LEA 0,4 kV: mărirea secţiunii sau reducerea lungimii?

Deoarece se vorbeşte tot mai mult de mărirea ,la 95 mmp. , a secţiunii multor LEA de 0,4 kV existente, pentru a
se putea alimenta consumatori conectaţi la lungimi mari ale liniilor, se încearcă a se demonstra că această soluţie
este costisitoare şi ineficientă. Soluţia cea mai eficientă,chiar şi pentru secţiuni mici ale LEA, se dovedeşte a fi,cel
puţin în primă etapă, reducerea lungimii liniei . Înainte de a face calculele necesare pentru demonstrarea
acestui lucru se fac următoarele precizări :
1). Este demonstrat că dimensionarea LEA j.t. se poate face şi cu ajutorul puterii de scurtcircuit în punctul de
conectare a sarcinii ( S k în p.c.c.), folosind relaţiia : dU(%)= 100*S / S k (cu S şi Sk în kVA).
2). Eficienţa maximă în exploatarea reţelelor de j.t. se obţine atunci când vârfurile de sarcină de pe LEA sunt
aproximativ egale cu sarcina admisibilă al conductorului liniei (determinată de curentul admisibil în regim per-
manent) şi aproximativ egale cu puterea transformatorului ce alimentează linia. (S mx LEA ≈ S regim.cond. ≈S n trafo. )
3). Dar în faza de proiectare, trebuie lăsată o rezervă suficient de mare în capacitatea de distribuţie a liniei,
pentru a prelua creşterile de consum ce apar pe durata de viaţă a ei ,creşteri ce vor putea fi preluate şi de
transformatoarele ce alimentează linia ,prin schimbarea lor chiar de mai multe ori pe durata existenţei liniei .
4). Reducerea lungimii unei linii existente, alimentată dintr-un PT, se poate face prin preluarea unei părţi din
acea linie dintr-un alt PT, fie unul existent fie unul nou.
Plecând de la cele de mai sus, demonstraţia se face pe nişte exemple concrete (chiar dacă sunt ipotetice).
Astfel se ia ca exemplu linia din fig.1 care iniţial are, pentru ambele plecări, lungimea de 1600 m (soluţia1),pentru
ca in soluţia 2 să se secţioneze obţinându-se două linii, cu plecări de 800 m ,alimentate din două transforma-
toare(ST1 şi ST2 ). Pentru a uşura calculele se presupune că pe aceste linii sunt sarcini uniform distribuite care pot
fi asimilate cu o sarcină concentrată S conectată la jumătatea tronsonului ,acesta fiind şi punctul în care este
determinată puterea de scurtcircuit S k din formula de mai sus. Pentru aceste figuri se calculează sarcinile S 1 (în
soluţia 1) şi S 2 (în soluţia 2 ) cu condiţia ca pierderea de tensiune dU ,la capătul liniei, să fie de 10%.

