Procedura civila

Curs 7

Efectele perimarii

1. Incetarea efectelor juridice ale tuturor actelor facute in cauza, inclusiv a cererii de
chemare in judecata.
2. Actele de procedura raman fara efecte in ceea ce priveste functia lor procedurala.
Actele de procedura efectuate in cauza pot avea efecte, intrucat sunt acte autentice in legatura
cu declaratiile facute in fata judecatorului, prezenta in fata judecatorului si alte elemente pe care
judecatorul le-a putut percepe prin propriile simturi. Pot fi folosite ca probe in alte procese,insa
nu sub aspectul functiilor lor procedurale. Daca intr-o incheiere s-a dispus cu privire la o
exceptie, acea solutie nu mai are nicio valoare (doar ca partea s-a aflat in fata instantei intr-o
anumita zi).
3. Perimarea nu are efecte asupra dreptului subiectiv, adica nu are efecte directe asupra
dreptului subiectiv; adica daca un proces se perima, se poate formula o alta cerere de chemare
in judecata, nu se opune autoritatea de lucru judecat.
OBS 1: Daca intervine perimarea, este adevarat ca se poate formula o noua cerere de chemare
in judecata, dar efectul intreruptiv de prescriptie al cererii de chemare in judecata perimate nu
se produce.
Prin art. 2539 (2) NCC se prevede faptul ca daca reclamantul formuleaza o noua cerere de
chemare in judecata in interiorul termenului de maxim 6 luni de la ramanerea definitiva a
hotararii de perimare, va beneficia de efectul intreruptiv de prescriptie al primei cereri de
chemare in judecata, cu conditia ca noua cerere sa nu se respinga, sa nu se perime, sa nu
se anuleze pentru un alt motiv. Aceasta dispozitie are relevanta numai daca vorbim despre
actiuni prescriptibile.
OBS 2: Afirmatia ca perimarea nu afecteaza direct dreptul subiectiv trebuie corelata cu
momentul in care intevine. Daca este vorba despre perimarea apelului, atunci efectul
perimarii apelului este ramanerea defintiva a hotararii de prima instanta, pentru ca nu se
perima toate cererile, ci se perima cererea de chemare in judecata, cererea de apel, de recurs.
Prin urmare, perimarea dosarului in apel nu produce efecte asupra stingerii efectelor intregului
proces, ci numai perimarea procesului din apel. Hotararea de prima instanta va ramane
definitiva, ceea ce inseamna ca va avea autoritate de lucru judecat, iar un nou proces nu va
mai putea fi facut, pentru ca se va putea opune exceptia autoritatii de lucru judecat.
Aceasta regula se aplica in situatia in care hotararea de prima instanta este data pentru o
chestiune care confera autoritate de lucru judecat. Daca este dispusa doar anularea cererii ca
nesemnata sau netimbrata, nu exista autoritate de lucru judecat.
In acest caz, daca se perima apelul, hotararea din prima instanta devine executorie. De
asemenea, intrucat nu se poate face recurs fara a se face apel ( in afara de conventia partilor),

1
hotararea primei instante devine definitiva si dobandeste autoritate de lucru judecat, dar indirect
prin efectul perimarii cererii de apel.
Sub conditia de a nu se fi prescris dreptul de a obtine executarea silita, o noua cerere de
executare silita este posibila. Daca insa s-a perimat o cale de atac, aceasta nu mai poate fi
exercitata din nou.
OBS 3: In cazul unui nou proces, desi nu se pastreaza efectele juridice ale actelor facute in
procesul perimat, totusi, la o noua cerere de chemare in judecata, partile pot folosi probele
administrate in cursul procesului perimat. Instanta ar putea sa apreciereze ca este necesara
refacerea acestora si poate administra si probe noi. Este o derogare de la principiul nemijlocirii
probelor.
4. Perimarea apelului are ca efect dobandirea caracterului executoriu de catre hotararea
primei instante de fond.
5. Perimarea recursului are ca efect dobandirea caracterului definitiv de catre hotararea
atacata.
6.Perimarea instantei, spre deosebire de perimarea cererii, aceasta nu implica motive
imputabile partilor. Potrivit art. 423 NCPC orice cerere adresata unei instante care a ramas
in nelucrare timp de 10 ani se perima de drept, chiar in lipsa unor motive imputabile partilor.

Actele procesuale de dispozitie ale partilor

Specifice reclamantului:
 Renuntarea la judecata.
 Renuntarea la drept.
Specifice paratului:
 Achiesarea la pretentiile reclamantului.
 Achiesarea la hotararea pronuntata.
Specifice ambelor parti:
 Tranzactia.
Reguli generale aplicabile tuturor actelor procesuale de dispozitie ale partilor :
Caracteristici:
 sunt acte unilaterale, prin urmare nu au caracter revocabil;
 sunt acte personale, prin urmare pot fi atacate fie de catre parte, fie de catre un mandatar,
cu procura speciala si autentica (intrucat sunt si acte de dispozitie).
 nu toate drepturile sunt susceptibile de acte de dispozitie. Trebuie analizat de la caz la
caz daca dreptul ce face obiectul procesului este susceptibil de renuntari, tranzactii sau
achiesari.

2
De exemplu, atunci cand este vorba despre un minor, persoana pusa sub interdictie sau disparut,
chiar daca reprezentantul legal al acestuia este autorizat de autoritatea tutelara sa incheie actul
de dispozitie respectiv, instanta va putea sa nu ia act de acest act si sa continue procesul daca
considera ca respectivul act de dispozitie este in dezvantajul persoanei reprezentate. Nu este
vorba despre o nelegalitate a actului, intrucat reprezentantul are autorizarile necesare din partea
autoritatii tutelare, dar instanta apreciaza ca nu este in interesul persoanei ocrotite . Instanta are
dreptul sa continue procesul in folosul reprezentantului care se afla intr-o situatie speciala.-art.
81 alin (2) NCPC-

Actele de dispozitie care vizeaza reclamantul:

1. Renuntarea la judecata.
2. Renuntarea la dreptul subiecitiv dedus judecatii.
Comparatie intre cele doua forme ( subiect de examen):
 Notiune:
In cazul renuntarii la judecata, reclamantul se desisteaza de proces, dar nu renunta la dreptul
dedus judecatii, adica la pretentiile invocate, putand oricand sa reia procesul,daca se mai afla
in termenul de prescriptie. Legea nu solicita reclamantului o motivare pentru renuntarea la
judecata, este un drept considereat de unii autori un drept potestativ (Briciu nu crede ca e
drept potestativ, dar considera ca tine de disponibilitatea partilor in procesul civil ). Reclamantul
ar putea renunta fie pentru ca exista o intelegere cu partea adversa, dar care nu se
concretizeaza intr-o tranzactie ( lucruri marunte: renuntari la cererile de divort, un proces de
vecinatate ), fie pentru ca reclamantul considera ca nu are probatoriul necesar pentru a castiga.
Renunta la judecata, dar isi prezerva dreptul de a formula o noua cerere de chemare in judecata,
pentru ca in sistemul de drept roman nu exista respingerea cererii ca nedovedita, ci se va
respinge ca nefondata. Aceasta presupune o concesie minora din partea reclamantului, pentru
ca in realitate, dreptul acestuia ramane intact.
Renuntarea la judecata se aplica si paratului, daca acesta face cerere reconventionala- paratul
poate sa renunte la cererea reconventionala formulata. De asemenea, se aplica si
intervenientului care poate sa renunte la cererea de interventie principala.
Desi in mod generic definitia renuntarii la judecata vizeaza cererea de chemare in judecata ca
act tipic, atat paratul, cat si intervenientul au pozitii specifice unui reclamant in cererile
respective.Astfel, toti titularii de cereri care formuleaza pretentii in fata instantei ar putea sa
renunte la acestea.
 Termen:
Reclamantul poate renunta la judecata oricand, in principiu, dar in unele cazuri nu are nevoie
de consimtamantul paratului, iar in alte cazuri are nevoie de consimtamantul acestuia.
1. Daca renuntarea se face pana la comunicarea cererii de chemare in judecata catre parat
→ NU are nevoie de consimtamantul paratului, intrucat acesta nici nu cunoaste de existenta
procesului si nici nu va plati cheltuielile de judecata.

3
2. Daca reclamantul renunta la judecata pana la primul termen de judecata la care partile
sunt legal citate → NU va avea nevoie de consimtamantul paratului, dar paratul va putea
cere cheltuielile de judecata de la reclamant, pentru ca cererea de chemare in judecata i-a fost
comunicata si si-a angajat avocat, si-a pregatit apararea.
3. Daca reclamantul renunta la juduecata la primul termen de judecata la care partile sunt
legal citate sau ulterior → are nevoie de consimtamantul expres sau tacit al paratului.
OBS: Renuntarea la judecata nu se poate face decat cu acordul expres sau tacit al
paratului, cu exceptia situatiilor in care legea prevede in mod expres altfel. (la divort).
Potrivit art.923 NCPC-renuntarea la judecata in materia divortului-
Reclamantul poate renunta la judecata in tot cursul judecatii, chiar daca paratul se
impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divort facute de
parat.
Consimtamantul paratului, atunci cand este necesar, poate fi expres sau tacit:
 Daca paratul este prezent, este intrebat daca e de acord.
 Daca paratul nu e prezent, legea mai acorda o sansa-instanta acorda un termen pentru
ca paratul sa- si exprime punctul de vedere. Lipsa unui raspuns se considera accept tacit
al renuntarii la judecata.( invers fata de atunci cand se propun probe peste termen,
modificarea cereri de chemare in judecata, cand tacerea paratului constituie refuzul
acceptarii). E valabil si pentru apel, recurs, caile extraordinare de atac.
Tacerea reprezinta acord, dar doar cu garantia ca paratul stie cu privire la ce tace.
Uneori, legea interzice renuntarea la judecata: art 437 (2) NCC-
Cel care introduce o actiune privitoare la filiatie in numele unui copil sau al unei persoane
puse sub interdictie judecatoreasca, precum si copilul minor care a introdus singur, potrivit
legii, o astfel de actiune nu pot renunta la judecarea ei.
4. Daca reclamantul renunta la judecata in apel sau in recurs.
Renuntarea la judecata in apel sau in recurs este permisa, dar avand consimtamantul partii
adverse. Hotararile pronuntate in fazele anterioare se vor anula in tot sau in parte,in limitele
renuntarii si se va pronunta o hotarare prin care se ia act de inchiderea dosarului ca urmare a
renuntarii la judecata.
!!!! Distinctie:
Trebuie facuta deosebirea intre renuntarea la apel ( sau la recurs) si renuntarea la cererea
de chemare in judecata. Renuntarea la apel= achiesarea la hotararea pronuntata in prima
instanta NU se confunda cu renuntarea la cererea de chemare in judecata.
Renuntarea la cererea de chemare in judecata facuta direct in apel presupune stergerea
tuturor efectelor apelului + efectele hotararii pronuntate, ceea ce inseamna ca se revine la
stadiul initial ( ca si cum nu ar fi avut loc un proces) si se dispune inchiderea dosarului.
Existau parti care pierdeau in prima instanta si in apel solicitau renuntarea la cererea de
chemare in judecata. Cealalta parte, intimatul, chiar daca castigase, facea o confuzie intre
renuntarea la apel si renuntarea la cererea de chemare in judecata. Daca accepta
4
renuntarea la cererea de chemare in judecata, hotararea, chiar favorabila intimatului
(care se bucura de o autoritate de lucru judecat provizorie) devenea nula.
 Forma:
- Fie personal;
- Fie prin mandatar cu procura speciala si autentica;
- Verbal, in sedinta de judecata sau
- Printr-o cerere scrisa. Nu este necesar ca cererea scrisa sa imbrace o anumita forma ad
validitatem (se va depune la serviciul de registratura si judecatorul va certifica daca cel
care a semnat cererea este partea sau mandatarul partii-este nevoie de un mandat
special). Doar procura trebuie sa imbrace o anumita forma speciala, respectiv forma
speciala.

