Procedura in fata Curtii de Justitie

a Uniunii Europene

1
 Cuprins
Abrevieri...................................................................................................3
I. Scurt istoric...........................................................................................4
II. Componenta CEJ................................................................................5
III. Competentele CEJ............................................................................6

IV. Procedura in fata CEJ.......................................................................7

A. Faza scrisa.................................................................................................7

B. Faza orala..................................................................................................8

C. Deliberarea si hotararea..........................................................................8

V. Recursurile in fata CEJ.......................................................................8

A. Recursul in anulare..................................................................................9

B. Recursul in carenta...................................................................................9

C. Recursul in interpretare...........................................................................9

D. Recursul in plina jurisdictie.....................................................................9

VI. Procedurile speciale............................................................................11

A. Ordonanta motivata.................................................................................11

B. Procedura accelerata................................................................................11

C. Procedura masurilor provizorii...............................................................11

D. Cheltuielile de procedura.........................................................................11

E. Regimul lingvistic......................................................................................12

Concluzii....................................................................................................12B
ibliografie................................................................................................13
2
 Abrevieri

CE - Comunitatea Europeana
CECO - Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
CEDO - Curtea Europeana a Drepturilor Omului
CEE - Comunitatea Economica Europeana
CEEA - Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
CEJ - Curtea Eurpeana de Justitie
CEJ-PI - Curtea Europeana de Justitie de Prima Instanta
JOCE - Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene
TCE - Tratatul Comunitatii Europene – semnat

la Roma – 1957
TPI - Tribunalul de Prima Instanta al Uniunii Europene
UE - Uniunea Europeana

3
 I. Scurt istoric

Necesitatea unei institutii cu caracter jurisdictional s-a simtit inca de la inceputul

constructiei europene, in perioada negocierii Tratatului de la Paris. Propunerile de a se
constitui o comisie de arbitraj sau de a se apela la un organ jurisdictional deja existent
(de exemplu Curtea Internationala de la Haga) au fost considerate nesatisfacatoare.
Astfel, s-a decis formarea unei Curti de Justitie proprii in cadrul CECO, care avea
atributii importante privind controlul legalitatii actelor emise de celelalte institutii si
echilibrul dintre institutiile europene si dintre acestea si statele membre.

Ulterior, prin tratatele de la Roma (1957) si prin cele doua protocoale care le
completeaza se prevede crearea Curtii de Justitie, avand aceleasi atributii ca si Curtea
de Justitie infiintata prin Tratatul de la Paris. Prin Conventia relativa la unele institutii
comune Comunitatilor Europene din 25 martie 1957 se prevede ca atributiile conferite
prin cele trei tratate vor fi exercitate de o Curte de Justitie unica. Curtea de Justitie a
Comunitatilor Europene, numita pe scurt si Curtea Europeana de Justitie (CEJ) cu
sediul la Luxemburg a fost infiintata in 1952 pe baza Tratatul de la Paris , care a
instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului ( CECO ) . Rolul CEJ este de
a asigura uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar si are competenta
de a solutiona litigii care implica statele membre, institutii comunitare, companii sau
persoane fizice din spatiul UE. Curtea Europeana de Justitie nu trebuie confundata cu
Curtea Europeana de Justitie pentru Drepturile Omului cu sediul la Strasbourg, care
este o institutie a Consiliului Europei si nici cu Curtea Internationala de Justitie, care
este o instanta internationala, principalul organ jurisdictional al Organizatiei Natiunilor
Unite cu sediul la Haga.

Tratatul de la Nisa semnat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre UE la

26 februarie 2001 si intrat in viguare dupa incheirea procesului de ratificare la 1
februarie 2003, a adus o reforma majora in cadrul CEJ, cele mai importante aspecte ale
acesteia fiind:

-flexibilitate crescuta in privinta adoptarii statutului CEJ, care poate fi acum amendat
de Consiliu – pe baza de unanimitate si la cererea Curtii insasi sau a Comisiei;

-aprobarea regulilor de procedura ale Curtii de catre Consiliu se face acum prin
majoritate calificata;

4
-prin decizia unanima a Consiliului si in urma ratificarii parlamentelor nationale,

soluţionarea disputelor referitoare la drepturile de proprietate industriala intra

subjurisdictiea CEJ;

-o mai buna impartire a atributiilor intre CEJ si Tribunalul Primei Instante, rezultand
degrevarea CEJ.