ST
1600m 1600m

S1 Σ S≡ S 1
Fig.1 – Soluţia 1

ST1 S T2
800m 800m 800m 800m

S1 Σ S≡ S 2 S1 Σ S≡ S 2
Fig.1—Soluţia 2

Pentru a se obţine rezultate cât mai edificatoare s-a considerat că liniile din fig.1 sunt de diverse secţiuni, şi sunt
alimentate din transformatoare de diverse puteri şi pentru toate aceste variante ( de secţiuni şi puteri ) s-au trasat
curbele de variaţie a puterii de scurtcircuit dealungul liniei ( fig.2 şi fig 3 ) sub care s-au trecut şi valorile puterii de
scurtcircuit pentru diverse lungimi. Deasemenea,fiecare figură are un tabel chiar în interiorul ei în care se dau va-
iantele( ca puteri trafo.şi ca sectiuni LEA) pentru care s-au trasat curbele de scurtcircuit cât şi rezultatele calculelor
pentru cazul când sarcina S este constantă şi fără şocuri. Dar cum pe majoritatea plecărilor de j.t sunt branşaţi şi
consumatori ce produc şocuri, (de exp. porniri de motoarel), pentru care de cele mai multe ori nu se fac calcule,
s-au luat în considerare la calculul căderii de tensiune şi aceste cazuri. Asfel pentru variantele din fig.2 se ia în
calcul pornirea stea-triunghi sau cu starter electronic a unui motor de 10 kW iar pentru variantele din fig.3 se ia
în calcul pornirea directă a unui motor de 3 kW. Şi pentru aceste cazuri s-au întocmit talelele nr.2 şi nr 3
(corespunzătoare fiecărei figuri ) în care sunt trecute rezultatele calculelor pentru momentul pornirii motoarelor.
Deci calculul căderii de tensiune se face în 2 cazuri:
a). Cazul unei sarcini fără şocuri
b). Cazul unei sarcini cu şocuri cum ar fi porniri de motoare ( dar poate fi şi cazul funcţionării de motoare cu
şocuri de putere,funcţionării de aparate de sudură,etc.). Şi pentru acest caz se fac următoarele ipoteze şi calcule :
 b1). Porneşte un motor de 10 kW care are,pentru un cosφ ≈0,84, puterea Sn = 11,9 kVA. Pornirea se face cu
starter electronic şi în momentul pornirii absoarbe puterea S p ≈ 3*Sn. =35,7 kVA.. În funcţionare,motorul are
compensare parţială şi se consideră că absoarbe cca.10,7 kVA , putere ce a fost luată în considerare la calculul
sarcinii permanente. Deci în momentul pornirii apare o sarcină suplimentară S′ p = 35,7--10,7 = 25 kVA. care face
să scadă sarcina disponibilă pentru restul consumatorilor. Cu sarcina S′ p se calculează pierderea de tensiune
produsă de pornirea motorului, dU motor =100 S /Sk =2500 / S k iar cu pierderea de tensiune rămasă până la 10 %
se calculează o nouă putere (S′ )disponibilă pentru restul consumatorilor. Calculul se face pentru toate variantele
de curbe din fig.2.
b2). Porneşte motorul de 3 kW care are ,pentru un cosφ ≈0,86, puterea Sn = 3,5 kVA . Ştiind că la pornirea
directă el absoarbe o putere S p ≈ 7*Sn.= 24,5 kVA din care 3,5 kVA ( ce reprezintă puterea de funcţionare) a fost
luată în considerare la calculul sarcinii permanente, rezultă că în momentul pornirii apare o sarcină suplimentară
S′ p = 24,5-- 3,5= 21 kVA. Cu această sarcină se calculează pierderea de tensiune dU motor = 100 S /Sk =2100 /
S k iar cu pierderea de tensiune rămasă până la 10 % se calculează o nouă putere (S′ )disponibilă pentru restul
consumatorilor. Calculul se face pentru toate variantele de curbe din fig.3.
Deasemenea, pentru o analiză cât mai completă se dau, în tabelul de mai jos, şi încărcările admisibile de durată
pentru diverse secţiuni de conductoare.
Tabelul nr.1
Secţiune Conductor Tyir Conductor Ol-Al.
(mmp) I max. (A/fază) S regim(KVA/3faze) I max.(A/ fază) S regim(KVA/3faze)
35 120 83 170 117,5
50 140 97 215 149
70 180 124,5 265 183,5
95 230 159 320 221,5

În calcule şi tabele se folosesc următoarele simboluri şi semnificaţii ale lor:

-- S regim este încărcarea admisibilă de durată a conductorului (dedusă din curentul maxim de durată)
-- CL este capacitatea de încărcare în regim de durată a unei linii ( dată de S regim * nr. de plecări din PT).
-- S1 şi S2 sunt puterile disponibile, ce se pot distribui pe o plecare a liniei (de 1600m,respectiv de 800m ) în
limita pierderii de tensiune de 10 %, pentru cazul a (al sarcinii fără şocuri ) .
-- 2 S1 este puterea disponibilă a fi distribuită pe cele 2 plecări ale LEA în soluţia 1 (de 1600m ).
-- 4 S2 este puterea disponibilă a fi distribuită pe cele 2 linii apărute în soluţia 2 ( prin secţionare apar 2 LEA cu
câte 2 plecări de 800m)
-- dUmotor este căderea de tensiune ce apare la pornirea unui motor (de 10 kW pentru variantele din fig.2 şi de 3
kW pentru variantele din fig.3.)
-- dU disp. este pierderea de tensiune ce rămâne disponibilă ,până la 10 % ,pentru restul consumatorilor.
-- S′1 şi S′2 sunt puterile disponibile se pot distribui restului de consumatori de pe o plecare a liniei în soluţia 1,
respectiv soluţia 2 şi în cazul b1 respectiv cazul b2 (în momentul pornirii motorului),în limita căderii dU=10 %.
-- 2 S′1 şi 4 S′2 sunt puterile disponibile ce le pot distribui liniile în soluţia 1,respectiv soluţia 2 pentru restul
consumatorilor în momentul pornirii motoarelor, în limita căderii de tensiune de 10 %.
Notă: Puterea totală disponibilă a unei plecări a liniei ( S1 sau S2 )rămâne aceeaşi indiferent că se porneşte
sau nu motorul. Numai că în cazul pornirii motorului această putere are două componente : puterea consumată la
pornirea motorului plus puterea rămasă disponibilă pentru restul consumatorilor ( S′1 sau S′2 ) care este mai redusă
( cu 25 kVA, respectiv 21 kVA).
Pentru a se trage concluzii se analizează rezultatele calculelor numai pentru cazul consumurilor fără şocuri ( cu
precizarea că în cazul consumurilor cu şocuri concluziile sunt asemănătoare ).............Şi se pot trage concluziile:
☻ La rezultatele obţinute pentru fig.2:
1). În cazul curbei (1) în soluţia 1( lg=1600m şi s=50mmp) se observă că puterea disponibilă distribuită( de
62,8 kVA) este mult mai mică decât capacitatea de încărcare a liniei ( care pentru 2 plecări este de 2*97= 194
kVA) sau
decât puterea transformatorului. Dar chiar prin creşterea secţiunii la 95 mmp.(curba 3) creşterea puterii disponibi-
le (la 115 kVA ) rămâne tot foarte mică faţă de capacitatea de încărcare a liniei care,în acest caz ,este de
2*159=318 kVA. Şi destul de mică şi faţă de puterea transformatorului ( de 160 kVA).
Deci s-au făcut investiţii inutile în mărirea secţiunii la 95 mmp căci nu se poate folosi nici capacitatea de
încărcare a liniei nici a transformatorului iar puterea disponibilă a crescut prea puţin pentruca prin energia
vândută suplimentar să se amortizeze costurile investiţiei, într-un timp rezonabil .
Însă fără a mări secţiunea ,dacă se face numai reducerea lungimii liniei de 50 mmp. la 800 m, puterea disponi-
bilă a celor 2 linii obţinute creşte spectaculos (la 238,8 kVA). şi se pot folosi mai eficient atât capacitatea liniei cât
şi a transformatorului. ( În loc de un transformator de 160 kVA se pot pune două de 100 kVA)
Iar prin vânzare suplimentară de energie cât şi prin conservarea parametrilor calitativi ai energiei vândute se
obţine un câştig suplimentar ce amortitează într-un timp rezonabil costurile unui nou post de transformare

3
Sk (MVA)
Curba S2 S1 4S2 2S1
2.5
1 Sk1 T160+Tyir 50 59,7 31,4 238,8 62,8
Sk1( a1) 2 Sk2 T160+Tyir 70 77,4 41,6 309,6 83,2
Sk2( a2) 2 3 Sk3 T160+Tyir 95 103,2 57,2 412,8 115
4 Sk4 T250+Tyir 50 80 42,4 320 84,8
Sk3( a3)
5 Sk5 T250+Tyir 70 61,3 31,9 245,2 63,8
Sk4( a4) 1.5 6 Sk6 T250+Tyir 95 107,4 59 429,6 118
Sk5( a5)

