Rezumatul operei “La Rascruce de Vanturi” de Emily Bronte

„La răscruce de vânturi” pune accent pe dragostea neîmplinită dintre Heathcliff și

Catherine Earnshaw. Totul începe odată cu sosirea domnului Lockwood (naratorul
romanului), un cetățean sosit din zgomotoasa Londră, ce dorea să se izoleze de
agitația orașului. Thrushcross Grange i se părea cel mai potrivit loc, după cum și
spune: „Desigur că n-aș fi putut alege, din toată Anglia, un loc mai la adăpost de
orice frământare omenească”. Heathcliff, proprietarul casei, un om dur, ce nu
urmărea nicio regulă și îi displăcea compania oamenilor, a fost încă un imbold
pentru domnul Lockwood să locuiască o vreme aproape de orașul Gimmerton.
Deoarece dorea să îl cunoască în persoană pe acest domn Heathcliff, acesta se
duse mai întâi să îl viziteze la Wuthering Heights (prin traducere, „La răscruce de
vânturi”), o casă ce era încolțită de vânturile cu aer mereu tăios și rece. Cu toate
acestea, arhitectul prevăzuse casa pentru astfel de furtuni, având ferestrele
înguste, adânc tăiate în zid, cu colțurile apărate de pietre mari. Casa avea un aer
grotesc, datorită sculpturilor pe care timpul își pusese amprenta, „risipite cu
precădere în fațadă și în jurul intrării principale, printre nenumărați grifoni care
începuseră să se fărâmițeze și amorași lipsiți de pudoare”. Interiorul era tot la fel
de predispus la mizerie și paragină ; de altfel, singurii servitori prezenți la
Wuthering Heights erau Joseph, un bătrân morocănos și Zillah, o servitoare
corpolentă, care nu își făcu apariția decât după ce domnul Lockwood fu atacat de
câinii lui Heathcliff revoltați. În cele din urmă, gazda își face din nou apariția și stă
de vorbă cu naratorul, care se calmează spre final și promite că va sosi și a doua zi
la Wuthering Heights.
În ziua următoare, vremea se înăspri și, deși domnul Lockwood ar fi trebuit să fi
rămas la Thrushcross Grange, acesta se îndreptă, așa cum îi promisese gazdei,
către Wuthering Heights. Din păcate, Heathcliff era plecat când acesta ajunsese
acolo și fiind lăsat afară de către morocănosul Joseph, trebui să-și găsească ajutor
într-un tânăr murdar și cu maniere grosolane, care îl conduse printr-o spălătorie și
o magazie de cărbuni, până în salon. Acolo se afla „cucoana”, o femeie, care deși
avea o privire acră și plină de dispreț, i se puteau contura câteva trăsături de o
rară frumusețe. Până să-și dea seama de greșeala imensă pe care o făcea
spunându-i „doamna Heathcliff”, sosi și acesta, împreună cu tânărul murdar și cu
manierele grosolane și se puseră la masă. Cu toate acestea, află în cele din urmă
că pe femeie o chema Catherine Linton, iar pe tânăr Hareton Earnshaw. Era clar
că domnul Lockwood era curios din cale-afară despre trecutul acestei familii
ciudate, dar nu mai puse nicio întrebare. Cum vremea nu se îmbunătățise deloc
de la plecare, ba chiar se făcuse mai aspră, Lockwood se hotărî să rămână până
peste noapte la Wuthering Heights.
Înainte de a adormi, citi scrijelit pe tăbliile patului „Catherine Linton” sau
„Catherine Earnshaw” și, din când în când, „Catherine Heathcliff”. Lângă pat găsi o
carte care avea toate spațiile libere măzgălite, un fel de minijurnal. Naratorul citi
doar o parte din el, în care Catherine, împreună cu Heathcliff, era bătută și ținută
la punct de către Hindley, fratele ei proaspăt căsătorit, și de către Joseph. Toate
aceste întâmplări îi dădură coșmaruri lui Lockwood, în care Catherine se ținea de
fereastră și încerca să ajungă în camera ce fusese odinioară a ei. Trezindu-se din
acel vis neașteptat, musafirul se hotărî să plece imediat, dorind să aibă,
bineînțeles, și o gazdă care să îl conducă prin zăpadă. Heathcliff avu un moment
de slăbiciune când auzi de visul său, însă, în cele din urmă refuză, așa că acesta
trebui să răzbată prin nămeții de afară, ajungând cu greu și cu o răceală gravă la
Thrushcross Grange.
Deoarece știa că, acum cu această răceală, domnul Lockwood nu o să mai poată
pleca din pat, își dori ceva care să îl scoată din plictiseală și, pentru că încă dorea
să afle mai multe despre tânăra domnișoară Catherine, o întrebă pe servitoarea
care îl îngrijea dacă nu ar putea să afle mai multe de la ea. Ellen Dean, o
servitoare devotată și, în același timp, o bună povestitoare, acceptă și începu să
povestească odată cu plecarea domnului Earnshaw, tatăl lui Hindley și bunicul lui
Hareton, la Liverpool. Cei doi copii, Hindley și Catherine, își doriră fiecare ca tatăl
lor să le aducă o vioară și, respectiv, un bici. Când tatăl lor se întoarse în cele din
urmă, istovit, după o lungă perioadă de timp, cei doi copii constatară dezamăgiți
că niciunul din cadourile promise nu le fusese adus ; un copil negru și murdar în
schimb ieși la iveală. Numele acestuia urma să fie Heathcliff. La început, niciunul
dintre copii nu îl putea suporta, până și servitoarei, Nelly, îi plăcea să râdă de
băiat. Domnul Earnshaw, cu toate acestea, îl avea ca favorit chiar pe tânărul băiat.
Orice spunea el era adevărat și îl apăra când vedea că unul din copii se poartă urât
cu el. De aceea lui îi plăcea uneori să mintă și să capete avantaj în fața lui Hindley,
în special și tot așa i se formă și caracterul aspru. Catherine începu cu timpul să
țină la Heathcliff, iar cei doi obișnuiau adeseori să se joace împreună. Hindley ,cu
toate acestea, îl ura din ce în ce mai tare și nu a fost niciodată de acord cu el în
familie.
Dar timpul trecea, și domnul Earnshaw s-a îmbolnăvit și în cele din urmă a
murit.După moartea parintiilor , Hindley , care fusese trimis la studii , se întoarce
la Wuthering Heights casatorit , in postura unui stăpân tiranic . Primele masuri le
ia împotriva lui Heathcliff , pe care îl alunga printre servitorii de la bucătărie ,
punându-l la o munca grea . Proportional cu tiranitatea lui Hindley cresc iubirea si
solidaritatea dintre Catherine si Heathcliff . Când scapă de sub supraveghere , ei
rătăcesc fericiţi pe plaiuri , ca doi rebeli revoltaţi împotriva unei restricţii fara sens
. In pelegrinarile lor , copiii ajung la resedinta familiei Linton . Confortul , civilizaţia
si bunele maniere exercita un adevărat miraj asupra lui Catherine , care se
întoarce la Wuthering Heights complet transformata . Ea trăiește pe două planuri
: planul identității spirituale cu Heathcliff , de care o leagă trecutul și firea
patimașă și planul vanității feminine și al perspectivelor de avere și de situaţie ,
reprezentate de Edgar Linton . Esenţa dilemei i-o impartaseste intr-o seara lui
Nelly Dean, însă in mărturisirea iubirii ei pentru Heathcliff isi face loc uşor
sentimentul de degradare . Auzind doar ultimele cuvinte care înseamnă pentru el
sfarsitul lumii , Heathcliff fuge de la Wuthering Heights. Catherine îl cauta in zadar
pretutindeni si , ajunsa la paroxismul disperării , e doborâta de febra.
Ieşind din boala trupului si a mintii , Catherine apare apatica si indiferentă . Se
căsătorește cu Edgar Linton , trădându-și propria fire si idealurile . Vreme de
jumătate de an ea duce o existență pasivă și pare chiar mulţumită . Insa intr-o
seara Heathcliff se întoarce , radical schimbat : frumos , impunător , bogat – în
aparență calm , în realitate , hotărât să se răfuiască cu lumea . Lucid și flexibil , el
s-a întors pentru răzbunare și distrugere . Cu răbdare diabolica și cu bucurie , el
urmărește și aduce la îndeplinire un plan prestabilit , devenind stăpânul averilor
Earnshaw și Linton.
Cathy , fiica lui Catherine , și Hareton , fiul lui Hindley , se iubesc și se inteleg ,
unindu-se împotriva lui Heathcliff . Iubirea lor îi aminteşte acestuia de propria lui
dragoste și de propria lui lupta . Triumful lui monstruos îi pare acum van și fără
sens , dându-și seama că a căzut pradă propriului său joc . Răzbunarea nu-l mai
interesează . El moare cu nervii zdruncinaţi . Cuplul Cathy – Hareton , eliberat prin
moartea lui Heathcliff , își va făuri un cămin fericit , romanul încheindu-se cu o
notă de speranţă .

