Dreptul la acordarea asistentei medicale

Medicul care se afla in prezenta unui bolnav sau ranit in pericol are

obligatia sa-i acorde asistenta la nivelul posibilitatilor momentului si

locului, sau sa se asigure ca pacientul in cauza primeste ingrijirile

necesare.

In caz de calamitati naturale sau accidentari in masa (naufragii,

accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare), medicul este obligat

sa acorde asistenta medicala necesara, chiar sa-si ofere de bunavoie

serviciile sale medicale imediat ce a luat cunostinta despre eveniment.

Medicul poate refuza ingrijirile sale din motive personale sau

profesionale, cu exceptia urgentelor, asigurandu-se ca bolnavul are acces

la alte surse de ingrijire, dar fara sa intrerupa continuitatea ingrijirilor

incepute de el insusi.
Prestarea serviciilor medicale

Medicul nu poate trata fara examinare medicala prealabila,

efectuata personal. De asemenea, nu poate utiliza aparate de diagnostic

sau tratament pentru utilizarea carora nu are pregatire sau suficienta

practica.

Personalul medical este obligat sa urmareasca bolnavul intrat in

tratamentul sau pana la insanatosirea acestuia sau pana la trecerea in

ingrijirea altui medic.

In caz de pericol de moarte, medicul va ramane langa bolnav atat

timp cat este nevoie de ajutorul sau.

Bolnavul nevindecabil are dreptul de a fi tratat cu aceeasi grija si

atentie ca si cei care au sanse de vindecare.

 Doctorul poate exercita o activitate medicala, doar daca are

pregatire si practica suficienta. Sunt exceptate situatiile in care intervine

un pericol grav, care nu poate fi inlaturat altfel.

Medicul va informa bolnavul asupra bolii, starii bolnavului,

tratamentului necesar si a sanselor de insanatosire. Va evita sa trezeasca,

prin comportamentul lui, imaginea unei boli mai grave decat este ea in

realitate.