Sk6( a6) 1

0.5

L (m)
0
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
a1  a2  a3  a4  a5  a6
Fig.2
a  200 Sk1( a)  1.076 Sk2( a)  1.341 Sk3( a)  1.682 Sk4( a)  1.127 Sk5( a) Sk6 ( a)  1.78
1.413
a  400 Sk1( a)  0.597 Sk2( a)  0.774 Sk3( a)  1.032 Sk4( a)  0.613 Sk5( a) Sk6( a)  1.074
0.8
a  800 Sk1( a)  0.314 Sk2( a)  0.416 Sk3( a)  0.575 Sk4( a)  0.319 Sk5( a) Sk6 ( a)  0.59
0.424
a  1600 Sk1( a)  0.161 Sk2( a)  0.216 Sk3( a)  0.304 Sk4( a)  0.162 Sk5( a) Sk6( a)  0.308
0.218
Tabelul nr.2
Cur- L=800 m. L =1600 m.
ba dUmotor dUdisp. S′2 dUmotor dUdisp. S′1 4 S′2 2 S′1
1 4,2 5,8 34,7 7,96 2,04 6,4 138,8 12,8
2 3,2 6,8 52,4 6 4 16,6 209,6 33,2
3 2,4 7,6 78,2 4,3 5,7 32,5 312,8 65
4 3,1 6,9 55 5,9 4,1 17,4 220 34,8
5 4 6 36,3 7,8 2,2 6,9 145,2 13,8
6 2,3 7,7 82,4 4,2 5,8 34 329,6 68

2). În cazul curbei (4) în soluţia 1( lungime de 1600m ) puterea distribuită ( de 84,8 kVA) este deasemenea mult
prea mică faţă de capacitatea de încărcare a conductorului ( care este tot de 2*97=194 kVA ) iar în acest caz
creşte disproporţia şi faţă de puterea ( de 250 kVA ) a transformatorului. Dar şi în acest caz problema nu se
rezolvă prin creşterea secţiunii chiar şi la 95mmp. Puterea disponibilă de 118 kVA este tot foarte mică faţă de
capacitatea de încărcare a liniei de 2*159= 318 kVA şi faţă de puterea de 250 kVA a transformatorului .
Dar dacă se reduce lungimea liniei de 50 mmp.,la 800 m puterea disponibilă pentru cele doă linii apărute creşte
la 320 kVA.şi cu 2 tranfotmatoare de 160 kVA se foloseşte la maxim atât capacitatea de încărcare a liniei cât şi
puterea transformatorului..Şi prin creşterea enegiei vândute se amortizează investia mult mai repede.
☻ La rezultatele obţinute pentru fig. 3:
 3). În cazul curbei (1), în soluţia 1( lungime de 1600m ) se observă că puterea distribuită în limita dU=10 %
este de 40,4 kVA.. Şi la prima vedere rezultă că trebuie mărită şi secţiunea conductorului şi puterea transfor-
matorului. Dacă s-ar mări secţiunea la 70 mmp (curba 2) ar creşte puterea disponibilă distribuită la 64,4 kVA,deci
se pare a fii o soluţie bună. Dar dacă se face reducerea lungimii la 800, fără a se face mărirea secţiunii , puterea
disponibilă ( pentru cele 2 linii apărute ) creşte de peste două ori ( la 136,8 kVA ).
Şi atâta timp cât capacitatea de încărcare a liniei de 35mmp (de 2*83= 186 kVA) permite preluare puterii
disponibile nu are niciun sens să se mărească secţiunea liniei . Iar prin vânzarea suplimentară de energie (dato-
rită creşterii puterii disponibile dela 64,4 kVaA la 136,8 kVA) este clar că reducerea lungimii este mai eficientă..