 Solutia:
Avand in vedere faptul ca este un act de desistare , instanta nu mai analizeaza fondul pretentiei,
ci se pronunta direct prin HOTARARE ( SENTINTA/DECIZIE), prin care doar ia act de
renuntare. Aceasta hotarare are un regim juridic special.
Este supusa numai RECURSULUI judecat de instanta ierarhic superioara, NU de ICCJ in
mod obligatoriu. Daca renuntarea a avut loc in fata unei sectii a ICCJ, hotararea este definitiva.
Mentiune: Renuntarea la calea de atac NU este o renuntare, ci este o achiesare la hot pronuntata
si atacata, iar renuntarea la judecata in calea de atac are ca efect anularea hot pronuntate anterior,
si se dispune inchiderea dosarului.

 Efectele renuntarii:
1. Hotararea nu are autoritate de lucru judecat → va putea fi formulata o noua cerere de
chemare in judecata ( daca partea mai este in termenul de prescriptie; nu exista vreun alt
participant care sa se opuna reluarii procesului.
2. Renuntarea produce efecte exclusiv cu privire la cel care renunta.
Daca exista o coparticipare procesuala activa, faptul ca unul dintre reclamanti renunta nu
inseamna ca procesul se va stinge, ci va continua cu ceilalti reclamanti sau cu ceilalti parati.
Daca exista mai multe cereri (cerere de chemare in judecata, cerere de interventie
principala,cerere reconventionala), renuntarea la una dintre aceste cereri nu va impiedica
judecarea vreuneia dintre celelalte.
→ Daca avem o cerere de interventie accesorie facuta in favoarea reclamantului, daca
reclamantul renunta la cererea de chemare in judecata, cererea de interventie accesorie ramane
fara obiect.
→ Daca avem o cerere de chemare in judecata + o cerere de interventie principala, iar
reclamantul renunta la cererea de chemare in judecata, procesul va continua intre
intervenientul principal si parat ( se va disjunge cauza, se pronunta hotararea in ceea ce il
priveste pe reclamant, care poate fi atacata cu recurs la instanta superioara si se continua
judecata intre intervenient principal si parat).

5
→ Daca avem o cerere reconventionala in cauza, efectul renuntarii la cererea de chemare in
judecata de catre reclamant nu impiedica judecarea cererii reconventionale. Daca cererea
reconventionala isi propune doar anularea titlului pe care isi intemeiaza pretentiile
reclamantului este posibil sa ramana lipsita de interes.
→ Daca avem o introducere fortata in cauza, din oficiu, cel introdus nu poate renunta la
judecata, intrucat ceilalti nu se pot judeca in conditii de legalitate.Cel introdus fortat in cauza
este o piesa esentiala a litigiului.
CEDO in Cauza Lupas: Regula unanimitatii in materia revendicarii (Codul civil de la 1864)-
renuntarea unui dintre coproprietari ar fi dus la blocarea judecarii litigiului. Era necesar sa fie
toti pentru a se putea judeca.

 Notiune:
In timp ce renuntarea la judecata era aparent inofensiva pentru reclamant ( prescriptia dreptului
la actiune era singurul pericol), renuntarea la drept produce efecte mult mai drastice.
In cazul renuntarii la drept, reclamantul practic isi amputeaza posibilitatea de a mai deduce
in judecata dreptul respectiv, are un efect similar autoritatii de lucru judecat. Reclamantul nu
renunta doar la judecata, ci la insusi dreptul subiectiv dedus judecatii, ceea ce conduce la
pronuntarea unei hotarari prin care se va respinge ca neintemeiata sau ca nefondata cererea de
chemare in judecata formulata de reclamant. Este o fictiune juridica, nu se stie daca era sau nu
fondata, dar intrucat reclamantul a renuntat la drept, se va ajunge la solutia respingerii cererii.
Unii autori : este vorba despre efectul autoritatatii de lucru judecat.
Altii autori : considera ca este vorba despre principiul imutabilitatii litigiului.
 Termen:
Spre deosebire de renuntarea la judecata, nu mai este necesar consimtamantul paratului
indiferent in ce moment intervine renuntarea reclamantului.
Reclamantul poate renunta la drept in orice faza a procesului, intrucat nu mai exista riscul
declansarii unui alt proces de catre reclamant.
Daca renuntarea la drept se face in caile de atac, atunci hotararile pronuntate anterior vor
fi si ele anulate in tot sau in parte, in limita renuntarii, pronuntandu-se o hotarare prin care se
va respinge cererea ca nefondata (se respinge in fond cererea reclamantului, dispunandu-se si
asupra cheltuielilor de judecata).
Se pune problema de ce o parte ar dori sa renunte la drept in caile de atac. Nu intotdeauna prin
hotararea primei instante actiunea este respinsa ca nefondata ( poate a fost admisa in parte, in
intregime sau poate a fost respinsa ca neintemeiata,etc). Insa, de obicei, renuntarea la drept isi
are alte resorturi decat renuntarea la judecata. In general, renuntarea la drept se face cand o
parte a obtinut satisfactie in alt mod (dreptul respectiv nu mai prezinta interes sau a primit ceva
in schimb- ceea ce nu devine o tranzactie).

6
OBS: NU se poate renunta sub conditie ( renunt.. daca platesti). Nu putem avea hotarari care
sa intretina litigiul (hotararile trebuie sa stinga litigiul). Hotararile sub conditie nu sunt admise
in legislatia romana. Modalitatea actelor de procedura nu exista.

 Forma:
- Fie personal in instanta sau
- Prin procura speciala si autentica. Sunt aplicabile regulile de la renuntarea la judecaa
daca se face in calea de atac- se anuleaza hotararile anterioare.
- Fie oral, in sedinta de judecata ( se consemneaza de catre grefier sub dictarea
presedintelui).
- Printr-o cerere scrisa, dar facuta in cadrul unui inscris autentic, depus la registratura.
Aceasta se deosebeste de renuntarea la judecata facuta in forma scrisa, situatie in care
inscrisul nu trebuie sa imbrace vreo forma speciala.
 Solutie:
Instanta se pronunta printr-o HOTARARE (SENTINTA/DECIZIE).
Hotarara este supusa, in mod exceptional, numai RECURSULUI de catre instanta ierarhic
superioara care a luat act de renuntarea la drept.
Spre deosebire de renuntarea la judecata, intrucat greutatea actului este mult mai mare, daca
renuntarea la drept se face in fata ICCJ, exista drept de recurs care se va judeca de Completul
de 5 judecatori.

Actele de dispozitie care vizeaza paratul:

1. Achiesarea la pretentiile reclamantului
2. Achiesarea la hotararea pronuntata (sau renuntarea la calea de atac exercitata).
*OBS: Aceasta achiesarea la hotararea pronuntata se poate face fie inainte de a exercita
calea de atac, fie dupa ce s-a exercitat calea de atac. Aceasta achiesare dupa ce s-a exercitat
calea de atac imbraca formele unei renuntari la calea de atac , dar NU se confunda cu
renuntarea la cererea de chemare in judecata.

1. Achiesarea la pretentiile reclamantului-art 436-437 NCPC-

Paratul poate recunoaste in tot sau in parte pretentiile. Achiesarea paratului are loc prin
recunoasterea pretentiilor reclamantului, fie spontan, fie prin intermediul interogatoriului
propus de catre reclamant.
Fiind vorba despre un act unilateral, achiesarea isi produce efectele fara a fi necesara
acceptarea reclamantului.(!!). In cazul achiesarii paratului la pretentiile reclamantului,
instanta va pronunta o hotarare prin care se vor admite, in tot sau in parte, in limita achiesarii,
pretentiile reclamantului formulate impotriva respectivului parat.- art. 436 (1) NCPC.

7
Daca paratul recunoaste partial, se poate pronunta o hotarare partiala in limita a ceea ce s-
a recunoscut, continuand procesul cu privre la aspectele nerecunoscute, asupra carora se
pronunta o noua hotarare → este singurul caz de hotarare partiala in dreptul roman.
Art. 448 alin (1) pct 9 NCPC- executarea provizorie de drept- in cazul hotararilor date in
temeiul unei recunoasteri, caile de atac nu impiedica executarea. O hotarare partiala poate fi
executata imediat.
In ceea ce priveste calea de atac ce se poate formula impotriva hotarari (hotararea, desi admite
pretentiile reclamantului, nu are la baza o judecata in fond) este supusa numai RECURSULUI
la instanta ierarhic superioara.
Spre deosebire de renuntare , nu se mai prevede ce se intampla daca achiesarea are loc in fata
ICCJ, insa printr-o similitudine se situatii, aceasta achiesare la pretentiile reclamantului pare
mai curand (din punct de vedere al reciprocitatii) similara renuntarii la drept (intrucat se
transeaza in totalitate litigiul). Astfel, este normal sa existe un recurs la Completul de 5
judecatori, in cazul in care hotararea este pronuntata de catre ICCJ.
Daca achiesarea la pretentiile reclamantului intervine intr-o faza superioara a litigiului,
respectiv in apel, atunci hotararea din prima instanta se anuleaza in masura recunoasterii, iar
cauza trebuie solutionata in sensul achiesarii( prin admiterea in tot sau in parte a cererii
reclamantului, in functie de limitele achiesarii respective)-art. 437 (2) NCPC.
(!!) Corelare art. 436 cu art. 454 NCPC: Se arata ca daca paratul face cerere de achiesare
la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate si nu a fost pus in intarziere sau
nu era de drept in intarziere nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata. Pentru
ca art. 454 sa fie aplicat trebuie ca achiesarea sa se faca la primul termen de judecata, iar
marturisirea sa fie spontana.
Potrivit art. 1522 (5) NCC:
Cererea de chemare in judecata formulata de un creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost
pus in intarziere, confera debitorului dreptul de a executa obligatia intr-un termen rezonabil,
calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest
termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului.
Prin urmare, daca paratul nu a fost pus in intarziere, paratul ar putea sa se exonereze nu
recunoscand, ci platind creanta intr-un termen rezonabil de la momentul comunicarii cererii de
chemare in judecata.
2. Achiesarea la hotararea pronuntata-art 463 NCPC- ( pentru examen: tematica nu se
face dupa articole, ci dupa institutii. Trebuie facute corelare intre articole, o parte din
achiesare se gaseste la caile de atac, chiar daca pentru examen poate nu intra toate caile
de atac !!)
 Notiune: Achiesarea la hotararea pronuntata este un act specific celui care a pierdut
procesul in prima instanta, in tot sau in parte.
Aceasta se confunda deseori cu renuntarea la judecata. Intr-adevar si textul creeaza o confuzie
terminologica, intrucat denumirea marginala a art. 404 NCPC- Renuntarea la calea de atac in
fata primei instante- ne duce la concluzia gresita ca ar fi vorba despre o renuntare la judecata.

