apelează la firme specializate.Dupa domeniul
abordat pot fi prognoze : tenologice, economice, sociale,
politice etc. Pentru realizarea prognozelor se utilizează o
serie de metode sau tehnici care se împart în 2 categorii:
calitative, cantitative.
Tehnici cantitative se fac pe orizonturi de timp scurte
apelând la date statistice ale evoluţiei
trecute pe care le extrapolează.
Tehnici calitative se fac pe orizonturi de timp lungi şi
medii, utilizează o multitudine de factori în evoluţia lor,
corelaţiile dinte ei, precum şi probabilitatea de apariţie a
perturbaţiilor, frecvenţa şi intensitatea acestor
perturbatii . Rezultatul acestui tip de prognoza consta in
aprecieri asupra tendintelor si limitelor de evolutie
posibila .
Sunt mai multe metode:
metoda curbelor logistice spatiul transferurilor de
tehnologie metoda morfologica metoda
scenariilor metoda Delphi metoda curbelor de
substitutie si de progres tehnic
Metoda curbelor logistice
O tehnologie se naşte atunci când cunoştinţele
ştiinţifice şi tehnice o permit, se dezvolta în măsura în care
produsul ei răspunde unei nevoi sociale şi dispare atunci
când o alta tehnologic mai performantă o elimină pe ea ca
atare sau pe produsul pe care îl fabrică.
Studiile de istorie a tehnicii au arătat ca evoluţia unei
tehnologii, ca şi a unui produs de altfel, urmează
întotdeauna aceeaşi traiectorie, descrisă matematic de o
funcţie de tip logistic. O asemenea curbă (de forma unui S
culcat) a fost de altfel prezentată de noi cu ocazia discuţiei
despre clasificările inovaţiilor.
Matematic, funcţia logistică are ecuaţia:
p
y
1  ae bx

unde: y=performanta urmarita

x=timpul
 p = plafonul (valoarea maximă a lui y, spre care
funcţia se apropie tangenţial când x tinde spre
infinit)
a, b = parametrii de care depinde înclinarea parţii
ascendente a logisticii faţă de axe şi ordonata la
origine.
În cazul unei tehnologii, y este constituit fie din
performanţele tehnologiei (număr de unităţi de produs în
unitatea de timp pe plan naţional sau mondial, pondere
ocupata pe piaţa), fie a produselor ei (viteza în cazul
mijloacelor de transport, memoria internă în cazul
calculatoarelor ş.a.), iar x este timpul.
Pentru tehnologii, logistica corespunde tehnologiilor
emergente, evolutive, mature şi în declin .
Există numeroase exemple de curbe logistice, atât
pentru tehnologii cât şi pentru produse.
nr. familii
nr. familii

timp
 Evoluţia în timp a Situarea pe
familiilor posedând logistica a
cuptoarelor cu
produse din domeniul
microunde in
electro - menajer în diverse tari in anul
Franţa, 1985 1985
Dacă vom aşeza pe acelaşi grafic logisticile
corespunzătoare tehnologiilor succesive, care se
înlocuiesc una pe alta, se poate observa tendinţa
întregului domeniu tehnologic, sub forma unei „curbe
înfăşurătoare“, care este o curbă tangentă la toate
logisticile succesive.
performanţe
performanţe

timp timp
 Succesiunea unor tehnologii
A, B = variante de evoluţie a domeniului tehnologic

Curba înfăşurătoare pentru mijloace de transport

Efectele economice ale momentului de lansare a unei noi

tehnologii.
 Performanţe

plafon
C D
B
E

O A Timpul

Bani
(1,3)

(2)
I"   I        I'   
F (2)
(1)
O'
(3)

I = începerea acţiunii
IF = cercetare
FO' = faza-pilot

Efectele economice ale unei noi tehnologii

1-curba „optima”
2-curba reprezentand lansarea cu intarziere a tehnologiei
3- curba reprezentand lansarea prematura a tehnologiei
Totalul beneficiilor trebuie sa depaseasca totalul
cheltuielilor, deci succesul tehnologiei va fi cu atat mai
mare cu cat diferenta intre suprafata de deasupra axei OX
si cea de sub axa OX este mai mare .