2.5
Sk (MVA)

2 Curba S2 S1 4S2 2S1

Sk1( a1)
1 Sk1 T40+Tyir 35 34,3 20,2 136,8 40,4
2 Sk2 T40+Tyir70 49,1 32,2 196,4 64,4
Sk2( a2)
3 Sk3 T63+Tyir50 49 28,4 196 56,8
1.5
Sk3( a3) 4 Sk4 T63+Tyir70 59,5 36,1 238 72,2
Sk4( a4) 5 Sk5 T100+Tyir50 55,4 30,3 221,6 60,6
6 Sk6 T100+Tyir95 89,6 53,4 358,4 106,8
Sk5( a5)
1
Sk6( a6)

0.5

L (m)
0
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
a1  a2  a3  a4  a5  a6
Fig.3
a  200 Sk1( a)  0.517 Sk2( a)  0.654 Sk3( a)  0.754 Sk4( a)  0.863 Sk5( a) Sk6( a)  1.332
0.934
a  400 Sk1( a)  0.343 Sk2( a)  0.491 Sk3( a)  0.49 Sk4( a)  0.595 Sk5( a) Sk6( a)  0.896
0.554
a  800 Sk1( a)  0.202 Sk2( a)  0.322 Sk3( a)  0.284 Sk4( a)  0.361 Sk5( a) Sk6( a)  0.534
0.303
a  1600 Sk1( a)  0.11 Sk2( a)  0.188 Sk3( a)  0.153 Sk4( a)  0.201 Sk5( a) Sk6( a)  0.293
0.158
Tabelul nr. 3
Curba L=800 m. L =1600 m.
dUmotor dUdisp. S′2 dUmotor dUdisp. S′1 4 S′2 2 S′1
1 6,1 3,9 13,3 10,3 ─ 0,3 ---- 53,2 ----
2 4,3 5,7 28,1 6,5 3,5 11,2 112,4 22,4
3 4,3 5,7 28 7,4 2,6 7,4 112 14,8
4 3,5 6,5 38,5 5,8 4,2 15,1 154 30,2
5 3,8 6,2 34,4 6,9 3,1 9,3 137,6 18,6
6 2,3 7,7 68,6 3,9 6,1 32,4 274,4 64,8
4). În cazul curbei (3) puterea maximă distribuită pe o LEA de 50 mmp. în lungime de 1600 m.este, dea-
semenea, destul de mică( de 56,8 kVA ). Şi ea ar creşte la 72,2 kVA pentru s=70 mmp. Însă dacă facem
scurtarea LEA ,fără a mări secţiunea (soluţia 2), puterile cresc foarte mult, ajungând la 196 kVA . Deci şi în acest
caz se observă avantajul clar al reducerii lungimii faţă de mărirea secţiunii
5). În cazul curbei (5) puterea maximă distribuită pe o LEA de 50 mmp în lungime de 1600 m.este de 60,6
kVA,( mai mică decât puterea trafo. de 100 kVA ) iar prin mărirea secţiunii la 95 mmp. puterea disponibilă a liniei
creşte la 106,8 kVA.. Deci linia de 95 mmp. ar putea prelua întreaga putere a transformatorului dar puterea
disponibilă ar fi mult prea mică faţă de capacitatea de încărcare ( de 2*159=318 kVA )şi nu se justifică investiţia.
Şi în acest caz rezolvarea eficientă este prin reducerea lungimii liniei de 50 mmp. caz în care puterea disponi-
bilă creşte la 221,6 kVA. şi prin energia vândută în plus recuperarea investiţiei se face într-un timp mai scurt.
 Concluzii :
1). Din toate exemplele de mai sus ,care cuprind majoritatea cazurilor existente în exploarare,se vede că
mărirea secţiunii LEA de 0,4 kV ,cu păstrarea lungimii ei ,nu aduce îmbunătăţiri (pe măsura costurilor ),nici în
privinţa creşterii puterii disponibile a liniei nici în privinţa îmbunătăţirii calităţii energiei distribuite. Iar mărirea
secţiunii la 95 mmp. pentru lungimi de LEA de peste 500 m este o investiţie total ineficientă.
2).Metoda sigură şi verificată în exploatare pentru rezollvarea problemelor apărute la aceste linii este reduce-
rea lungimii lor. Pentrucă prin reducerea lungimii creşte puterea de scurtcircuit, creştere care aduce avantajele :
-- Creşte capacitatea de distibuţie a reţelei
-- Creşte capacitatea de absorbţie a fenomenelor perturbatoare şi deci creşte capabilitatea de a
distribui o anumită cantitate de energie electrică în limita indicatorilor de calitate normaţi.