8
Astfel, partea prezenta la pronuntarea hotararii poate renunta la calea de atac, acest lucru
mentionandu-se intr-un proces-verbal (semnat de presedinte si de grefier). Renuntarea se
poate face si ulterior pronuntarii, chiar dupa declararea caii de atac, in fata presedintelui sau
prin inscris autentic cat timp dosarul nu a fost inaintat la instanta competenta.
Art. 463 NCPC din materia cailor de atac foloseste denumirea marginala corecta- Achiesarea
la hotarare. De fapt art. 463 reia in caile de atac principiul regasit la art. 404 NCPC (apare
doar o diferenta in ceea ce priveste denumirea marginala).
In esenta, achiesarea la hotararea pronuntata este o veritabila fie renuntare la exercitarea
caii de atac, fie o renuntare la calea de atac deja exercitata. Ambele forme sunt manifestari
ale unui singur aspect: supunerea benevola la hotararea pronuntata.
 Efectul de baza al achiesarii:
Daca partea declara ca renunta la calea de atac a apelului inainte de a incepe sa curga
termenul de apel, partea respectiva nu va mai putea formula apel, intrucat acesta este un act
irevocabil.
 Felurile achiesarii:
- trebuie sa fie deplina neconditionata; daca e conditionata , trebuie sa fie accepatata de
partea adversa;
- trebuie sa fie totala sau partiala.
- trebuie sa fie expresa sau partiala.
Achiesarea la hotarare expresa:
- se poate face fie verbal in sedinta, fie prin inscris autentic;
- fie personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica depusa la registratura.
Achiesarea la hotarare tacita: totala sau partiala trebuie sa rezulte din acte sau fapte precise
si concordante care exprima intentia certa a partii de a-si da adeziunea la hotarare.
Conditii:
 acte sau fapte;
 actele sau faptele respective sa fie precise si neechivoce, concordante;
 trebuie sa exprime o intentie certa, neechivoca, neindoielnica cu privire la dorinta de
a recunoaste hotarearea respectiva.
Sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865 au fost situatii in care jurisprudenta a
considerat ca avem o achiesare tacita:
 Atunci cand o hotarare nu este executorie, iar partea, chiar inainte de a expira
termenul de apel, dar dupa ce i s-a comunicat hotararea, o executa de bunavoie.
Apelul este suspensiv de executare, iar termenul inauntrul caruia trebuie facut apelul este la
randul sau suspensiv de executare. Hotararea nu poate fi nici executata silit. Asadar, ne aflam
in ipoteza in care partea a primit hotararea, stiind asadar eventualele nedreptati sau incoerente
si, in loc sa faca apel, a decis sa o execute.
(!!) Daca partea executa hotararea dupa expirarea termenului de apel, NU mai vorbim despre
o achiesare, intrucat hotararea devine executorie si trebuia sa o execute oricum.

9
NU avem achiesare atunci cand hotararea este executorie, desi este supusa recursului, iar
partea o executa benevol, fara a fi deschis un dosar de executare silita , pentru ca principiul
este cel al executarii benevole al titlurilor executorii, intrucat pozitia partii este nu atat de
recunoastere a hotararii, cat de prevenire a unor cheltuieli cu executorul judecatoresc. In acest
caz, nu se stie pe ce putem intemeia aceasta atitudine.
 Atunci cand partea a introdus o cerere reconventionala intr-un proces, proces
pierdut si de catre aceasta parte si de catre reclamant.
Reclamantul a formulat apel, iar paratul- reclamant (cel care formulase cererea
reconventionala) s-a prezentat in apelul reclamantului, a pus concluzii, a sustinut
legalitatea hotararii respective. Apelul a fost respins, iar ulterior, paratul-reclamant a facut si
el apel impotriva hotararii de prima instanta pe cererea reconventionala, motivand ca dreptul
sau de apel se naste de la momentul comunicarii. Partea a aratat ca, chiar daca a venit in apelul
reclamantului si a pus concluzii referitoare la apelul acestuia, hotararea nu i-a fost comunicata.
Chiar daca hotararea nu i-a fost comunicata (era un lucru cert, intrucat nu era dovada in dosar),
totusi este la fel de cert ca paratul-reclamant a cunoscut continutul hotararii. Necomunicarea
hotararii face ca termenul de apel sa nu curga inca, dar prin punerea de concluzii in apelul
reclamantului si nefacand nicio referinta la nemultumirea sa proprie fata de hotararea
initiala, inseamna ca paratul-reclamant a achiesat tacit la solutia de respingere a cererii
reconventionale pronuntata de prima instanta. Chiar daca paratul-reclamant este in termenul de
apel, apelul este inadmisibil, intrucat a achiesat tacit la hotararea primei instante. Este si un
abuz de drept.

Acte de dispozitie care vizeaza ambele parti:

Tranzactia judiciara.
 Notiune: Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv
in faza executarii silite, prin concesii reciproce sau renuntari reciproce la dreptul ori
prin transferul unor drepturi de la una la cealalta- art.2267 NCC- Prin tranzactie se
pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului
dintre parti.
 Sediul materiei: art. 438-441 NCPC si art. 2267-2278 NCC.
In realitate, si renuntarea la judecata sau renuntarea la drept pot avea in spate tranzactii. Aceste
tranzactii, insa, nu sunt intotdeauna judiciare, intrucat putem avea si tranzactii extrajudiciare
din care sa rezulte obligatia uneia dintre parti sa renunte la judecata sau sa renunte la drept.
Atat renuntarea, cat si achiesarea se referea exclusiv la drepturile din proces. In schimb, in
cadrul tranzactiei se pot pune in discutie si alte drepturi.
 Termenul: Noul Cod Civil a clarificat termenul in care se poate face tranzactia.
Potrivit art. 2267 (1) NCC- tranzactia se poate incheia atat in faza de judecata, cat si
in faza executarii silite.
Potrivit art. 438 (1) NCPC: Partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara a fi
citate, pentru a cere sa se dea o hotarare care sa consfinteasca tranzactia lor.

10
Instanta poate lua act de tranzactie chiar si intre termene, fara ca partile sa fie citate.Partile se
pot prezenta la instanta fie la termen, fie intre termene.
 Daca partile se prezinta la termenul fixat pentru judecata → atunci cererea poate fi
primita chiar de un singur judecator- art. 438 (2) NCPC.
 Daca partile prezinta judecatorului tranzactia intr-o alta zi decat cea privind judecata →
atunci hotararea se va da in camera de consiliu- art. 438 (3) NCPC. Chiar daca se
solutioneaza cauza, nu este obligatoriu ca judecatorul sa primeasca tranzactia (fiind un
act de un formalism redus) => se va lua pricina in camera de consiliu ( in ziua in care
acestia depun tranzactia si se inchide procesul).
(!!) NU se vor mai administra probe-( opinie Dinu: Nu se evoca fondul.) Efectul in raport cu
caile extraordinare de atac este ca revizuirea nu (prea) este admisibila la tranzactie, ci doar
contestatia in anulare. S-a antamat fondul, dar nu s-a judecat pe fond ( nu s-au administrat
probe, nu s-au pus concluzii pe fond.)
 Forma:
Partile se pot prezenta personal, dar potrivit art. 81 NCPC, este nevoie de un mandat special
care sa prevada excat termenii tranzactiei.
- Pentru mandatarul neavocat → procura autentica;
- Pentru mandatarul avocat → imputernicire avocatiala.
- In mod obligatoriu, in forma scrisa. Judecatorul va verifica daca partile semnatare sunt
cele care aveau dreptul sa tranzactioneze, daca sunt chiar acele parti din dosar. ( are rol
de autentificare).
OBS*: Daca tranzactia are ca obiect un teren, nu este necesar sa imbrace forma autentica,
intrucat este nevoie ca tranzactia sa fie consimtita de instanta, prin hotarare ce are calitatea
de inscris autentic.
Hotararea ce se pronunta prin care incuviinteaza invoiala partilor poarta denumirea de hotarare
de expedient.
Caracteristicile hotararii de expedient:
 Dispozitivul hotararii de expedient nu este reprezentat de solutia instantei, ci chiar de
intelegerea partilor- art. 439 NCPC;
 Hotararea de expedient poate fi atacata numai cu recurs la instanta ierarhic superioara,
insa recursul nu poate viza decat aspecte de procedura- art. 440 NCPC. Astfel,
hotararea de expedient are caracter definitiv cu privire la invoiala partilor.
 Spre deosebire de alte hotarari judecatoresti, solutia adoptata pe calea hotararii de
expedient va putea fi pusa in discutia altei instante, fie solicitandu-se anularea
tranzactiei, fie rezolutiunea sau rezilierea tranzactiei, fie demonstrandu-se ca actul
respectiv a fost simulat, pentru ca in realitate controlul pe care il face instanta ce
pronunta hotararea de expedient este exclusiv unul de procedura.
Regula este ca odata ce s-a pronuntat o hotarare nu se mai poate face o revenire. Totusi, exista
o particularitate in materia hotararii de expedient.Pentru vicii de consimtamant, lipsa cauzei
cauza ilicita, punerea in aplicare a rezolutiunii sau rezilierii, actiunea revocatorie, declararea
simulatiei, este posibila interventia altei instante. Aparent, se poate contrazice hotararea de

11
expedient. De fapt, se contrazice actul tranzactiei de care s-a luat act prin hotararea de
expedient. Ceea ce intra in sfera imutabilitatii litigiului este indeplinirea formalitatilor.
Conventiile au putere de lege intre parti.
In VCPC exista o disputa legalata de calea pentru a obtine anularea tranzactie, atunci cand
disputa partilor nu priveste aspecte procedurale, ci chestiuni ce tin de fondul tranzactiei
(eroarea, violenta, cauza ilicita ). Nu era clar daca se pot deduce pe calea recursului sau pe calea
actiunii de drept comun.
In NCPC, pe calea recursului se pot invoca anumai aspecte procedurale, iar celelalte conditii
necesare intrunirii valabilitatiii actului pot fi analizate pe calea unei actiuni de drept comun.
Prin urmare, nu hotararea este atacata cu actiune in anulare de drept comun, ci tranzactia prin
care s-a luat act prin hotararea judecatoreasca. Conventia si NU hotararea este atacata prin
actiune in anulare.
Exista o dezbatere doctrinara, intrucat sunt autori care considera faptul ca hotararea de
expedient nu este o hotarare purtatoare de autoritate de lucru judecat. Argumentul acestora
este ca desi se transeaza litigiul, acest efect nu se produce de catre instanta, ci prin vointa partilor
de care instanta doar ia act. La nivel filozofic, se poate accepta acest lucru. Insa, la nivel practic,
nu prea are importanta. Aceeasi autori sustin ca desi nu vorbim despre autoritate de lucru
judecat, totusi un nou proces nu va mai putea fi facut cu privire la aspectele tranzactionate,
pentru ca desi nu s-ar opune autoritatea de lucru judecat, s-ar opune o alta exceptie care are cam
aceeasi forta ca exceptia autoritatii de lucru judecat-exceptia lucrului rezolvat pe calea
tranzactie ( exceptio litis rei transactionem finitem), prin care se blocheaza un nou demers
judiciar. Astfel aceasta exceptie se comporta aidoma exceptiei autoritatii de lucru judecat.
Acesti autori ar avea dreptate la nivel filozofic. Exceptia autoritatii de lucru judecat isi trage
puterea din judecata magistratului a carei discutabilitate trebuie sa se opreasca. In acest caz,
tranzactiile isi trag puterea din conventia partilor. Insa, se ajunge la acelasi efect. Nu se mai
permite o dezbatere in fond.
Totusi, in cazul tranzactiei sunt posibile dezbateri in fond, dar nu cu privire la hotararea de
expedient, ci cu privire la actul juridic propriu-zis. Daca dupa 3 ani de la pronuntarea hotararii
de expedient, se observa ca minuta nu a fost semnata de judecator, pricina nu era de competenta
generala a instantelor romane, completul nu era compus potrivit legii (sau alte aspecte de ordine
publica), nu se mai poate invoca nimic.
Insa, daca dupa 2 ani o parte invoca faptul ca a fost vorba despre o cauza ilicita sau despre
vicierea consimtamantului (daca nu s-a prescris ), se va putea pune in discutie valabilitatea
tranzactiei ( NU a hotararii). Daca printr-o alta hotarare se constata ca tranzactia era afectata de
un viciu de consimtamant sau s-a admis actiunea in simulatie, hotararea initiala ramane valabila
sub aspectele sale formale, de validitate. Insa, posibilitatea utilizarii hotararii de expedient
initiale fata de partile care au contestat tranzactia este supusa noii solutii. Astfel, se poate pune
capat unei vechi controverse in procedura civila: daca in recurs se poate discuta fondul
tranzactiei. Potrivit art. 440 NCPC, recursul vizeaza doar aspecte de procedura.
Caz practic:
Doi soti se hotarasc sa divorteze, pentru ca unul dintre acestia sa scapa de executarea silita.
Tranzactioneaza si hotarasc ca bunurile sa treaca asupra sotului nedebitor. Se va lua act de