Rezumatul operei “Jane Eyre” de Charlotte Bronte

Jane Eyre este o micuta orfana in varsta de 10 ani, crescuta din obligatie de
matusa sa dna Reed, la Gateshead Hall, alaturi de cei trei verisori. Matusa sa
hotaraste sa o trimita la orfelinatul Lowood patronat de dl Brocklehurst. Aici
petrece opt ani in conditii grele dar isi desavarseste educatia. Devenind
independenta, la 18 ani merge la Thornfield Hall unde devine guvernanta Adelei-
o fetita frantuzoaica, pupila stapanului casei- dl Rochester.
Casa o captiveaza dar o si intriga caci etajul al treilea ascunde un secret. Stapanul
ei isi petrece timpul calatorind insa cand vine la Thornfield face o impresie
puternica asupra lui Jane, in ciuda temperamentului sau dificil. In scurt timp Jane
isi da seama ca este indragostita de acesta dar situatia sociala ii desparte iar dl
Rochester are o preferinta evidenta pentru Blanche Ingram -cea mai frumoasa
fata din comitat.
Relatia dintre Jane si Rochester se sudeaza si mai mult cand, in timpul unei vizite,
unul din oaspeti este ranit la al treilea etaj si cei doi il ajuta sa supravietuiasca.
Jane pleaca la matusa sa Reed aflata pe patul de moarte si aici isi intalneste alti
veri. La intoarcere este ceruta de Rochester in casatorie dar in fata altarului afla
ca acesta era inca insurat cu Bertha si ,dezamagita, paraseste Thornfield.
Locuieste o vreme cu verii ei dar dragostea pentru Rochester o face sa se intoarca
la el si sa ramana acolo.