RECUPERAREA MERSULUI LA

COPILUL CU GENUNCHII
GENU VALGUM SI GENU VARUM
 MOTTO:
“UN OM CARE VINDECĂ OAMENI
FACE
CÂT O SUTĂ DE OAMENI”

HOMER

Argumentul lucrarii
Tema aleasă de mine se numește ,,Recuperarea mersului la copilul cu
genunchi în varum, valgum,,.
 Am ales această temă deoarece mulți copii suferă de această deformare
cauzată de malformațiile congenitale, mulți părinți nu dau importanța copiilor cu
aceste deformații, nestiind că în timp poate fi afectat mersul, echilibrul și
dereglările de ținută chiar și din punct de vedere estetic. Se poate spune că ambele
sexe sunt afectate în egală măsură de această afecțiune. Mersul la copii este un
eveniment foarte important, ridicarea bebelușilor în picioare și apoi primii lor pași
sunt momente pe care toți părinții le asteaptă cu nerăbdare. Cu toate astea, copiii
pot avea anumite probleme de mers, necorectate în timp util, ele s-ar agrava.

Scopul principalului obiectiv al acestei lucrări este obținerea recuperarii

medicale și a unui randament terapeutic ridicat.

Prezenta lucrare contine cinci capitol

CAP.1.PATOLOGIA GENU VALGUM

CAP.2.PATOLOGIA GENU VARUM

CAP. 3. ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN AMELIORAREA ȘI TRATAREA

PACIENȚILOR CU GENU VARUMȘI GENU VALGUM

CAP.4 - FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI

CAP. 5 – Tehnici

CAP 1-Patologia genu valgum

 • DEFINIȚIE - Termenul de genu valgum reprezinta o deformare a
genunchilor cu deviația gambei spre exteriorul axei membrului inferior cu
proeminența genunchiului spre interior în urma unei paraplazii.

• FRECVENȚA - Situația poate persista devenind patologică datorită unor

cauze genetice, ereditare sau afecțiuni osoase metabolice. Consecutiv are loc
compromiterea biomecanicii articulației și implicit a mersului cu deformarea
articulară angulară și durere în regiunile anterioară și medial.

ETIOLOGIE - Modificările degenerative premature în articulația patelofemurală

și în compartimentul lateral al genunchiului se încadrează și afecțiunile genetice de
tipul sindromului Down, exostozele ereditare multiple, neurofibromatoza și
rahitism care conduc la genu valgum simptomatic și persistent. În toate aceste
cazuri, intervenția chirurgicală este cea mai indicată soluție.

FIZIOPATOLOGIE

În mod fiziologic, morfologia membrelor inferioare în plan frontal este

calculată prin intermediul unghiului tibiofemural, exprimat în grade sau centimetri
(distanța intercondiliană sau intermaleolară) și variază în funcție de vârstă și sex
astfel:

- nou-născut=genu varum moderat;

- 1 an, 6 luni-2 ani=aliniere corectă;

- 2 ani, 6 luni=genu valgum fiziologic;

- intre 4 si 6 ani = aliniere corectă.

De reținut că unghiul tibiofemural calculat fără 2 deviații standard la un

copil între 10 și 16 ani are în mod normal valorile:

* fete distanța intermaleolară <8 cm sau distanța intercondiliană <4 cm,

*băieți distanța intermaleolară<5 cm sau distanța intercondiliană <5 cm.

Pacientul dezvoltă un tip laborios de mers în care încearcă să evite

încrucișarea genunchilor prin abducția acestora în timpul mersului, un așa-zis mers
de circumducție. Copilul este incapabil să alerge, să meargă pe bicicletă sau să
practice în siguranța anumite sporturi sau activitați, cu o potențială apariție a
izolarii sociale.

Diagnostic

Principala cauză a acestei patologii o reprezintă apariția unei serii de aspecte

clinice în cazul copiilor cu genu valgum patologic, ca urmare a devierii axului
mecanic în afara compartimentului lateral al genunchiului. Aceasta boală este
necunoscută, poate apare familial sau sporadic însă reprezintă una din cauzele cele
mai frecvente de durere la nivelul articulației.

• DIAGNOSTICUL RADIOLOGIC

Diagnosticului îl reprezintă radiografia din incidența anteroposterioară cu

pacientul în ortostatism și patelele privind înspre anterior. Metoda permite o bună
vizualizare a lungimii membrelor cât și a alinierii acestora.

Tot pe radiografie se mai pot studia axele mecanice ale membrelor

inferioare. În mod normal acestea trec prin mijlocul genunchiului (la adult mijlocul
distanței epifizelor tibiale și la copil proeminența intercondiliană).