12
tranzactie prin hotarare de expedient, act jurisdictional, ce nu poate fi atacata decat cu calea de
atac prevazuta de lege : recursul numai pentru motive procedurale si doar de catre partile
litigante. Tertul creditor care a fost dezavantajat de divortul partilor nu poate ataca hotararea,
in schimb, potrivit art. 2278 NCC, poate ataca tranzactia ca si contract ( cu actiune in anulare,
in rezolutiune, declararea simulatiei, actiune revocatorie, etc.)

Dezbaterea procesului in fond

Cercetarea procesului se finalizeaza printr-o incheiere si acorda termen exclusiv in vederea

dezbaterilor.
Potrivit art. 244 (1) NCPC – cand judecatorul se considera lamurit, prin incheiere declara
cercetarea procesului incheiata si fixeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta
publica. Prin urmare, este consacrata regula, cel putin conceptual, potrivit careia, dupa
terminarea cercetarii judecatoresti se da o incheiere si la un alt termen are loc dezbaterea in
fond. Exceptiile de la regula reprezinta situatiile in care partile, de comun acord, stabilesc ca
dezbaterea sa aiba loc chiar la acelasi termen la care se da incheierea privind terminarea
cercetarii procesului ( chiar in camera de consiliu).
Potrivit art.244 (4) NCPC exista o prezumtie conform careia, cererea de judecata in lipsa
presupune ca partea care a formulat-o este de acord cu dezbaterea fondului in camera de
consiliu, in afara de cazul cand partea a solicitat expres ca dezbaterea sa aiba loc in sedinta
publica.
OBS: Separarea intre regula faptului ca cercetarea procesului are loc in camera de consiliu
si dezbaterea in sedinta publica a fost amanata pana la 1 ianuarie 2017.
S-a pus problema daca este amanata pana la 1 ianuarie 2017 si aplicarea dispozitiilor care separa
termenul finalizare a cercetarii procesului si cel al dezbaterilor.
Opinie Briciu: In realitate, separarea dintre cercetarea procesului si dezbatere si acordarea
acelui termen ca regula este aplicabila si are doua ratiuni:
i. era complicat ca fiind in camera de consiliu si terminand cercetarea procesului sa urmeze o
deplasare cu dosarul in sedinta publica intr-o alta sala;
ii. nu este normal ca la termenul la care au avut loc discutii pe exceptii, administrari de probe
sa aiba loc si dezbaterea pe fond. S-a dorit ca partile sa administreze mai intai probele pentru
a avea o viziune de ansamblu, sa-si redacteze pledoariile si sa depuna concluzii scrise.Pentru
dezbaterea fondului, judecatorul pune in vedere partilor sa redacteze note privind sustinerile lor
si sa le depuna la dosar cu cel putin 5 zile inainte de termenul pentru dezbaterea fondului in
sedinta publica potrivit art. 244 (1) NCPC, fara a aduce atingere dreptului acestora de a formula
concluzii orale- art. 244 (2) NCPC. Astfel, s-a dorit in noua reglementare ca depunerea
concluziilor scrise sa aiba loc inainte de dezbateri si nu ulterior, pentru ca judecatorul sa poata
pune intrebari referitoare la aceste concluzii, iar partea cealalta sa aiba posibilitatea de a le
combate (potrivit VCPC, concluziile scrise se depuneau dupa inchiderea dezbaterilor).

13
Dupa incheierea de terminare a cercetarii, se intra in dezbaterea fondului. Din punct de vedere
teoretic, ar trebui sa aiba loc doar punerea de concluzii cu privire la aspectele de fond.Totusi,
legiuitorul permite chiar si in aceasta faza, inainte de a se da cuvantul pe fond, sa existe
cereri privind completarea sau refacerea unor probe ori punerea in discutie a unor
incidente (suspendarea, perimarea procesului, renuntari la judecata,etc.) care in mod normal
ar trebui facute in faza de cercetare- art.390 NCPC. Dupa ce se solutioneaza incidentele, se va
da cuvantul asupra fondului: sustinerea pretentiilor si apararilor de fond ale partilor.
De principiu, dezbaterile au loc intr-o singura sedinta.Totusi, daca amploarea lor depaseste
limita timpului alocat sedintei, atunci ele pot continua, intr-o alta zi, chiar in afara orelor fixate
pentru judecarea pricinii- termen in continuare-. Se dispune inchiderea temporara a
dezbaterilor, iar partile au termen in cunostinta si nu mai trebuie citate-art. 392 NCPC.
Daca considera ca au fost lamurite toate imprejurarile de fapt si temeiurile de drept ale cauzei,
presedintele inchide dezbaterile. Instanta poate cere sau partile pot depune din initiativa lor
completari la notele intocmite la sfarsitul etapei cercetarii procesului, dar dupa inchiderea
dezbaterilor partile nu mai pot depune niciun inscris la dosarul cauzei, sub sanctiunea
neluarii in seama- art. 394 NCPC.
Odata incheiate dezbaterile, urmeaza o etapa a procesului care nu mai presupune participarea
partilor: etapa deliberarii. Ulterior, urmeaza pronuntarea hotararii.
Potrivit art. 395 (1) NCPC, regula este ca deliberarea are loc in camera de consiliu, dupa
inchiderea dezbaterilor ( dupa inchiderea dezbaterilor, completul delibereaza in secret asupra
hotararii ce urmeaza sa se pronunte).
Insa, aceasta regula foarte clar exprimata in art. 395 NCPC nu exclude ipoteza in care instanta
ar putea sa se pronunte asupra unor aspecte incidentale ale pricinii deliberand chiar in sedinta
publica. Prevederile art. 359 NCPC trebuie intelese ca vizand ipoteza clasica: dezbaterea in
fond a pricinii, inchiderea dezbaterilor si pronuntarea asupra fondului.
Totusi, judecatorul face pronuntari si in timpul procesului, in faza de cercetare a procesului
sau chiar in faza de dezbateri daca se ridica niste aspecte care necesita solutionare imediata.
Adica, judecatorul delibereaza si atunci cand se pronunta asupra probelor sau asupra amanarii
judecatii (daca una dintre parti invoca ca este lipsa de procedura, judecatorul trebuie intai sa
dezlege vicierea procedurii de citare).
Toate celelalte deliberari din cursul procesului se vor lua in sedinta publica sau in camera de
consiliu, dupa cum procesul se judeca intr-un mod sau altul.

Deliberarea
Dezbaterile vizeaza analizarea fondului pretentiei si apoi instanta se retrage pentru deliberare,
care are loc in secret ( incalcarea secretului delibarii atrage abatere disciplinara grava). La
deliberare iau parte numai membrii completului de judecata, care trebuie, pe baza de probe, sa
stabileasca situatia de fapt, iar apoi la aceasta sa aplice regula de drept corespunzatoare.
Desigur, activitatea este mult mai complexa decat rezulta din schema sumara, intrucat
judecatorul urmeaza sa aleaga intre cele doua constructii propuse de parti ori sa realizeze, pe
baza acelorasi probe, o alta constructie juridica, fiind pus de multe ori in situatia de a face o

14
opera personala prin aplicarea unor standarde, prin aprecierea pe care legea il pune sa o faca,
prin aplicarea analogiei in cazul in care constata o lacuna a legii, etc.
Trebuie facuta o distinctie dupa cum vorbim despre:
 Deliberarea in cazul unui complet cu judecator unic: presupune un examen personal
de constiinta (proces exclusiv intern);
 Deliberarea in cazul unui complet colegial : presupune adunarea opiniilor
judecatorilor.
In aceasta ipoteza, exista doua reguli:
1. Presedintele completului este cel care strange opiniile judecatorilor.
2. Se incepe cu opinia celui mai nou in functie si se termina cu opinia presedintelui. Totusi
solutia se fundamenteaza pe opinia tuturor. Argumentul legiuitorului este acela ca cei mai noi
in functie pot fi influentati in decizia lor de opinia celui mai varstnic si ca toti pot fi influentati
de presedinte. Intrucat votul este egal, se merge pe ideea unei influente cat mai mici.
Dezbaterile se inregistreaza, dar deliberarile nu se inregistreaza si nici macar nu se
consemneaza in incheiere. Faza deliberarilor este secreta, iar partile nu pot invoca vreodata in
proces modul in care au avut loc aceste deliberari.
Judecatorii sunt tinuti de secretul deliberarii si nu pot comunica in exterior (rudelor,
cunostintelor, presei, etc.) modalitatea in care s-a ajuns la opinia respectiva (spre exemplu, ce
opinie a avut fiecare judecator sau cum s-a lasat convins de ceilalti).
In cadrul deliberarilor exista un schimb de opinii, care nu trebuie sa junga la urechile publicului
sau ale partilor (pot fi situatii in care, pe parcursul schimbului de opinii, unul dintre judecatori
sa isi impuna opinia- partile nu s-ar mai concentra pe problema de drept, ar putea fi afectata
imaginea justitiei).
Pana la momentul pronuntarii, pot exista reveniri asupra opiniei. Avem urmatoarele ipoteze:
1) Daca intre momentul inchiderii dezbaterilor si → momentul deliberarii (acceptand
ideea ca au avut loc in aceeasi zi) un judecator paraseste instanta respectiva, acesta va
lua in continuare parte la deliberari, atat timp cat pastreaza calitatea de judecator (
intrucat poate fi detasat, delegat, avansat), chiar daca nu mai face parte din instanta
respectiva, fara ca aceasta sa fie considerata o incalcare a competentei. Hotararea va fi
pronuntata de un judecator care nu mai era judecator in cadrul instantei la momentul
pronuntarii, dar era judecator la momentul dezbaterilor.
OBS* : Judecatorul trebuie sa nu fie suspendat din functie, sa nu fie transferat ca procuror,
poate in schimb, sa se mute la alta instanta sau sa fie promovat la o alta instanta. Acest lucru
este imposibil daca deliberearea are loc chiar in ziua pronuntarii. Daca considera necesar,
instanta poate amana pronuntarea cu inca 15 zile de doua ori, in mod succesiv
2) Daca judecatorului ii inceteaza functia, este suspendat, singura solutie este repunerea
cauzei pe rol, cu citarea partilor, cu asigurarea judecatorului care asigura
permanenta.
Are loc inlocuirea celui care a pierdut calitatea de judecator sau celui suspendat din functie cu
un alt judecator, dar inlocuirea nu poate avea loc direct in faza deliberarii.
15
OBS*: NU se poate ca dupa inchiderea dezbaterilor, ca urmare a aparitiei unui caz de
incompatibilitate a judecatorului care a participat la deliberari, sa fie inlocuit cu un alt
judecator.
In materia recursului exista o alta regula-art. 488 NCPC-Judecatorul care pronunta
hotararea trebuie sa fie acelasi cu cel care a asistat la dezbateri. Astfel, pentru motive temeinice,
un judecator poate fi schimbat in cursul procesului, dar in niciun caz nu poate fi schimbat in
faza deliberarii, fara a se reveni in faza dezbaterii prin repunerea cauzei pe rol.

