În Grădina Ghetsimani( Vasile Voiculescu)

Traditionalismul este o mișcare literara manifestata în perioada interbelica, a cărei ideologie

se cristalizează în jurul revistei “Gândirea”. Principalele trăsături ale acestui curent literar
sunt: valorificarea specificului național(istoria și folclorul), reliefarea conștiinței religioase
ortodoxe și elogierea vigorii existentei rurale.
Volumul “Pârgă” de Vasile Voiculescu, publicat în 1921 marchează o noua etapa în
evoluția liricii voiculesciene în care primează teme religioase cu scopul de a potenta
zbuciumul lăuntric al omului în căutarea divinității.
Sursa de inspirație pentru poemul “În Grădina Ghetsimani “, inclusa în acest volum, o
constituie evangheliile după Matei, Marcu si Luca, ilustrând momentul de maxima tensiune
dinaintea capturarii lui Iisus, după Cina cea de Taina, când este dus în Grădina Măslinilor sa
încheie pactul ceresc. Este imaginea în care, intr-o maniera dramatica, Iisus este surprins în
rugăciune, ezitand intre dorința de implinire a datoriei sfinte și teama de moarte.
Tema acestei poezii iconografice este ruga lui Iisus, accentul fiind pus pe suferința sa ce
atinge culmi hiperbolizante “curgeau sudori de sange” fiind evidențiată totodată și tema
durerii. Absenta mărcilor eului liric încadrează versurile în lirismul obiectiv.
Dincolo de latura biblica, poemul este o alegorie privind eternul conflict dintre cunostere și
trăire, dintre spirit și materie, reprezentând drama omului în căutarea propriei identități, idee
prezenta în întreg volumul.
Titlul denumeste cadrul solemn în care se derulează scena biblica, și anume Gradina
Ghetsimani sau Gradina Măslinilor.
Cele patru catrene descripitive ale poeziei surprind dualitatea divin-omenesc: Iisus ca Fiu al
Omului și ca Fiu al lui Dumnezeu.
Primul vers debutează prin numele “Iisus”, figura centrala a creștinismului, provenind de la
ebricul “yeshua” însemnând salvator sau eliberator. Încă din primele doua versuri sunt
accentuate stările lăuntrice și dorința de împotrivire fata de destinul implacabil prin verbele
“nu primea” “se-mpotrivea”. Următorul vers “Curgeau sudori de sange pe chipul alb ca
varul” este metafora ce face referire la partea umana a acestuia. Contrastul cromatic alb-rosu
surprinde aspectul iconic.
Următoarele doua strofe reiau simbolul paharului prin sintagma “grozava cupa” în care se
afla “infama băutură”. Structura “o mana nendurata” desemnează pe Tatăl Ceresc de
neclintit, neîndurator, iar “grovaza cupa” face referile la totalitatea păcatelor lumii si la
imensul sacrificiul pe care Iisus trebuie sa il savarseasca. Oximoronul dulceață-venin
accentuează negarea destinului sau tragic si ezitarea implinirii poruncii divine. Asfel, otrava
desemnează moartea trupeasca, suferinta si chinurile pe care avea sa le indure iar dulceața
sugereaza dorinta sa de a izbavi omenirea prin jertfa .
Catrenul final deplasează centrul de interes dinspre figura tragica a lui Iisus spre
consecințele cosmice ale sacrificiului sau asumat. Imaginea Măslinilor, ca simbol biblic ce
presupune pezenta Duhului Sfânt, simbolizează faptul ca natura resimte suferința divina ”se
framantau maslinii”. Metafora “Batai de aripi”: sustine ambiguitatea limbajului poetic,
putand fi vorba de mesageri ai mantuirii(ingeri) sau ai mortii(ulii). Ultimul vers al poeziei
anticipeaza chinurile lui Iisus in urma tradarii lui Iuda: “Si uliii de seara dau roate dupa
prada.”, acesta urmand a fi capturat de catre soldatii romani.
Limbajul se individualizează prin ambiguitate si imagism, fiind bogat in epitete(“apa
verzuie), metafore(“batai de aripi”) si motive sugestive(ulii, cupa) ce potenteaza chinul lui
Iisus, oferind dimensiuni cosmice zbuciumului divin. La nivel formal, se observă conservarea
prozodiei clasice, cu masura constanta de 14 silabe si rima incrucisata.
Consider ca aceasta opera surprinde perfect viziunea voiculesciana despre lume, ingloband
crezul sau profund religios si valorificand constiinta ortodoxa.
În concluzie, poezia “În Grădina Ghetsimani “ este traditionalista prin inspirația religioasa,
prin redarea unui mit nemuritor, prin orientarea spre imagism si sugestie și prin limbajul
predominant popular.