De la infiintarea sa pana in prezent, Curtea de la Luxemburg a fost sesizata cu

peste 8600 de cauze. Numarul acestora a fost intr-o continua crestere si ca urmare s-a
simtit nevoia degravarii acesteia, lucru realizat prin infiintarea Tribunalului/Curtii de
Prima Instanta (TPI), infiintat in 1989 de Consiliul de ministri la cererea CEJ. Rolul
TPI este acela de a ameliora protectia jurisdictionala a justitiabililor si de a permite
CEJ sa se concentreze asupra sarcinii sale principale, de interpretare unitara a dreptului
comunitar.

II. Componenta CEJ

Curtea de Justitie este compusa din 27 de judecatori si 8 avocati generali.

Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de comun acord de catre guvernele
statelor membre, pentru un mandat de sase ani care poate fi reinnoit. Acestia sunt alesi
din randul juristilor care ofera toate garantiile de independenta si care intrunesc
conditiile cerute pentru exercitarea, in tarile lor, a celor mai inalte functii
jurisdictionale sau a caror competenta este recunoscuta. Judecatorii Curtii il
desemneaza din randul lor pe presedintele Curtii, pentru o perioada de trei ani care
poate fi reinnoita. Presedintele conduce lucrarile si serviciile Curtii si, in cazul celor
mai mari complete de judecata , prezideaza sedintele si deliberarile.

Curtea este asistata de avocatii generali care au obligatia ca actionand, cu

completa impartialitate si independenta, sa prezinte, in sedinta publica, un aviz juridic
numit „concluzii” în dosarele in care, potrivit Statutului Curtii reclama interventia
lor(art.222 CE). Avocatul general isi expune opinia sa la sfarsitul procedurii orale, ea
devenind publica, ceea ce ar putea atrage riscul ca mandatul sau, sa nu fie reinnoit
atunci cand ar exista deosebiri fata de opiniile guvernului sau. Astfel, concluziile
avocatului general nu reflecta in mod necesar punctul de vedere al Curtii, dar ele contin
indicatii pretioase referitoare la motivele care pot duce la o anumita decizie a Curtii.

5
 Colaboratorii Curtii sunt grefierii si referentii. Grefierul, desemnat de Curte pe
un mandat de 6 ani, este secretarul general al instituţiei, ale carei servicii le conduce
sub autoritatea presedintelui Curtii. Grefierii au 2 categorii de functii: functii judiciare
(asista Curtea si pe membrii ei in indeplinirea actelor ce le incumba functiei lor,
inclusiv asistarea la audieri; raspund de tinerea arhivelor Curtii si de publicarea in
„Colectia de jurisprudenta a Curtii” a textelor integrale ale hotararilor si ordonantelor
date) si functii administrative (asigura administrarea bugetului Curtii, sub autoritatea
presedintelui;raspund de activitatea tuturor functionarilor si agentilor Curtii si in
special de serviciul lingvistic). Curtea se intruneste in :

Adunarea plenara - cu un cvorum de 15 judecatori , dar numai in situatii

prevazute de tratate sau in cazurile speciale prevazute de catre statutul Curtii.

Marea Camera - Curtea se intruneste in Marea Camers atunci cand un stat

membru sau o institutie ce este parte in proces cere acest lucru, precum si in cauzele
deosebit de complexe sau de importante.

Camera de 5 judecatori - al carei presedinte este ales pentru un mandat de 3 ani,

cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data.

Camera de 3 judecatori - al carei presedinte este ales pentru un mandat de 1 an,

in care sunt examinate celelalte cauze.

III. Competentele CEJ

Sarcinile CEJ sunt prevazute in art. 220-245 Tratatul UE precum si in propriul

sau statut. Acestea constau in asigurarea interpretarii uniforme a legislatiei europene. In
1989, pentru a usura activitatea CEJ a fost infiintata Curtea Europeana de Justitie de
Prima Instanta (CEJ-PI) si apoi in 2004 o alta instanta, pentru probleme care privesc
functionarii publici: Tribunalul functionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci
CEJ nu mai este competenta decat pentru solutionarea cailor de atac inaintate de
persoanele fizice si juridice impotriva deciziilor luate de Curtea Europeana de Justitie
de Prima Instanta. Mai nou insa, cu puține exceptii, CEJ raspunde si de dosarele de
chemare in judecata in prima instanta inaintate de statele membre ale UE impotriva
Comisiei Europene. Curtea de Justitie poate sa actioneze in primul rand, ca o curte
administrativa cand controleaza legalitatea deciziilor individuale ale institutiilor
6
comunitare ori a deciziilor cadru adoptate de Consiliul UE in domeniul cooperarii
politienesti si judiciare in materie penala.