Acesta este şi motivul pentru care normele CEI recomandă o limită minimă a puterii de scurtcircuit pe aceste linii de
600 kVA. Iar manualele firmei Schneder impun un anumit raport intre puterea de scurtcircuit S k în p.c.c şi puterile
consumatorilor ce produc flicker sau regim deformant . Pentrucă în acest fel se asigură „imunitatea sistemului
electric local ” la perturbaţii. Şi se demonstrează că o putere de scurcircuit mărită asigură:
- Reducerea pierderilor de tensiune la variaţii lente de sarcină ( creşterea normală a
consumului).
- Reducerea efectelor şocurilor de tensiune(porniri de motoare, flickere,goluri de tensiune).
- Reducerea efectelor regimului deformant (care este tot mai frecvent şi se face tot mai mult
resimţit )
3). În calculul reţelelor de j.t., în afara criteriilor de dimensionare cunoscute :
* al căderii ( pierderii ) de tensiune
* al valorii curentului I K la capăt de linie (al sensibilităţii şi selectivităţii protecţiilor)
* al sarcinii maxime de durată ( al stabilităţii termice)
* al densităţii economice ( care nu mai are nicio valabilitate )
Se poate folosi şi criteriul,
* puterii de scurtcircuit în punctul de conectare al consumatorului (S K în p.c.c .)
4). Se dovedeşte că acest criteriu de dimensionare este cel mai sever şi include implicit şi pe celelalte. În plus
are şi avantajele :
-- Este facil şi rapid, mai ales datorită curbelor de scurcircuit care permit vizualizarea valorii puterilor de scurt-
circuit dealungul oricărei linii de 0,4 kV şi evaluării rapide a puterii ce poate fi distribuită în limita unei anumite
pierderi de tensiune.
-- Se ia în calcul şi reactanţa transformatorului de alimentare care are o influenţă destul de mare şi se pot lua în
considerare şi şocurile de putere la pornirea motoarelor( care ,la motoarele mici ,de multe ori nu se calculează )
-- Cu ajutorul acestui mod de calcul se poate face o corelare între capacitatea de încărcare a liniei, puterea
disponibilă a ei în limita căderii de tensiune de 10 % şi puterea transformatorului, fapt ce duce la posibilitatea
folosirii intensive atât a conductorului LEA cât şi al transformatorului.
5). Făcând calcule economice în care să se ia în considerare :
-- Energia vândută în plus prin creşterea puterii deisponibile a fi distribuită.
-- Reducerea pierderile de energie pe LEA 0,4 kV care actualmente sunt în procent de peste 40 % din
totalul pierderilor în reţele. ( Şi care prin reducerea lungimii la jumătate s-ar reduce şi ele la jumătate )
-- Eventualele penalităţi plătibile pentru calitatea necorespunzătoare a energiei vândute (care în UE se practică
şi care se va legifera şi la noi cât de curând )
Se confirmă că soluţia de reducere a lungimii liniilor de 0,4 kV, cu păstrarea secţiunii, este mai eficientă faţă de
cea de mărire a secţiunii şi de folosire a unor lungimi mari .

P.S. Rog comentarii. Şi pentru a fii argumentate rog a se face verificare pentru unul sau mai multe din exemplele
de mai sus (pentru o sarcină concentrată de mărimea celor din exemplele date, conectată la lungimi de 400 m.,
respectiv 800 m.) prin metodele ce le folosiţi d-tră.