Rivalităţile ruso – austro – otomane în epoca modernă şi consecinţele lor pentru Principatele Române.

În luptele ruso-austro-otomane care începeau să fie tot mai des, principatele române erau teatru operațiunilor
militare ale acestor imperii. Implicarea Prusiei, Angliei, Franței era nesemnificativă și tendințele imperialiste ale
habsburgilor, rușilor, otomanilor au făcut ca poporul român practic un secol și jumătate să sufere consecințele acestor
rivalități.

Primul război ruso-austro-otoman are loc între 1683-1699. Imperiul Otoman încearcă să se extindă în Europa
centrală însă nu reușește și pierde războiul fiindcă s-au implicat polonezii în ajutorul austriecilor. În 1699 se semnează
pacea de la Karlowitz prin care Imperiul Otoman pierde Transilvania Imperiul Habsburgic. Astfel Imperiul Rus și
Habsburgic se întărește politico-militar, iar cel Otoman este în declin.

La 1710-1711 are loc războiul ruso-turc. În toamna anului 1710 otomanii declară război rușilor pentru a încerca
să stagneze influența crescândă a rușilor din partea nordică a Mării Negre și Balcani. Războaiele s-au țin pe teritoriul
Moldovei. De partea rușilor a trecut spătarul Toma Cantacuzino împreună cu cavaleria Țării Românești, dar și Dimitrie
Cantemir care s-a aliat de partea rușilor. La Stălinești armatele aliate suferă înfrângere și sunt nevoiți să se retragă. În
urma acestui război se semneză pacea de la Vadul Hușilor în 1711. După finisarea acestui război Imperiu Otoman
cedează rușilor teritorii în jurul Azovului. În Moldova Poarta deja nu mai are încrede față de domnitorii români se
instaurează regimul fanariot. În 1715, Hotinul devine raia turcească.

În 1716-1718 are războiul austro-turc pe care otomanii îl pierd și în 1718 la Passarowitz se semnează tratatul de
pace. Otomanii pierd Banatul Timișoarei și Oltenia, dar și Belgradul. Tot în urma acestui război se semnează și
acorduri prin care habsburgilor se oferă libertăți comerciale în Imperiul Otoman și dreptul de a naviga pe Dunăre până
la Marea Neagră. Astfel ca consecință ale acestui război Banatul și Oltenia trec sub conducerea habsburgică.

În 1735-1739 are loc următorul război ruso-austro-turc. Încercările rușilor de a-și extinde teritoriile au dus la
inițierea unui război ruso-otoman, 1735, în 1737 se implică și austriecii însă suferă înfrângere și se regrat din război.
Conoform păcii dintre otomani și austriecii, otomanilor li se revine înapoi Oltenia care va fi din nou în componanța
teritorială a Țărilor Românești și nordul Serbiei împreună cu Belgradul. Din cauza pierderii aliaților, Imperiul Rus se
retrage din război într-o perioadă foarte scurtă și semnează pacea extrem de dezavantajoasă. Rușilor li se interzice să
aibă nave de război în Marea Neagră și Azov, dar și demilitarizarea cetății Azov. Consecințele acestui război au
predeterminat dorința crescând a boierimii să scape de sub regimul fanariot, a crescut autoritatea rusă în principatele
române, Oltenia a revenit în componența teritorială a Țării Românești.

În 1768 – 1774 are loc încă un război ruso-turc în care otomanii suferă înfrângere. În iulie 1774 se semnează
pacea de la Kuciuk-Kainargi prin care otomanilor se pun condiții umilitoare pe care ei sunt nevoiți să le accepte.
Rușilor li se întoarce dreptul de a naviga în Marea Azov. Primesc teritorii în nordul Mării Negre, de asemenea rușii mai
primesc o serie de repturi economice și politice în Imperiu Otoman. Conform acestei păci otomanii au fost nevoiți să
recunoască independența Hanatului Crimeiei. Consecințele războiul au fost dure și pentru români. În 1768 – 1774
ocupă militar Pocuția și nordul Moldovei, iar conform Convenției de la Instanbul din 1775, Imperiul Habsburgic
primește Bucovina. Cel mai important ce a fost în urma acestui război, este faptul că a apărut ideea de formare a unui
stat român sub ocrotirea marilor puteri.

În urma războiului ruso-austro-turc din 1787-1792 se sememnează pacea de Șiștov, 1791, între Imperiul
Habsburgic și Otoman, cea de la Iași cu Rusia, 1792. Rușii primesc cetatea Oceakov și teritoriile cuprinse între râul
Nistru și Bug. Pentru poporul român aceasta este un pericol fiindcă rușii tot mai mult se apropie de hotarele
principatelor române – devin vecini cu Țara Moldovei.

Între 1806-1812 are loc un nou război ruso-turc în care turcii suferă o înfrângere care o va costa scump. Acest
război a avut loc în contextul războiului ruso-francez. Sultanul detronează pe domnitorul munteniei Constantin
Ipsilanti și pe Alexandru Moruzi domnitor moldovean care erau considerați rusofili. Rușii pentru asigurarea frontierilor
sudice în procesul războiului ruso-francez introduc armata la Dunăre, otomanii ca răspuns blochează traficul de nave
rusești în strâmtorile Bosfor și Dardanele apoi declară război. La 16 mai 1812 are loc Pacea de la București prin care
Imperiul Otoman cedează Basarabia Imperiului Rus.

În 1828-1829 are loc încă un război ruso-turc pe care turcii îl pierd. La Adrianopol în 1829 se semnează
condițiile păcii. Conform acestui tratat de pace rușilor li se permite să instaureze protectoratul său asupra Țărilor
Române, otomanilor li se interzice să intervină în treburile principatelor – autonomie administrativă, Principatele
Române nu mai erau obligat să aprovezioneze Imperiul Otoman.

Concluzionând cele spuse putem afirma că au fost atât părți pozitive cât și negative în urma acestor războaie.
Principatele Române au câștigat și pierdut teritorii, scăpat de dependența otomană, dar căzut sub cea Rusească.