Amanarea pronuntarii
In afara de ipoteza clasica in care deliberarea are loc in aceeasi zi in care au avut loc si
dezbaterile, existat situatii in care judecatorii pot decide sa amane pronuntarea, pentru un
termen de 15 zile. Insa nimic nu ii impiedica sa mai dea un termen de 15 zile ulterior, dar este
nevoie de o noua incheiere. Se amana pronuntarea atunci cand avem dosare complexe, ce
necesita studierea suplimentara a doctrinei, jurisprudentei, a concluziilor scrise- art 396 NCPC.
Particularitatile in cazul amanarii de pronuntare:
1. Se redacteaza o incheiere de dezbateri in care se vor trece cele petrecute la termenul la care
au avut loc dezbaterile.In acest caz, cand se va redacta hotararea finala, partea expozitiva a
hotararii finale va face referire la faptul ca aspectele privitoare la ce s-a intamplat in sedinta in
care au avut loc dezbaterile sunt mentionate in incheierea de dezbateri, care face corp comun
cu hotararea.
Potrivit art. 425 (1) NCPC, de regula in partea expozitiva a hotararii sunt cuprinse mentiunile
prevazute la art.233 (1) si (2) NCPC ( referitoare la cuprinsul incheierii de sedinta). Totusi, in
masura in care exista o incheiere de dezbateri, toate aceste mentiuni vor fi trecute in incheierea
de dezbateri. In acest caz, partea introductiva a hotararii va cuprinde numai: denumirea
instantei, numarul dosarului, data, numele ,prenumele si calitatea membrilor completului de
judecata, numele si prenumele grefierului, numele si prenumele procurorului, daca a participat
la judecata, precum si mentiunea ca celelalte date sunt aratate in incheierea de dezbateri.
Astfel, hotararea finala va face trimitere la incheierea de dezbateri. Daca cumva incheierea de
dezbateri este nula pentru un motiv oarecare (nu este semnata) se atrage si nulitatea hotararii
finale, intrucat hotararea nu are o parte legala (partea expozitiva).
OBS: Exista incheieri care nu atrag nulitatea intregii hotarari. Nu este cazul la incheierea de
dezbateri.
2. Daca se decide amanarea pronuntarii, potrivit art. 396 (2) NCPC se prevede posibilitatea ca
pronuntarea sa nu fie facuta in public, ci sa fie pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea
grefei instantei ( prin punerea la dispozitie a registrului de pronuntari sau prin publicarea pe
pagina de internet a instantei). Astfel, avem o exceptie de la regula conform careia hotararea
se pronunta in sedinta publica. Solutia este conforma cu prevederile art. 6 (1) CEDO, intrucat
si in jurisprudenta CEDO s-a statuat ca prin a respecta principiul publicitatii hotararii
judecatoresti nu se intelege neaparat citirea solutiei in public, ci si folosirea unor mijloace
alternative care sa conduca la realizarea scopului ca publicul sa ia cunostinta de hotararea
respectiva, care nu trebuie sa ramana secreta.

16
3. Pronuntarea poate fi amanata si pentru un termen mai scurt de 15 zile, insa daca judecatorul
a fixat un termen de amanare a pronuntarii, el nu va putea pronunta hotararea mai
inainte de data fixata in acest scop- art. 396 (3) NCPC.
Judecatorii sunt tinuti de termenul fixat si sub aspectul incadrarii in acest termen, dar si sub
aspectul nepronuntarii solutiei anterior.Argumentul in favoarea acestei solutii rezida in faptul
ca partile cunosc ca pronuntarea se va da in 15 zile, in care mai pot depune concluzii scrise
(completatoare). Sunt situatii in care calea de atac curge de la pronuntare ( este posibil ca partea
daca stie ca hotararea se pronunta in 15 zile, sa nu consulte pe site-ul instantei sau arhiva). Spre
exemplu, termenul de introducere a caii de atac in cazul sechestrului judiciar este de 5 zile care
curge de la pronuntare.
Noua reglementare ( prin dispozitiile art. 396 alin. 3) este preocupata numai ca judecatorii sa
nu se pronunte mai devreme de termenul fixat. Nu trebuie inteles ca nu este nicio problema
daca judecatorii se pronunta ulterior termenului de 15 zile. NCPC a vrut sa elimine ipoteza in
care era un dubiu, intrucat anterior exista o disputa daca judecatorii se pot pronunta inainte de
termenul fixat. Totusi, nu exista niciun dubiu cu privire la faptul ca judecatorii trebuie sa
respecte termenul fixat.
Se pune problema sanctiunii incidente in cazul nerespectarii termenului fixat pentru
pronuntare. Aceasta nerespectare atrage nulitatea hotararii, intrucat nu se respecta incheierea
anterioara prin care s-a fixat termenul. Este de discutata daca avem o nulitate conditionata sau
neconditionata de vatamare. S-a afirmat ca nulitatea respectiva ar fi conditionata de vatamare
si ar surveni potrivit art. 175 NCPC.
Opinie Briciu ( rezerve fata de aceasta opinie): Este vorba despre o conditie extrinseca actului,
astfel incat vorbim despre o nulitate neconditionata de vatamare si in ipoteza in care
judecatorul se pronunta inainte de termenul fixat, si in ipoteza in care se pronunta cu depasirea
acestui termen-art. 176 NCPC. Potrivit art. 396 NCPC este mentionata doar una dintre cele
doua variante de incalcare a termenului.

Incidente ivite cu ocazia deliberarii:

a) Completul de divergenta:
Completul de divergenta este posibil numai daca completul este colegial format dintr-un
numar par de judecatori.
Daca completul este format din 3 judecatori, potrivit art. 398 NCPC, hotararea se va lua cu
majoritate, iar in cazul unor judecatori care au opinii diferite judecatorii ale caror opinii se
apropie mai mult sunt obligati sa le uneasca intr-una singura. Aceasta opinie unica va deveni
opinia majoritara.
Exemplu-la pretentia de acordare a unor sume de bani + dobanzi puteam avea urmatoarele
opinii:
 Trebuie acordate sumele de bani +dobanzi;
 Nu trebuie acordat nimic;
 Trebuie acordate doar sumele de bani (doar capitalul) fara dobanzi.
 Prima cu a treia opinie se apropie (a doua opinie exclude totalmente varianta admiterii).
17
In cazul completului format dintr-un numar par de judecatori, unde nu se poate realiza
unanimitatea, se va forma un complet de divergenta care va include pe langa cei doi judecatori
initiali si un al treilea judecator, care ar putea fi presedintele instantei, vicepresedintele,
presedintele de sectie sau un judecator desemnat de acestia. In practica, potrivit art. 99 ROI,
judecatorul desemnat judeca in complet de divergenta, iar acesta este de obicei un judecator
dintre cei de pe lista de permanenta.
Potrivit art. 399 (1) NCPC, completul de divergenta judeca in aceeasi zi sau, daca nu este
posibil, intr-un termen care nu poate depasi 20 de zile de la ivirea divergentei, cu citarea
partilor. In pricinile considerate urgente, acest termen nu poate depasi 7 zile.

Mentiuni cu privire la divergenta:

1. Intervenirea divergentei presupune repunerea cauzei pe rol pentru reluarea dezbaterilor
in fata completului de divergenta. Partile trebuie sa fie citate pentru a pune din nou
concluzii. Exista o necorelare a art. 399 (1) si (2) NCPC.
NU este insa nevoie de citarea partilor, atunci cand acestea au fost prezente la anuntarea
divergentei si a datei solutionarii ei.( spre exemplu: divergenta a aparut in legatura cu un
incident al judecarii, in timpul desfasurarii sedintei.)
De obicei divergenta apre cu privire la deliberare, caz in care partile trebuie citate din nou. Insa
divergenta poate sa apara in orice deliberare, nu numai cu privire la fondul cauzei, ci si cu
privire la chestiuni incidentale care apar in sedinta. ( de exemplu: incuviintarea unei probe- o
parte afirmand ca este legala, in contradictoriu cu cealalta parte; invocarea unei exceptii;
invocarea unor obiectiuni la raportul de expertiza, etc.)
In aceasta situatie judecatorii se retrag, se alatura al treilea judecator, dupa care, terminandu-se
divergenta, celelalte aspecte ale judecatii vor fi judecate in compunerea normala de doi
judecatori (divergenta s-a incheiat). Nu e obligatoriu sa ramana in pronuntare, se pot pronunta
chiar in sedinta respectiva.
Daca este vorba despre o solutie asupra fondului, nu se poate pronunta in aceeasi zi, se va
da termen ulterior pentru deliberarea in complet de divergenta.
2. In cadrul compeletului de divergenta, dezbaterile vor avea loc numai asupra
chestiunilor care au ramas in divergenta.
Aceste aspecte nu trebuie neaparat sa se refere la tot ansamblul pricinii (este posibil ca
divergenta sa priveasca doar unul dintre cele trei capete de cerere). Consecinta este ca nu se
mai pot face cereri noi in aceasta faza. Pricina este reluata, dar este reluata trunchiat, doar
asupra unor aspecte ramase in divergenta. ( nu mai avem plenitudinea cadrului procesual, nu
se pot face cereri de interventie principala, de introducere in cauza din oficiu, de chemare in
garantie, de chemare in judecata a unei terte persoane, etc.).
3. Judecatorii isi pot schimba opiniile cu ocazia deliberarii ce are loc dupa dezbaterea in
completul de divergenta, dupa ce partile au depus concluziile scrise.
Acestia nu sunt tinuti de opinia celui care i-a adus in starea de divergenta, intrucat divergenta
ofera posibilitatea reevaluarii inclusiv a opiniei initiale. Partile nu cunosc ce opinie au avut