In alte ipoteze, Curtea de Justitie ar putea fi calificata ca o curte internationala

avandu-se in vedere competenta de reglementare a litigiilor dintre Comisie si statele
membre (art.226 CE, art 88 CEDO sau art 141 EURATOM) ori dintre statele membre
(art. 227 CE si art 243 EURATOM) sau in cazul oricarui diferend intre statele membre
relativ la obiectul tratatului, daca diferendul este supus spre reglementare potrivit unui
acord special intre parti (art 239 CE, art 89 al(2) CEDO sau art 154 EURATOM).
Litigiile survin asadar intre 2 sau mai multe subiecte de drept international (Comisia
reprezentand comunitatile).

IV. Procedura in fata CEJ 

Procedura in fata CEJ este contradictorie, publica, mixta (scrisa si orala), de tip
inchizitorial si (teoretic) gratuita. Procedura ordinara cuprinde mai multe faze
succesive:

A. faza scrisa (urmata de o eventuala faza de ancheta);

B. faza orala;

C. faza deliberarilor, materializata prin hotirari ale instantei.

A. Faza scrisa

Prima faza a procedurii incepe printr-o sesizare a Curtii de catre un stat membru,
un resortisant al unui stat membru (persoana fizica sau persoana juridica), de catre o
institutie sau un organ al Comunitatilor sau, mai rar, de catre o instanta nationala cu o
plangere care se depune la grefier. Plangerea este obligatorie. Termenele variaza
functie de obiectul cauzei, de la o luna la cinci ani si care sunt prevazute expres în
textul Tratatelor. Cand actul emana de la o institutie comunitara, termenul incepe cu
ziua imediat urmatoare notificarii sau la 15 zile dupa publicare in JOCE. Termenele nu
pot fi suspendate (exceptand cazurile de forta majora sau cazul fortuit).

7
 B. Faza orala 

Incepe cu audierea publica. sedinta incepe prin citirea raportului de audiere de

catre judecatorul raportor. Presedintele Camerei deschide dezbaterea. Partile nu au
dreptul sa pledeze personal pentru ele pledand agentii, avocatii sau consilierii.
Pledoariile se prezinta in limitele memoriilor înaintate in scris. Apoi se da cuvantul
avocatului general care prezinta concluziile sale asupra cauzei. Dupa ascultarea 
avocatului general, presedintele inchide procedura orala si anunta luarea cauzei in 
deliberare. Redeschiderea procedurii orale se poate admite numai in caz exceptional. 

C. Deliberarea si hotararea 

Deliberarea este secreta si are loc in Camera de Consiliu. Pentru a nu fi

probleme provocate de limba de redactare, fiecare judecator poate cere ca problema ce
se ridica si urmeaza a fi supusa la vot sa fie formulate intr-una din cele 11 limbi
oficiale ale Comunitatilor europene, indicata de el. Hotararea este data in numele Curtii
si nu in numele majoritatii judecatorilor. La dezbateri nu se admite procedura opiniei
separate. Hotararea se citeste in sedinta publica si trebuie sa fie semnata de presedinte,
de judecatorul raportor, de judecatorii care au luat parte la deliberare si de grefier.
Minuta hotararii, parafata si ea, va fi depusa la grefa si cate o copie certificata a
hotararii se notifica partilor.

V. Recursurile in fata CEJ

In dreptul, notiunea de "recurs" are intelesul de actiune in prima instanta si nu de

cale de atac, asa cum este ea intalnita in dreptul roman. Acest sens este consacrat de
Tratatele comunitare si a fost preluat de majoritatea doctrinarilor romani si straini.
Formele recursului in fata CEJ sunt urmatoarele:

A. Recursul in anulare;

B. Recursul in carenta;

C. Recursul in interpretare;

8
D. Recursurile in plina jurisdictie. 

A. Recursul in anulare

Consta in posibilitatea pe care o au statele, institutiile comunitare, persoanele

fizice si juridice de a ataca in fata Curtii un act obligatoriu emis de Consiliu sau de
Comisie si de a obtine, in anumite conditii, desfiintarea acestuia. Este reglementat prin
art. 33 din Tratatul CECO, art. 146 din Tratatul CECO si art. 173 din TCE. Este un
mijloc de control al conformitatii actelor comunitare, un control de legalitate si
urmareste desfiintarea unui act ilegal, nu modificare lui. Actele susceptibile de recurs:

­ conform Tratatului de la Paris: numai deciziile si recomandarile Inaltei Autoritati (art.