TRATAMENT CHIRURGICAL

Prima opțiune în cazul genu valgum patologic idiopatic râmăne tratamentul

chirurgical care se poate face prin osteotomie sau hemiepfiziodeza.
Hemiepifiziodeza se poate realiza în patru modalitați:

• tehnica Phemister,

• hemiepifiziodeza percutană,

• tehnica de „stapling” cu introducerea unor capse metalice sau plăcuțe

în 8 cu fixare prin intermediul a doua șuruburi. Indiferent de tehnica,
hemiepifiziodeza are la bază teoria creșterii ghidate a membrelor cu
corectarea graduală a deformarii angulare.

Tratament clasic pentru genu valgum

 bretele ortopedice;
  intervenţie chirurgicală;
exerciţii fizice.

CAP. 2 PATOLOGIA GENU VARUM

DEFINIŢIE - reprezintă deformarea picioarelor, caracterizată prin arcuirea către

exterior (femur + tibie), luând aspectul de picioare în paranteză .

PRINCIPALELE CAUZE

-rahitism;

- nutriţie nepotrivită (mamă anorexică, bulimică, vegetariană sau cu alte anomalii

de dietă);

-anomalie scheletică (anomalii majore ale oaselor);

- tumori (în zona picioarelor);

- infecţii (ale ţesutului osos (osteomielită);.

-traume fizice (lovituri puternice);

FORMELE

• Genu varum de origine rahitică, din copilărie

• Genu varum de origine rahitică, din adolescenţă

• Genu varum osteogenic (simptomatic)

CLINIC-SEMNELE

• genunchiul este deviat în afară iar gamba este deviată înăuntru.

• genunchiul prezintă o curbură a cărei convexiate este orientată către

exterior.

• aspect caracteristic de deformare „în O” a genunchilor

 • mersul este deranjat mai mult de devierea gambei decât de forma
genunchiului.

• pacientul este obligat să meargă cu coapsele în abducţie ca să nu-şi

lovească maleolele tibiale între ele.

• TRATAMENT MEDICAL

• 1. TRATAMENT ORTOPEDIC

• - Se poate folosi tratamentul ortopedic când deformarea crește sau

unghiul tibiofemural este de peste 15 grade.

• -Tijarea ambulatorie pe durata zilei este indicată pentru pacienții sub

3 ani, deoarece boala este reversebilă în stadiile 1 si 2.

• - Dacă deformarea persistă sau crește la stadii avansate cu tijarea pe

durata zilei se indică osteotomie. Osteotomia este preferată înainte de vârsta
de 4 ani a copilului pentru a preveni recurentă. Dispozitivele ortopedice sunt
ineficiente pentru a controla varusul la adolescenți iar tratamentul este
chirurgical

2. TRATAMENTUL RECUPERATOR al acestei afecțiuni poate fi realizat prin:

• - kinetoterapie,

• - fizioterapie,

• -masaj medical.

• -unii s-au bazat pe așa-numitele proteze Forrest Gump.

• 3. TRATAMENTUL DE KINETOTERAPIE

- se bazează pe tonifierea în regim de întindere a musculaturii interne a

copaselor și tonifierea în regim de scurtare a musculaturii externe a coapselor

-utilizează exerciții pentru consolidarea musculaturii membrelor inferioare,

pentru mușchii cvadriceps, pentru mușchii fesieri,
 -de-a învața pacientul care este poziția corectă a membrelor inferioare atât în
timpul mersului, cât și în timpul poziției stând, în ortostatism

TRATAMENT CHIRURGICAL - Osteotomia înseamnă tăierea osului și fixarea

lui în poziție corectă, prin intermediul unor materiale metalice (broșe, plăci cu
șuruburi,scoabe,etc).

BOALA BLOUNT: diagrama osteotomia realiniere de valgus: tibia este tăiat

de-a lungul liniei negre atunci piciorul este forțat spre exterior, care determină o
deschidere colț de bază interioară în formă.

TEHNICA DE CAPTARE BLOUNT: este o tehnică de intervenție

chirurgicală deschisă cu pielea deschisă, disecție pentru a cartilajului de creștere,
marcator vizual și radiologică a creșterii cartilajului și dezvoltarea mai multor
poduri mari capse metalice deasupra zonei de crestere pentru a bloca funcționarea
sa.