18
judecatorii inainte. In NCPC s-a inlaturat prevederea conform careia judecatorii erau obligati
sa-si motiveze opiniile divergente inainte de a se discuta asupra lor in completul de divergenta.
Actualmente, judecatorii nu mai sunt pusi in situatii jenante atunci cand vor trebui sa-si
retracteze opiniile cu ocazia noii deliberari.
Partile vor fi anuntate in sedinta publica despre chestiunile ramase in divergenta. Pe de alta
parte, vechea solutie era oarecum normala, pentru ca partile sa stie punctele ramase in
divergenta, intucat dezbaterea are ca obiect numai ce a ramas in divergenta (partile trebuiau sa
stie ce sa pledeze). Insa, legiuitorul NCPC a facut un compromis: nu a mai obligat judecatorii
sa-si motiveze opiniile, dar nici nu a lasat partile intr-o totala necunostinta, ci a obligat
judecatorii sa prezinte aspectele ramase in divergenta pentru ca partile sa-si prezinte concluziile
orale.
4. Daca unul dintre judecatorii completului initial nu mai poatea face parte din
completul de divergenta, din varii motive temeinice, atunci nu va mai avea loc
divergenta, ci cauza se va repune pe rol, intr-un complet format din doi judecatori,
judecatorul aflat in imposibilitate urmand a fi inlocuit.
Divergenta presupune ca doi judecatori au opinii diferite si se alatura un al treilea judecator ca
impreuna cu cei doi sa solutioneze pricina. Dar cei doi judecatori, prin ipoteza, s-au inteles cu
privire la unele aspecte si au ramas in divergenta cu privire la altele.
NU se mai poate forma completul de divergenta din judecatorul care il inlocuieste pe cel
initial, judecatorul initial si cel care formeaza divergenta, intrucat lipseste judecatorul care
stabilise deja puncte comune cu ceilalti, fiind inlocuit de un altul care nu audiase
dezbaterile.Astfel, s-ar incalca principiul continuitatii prevazut de art. 19 NCPC ( cel care a
audiat dezbaterile trebuie sa fie cel care delibereaza) daca cel care il inlocuieste pe judecatorul
aflat in imposibilitate de a participa la deliberari judeca cu privire la aspecte pe care nu le-a
auzit in cadrul dezbaterilor. Aceasta situatie este permisa doar in privinta judecatorului care
completeaza completul colegial pentru a se forma completul de divergenta, nu si in privinta
celui care era deja in completul colegial.
5. Daca divergenta naste necesitatea administrarii unor probe noi, se pot administra si
in aceasta faza probe noi.
6. NU este acceptabila o cerere de recuzare impotriva judecatorilor care si-au exprimat
punctele de vedere, dar acestea au fost divergente.
7. La completul de divergenta este posibil sa fie doua opinii divergente.In cazul acesta
se aplica art 398 alin (2) care se aplica completelor de divergenta precum si completelor
de 3 judecatori.
Cand unanimitatea nu poate fi realizata, hotararea se ia cu majoritatea membrilor
completului de judecata. Daca din deliberare rezulta mai mult de doua opinii, judecatorii ale
caror pareri se aproprie mai mult sunt datori sa se uneasca intr-o singura opinie.
b) Repunerea cauzei pe rol intrucat completul nu este lamurit:
Este vorba despre situatia in care, fara a fi o situatie de divergenta, completul de judecata, cu
ocazia deliberarii, apreciaza ca trebuie sa repuna cauza pe rol, deoarece nu este lamurit.-art. 400
NCPC- Completul poate sa constate ca mai trebuie administrata o proba, ca mai trebuie cerute
explicatii partilor, etc.

19
Repunerea pe rol a cauzei presupune citarea din nou a partilor ( intrucat nu au termen in
cunostinta) si reluarea dezbaterilor, solicitandu-se fie simple lamuriri, fie chiar administrarea
de probe.
OBS: O situatie ce nu se incadreaza aici poate fi imaginata daca una dintre parti depune
inscrisuri dupa inchiderea dezbaterilor (desi nu mai are voie sa depuna nimic la dosar). Solutia
instantei de a repune cauza pe rol pentru a comunica inscrisurile respective este incorecta.
Instanta ar trebui sa ignore inscrisurile respective. Daca sunt acte atat de importante,
instanta,chiar daca cunoaste regula, va repune cauza pe rol, motivand ca este nelamurita. Strict
procedural, instanta nici nu ar trebui sa le citeasca.
Daca se repune cauza pe rol, se mai pot invoca exceptii de ordine publica ( exemplu:
perimarea).

Intocmirea minutei
Dupa ce are loc deliberarea si se ajunge la o solutie, intr-un act procesual, numit minuta se
mentioneaza deliberarea. Minuta este un act de procedura cu un regim special, ce va cuprinde
solutia pe scurt si opinia separata daca exista.
OBS:
 Minuta se semneaza pe fiecare pagina de judecatorii care au participat la deliberare,
iar in cazul ICCJ si de magistratul asistent, intrucat acesta are un rol consultativ si se
consemneaza in registrul tinut la instanta.
Lipsa semnaturii de pe minuta determina NULITATEA HOTARARII si nu va putea fi
remediata, pentru ca aceasta minuta cuprinde solutia din cadrul deliberarii. Minuta va
reprezenta dispozitivul viitoarei hotarari, unde se vor adauga fata de minuta aspecte legate de
denumirea completa a partilor, CNP-ul acestora, etc., dar nu se va putea schimba solutia
mentionata in minuta.
Pe langa faptul ca hotararea finala trebuie sa respecte aceasta minuta, intervine si un aspect
temporal: solutia din minuta reprezinta pozitia judecatorilor de la momentul deliberarii. Daca
minuta nu este semnata si se aplica o semnatura ulterioara, aceasta nu are nicio valoare, intrucat
inseamna ca judecatorul care a semnat ulterior nu si-a format opinia in cadrul deliberarii, ci la
un moment ulterior, ori pentru a avea o hotarare legala, trebuie ca deliberarea sa aiba loc cu
participarea tuturor. Prin urmare, orice semnatura ulterioara a minutei nu are nicio valoare,
nulitatea neputand fi rectificata.
 Minuta este semnata decat de judecatori, pe cand hotararea este semnata de
judecatori si grefier.
Minuta se aplica pe verso-ul cererii de chemare in judecata, iar daca aceasta este extrem de
ampla ( daca exista mai multe cereri sau mai multe parti) si depaseste limitele unei pagini, se
poate face prin anexa la dosar.
Minuta cuprinde solutia, ceea ce inseamna ca daca hotararea redactata ulterior nu este
concordanta cu minuta, NU va interveni un caz de nulitate, ci hotararea trebuie refacuta

20
conform minutei, pentru ca judecatorii nu mai pot reveni. (Diferenta fata de procedura
penala!!!). Le este interzis judecatorilor sa isi revoce propria hotarare.
Argumentul consta in aceea ca dupa momentul pronuntarii, judecatorii nu isi mai pot schimba
opinia, completul dezinvestindu-se. Daca s-ar da posibilitatea judecatorului sa-si schimbe
hotararea la momentul redactarii deciziei, s-ar eluda legea. Nu se da voie judecatorului sa-si
schimbe opinia, chiar daca este gresita. Odata ce a semnat minuta.se dezinvesteste.
Astfel, daca judecatorul si-ar da seama ca a gresit, ar putea sa genereze intentionat nulitatea
propriei hotarari, redactand dispozitivul hotararii in mod diferit fata de minuta. Un judecator
care ar aplica semnatura ulterior deliberarii savarseste un fals.
 Prin minuta se verifica daca judecatorii care au particiapt la deliberare cu cei care au
particiapt la dezbateri, se compara incheierea de dezbateri cu semnaturile de pe minuta.
In caz contrar, este un caz de nulitate expresa.
 Dupa ce redacteaza minuta, urmeaza pronuntarea, DE REGULA in sedinta publica
(chiar daca pricina s-a solutionat si dezbaterile au avut loc in camera de consiliu) la
locul unde au avut loc dezbaterile, de catre presedinte sau de un alt membru al
completului care va indica si calea de atac. Daca partea e prezenta poate declara calea
de atac pe loc, se ia act de calea de atac prin proces- verbal.
 Potrivit art. 396 NCPC care vizeaza amanarea pronuntarii, instanta poate stabili ca
pronuntarea hotararii sa se faca prin punerea solutiei la dispozitia partilor, prin
mijlocirea grefei instantei- EXCEPTIE-
Chiar daca nu se alege varianta punerii la dispozitia publicului prin mijlocire grefei instantei si
se merge pe pronuntarea in sedinta publica, partile nu trebuie citate pentru pronuntare, chiar
daca ele nu mai au termen in cunostinta.
!!! Citarea se face doar la judecarea pricinii, nu si la pronuntarea hotararii (daca instanta
spune ca se amana pronuntarea pentru 15 zile, partile nu trebuie citate, chiar daca nu mai au
termne in cunostinta).
 Daca pronuntarea are loc chiar in ziua dezbaterilor, este absurd sa nu fie pronuntata in
sedinta publica. Daca se amana pronuntarea, se poate.
NU se incalca principiul publicitatii prin art 396, pentru ca CEDO, prin jurisprudenta sa a
considerat ca principiul publicitatii nu inseamna neaparat pronuntarea in sedinta publica, ci
punerea la dispozitie prin orice mijloace electronice.
Legiutorul a preluat aceasta idee, dar nu a renuntat la pronuntarea in sedinta publica, cu
exceptia amanarii pronuntarii.
 Data hotararii este cea la care minuta este pronuntata, cu completarea ca daca este
pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei, data hotararii este data
inscrisa in minuta ca fiind data pronuntarii.

21
 Hotararea judecatoreasca

Notiune: Hotararea judecatoreasca este actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei
cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional. Hotararea reprezinta scopul
urmarit prin declansarea litigiului, deoarece transeaza conflictul dintre parti, inlocuieste parerea
de regula diferita a partilor cu parerea judecatorului, care are insa autoritatea prevazuta de lege
si, la nevoie, poate fi impusa silit cu ajutorul fortei de constrangere a statului.
Clasificari:
A. In functie de nivelul judecatii care se finalizeaza prin hotarare:
1. Sentinte → hotararile prin care:
 cauza este solutionata in prima instanta.
OBS*: Sintagma cauza solutionata se referea atat la ipoteza rezolvarii litigiului pe fondul sau,
cat si prin retinerea vreunei exceptii procesuale ( prescriptie extinctiva, autoritate de lucru
judecat, netimbrare, prematuritate). Astfel, noua reglementare nu mai retine formularea gresita
anterioara, potrivit careia prin sentinta se solutioneaza fondul in prima instanta, intrucat sentinta
este hotararea prin care se solutioneaza fondul, fie se pronunta asupra unei exceptii. Esential
este ca are loc dezinvestirea instantei!!
 prima instanta se dezinvesteste fara a solutiona cauza- art. 424 (1) NCPC.
 judecatoria solutioneaza caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor
administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de
activitate, in cazurile prevazute de lege-art. 424 (2) NCPC.