33 CECO), precum si deliberarile Adunarii si ale Consiliului; 

- conform Tratatelor de la Roma, numai actele ce au forta obligatorie, emanand de la

Consiliu sau de la Comisie (regulamentele si directivele).

B. Recursul in carenta

Acesta consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor, a institutiilor

comunitare, precum si a intreprinderilor sau chiar a particularilor, în situatii strict
determinate, de a ataca in fata Curtii abstentiunea, refuzul Comisie sau al Consiliului
de ministri de a decide in materii in care aceste institutii comunitare au prin tratate,
obligatia de a lua o anumita masura. Fiind un mijloc de contro jurisdictional, recursul
în carenta garanteaza exercitarea puterilor comunitare.

C. Recursul in interpretare

Tratatele institutive prevad posibilitatea realizarii unei activitti de interpretare de

catre Curte, cu titlu incidental, prealabil, in afara unui litigiu propriu-zis dedus direct in
fata instantei comunitare. In temeiul art. 177 din Tratatul de la Roma, trebuie sa existe
un litigiu pe rol in fata unei jurisdictii nationale ,care sa sesizeze Curtea, cerand
interpretarea sau aprecierea de validitate asupra actului comuniatr in cauza.

D. Recursul in plina jurisdictie

Recursul in plina jurisdictie da posibilitatea Curtii de a aprecia toate elementele

de fapt si dedrept ale cauzei deduse in fata sa, modificand acea hotarâre a institutiei
comunitare ce a fost pusa în discutie, in sensul de a stabili o alta solutie obligatorie
pentru parti. Cele mai frecvente astfel de recursuri sunt:

9
D1. Recursul in responsabilitate: - in exercitiul atributiunilor Comunitatile (avand
personalitate juridica) pot produce pagube ce trebuie reparate, antrenându-le, in acest
sens, raspunderea civila. 

D1.1. Recursul in responsabilitate extracontractuala: - pot formula recurs in repararea

pagubelortoate persoanele interesate, fizice sau juridice, ce cad sub incidenta Tratatului
de la Paris sau sunt in afara Comunitatii si fac dovada unui prejudiciu cauzat de
greseala de serviciu a unei institutii comunitare sau de fapta personala a unui agent al
orgnizatiei aflat in exercitarea atributiunilor sale.

D1.2. Recursul in responsabilitate contractuala - Curtea poate solutiona un litigiu ivit

in legaturacu un contract incheiat de Comunitate. 

D2. Recursul in constatarea neindeplinirii de catre state a obligatiilor decurgand din

Tratatele institutive in virtutea prevederilor din Tratatele ce instituie Comunitatile
europene, se confera executivelor comunitare, Inalta Autoritate (CECO) si Comisiile
(CEE, CEEA), misiunea de a veghea la aplicarea tratatelor, misiune in virtutea careia
institutiile de mai sus trebuie sa urmareasca modul si masura in care statele semnatare
isi indeplinesc obligatiile ce deriva din Tratate. Potrivit acestor competente, institutia
executiva are posibilitatea sa constate, pe cale de decizie caun stat membru nu si-a
indeplinit o obligatie din Tratatele comuniatre, decizie ce poate fi atacata in fata Curtii,
in urma unui contencios in plina jurisdictie, urmeaza sa se pronunte asupra masurilor
luate de institutia executiva, confirmandu-le, modificandu-le sau anulandu-le. 

D3. Recursul impotriva sanctiunilor:- In prevederile Tratatului de la Paris gasim

reglementat recursul impotriva sanctiunilor aplicate statelor membre (art. 88). Tratatul
de la Roma reglementeaza recursul impotriva sanctiunilor date particularilor. Se
argumenteaza astfel, caracterul supranational al Curtii, deoarece resortisanti ai statelor
membre pot ataca in fata instantei, masuri dictate, uneori, de institutia care reprezinta
vointa acestorstate, respectiv Consiliul. Pe de alta parte,, aceeasi resortisanti sunt siliti
sa respecte "masurile dictate împotriva lor de o institutie situata deasupra statelor
(Comisia) si fara prealabila consultare a acestora". 

10
 VI. Procedurile speciale
A.Ordonanta motivata

Atunci cand o intrebare preliminara este identica cu o intrebare asupra careia

Curtea a avut deja ocazia sa se pronunte sau atunci cand raspunsul la o astfel de
intrebare nu lasa loc niciunei indoieli rezonabile sau poate fi in mod clar dedus din
jurisprudenta, Curtea, dupa ascultarea avocatului general, poate sa se pronunte prin
ordonanta motivata in cuprinsul careia se face trimitere mai ales la hotararea anterioara
sau la jurisprudenta pertinenta.

