STUDIU DE CAZ

Prezentarea situaţiei problemă

Situaţia problemă cu care m-am confruntat la începutul acestui an şcolar, în
calitate de dirigintă, îl are în prim plan pe elevul C. D., din clasa a VI-a.
Elevul are potenţial intelectual, adică ia uneori note maxime, dar deseori note
medii şi care mi-a creat unele probleme. Fiind predominant introvertit, melancolic,
uşor rezervat, centrat pe preocupările sale, eu, în calitate de profesor, nu existam
pentru el.
În privinţa comportamentului, deşi sensibil şi reţinut, a dovedit reacţii
neaşteptate atunci când a fost constrâns să realizeze sarcini impuse. La un moment
dat, fiind pus să iasă la tablă, mi-a spus că nu vrea, că mai bine stă să îşi termine
desenul pe care începuse să îl facă pe o foaie de hârtie. Când i-am luat hârtia, a
început să bată cu mâinile pe bancă.
La toate orele se comporta aşa: nu era atent, îşi găsea tot timpul altceva de
făcut, iar în ore nu stătea cu ceilalţi, nu vorbea cu nimeni.

Rezumarea faptelor
În câteva cuvinte, elevul era retras, îşi crease un univers al său, îi plăcea să stea
singur şi nici nu era atent la ore, continuând sa trăiască izolat, ca într-un balon de
sticlă. Dacă era solicitat, nu răspundea niciodată pozitiv, ba chiar mai mult, având un
echilibrul emotiv destul de fragil, izbucnea în reacţii neaşteptate.

Cauzele şi simpomele problemei

Aşa cum există multe cazuri în ţara noastră în cadrul cărora situaţia familială
influenţează copilul, aşa este şi în cazul acestui elev. Părinţii sunt divorţaţi, băiatul
locuieşte cu mama sa, care tot timpul îl ceartă şi nu îl lasă să meargă în vizită la tatăl
său. Băiatul îşi crea în desenele sale universul perfect. De fapt, aflasem mai târziu că
această pasiune pentru talent o moştenise de la tatăl său, care era pictor.
 Descrierea situaţiei în propria viziune
Situaţia, după cum se observă, are în prim plan un elev, care din cauza
problemelor familiale, suferă şi devine retras, sensibil. Câteodată, se defulează prin
reacţii impulsive, neaşteptate.

Posibile soluţii
Dirigintele trebuie să se raporteze la cei educaţi, să stabilească relaţii de
cooperare cu parinţii. Rolul dirigintelui nu se reduce doar la educaţia la catedră sau în
clasă, ci presupune lucrul cu individualităţi psihice umane, aflate în prim proces de
formare, care sunt elevii, dar şi cu părinţii. De aceea, una dintre soluţii a fost să discut
cu mama elevului, să îi explic ce se întâmplă cu acesta, să îi spun că el are nevoie în
creşterea sa şi de un tată, după care suferă.
O altă soluţie a fost să implic toţi elevii la oră, prin utilizarea unor metode
interactive, ca jocul de rol, activităţile pe grupe. De asemenea, am folosit alte
mijloace de învăţământ, chiar l-am pus pe el să realizeze câteva planşe, căpătând
atenţia colegilor şi un oarecare respect.
De asemenea, am ajutat elevii să se cunoască reciproc prin antrenarea
colectivului clasei în câteva activităţi extraşcolare, excursii, concursuri, în urma
cărora elevul a reuşit să lege câteva prietenii.

Recomandarea globală
Este recomandat ca elevul să se integreze în grup, ceea ce am încercat să fac şi
eu prin activităţile mai sus enumerate. Bineînţeles că părinţii s-au bucurat să observe
schimbări în comportamentul copilului.
Băiatul a reuşit, încetul cu încetul, să fie mai atent la ore. Satisfacţiile au fost
mari, atât din partea profesorilor, cât şi din partea părinţilor, când s-a observat mărirea
notelor şi renunţarea la alte preocupări în ore. Totuşi există momente în care îşi mai
pierde atenţia, dar îşi revine atunci când îl solicit, renunţând la reacţiile avute înainte.
Colegii săi sunt mulţumiţi şi ei că au câştigat un prieten, că pot vorbi cu el.
Şcoala, pentru a avea « viaţă », trebuie să aibă elevi « cu viaţă ». De aceea,
fiecare elev trebuie tratat cu atenţie şi pentru fiecare trebuie căutate soluţii benefice.