TEHNICA EPIFIZIOZELOR PERCUTANATE CU CHIURETA - este

o tehnica de chirurgie percutanata (a cicatricile sunt mult mai mici) , cu pielea
deschisă, disecat pentru a cartilajului de creștere, identificarea radiologică a
distrugerii cartilajului de creștere și radiologic fragmentat cartilaj. Avantajul acestei
tehnici este că nu este agresiv (prin urmare, mai puțin dureros), nu forțează să pună
materialul (deci nu are altă intervenție pentru ao elimina) și necesită doar incizii.

TEHNICA DE ÎNȘURUBARE PERCUTANĂ - este o tehnica de

chirurgie percutanata cu urmărire fluoroscopie cartilajului de creștere, de
deschidere a pielii, și șuruburi de punere în aplicare cu scopul care va trece prin
zona de creștere pentru a bloca funcționarea acestuia. această tehnică necesită doar
incizii mici, dar necesită realizarea, la sfârșitul creșterii, a unei alte intervenții.

Programul kinetoterapeutic

- exercițiile de reluare a mersului;

- încep, cu perioade de adaptare la otostatism, care are o importanța deosebită;
- pacientul este învățat să meargă în cărje;
- mersul începe între cărje fără încărcare;
- apoi 8-10% au încărcare care crește progresiv;
- se poate trece la baston pentru efectuarea anumitelor exerciții;
- gimnastica în apă și anume hidrokinetoterapia;
- electroterapie antalgică ca de exemplu: curenți interferențiali, curent diadinamic.

OBIECTIVELE RECUPERARII IN GENU VARUM INCLUD:

-corectarea pozitiei genunchilor "in varum";

-tonifierea si scurtarea muschiilor laterali externi ai genunchiului; alungirea

muschiilor interni ai coapselor si gambeilor;

-formarea reflexului de atitudine corect a genunchiului atat in stat cat si in mers;

-reeducarea echilibrului.

SCOPUL EXERCIȚIILOR CORECTIVE:

- exercțiile folosite pentru corectarea genunchilor în valgum urmăresc tonifierea în

condiții de scurtarea grupelor musculare de pe părțile interne și în condiții de
lungirea grupelor musculare de pe părțile laterale ale gambelor și coapselor.

- se mai urmărește formarea unei bune stabilitați a articulațiilor genunchilor și a

deprinderii de a merge corect.

EVALUAREA REZULTATELOR

- in cazul copiilor ajunși la vărsta de1an_+1an și 3 luni recuperarea genunchilor

este de 100% datorită începeri programului kinetoterapeutic înainte de a se
ridica în picioare;

- in cazul copiilor ajunși la vârsta de 1 an și 3 luni_+2 ani și 6 luni și programul

kinetoterapeutic a început la vârsta între 11 luni-1 an și 6 luni, recuperarea
genunvhilor este 90%.
- in cazul copiilor ajunși la vârsta de 2 ani și 6 luni_+3 ani și 6 luni dar care au
început programul kinetoterapeutic mai devreme sau mai târziu, recuperarea
medicală este de 85%.

- in cazul copiilor cu vârstele cuprinse între 3ani si 6 luni _+15 ani, recuperarea
genunchilor este de 80%

- îndepărtarea genunchilor este de 80%.Îndepărtarea genunchilor se datorează, pe

lăngă programul recuperator si ritmul de creștere în inălățime mai rapid la vârsta
respectivă.

- in cazul copiilor cu vârstele cuprinse între 15-17 ani, recuperarea genunchilor este
de 70% datorită de ritmul de creștee corporal mai lent, neglijenței terapeutice sau
sportului de performanță.

CONCLUZII

 Tratarea varumului genunchilor impune cunoașterea cu precizie a mișcărilor

articulare.

 Remarcarea definiției între trosnetul articular specific genu varumului și

cracmentul articular lezional face parte din experiența profesională și este
important pentru evitarea leziunilor cartilaginoase și capsule-ligamentare,
producătoare de hidartroză.

 Programul kinetoterapeutic trebuie să debuteze cât mai devreme pentru a nu

se produce dezechilibre sau catastrofe biomecanice la întregul aparat
locomotor.

 Programul kinetoterapeutic trebuie individualizat, în funcție de gradul

afecțiuni, vârstă, greutate,sportul practicat sau patologiile asortate.

 După obținerea rezultatului scontat, stabilitatea genunchilor trebuie

menținută prin, respectarea raportului de forțe muscular,a antagoniștilor. În
unele cazuri tratamentul a fost complex, în paralel cu creșterea copilului,a
contat atât profilactic,cât și pentru stomparea evoluției afecțiunii sau
refacerea cu cât mai multe procente posibile.
 Intervenția kinetoterapeutică a avut un rol major pentru evitarea intervenției
chirurgicale, provocatoare de altedezechilibre și dureri.