B.Procedura accelerata

Procedura accelerata permite Curtii sa se pronunte cu rapiditate asupra cauzelor

extrem de urgente, reducand termenele si eliminând anumite etape ale procedurii. In
urma unei cereri formulate de una dintre parti, presedintele Curtii decide, dupa
ascultarea celorlalte parti, daca o urgenta deosebita justifica folosirea procedurii
accelerate. O astfel de procedura este de asemenea prevazuta in cazul trimiterilor
preliminare. In acest caz, cererea este formulata de instanta judecatoreasca nationala
care sesizeaza Curtea.

C.Procedura masurilor provizorii

Procedura masurilor provizorii urmareste sa obtina suspendarea executarii unui

act al unei institutii, care face de asemenea obiectul unei actiuni, sau orice alta masura
provizorie necesara pentru a preveni un prejudiciu grav si ireparabil in dauna unei
parti.

D.Cheltuielile de procedura

Procedura in fata Curtii de Justitie este scutita de cheltuieli. in schimb, onorariul

avocatului abilitat sa puna concluzii in fata instantelor unui stat membru, ce reprezinta
partile, nu este suportat de Curte. Cu toate acestea, daca o parte se afla in
imposibilitatea de a face fata, in totalitate sau in parte, cheltuielilor de judecata aceasta
poate, fara a fi reprezentata de un avocat, solicita sa beneficieze de asistenta judiciara
gratuita. Cererea trebuie sa fie insotita de toate informatiile care demonstreaza ca
solicitantul este in nevoie.

11
 E.Regimul lingvistic

In ceea ce priveste actiunile directe, limba utilizata in cererea introductiva (care

poate fi una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene) va fi limba de
procedura a cauzei, adica limba in care aceasta se va desfasura. in ceea ce priveste
cererile de pronuntare a unor hotarari preliminare, limba de procedura este cea a
instantei judecatoresti nationale care se adreseaza Curtii de Justitie. Dezbaterile care au
loc in timpul sedintelor sunt traduse simultan, in functie de necesitati, in diferite limbi
oficiale ale Uniunii Europene. Judecatorii delibereaza fara interpreti, folosind o limba
comuna, care este, in mod traditional, franceza.

Concluzii
Curtea de Justitie interpreteaza legislatia europeana pentru a se asigura ca
aceasta se aplica in acelasi fel in toate tarile UE. De asemenea, solutioneaza litigiile
juridice dintre guvernele statelor membre si institutiile europene. Persoanele fizice,
intreprinderile sau organizatiile pot, la randul lor, sa aduca un caz in fata Curtii de
Justitie daca considera ca le-au fost incalcate drepturile de catre o institutie europeana.

Potrivit dispozitiilor din Tratate (ex. art.164 Tratatul CEE;art.136 Tratatul

CEEA, art.31 Tratatul CECA) CEJ este o jurisdictie careia ii incumba misiunea de a
asigura respectul dreptului comunitar in interpretarea si aplicarea tratatelor. In sistemul
institutional al comunitatii, CEJ detine o putere suverana. Interpretand in ultima
instanta tratatele, deciziile Curtii nu pot fi puse in discutie nici de statele membre, nici
de celelalte institutii comunitare. De aceea, este admis ca jurisprudenta CEJ este izvor
al dreptului comunitar, alaturi de legislatia primara si secundara. Prin jurisprudenta CEJ
dreptul comunitar nu angajeaza numai Statele membre in raport unele cu altele, ci
confera particularilor drepturi care pot, in anumite conditii, sa fie invocate in fata
instantelor nationale impotriva organismelor publice sau a altor particulari. Curtea
Europeana de Justitie a impus pentru prima data acest principiu in hotarirea Van Gend
en Loos din 05.02.1963, ramasa de referinta.

Curtea Europeana de Justitie garanteaza, in temeiul art. 164 CE, „respectarea

dreptului in interpretarea si aplicarea Tratatului" contribuind, alaturi de celelalte
institutii, la „asigurarea realizarii sarcinilor incredintate Comunitatii". Aceasta se
prezinta nu numai ca organ judiciar sau ca o autoritate judiciara, ci ca o veritabila
putere judiciara comunitara.
12
Bibliografie

Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Drept , Stelian Scaunas , Editura All

Beck, Bucuresti 2005;

Roxana-Daniela Paun, Drept Comunitar, Editura Fundatiei Romania de Maine,

Bucuresti 2009;

www.europa.eu

13