Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Statul are la dispoziție un termen de cinci ani pentru a stabili creanțele fiscale și tot un termen de
cinci ani pentru a executa silit contribuabilul care nu-și plătește dările la stat: impozite, taxe,
contribuții, penalități și alte accesorii la aceste sume. Conform procedurii fiscale, aceste termene de
prescripție curg de la momente diferite. Practic, dacă statul stă prea mult în pasivitate, nu-l mai
poate obliga pe contribuabil să dea banii datorați statului, iar cei care plătesc după ce se împlinește
termenul de prescripție nu mai pot cere banii înapoi.
În Codul de procedură fiscală, datoriile, în sens larg, sunt: impozite, taxe, contribuții sau sume pe
care contribuabilul trebuie să le primească înapoi de la stat (obligații fiscale principale) și dobânzi,
penalități sau majorări aplicate sumelor de mai sus (obligații fiscale accesorii).
Creanțele fiscale din care se nasc aceste obligații fiscale principale și accesorii se constituie atunci
când se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul este
îndreptăţit să ceară restituirea unor sume de bani de la stat.
Cum se stabilesc creanțele fiscale: prin declarația de impunere depusă de contribuabil sau prin
decizia de impunere emisă de Fisc.
Ca să stabilească creanțele fiscale, organele statului trebuie să acționeze în acest sens în cadrul
unui termen de prescripție de cinci ani, care începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor
celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
Altfel spus, Fiscul nu poate să ceară plata unor impozite, taxe ș.a.m.d. șapte ani mai târziu de la
momentul când se datora respectiva obligație fiscală. Dacă ar fi trebuit să plătești unele contribuții
în 2012, nu ți se mai poate cere plata lor în 2018.
Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de zece ani în cazul în care acestea rezultă
din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, scrie în Codul de procedură fiscală. Aici,
termenul curge de la momentul când hotărârea instanței penale rămâne definitivă.
Apoi, termenul de prescripție se suspendă în următoarele situații (când se termină aceste situații,
termenul e reluat ca și cum n-ar fi fost suspendat, fără a se pierde din timpul care a curs deja):
1
în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a
dreptului la acțiune;
pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale
personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției
fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de
efectuare a acestora;
pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției
fiscale/verificării situației fiscale personale;
pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării
acestuia.
Și aici avem un termen de cinci ani, care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în
care a luat naştere acest drept.
Practic, aici a fost stabilită obligația fiscală, dar contribuabilul nu a plătit sumele respective la stat.
Dacă stă prea mult pe gânduri, adică mai mult de cinci ani de când avea dreptul să ceară executarea
silită (după depășirea scadenței), statul nu va mai putea executa silit datornicul.
Pentru banii pe care contribuabilul îi poate cere înapoi de la Fisc, termenul de prescripție este de
cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
Totodată, trebuie să amintim că şi termenul de prescripţie de cinci ani, în care organul de executare
silită poate cere executarea silită a creanţelor fiscale, se suspendă în anumite situaţii:
2
în alte cazuri prevăzute de lege.
Atenție! Sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de
prescripție, nu se restituie.
În fine, pentru lămuriri pe tema prescripției în legislația civilă, deci, în legătură cu datoriile
nefiscale, puteți citi acest material.