1. Decizii → hotararile prin care:

 se finalizeaza o cale de atac ( apel, recurs, contestatie in anulare, revizuire, etc.)- atat
cai ordinare, cat si cai extraordinare; atat cai de reformare, cat si de retractare.
OBS*: Hotararea prin care instanta se pronunta asupra contestatiei in anulare sau asupra
revizuirii se numeste, dupa caz, sentinta sau decizie. Atunci cand obiect al contestatiei in
anulare sau al revizuirii este o hotarare de prima instanta => se va pronunta o sentinta, iar atunci
cand este vorba despre o decizie a instantei de apel sau recurs => se va pronunta, in calea de
atac de retractare, tot o decizie.
Totusi, atunci cand se solicita revizuirea pentru contrarietate de hotarari ( art. 509 alin
1,pct. 8 NCPC), chiar daca obiectul revizuirii il reprezinta doua sentinte, instanta de revizuire
va pronunta o decizie, avand in vedere ca aceasta este instanta ierarhic superioara celor doua
care au pronuntat sentintele despre care se afirma ca s-ar afla in contradictie.

 instanta se pronunta asupra recursului in interesul legii.

 instanta se pronunta ca urmarea a anularii in apel a hotararii primei instante si
retinerii cauzei spre rejudecare.
 instanta se pronunta ca urmare a rejudecarii cauzei in fond, dupa casarea cu retinere
in recurs.

22
 2. Incheieri → hotararile prin care se pronunta in cursul unui proces, avand caracter
premergator:
 instanta solutioneaza anumite incidente in cursul procesului.
 se solutioneaza situatii in care legea prevede expres ca finalizarea unui proces, de
obicei nu in fond, are loc printr-o incheiere. Aceasta ultima varianta vizeaza ipotezele
in care vorbim despre simple incidente procedurale, dar care din punct de vedere
administrativ se trateaza ca fiind dosare separate.
Spre exemplu:
 asigurarea dovezilor pe cale principala- incheierea prin care se termina respectiva
procedura, neavand o procedura de fond inca; aparent se termina, pentru ca de fapt nu
avem un proces.
 sechestrul asigurator- exista un proces in curs si il putem tratata ca pe un incident.
 sechestrul judiciar- putem avea aceasta procedura si in lipsa unui proces, desi nu
solutioneaza fondul.

B. In functie de posibilitatea atacarii cu apel sau cu recurs: ( trebuie sa cautam la

dispozitiile de la executarea silita- art. 632 NCPC si urm, chiar daca pentru examen nu
intra executarea silita- subiect examen: clasificare hotararea judecatoreasca).
1. Hotarari nedefinitive ( de prima instanta) → intra in aceasta categorie hotararile
pronuntate in prima instanta si care sunt susceptibile de apel. De principiu, hotararile
de prima instanta nu sunt executorii, pentru ca termenul de apel si apelul exercitat
suspenda executarea de drept. ( nu in toate cazurile.)
2. Hotarari executorii – intra in aceasta categorie- art. 633 pct.2 NCPC.
 hotararile date in apel, daca prin lege nu se prevede altfel; ( hotararea prin care s-
a pronuntat instanta de apel fie mentinand hotararea din prima instanta, fie
schimband-o).
 hotararile date in prima instanta fara drept de apel;
 hotararile date in situatia in care partile au convenit sa nu exercite apelul si sa
exercite direct recursul, potrivit art. 459 (2) NCPC:
In cazul hotararilor susceptibile de apel, daca acesta nu a fost exercitat, recursul este
inadmisibil. Cu toate acestea, o hotarare susceptibila de apel si de recurs poate fi atacata,
inauntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanta care ar fi fost competenta sa judece
recursul impotriva hotararii date in apel, daca partile consimt expres, prin inscris autentic
sau prin declaratie verbala, data in fata instantei a carei hotarare se ataca si consemnata intr-
un proces-verbal. In acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru incalcarea sau
aplicarea gresita a normelor de drept material, nu aspecte de procedura.
3. Hotarari definitive- intra in aceasta categorie cele care nu mai pot fi atacate cu recurs-
art. 634 NCPC-
 hotararile care nu sunt supuse nici apelului nici recursului (stramutare) ;
 hotararile date in prima instanta fara drept de apel si neatacate cu recurs;
 hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel ( intrucat nu pot fi
atacate nici cu recurs, care nu poate fi exercitat omissio medio, ceea ce inseamna ca
hotararea devine si executorie si definitiva);

23
  hotararile date in apel fara drept de recurs;
 hotararile date in apel neatacate cu recurs;
 hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
 alte hotarari care potrivit legii nu mai pot fi atacate cu recurs- hotararile pe care
legea le considera ca fiind definitive.
OBS*: Uneori legea prevede ca o hotarare nu este supusa niciunei cai de atac ( nici macar
contestatiei in anulare sau revizuirii), alteori se prevede ca o hotarare este definitiva ( nu poate
fi atacata cu recurs, dar poate fi supusa contestatiei in anulare sau revizuirii) !!!
Sintetizand cele doua ipoteze anterioare, rezulta ca o hotarare definitiva → o hotarare care
nu mai poate fi atacata cu recurs ( esenta problemei este legata de aceasta cale de atac).
Spre deosebire de VCPC, prin hotarari executorii astazi intelegem ceea ce inainte erau hotarari
definitive, iar prin hotarari definitive astazi intelegem ceea ce inainte erau hotarari
irevocabile.
Importanta clasificarii:
 De principiu, hotararile nedefinitive nu sunt executorii;
 Hotararile executorii pot fi puse in executare pe riscul creditorului, in sensul ca daca
se va admite recursul, el va trebui sa suporte cheltuielile de executare pe care debitorul
le-a suferit.
 Desi este executorie o hotarare, nu incepe sa curga termenul de prescriptie a executarii
decat cand este definitiva;
 Hotararea dobandeste autoritate de lucru judecat deplina numai cand este definitiva;
 Hotararea executorie are autoritate de lucru judecat provizorie, aceasta nu poate fi
invocata decat pentru suspendare.

C. In functie de continutul lor:

1. Hotarari integrale ( totale)- hotararile care rezolva in intregime procesul, dezinvestind
instanta de intreg dosarul.
2. Hotarari partiale – hotararile care se pronunta la cererea reclamantului, atunci cand
paratul recunoaste in mod expres in fata instantei, in parte pretentiile reclamantului- art.
436 NCPC. Se da o hotarare partiala pe partea recunoscuta si se continua procesul cu
privire la partea care nu s-a achiesat.
Importanta clasificarii:
 Hotararea partiala este executorie de drept, chiar daca impotriva acesteia se exercita
calea de atac si chiar daca procesul continua cu privire la pretentiile nerecunoscute.-
art. 448 (1) pct. 9 NCPC.

24
 D. In functie de actiunea in timp:
1. Hotarari nelimitate in timp ( propriu-zise)- hotararile care rezolva fondul, cu o
actiune, de regula, nelimitata in timp.
2. Hotarari provizorii- hotarari care au un caracter temporar si prin care se iau masuri
vremelnice in cursul procesului ( ordonantare presedintiale, sechestrul asigurator).
OBS: Trebuie avut in vedere ca exista chiar situatii in care are loc o judecata pe fond si totusi
hotararea are caracter provizoriu, atat timp cat ramane neschimbata situatia de fapt avuta in
vedere la pronuntarea ei si nu se cere pronuntarea altei hotarari.
Exemplu: Daca prin hotararea de divort s-a incredintat copilul unuia dintre soti, deoarece s-
a apreciat ca acesta este in interesul superior al copilului, daca ulterior s-au schimbat elementele
avute in vedere, se poate solicita reincredintarea copilului celuilalt parinte.
Aceeasi este situatia in cazul hotararilor prin care s-a acordat pensie de intretinere. Ea s-a
stabilit in functie de nevoile creditorului si de posibilitatile materiale ale debitorului. Daca
vreunul dintre aceste elemente s-a schimbat, fie creditorul, fie debitorul poate cere pronuntarea
unei noi hotarari in aceste cazuri, desi este vorba despre o hotarare care rezolva fondul si este
definitiva. Autoritatea de lucru judecat este numai relativa si deci masura este luata prin hotarare
provizorie.

E. In functie de obiectul condamnarii:

1. Hotarari cu o singura condamnare ( executare)- intra in aceasta categorie hotararile
prin care paratul este obligat la efectuarea unei prestatii determinate, cum ar fi plata unei
sume de bani, predarea unui bun, etc.
2. Hotarari cu condamnare alternativa- acestea prevad o condamnare principala si una
secundara, condamnarea secundara executandu-se numai in masura in care nu este
posibila executarea condamnarii principale.
Exemplu: Se stabileste pentru parat obligatia de a preda un bun determinat sau plata unei sume
de bani, care reprezinta contravaloarea bunului respectiv.
In general, asistam la hotarari cu executare alternativa atunci cand se solicita fie predarea unui
bun ( o obligatie de a da), fie obligatii de a face sau de a nu face care implica un fapt personal.
In aceste ipoteze, intrucat reclamantul isi prefigureaza ideea ca ar putea sa se loveasca de o
opunere la executare in viitor ( la predarea unor bunuri mobile daca acestea nu sunt gasite, este
imposibil sa fie executata obligatia de predare), solicita transformarea obligatiei de a da sau de
a face intr-o obligatie de a da o suma de bani, drept echivalent. Aceasta transformare se poate
cere inca de la inceput ( se solicita obligarea la predarea bunurilor si daca acestea nu se gasesc,
se solicita ca debitorul sa plateasca o suma de bani).

F. In functie de cum pot sau nu pot constitui titluri executorii:

1. Hotarari susceptibile de executare silita- hotararile pronuntate in cererile in realizarea
dreptului, daca sunt executorii sau definitive ori se bucura de executare vremelnica
(provizorie).
2. Hotararile nesusceptibile de executare silita- hotararile pronuntate in cererile pentru
constatarea dreptului, precum si cele de respingere a cererii de chemare in judecata.

25
Importanta clasificarii:
 Hotararile nesusceptibile de executare silita pot fi utilizate doar ca inscrisuri in alte
procese sau alte proceduri, insa nu pot fi puse in executare.

Redactarea hotararii→ de catre un judecator, desemnat de presedintele completului de

judecata. La completele privind litigiile de munca se poate desemna si un asistent judiciar care
sa faca redactarea. Opinia separata se redacteaza de catre autorul opiniei separate.
Cuprinsul hotararii:
I. PARTEA INTRODUCTIVA ( practicaua hotararii)- partea in care se vor face
mentiunile prevazute intr-o incheiere de sedinta -art 233 alin (1) si (2).
De exemplu, data sedintei de judecata este foarte importanta, intrucat in lipsa ei nu se pot
verifica aspecte legate de pronuntare ( daca pronuntarea a avut loc la data sedintei, nu este
suficienta mentiunea din minuta, intrucat trebuie coroborata minuta cu data judecatii); prezenta
partilor, pozitiile acestora. Este vorba despre o NULITATE CONDITIONATA DE
VATAMARE.
OBS: Cand s-a amanat pronuntarea, partea introductiva se consemnaea in incheierea de
dzbateri care va face corp comun cu hotararea. Atunci cand dezbaterile au fost consemnate
intr-o incheiere de sedinta, partea introductiva a hotararii va cuprinde:
 denumirea instantei;
 nr. dosarului;
 data;
 numele prenumele si calitatea membrilor completului de judecata;
 numele si prenumele grefierului;
 numele si prenumele procurorului, daca a particiapt la judecata;
 precum si mentiunea ca celelalte date sunt aratate in incheiere.
Vom avea o hotarare judecatoreasca care nu cuprinde ceea ce au spus partile, dar acestea sunt
consemnate in incheierea de dezbateri care va face corp comun cu hotararea. Daca incheierea
de dezbateri nu e semnata, nici hotararea nu va produce efecte.
II. CONSIDERENTELE -art 425 lit b) NCPC- acestea reprezinta partea cea mai
consistenta a hotararii si vor cuprinde:
 obiectul cererii;
 sustinerile pe scurt ale partilor ( se refera la sustinerile din actele de procedura, NU cele
din fata instantei);
 expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate;
 motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia;
 motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Legea nu ofera o imagine exacta a considerentelor, ci doar mentioneaza cateva aspecte:
 considerentele trebuie sa existe;
 considerentele cuprind trei parti:

26
 1) o parte ce cuprinde expunerea faptelor, astfel cum sunt prezentate de parti si faptul ca
s-au administrat probele;
2) o parte ce cuprinde motivele de fapt si de drept care au intemeiat solutia instantei-
intelegerea faptelor de catre instanta prin administrarea probatoriului.
3) aplicarea legii la ceea ce a retinut instanta ca fiind situatia de fapt.
Hotararile judecatoresti difera, pentru ca sunt situatii in care judecatorii reiau afirmatiile
partilor, iar alte situatii in care afirmatiile partilor sunt sintetizate.
Aspecte privind motivarea hotararilor (retinute de jurisprudenta):
1. NU este suficient ca instanta sa spuna argumentele pentru care a imbratisat o opinie, trebuie
sa faca referire si la opiniile inlaturate, altfel vom avea viciul nemotivarii, care este sanctionat
ca motiv de recurs. Motivarea trebuie sa fie coerenta, o motivare contradictorie ( cand se
raporteaza la aceeasi problema de drept prin doua dezlegari diferite) este o motivare casata.
Motivarile nu trebuie sa fie ample, trebuie sa conduca la dezlegari clare.
2. Atunci cand partea a avut mai multe argumente care sustineau un motiv, instanta nu trebuie
sa raspunda la toare argumentele partilor, ci le poate grupa si poate raspunde printr-un motiv
comun.
Este necesara distinctia intre motive si simple argumente.Argumentele sunt acele teze care
sustin un motiv. Spre exemplu: in cazul cererii privind anularea contractului, motivul de anulare
invocat este eroarea. Insa, in sustinerea motivului erorii se aduc mai multe argumente- acele
intamplari care unite duc la concluzia ca motivul erorii este intemeiat. Instanta nu trebuie sa
reia toate argumentele propuse.
3. In considerente, instanta trebuie sa se refere la situatia de drept particularizata la situatia
de fapt respectiva. Nu este intemeiata hotararea prin care instanta doar mentioneaza doctrina
sau jurisprudenta in materie, fara a prezenta si relevanta acestora la situatisa de fapt.
Clasificarea considerentelor dupa importanta lor:
1) Considerente decisive- acelea care sustin in mod esential solutia, in lipsa carora solutia
nu ar fi putut fi in felul respectiv;
2) Considerente supraabundente- acelea care nu se refera la solutia respectiva si sunt
introduse de instanta, fie ca sunt sau nu adevarate, fara a fi necesar acest lucru. Hotararea
ar fi fost aceeasi si cu ele, si fara ele. Spre exemplu: se invoca o exceptie de netimbrare,
instanta o admite, dar in hotararea respectiva spune ca si daca cererea era timbrata,
aceasta era neintemeiata din mai multe motive.
Importanta clasificarii:
 Considerentele supraabundente nu sunt purtatoare ale autoritatii de lucru judecat,
in timp ce cele decisive sunt purtatoare ale autoritatii de lucru judecat, intrucat fara
acestea dispozitivul nu ar putea fi conceput.
Spre exemplu: in cazul unei actiuni in revendicare, aspectele legate de faptul ca reclamantul
are titlu si faptul ca titlul opus este inferior ca forta , titlului reclamantului sunt deopotriva doua
argumente decisive. Fara unul dintre acestea, nu se poate intelege de ce a fost data solutia de
admitere a actiunii in revendicare.

27
Pot fi supraabundente mentiunile privind reaua-credinta a paratului (daca nu s-a invocat buna-
credinta ca o problema care paralizeaza actiunea in revendicare), privind relatiile pe care paratul
le-a avut cu cel de la care a dobandit, privind nelegalitatea titlului paratului si conditiile in care
a fost dobandit etc. (toate aspectele care nu au legatura cu pretentiile deduse judecatii).
 Calea de atac poate viza numai considerentele hotararii daca prin ele s-au dat
dezlegari unor probleme de drept care nu au legatura cu pricina ( considerente
supraabundente) sau care sunt gresite ori cuprind constatari ce prejudiciaza partea.
In astfel de ipoteze, instanta admitand calea de atac, va inlatura acele considerente si le va
inlocui cu propriile considerente, mentinand solutia cuprinsa in dispozitivul hotararii atacate
( se creeaza o falsa aparenta de lucru judecat). Aceasta este o DEROGARE de la REGULA
potrivit careia calea de atac se indreapta impotriva solutiei cuprinse in dispozitivul hotararii.
–art. 461 NCPC.

III. DISPOZITIVUL –art 425 lit c) –se vor arata urmatoarele:

 numele, prenumele,codul numeric personal si domiciliul sau resedinta partilor;
 denumirea, sediul, codul unic de inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul
de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in registrul persoanelor juridice
si contul bancar;
 solutia data asupra tuturor cererilor deduse judecatii;
 cuantumul cheltuielilor de judecata acordate.
Caracteristici:
 trebuie sa fie concis ( sa nu cuprinda aspecte de motivare);
 trebuie sa cuprinda solutia privind toate cererile, fie ele principale, accesorii sau
incidentale.
→ Daca o exceptie s-a unit cu fondul, in dispozitiv trebuie sa se pronunte solutia si asupra
exceptiei.
→ Daca asupra exceptiilor s-a pronuntat instanta in sedinta inainte de a se da cuvantul pe fond,
asupra exceptiei se va pronunta prin incheierea de sedinta.
Astfel, in dispozitiv apare solutionarea exceptiilor doar daca intra in deliberarea asupra lor abia
odata cu fondul.
 trebuie sa se repete in dispozitiv solutia cu privire la fiecare dintre parti, daca
hotararea s-a dat in folosul mai multor reclamanti sau impotriva mai multor parati.
Daca reclamantul a chemat in judecata mai multi parati, dar in baza unor raporturi juridice
distincte, cererile neavand legatura, in dispozitiv trebuie sa se mentioneze “ instanta obliga pe
paratul A la suma X, pe paratul B la suma Y.” Daca drepturile si obligatiile partilor sunt solidare
sau indivizibile, trebuie facuta mentiune in dispozitiv.
Daca dispozitivul intra in contradictie:
 cu minuta → sanctiunea este refacerea dispozitivului dupa minuta. Dispozitivul
trebuie sa fie in concordanta cu minuta si nu identic cu aceasta, intrucat minuta cuprinde
solutia pe scurt ( instanta admite/ respinge cererea), insa in dispozitiv se mentioneaza

28
 ca se admite cererea reclamantului, mentionandu-se domiciliul, etc. Avem o contradictie
daca in minuta nu se mentioneaza nimic legat de cheltuielile de judecata, insa in
dispozitiv intanta obliga partea ce cade in pretentii si la plata cheltuielilor de judecata.
In aceasta ipoteza avem o solutie in plus asupra unui capat de cerere accesoriu care ar
fi trebuit sa se regaseasca si in minuta. Astfel, trebuie refacut dispozitivul si inlaturata
mentiunea privind cheltuielile de judecata.
 cu considerentele→ considerentele decisive, nesustinand dispozitivul sanctiunea este
casarea hotararii. Spre exemplu: in considerente se spune ca cererea reconventionala
trebuie respinsa , iar in dispozitiv se admite; in considerente se spune ca suntem in
presenta unui viciu de consimtamant, iar in considerente se dispune rezolutiunea
contractului ( in loc de nulitatea acestuia).
Tot in dispozitiv, imediat dupa solutia instantei se fac anumite mentiuni:
 daca hotararea este sau nu executorie;
 daca hotararea este supusa cailor de atac sau este definitiva. Cand hotararea este supusa
caii de atac a apelului sau a recursului, se va indica si instanta unde urmeaza a se depune
calea de atac.
 data pronuntarii;
 mentiunea ca hotararea s-a pronuntat in sedinta publica sau in alta modalitate prevazuta
de lege ( spre exemplu: punerea la dispozitia publicului prin mijlocirea grefei instantei).
 semnaturile judecatorului si grefierului, spre deosebire de minuta.
OBS: In hotarare trebuie indicata:

 calea de atac;
 instanta la care se va depune cererea pentru exercitiul caii de atac.
Potrivit legii, calea de ataca a apelului sau recursului se depune la instanta care a pronuntat
hotararea ( nu la instanta care judeca apelul sau recursul), iar sanctiunea depunerii gresite este
NULITATEA EXPRESA NECONDITIONATA DE VATAMARE. ( nu tine de aspectele
intrinseci ale actului, ci extrinseci- unde este depusa cererea, nu modalitatea in care este
intocmita).
In VCPC, unde exista aceeasi prevedere privind depunerea cererilor de apel sau de recurs, CCR
a sanctionat dispozitiile care prevedeau ca apelul sau recursul depuse la instanta necompetenta
sunt nule, intrucat era o sanctiune disproportionata pentru ca partile nu aveau de unde sa stie,
aflandu-se in confuzie.
NCPC a pastrat sanctiunea din vechea reglementare ( aparent in dispretul solutiei date de CCR),
dar s-a prevazut in plus ca in chiar corpul hotararii se va mentiona partii unde trebuie sa depuna
calea de atac ( astfel, partea nu mai poate invoca ca se afla in confuzie).
Daca partea, intemeindu-se pe mentiunea din hotararea judecatoreasca, potrivit careia are de
exercitat o anumita cale de atac, o exercita, dar acea cale de atac nu este prevazuta de lege,
calea de atac va fi respinsa ca inadmisibila, dar partea va avea dreptul sa introduca din nou calea
de atac corecta de la comunicarea hotararii de respingere ca inadmisibila a cererii initiale.
Aceasta regula vrea sa sublinieze faptul ca in sistemul procesual roman, caile de atac sunt date
de legiuitor: instanta nici nu poate crea, nici nu poate rapi cai de atac. Daca nu este deschisa

29
calea apelului si judecatorul mentioneaza in hotarare ca se poate face apel, nu inseamna ca
partea poate face apel. Cererea de apel va fi respinsa ca indmisibila. Dar noua reglementare a
considerat ca partea se afla intr-o eroare. Desi partea se afla sub imperiul principiului nemo
censetur ignorare legem ( nimeni nu poate ignora legea), si judecatorul se afla sub imperiul
principiului iura novit curia (instanta cunoaste legea). Totusi, principiul iura novit curia
prevaleaza: daca insasi judecatorul nu stie legea, este acceptabil ca nici partea sa nu o cunoasca.
Astfel, partea se afla intr-o eroare scuzabila. ( produsa de catre judecator).
Aceasta solutie intervine doar daca calea de atac este inadmisibila. Insa calea de atac poate fi
uneori recalificata. Totusi, daca o parte face apel si legea prevede ca se poate face doar recurs,
recursul nu poate fi recalificat, intrucat cererea de apel nu trebuie motivata ( sunt motive de
fapt.)
De asemenea, daca recursul este recalificat ca apel, o parte poate pierde sansa de a critica
motivele de fapt ( invoca doar motivele de nelegalitate).

30